Anchete
Ultima misiune a armatei române dată de Guvernul lui Marcel Ciolacu
Observ cu durere cum armata română este considerată și utilizată pe post de panaceu. Ca și când ar fi bună la toate. Dacă vă puteți imagina, ultima misiune a armatei române dată de Guvernul lui Marcel Ciolacu este aceea de a facilita ridicarea vizelor românilor pentru Statele Unite. Pare halucinant, dar chiar așa stau lucrurile.
Ultima misiune care le-a fost încredințată ostașilor țării este cea de a se prezenta în masă la consulatul Statelor Unite, pentru a primi vize de călătorie. Care sunt plătite din bugetul armatei. Militarii se încolonează, se prezintă disciplinați, pentru că așa au primit ordinul de luptă, la ghișeul consulatului, unde li se satisface cererea cât ai zice „pește”. Dar nu se duc acolo singuri. Ci cu întreaga familie. În ceea ce privește familia, misiunea de luptă e ușor diferită. Familia trebuie să plătească pentru respectivele vize. Chiar dacă nici unii, nici alții nu au nici cea mai vagă dorință de a călători vreodată peste ocean. Nu mirajul Americii îi atrage pe aceștia, ci pur și simplu ordinul de luptă. Cum se explică această operațiune cu totul și cu totul neobișnuită, executată de militari la comanda șefilor politici?
Facem ce facem și ne întoarcem pe rând la Ceaușescu și la Traian Băsescu. La cei doi președinți jucători. Nicolae Ceaușescu, când a dorit să forțeze dezvoltarea accelerată a României, a recurs la armată. Sute de mii de militari au fost transformați peste noapte în mână de lucru. Au părăsit poligoanele, pentru a transpira pe șantierele patriei. La o distanță de câteva decenii, Traian Băsescu, din dorința de a câștiga un al doilea mandat, a creat un efect pervers. Care acum se sparge în capul armatei. Traian Băsescu avea musai nevoie de voturile cetățenilor din Republica Moldova. Români și ne-români. Ca să primească încă câteva sute de mii de voturi, le-a acordat acestora cât ai zice „pește” cetățenia. Le-a dat dreptul de a-l alege. Iar operațiunea a reușit. Bucuroși nevoie mare că devenind cetățeni ai României vor putea circula liberi prin Europa și apoi în întreaga lume, aceștia l-au răsplătit pe Traian Băsescu acordându-i voturile. Și pricopsindu-ne cu „Petrov” încă cinci ani. Dar efectul a fost de-a dreptul pervers.
Multă vreme ne-am întrebat cum se face că alte state fost comuniste, cum sunt de pildă Polonia sau Ungaria, au primit acces liber în Statele Unite, fără ca cetățenii lor să mai aibă nevoie să cerșească vize la consulatele americane. În mod constant Departamentul de Stat și Casa Albă au explicat că, în conformitate cu o decizie a Congresului, nu pot circula liber în Statele Unite decât cetățenii acelor țări, care anterior nu au avut o rată de refuz mai mare de 3%. Iar în România rata de refuz era și este de două-trei ori mai mare. Ce e de făcut? Ce e de făcut în condițiile în care Klaus Iohannis a promis în fiecare an că această problemă va fi rezolvată? Și în condițiile în care ultimii trei premieri au promis și ei același lucru? Cum ar putea fi înfrântă cerbicia Congresului American?
Nu poate fi înfrântă. Singura soluție este întoarcerea la premisa inițială. Reducerea ratei de refuz. Până sub pragul de 3%. Dar cum poți să faci acest lucru, în condițiile în care duci în spate ca stat un adevărat balast? Balastul sutelor de mii de persoane din Republica Moldova, unii români, alții ne-români, care au primit cetățenia statului nostru grație lui Traian Băsescu și care se prezintă în masă la consulatul Statelor Unite, solicitând vize. Și care, pe bună dreptate, în cele mai multe cazuri sunt refuzați. Pentru că nu pleacă acolo pentru a călători sau pentru afaceri. Pleacă pentru a rămâne. Fiecare are povestea și drama lui, care din perspectivă strict umană pot fi înțelese. Nu însă și din perspectivă americană. Și în aceste condiții armata este transformată, cum spuneam, în pompier de serviciu. Niște „băieți deștepți” din Guvern, după ce s-au consultat cu președintele Klaus Iohannis, care este comandant suprem al forțelor armate, au crezut și încă își imaginează că au găsit o soluție ingenioasă pentru a diminua rata de refuz. Trimit oștirea în masă și în mod disciplinat pentru vize în Statele Unite, pe care probabil nu le va utiliza niciodată. Și firește ostașii și familiile lor, oameni curați și fără pete, despre care se știe aproape cu certitudine de 100% că nu vor dezerta, primesc aceste vize. Și astfel crește procentul aprobărilor și scade procentul respingerilor. Prin acest truc, în definitiv costisitor pentru familiile militarilor, care trebuie să achite taxa din buzunar și nu din trezorerie, scade procentul de refuzuri, iar Guvernul speră, așa cum au promis reprezentanții acestuia, în frunte chiar cu ambasadorul nostru la Washington, ca încă în acest an refuzurile să scadă atât de mult, încât anul viitor să dispară pur și simplu vizele. Și să putem voiaja în voie, la liber, în Statele Unite.
Dacă nu ar fi extrem de trist ceea ce se întâmplă și extrem de umilitor și în definitiv de abuziv, am putea trata această ultimă operațiune de anvergură și misiune de luptă a armatei române drept o simplă glumă.
Sorin Roșca Stănescu
Anchete
Omar Hayssam, în libertate deplină. Curtea de Apel București i-a ridicat și măsura custodiei publice
Omar Hayssam beneficiază, începând din 18 septembrie 2026, de libertate deplină, după ce Curtea de Apel București a dispus anularea măsurii custodiei publice. Informația este relatată de publicația Lumea Justiției, care precizează că afaceristul sirian nu mai este obligat să fie însoțit sau supravegheat de autorități atunci când se deplasează.
Decizia vine la o săptămână după ce Tribunalul Ilfov a admis definitiv cererea de liberare condiționată formulată de Hayssam.
Liberat condiționat după executarea a 13 ani de închisoare
La 11 septembrie 2026, judecătoarele Diana-Andreea Iacomir și Cristina Gabor, de la Tribunalul Ilfov, au admis cererea de liberare condiționată a lui Omar Hayssam.
Sirianul executase aproximativ 13 ani din pedeapsa de 24 de ani și patru luni de închisoare, primită în dosarul privind terorismul și răpirea jurnaliștilor români în Irak, în anul 2005.
Hotărârea Tribunalului Ilfov a fost definitivă, astfel că Hayssam a fost pus în libertate condiționată.
Curtea de Apel a anulat măsura custodiei publice
Ulterior, cauza privind custodia publică a ajuns la Curtea de Apel București. Judecătoarea Andreea-Cecilia Mihai a admis plângerea formulată de Omar Hayssam și a anulat ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – Secția de Proceduri Speciale.
Potrivit minutei hotărârii CAB nr. 1465/2026, pronunțată în dosarul nr. 5855/2/2026, instanța a decis:
„Admite plângerea. Anulează ordonanța nr. 6456/III-11/2026 emisă la data de 12.09.2026 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – Secția de Proceduri Speciale. Definitivă.”
Prin această decizie, măsura custodiei publice a fost înlăturată. În consecință, Omar Hayssam nu mai este obligat să locuiască într-un centru specializat al statului și nici să fie permanent sub pază.
Avocatul explică ce înseamnă custodia publică
Avocatul Mihai Baicu, apărătorul lui Omar Hayssam, a explicat pentru Lumea Justiției că măsura custodiei publice este una administrativă, nu o pedeapsă penală.
„Custodia publică reprezintă o măsură administrativă de restrângere a libertății de circulație, prin care un cetățean străin este cazat obligatoriu într-un centru specializat al statului, cum ar fi cele aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări”, a declarat avocatul.
Potrivit acestuia, măsura este aplicată, în principal, străinilor care nu respectă regimul șederii sau procedurile privind îndepărtarea de pe teritoriul României.
Deși nu reprezintă o sancțiune penală propriu-zisă, custodia publică implică privarea de libertate și supravegherea permanentă. Persoanele plasate în astfel de centre beneficiază de asistență medicală, medicamente și materiale sanitare gratuite, însă nu au libertate de mișcare.
Hayssam nu mai este supus niciunei forme de custodie publică
Prin hotărârea Curții de Apel București, Omar Hayssam a scăpat și de această măsură administrativă. Astfel, după liberarea condiționată și anularea custodiei publice, afaceristul sirian se află în libertate deplină, notează Lumea Justiției. (Irinel I.).
Anchete
Judecătoarea Lavinia Curelea, de la Înalta Curte, iese la pensie. CSM a aprobat pensionarea altor șase magistrați
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat eliberarea din funcție prin pensionare a șapte judecători
Judecătoarea Lavinia Curelea, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, se pensionează, după ce Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat ieșirea sa din magistratură.
Informația a fost dezvăluită de publicația Lumea Justiției, care anunțase încă de zilele trecute că magistrata de la instanța supremă urma să se pensioneze.
Șase judecători de la instanțe din țară, incluși pe lista pensionărilor
În aceeași procedură, Secția pentru judecători a CSM a aprobat pensionarea altor șase magistrați care activează la instanțe din București și din mai multe județe ale țării.
Pe lista judecătorilor cărora le-a fost aprobată ieșirea la pensie se află:
- Carmen-Nicoleta Anton, judecătoare la Curtea de Apel Pitești;
- Nicoleta Dogariu, judecătoare la Tribunalul București;
- Mariana Adam, judecătoare la Tribunalul Brașov;
- Petronela Cîșlariu, judecătoare la Judecătoria Vaslui;
- Ionel Alexandru, președintele Judecătoriei Oltenița;
- Andreia-Irina Stavarache, judecătoare la Judecătoria Pașcani.
Deciziile trebuie urmate de procedurile legale
Aprobarea pensionării de către Secția pentru judecători a CSM reprezintă etapa instituțională prin care este avizată eliberarea din funcție ca urmare a pensionării. Pentru încetarea efectivă a mandatelor sunt necesare parcurgerea procedurilor legale și emiterea actelor corespunzătoare.
Pensionarea judecătoarei Lavinia Curelea se înscrie într-o serie de plecări din magistratură care afectează atât instanța supremă, cât și instanțele de apel, tribunalele și judecătoriile din țară. Aceste vacantări de posturi pot impune ulterior demararea unor proceduri de ocupare a funcțiilor rămase libere. (Irinel I.).
Anchete
Procurorul cu vis de Procuror General și prietenii lui de la CSM: război personal ambalat în „independența justiției”
„Visul frânt” al lui Claudiu Sandu: eu cu cine mai visez Procuror General?
Că procurorul CSM Claudiu Sandu are o obsesie constantă față de șefa Parchetului General, Cristina Chiriac, nu mai surprinde pe nimeni din sistem. Potrivit relatărilor apărute în publicația Lumea Justiției, adversitatea lui Sandu față de Procurorul General al României este deja folclor intern.
Prin culisele magistraturii se șușotește de mult că, în spatele acestei atitudini belicoase, s-ar afla o frustrare veche: visul – neîmplinit – al lui Claudiu Sandu de a se vedea instalat chiar el în fotoliul de Procuror General. Doar că, în loc de „domnul Procuror General”, a rămas, în percepția unora, doar „domnul nemulțumit de Procurorul General”.
Alianța „independenței”: Sandu, Staicu și Ion, trei procurori într-o barcă… cu fix altă destinație
Dacă până acum conflictul părea mai degrabă un duel personal Sandu–Chiriac, potrivit Lumea Justiției, tabloul s-a mai „îmbogățit” cu două nume din CSM: vicepreședintele Consiliului, Bogdan Staicu, și procuroarea Emilia Ion.
Cei doi ar fi votat, umăr la umăr cu Claudiu Sandu, în ședința CSM din 16 septembrie 2026, pentru sesizarea Inspecției Judiciare, pe motiv de „posibilă încălcare a independenței justiției”.
Motivul? Procurorul General, Cristina Chiriac, a îndrăznit, ce sacrilegiu!, să-și exercite atribuțiile legale și să ceară strămutarea unui dosar în care judecătoarea Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova a ridicat problema sesizării CJUE în două chestiuni fierbinți:
- lipsa de competență a DNA de a ancheta magistrați;
- incompatibilitatea judecătorilor care sesizează CJUE pentru a nu aplica deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripția.
Cu alte cuvinte: Procurorul General își face treaba, iar o parte din CSM, în loc să se ocupe de sănătatea sistemului, sare direct să invoce „independența justiției” ca paravan pentru un război politic-instituțional ambalat juridic.
Egalitate la vot, inegalitate la logică: independența procurorilor, folosită ca scut de nervi personali
Deocamdată, decizia finală nu a fost luată: votul a ieșit egal și urmează să fie reluat vineri, 18 septembrie 2026. Însă, dincolo de rezultat, întrebarea care bântuie prin sistem este alta: cum a ajuns procuroarea Emilia Ion – percepută ani la rând drept un profesionist serios, cu carte și coloană – să se așeze, la vot, fix în aceeași tabără cu Claudiu Sandu?
Potrivit interpretării critice prezentate de Lumea Justiției, teoria „încălcării independenței procurorilor” în acest caz pare complet ruptă de realitate. Procurorul General cere strămutarea unui dosar – un demers legal și prevăzut de competențele funcției – iar o parte din CSM răspunde ca și cum ar fi vorba de un atentat la democrația mondială.
Independența procurorilor devine, astfel, un fel de umbrelă universală: se deschide ori de câte ori cineva din sistem are un deranj personal, o ambiție neconsumată sau o antipatie instituțională.
Pamfletul zilei: când „independența justiției” devine alibi pentru reglări de conturi
Privind din exterior, întregul episod arată mai degrabă a scenetă de teatru absurd decât a dezbatere serioasă într-un organism care ar trebui să vegheze la buna funcționare a justiției:
- Un procuror CSM, despre care se spune că s-a visat Procuror General, conduce corul acuzațiilor.
- Alți doi procurori, în loc să fie filtru de rațiune, par să devină ecou.
- Procurorul General, care își folosește atribuțiile legale, este transformat, peste noapte, în suspect de „atingere la independență”.
Dacă n-ar fi vorba despre sistemul de justiție al unei țări, ar putea fi trecut la rubrica divertisment. Așa însă, rămâne doar un trist exemplu de cum concepte serioase – precum independența justiției – pot fi folosite, după cum notează Lumea Justiției, ca pretext într-un joc de orgolii, frustrări și calcule de culise.
Concluzie: independența justiției nu e jucărie de CSM
În loc ca independența justiției să fie scut pentru protejarea magistraților de influențe reale, ea riscă să devină, dacă astfel de episoade se generalizează, un slogan gol, folosit ori de câte ori cineva din interiorul sistemului vrea să lovească, nu să apere.
Iar când jocurile personale sunt îmbrăcate în robe de principiu, nu mai vorbim doar despre un conflict între persoane, ci despre o decredibilizare lentă, dar constantă, a întregii justiții.
Acest text este un pamflet și reflectă o interpretare satirică și critică a informațiilor relatate în special de publicația Lumea Justiției, nu o constatare judiciară de vinovăție sau nevinovăție a persoanelor menționate. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zile„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
-
Exclusivacum 4 zileImperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
-
Exclusivacum o ziREPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI
-
Exclusivacum 4 zileMarele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
-
Featuredacum 2 zileM.A.I. – Stăpânul de pe „WhatsApp”: epopeea lui Giugariu, adjunctul cu permis suspendat și nervi pe apa plată
-
Exclusivacum 3 zile113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
-
Exclusivacum 4 zileE‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor
-
Exclusivacum 3 zileSanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară



