Exclusiv
Raze de Soare ascunse prin municipiul Slobozia/Swinging-ul politic similar celui de la municipiul Ploiesti?
Dragos Soare este actualul primar al municipiului Slobozia care in anul 2023 recunostea public ca “i-a fost teribil de greu in primii doi ani de mandat, atunci cand a avut de organizat din temelii o instituție publica in care clientelismul fusese ridicat la cote inimaginabile” de catre fosta administratie PSD.
Dar uita sa spuna ca inca din primul sau an de mandat ca primar a inceput sa isi creeze o structura informala de acapare a puterii locale in folos propriu si al amiciilor sai, de regula, parteneri de afacerii mijlocite prin intermediul unor persoane apropiate lui.
Mai intai, sa amintim ca Dragos Soare in perioada 2010 – 2012, a fost numit director comercial la SC UNISEM SA[1], cu sprijinul prietenului sau de atunci, Hoinaru Marian, presedintele Consiliului de Administratie al societatii UNISEM SA[2], persoana ce a exercitat, incepand cu 15 iunie 2010 si pana 2012, functia de director general societatii UNISEM SA.
Interesant este ca cei doi in acelasi an 2012 au fost schimbati din functiile de conducere ale UNISEM SA pentru performante inferioare realizate cu mult sub angajamentele asumate contractual de catre acestia.
In aceea perioada presa centrala preciza: “Dar, sub conducerea „înţeleaptă” a lui Hoinaru, de la un profit consistent obţinut în 2009 (circa 6 miliarde de lei vechi), SC Unisem a ajuns pe pierdere în 2010 (peste 13 miliarde de lei vechi la finele trimestrului III). Nici nu-i de mirare, având în vedere plăţile generoase făcute de Hoinaru către firmele sale de familie, din fondurile în continuă scădere ale Unisem.”[3]
Dar sa revenim in actualitate cand constatam ca Dragos Soare, despre care se povesteste prin urbea ialomiteana ca ar avea sprijin informal si din partea unor structuri de forta ale statului, este puternic sprijinit mediatic de amicul sau Victor Eugen Popa, administratorul ziarului online Independent de Ialomita, prin intermediul caruia isi ataca adversarii politici si pe cei cu putere economica locala.
De altfel, inca de la inceputul mandatului sau de primar, Dragos Soare a avut grija sa se inconjoare, respectiv sa sprijine accederea in functii publice locale a anumitor persoane apropiate, interesate si implicate in sustinerea afacerilor de familie ale acestuia.
Astfel, am primit la redactie o serie de informatii cu privire la legatura stransa dintre Dragos Soare si Victor Eugen Popa, in special la relatiile de afaceri existente intre cei doi prin persoane interpuse, si anume chiar sotiile acestora si nu numai.
Astfel in anul 2018 Dragos Soare, cand detinea calitatea de consilier judetean, alaturi de Doina Valentina Popa (sotia lui Victor Eugen Popa) si Anca Mariana Constantin, toti cu domiciliul in municipiul Slobozia, in calitate de asociati au infiintat firma ANDOVE 2018 SRL, cu sediul in Slobozia, J21/311/2018, cu domeniul principal de activitate in zona recreativa si distractie, societate care in anul 2019 a obtinut un profit de peste 20.000 lei, la o cifra de afaceri de 750.000 lei si un numar de 7 angajati.
In orasul ialomitean se cunoaste ca restaurantul “Story”[4] ar fi detinut de sotia lui Victor Popa, local unde au loc multe din intanirile de afaceri ale primarului cu diverse persoane interesate.
Un aspect cu relevanata este ca Doina Valentina Popa o mai regasim asociata si in firmele locale GRYMPEX srl si DORAMA PROJECT srl, unde sotul acesteia este administrator, conform declaratiilor de averes si interese ale aceteia, intrucat printre altele mai detine si functia de consilier personal la Institutia Prefectului judetului Ialomita[5]. De altfel, de pe site-ul oficial al Prefecturii Ialomita aflam ca persoana sus amintita este purtator de cuvant al Instituției Prefectului Ialomiţa, consilier la cancelaria prefectului Marin Constantin, aspect care incumba accesul acesteia la multe informatii sensibile existente la nivelul institutiei guvernamentale in cauza.
Interesant este ca in declaratiile de avere si interese ale lui Dragos Soare din anii 2019 si 2020, documente ce pot fi consultate si pe portalul ANI (integritate.eu), nu apare nicio referire la calitatea detinuta de asociat in firma ANDOVE 2018 srl[6] , aspect ce poate intra sub incidenta legii, pentru omisiune in declaratii publice.
Ulterior, in 28.10.2019 constatam ca Dragos Soare si Anca Mariana Constantinescu nu mai sunt asociati in firma, in locul acestora apare in schimb Vasilica Veronica Soare, sotia primarului amintit.
In aceste conditii de la finele anului 2019 societatea ANDOVE 2018 srl are doi actionari pe Vasilica Veronica Soare cu un aport la capitalul social de 50,49% si Doina Valentina Popa cu aport la capitalul social de 49,51%.
Ce sa vezi, in 29.12.2022 firma ANDOVE 2018 SRL devine asociat cu 51.22% din capitalul social, alaturi de asociatul Anca Telehuz in firma DIACARE CENTER srl, cu sediul in municipiul Slobozia, J21/15/2022, cu activitati de asistenta medicala ambulatorie si stomatologica.
Anca Telehuz, consilier local la municipiul Slobozia, este sotia actualului secretar de stat in Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Dragoș Costin Telehuz, persoana sustinuta pentru obtinerea acestei functii de nimeni altul decat de Dragos Soare[7], si care actualmente candidează pentru funcția de președinte al CJ Ialomița.
In mod curios dupa ce a fost numit secretar de stat Dragos Telehuz declara pentru publicatia agrointel.ro ca „Nu am ce afaceri să am cu domnul primar. El se ocupă de administrația din Slobozia, eu cu altceva. Nu, nu avem afaceri împreună”, cu toate ca gurile rele locale comentau ca cei doi sunt apropiati inca din anul 2015.
De altfel, contrar afirmatiei secretarului de stat, constatam ca din anul 2023 si pana in februarie 2024 (cand au fost preluate actiunile ANDOVE 2018 de catre Anca Telehuz, devenind unic actionar in firma DIACARE CENTER), dupa reiese mai sus, Telehuz si Soare aveau indirect afaceri impreuna prin intermediul sotiilor in cadrul firmei DIACARE CENTER srl.
Dar ramificatiile intereselor economico-financiare ale primarului Dragos Soare nu se opresc aici, ci se dezvolta ca o caracatita ce doreste sa acopere prin tentaculele sale cele mai multe segmente de afaceri zonale.
Astfel, Dragos Soare a infiintat in 2007 firma SANAGRO srl, cu sediul in Slobozia, J21/738/2007, cu obiect de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase si a plantelor producatoare de seminte oleaginoase, in anul 2017 devine asociat persoana fizica, alaturi de SC Snagaro srl, SC Ed Am Texgrup srl si Moga Anna Maria la firma TIP COP PRINT SOLUTION srl, din Calarasi, apoi in iunie 2019 il regasim ca asociat alaturi de Olteniceanu Camelia, si Raceanu Gabriel, ambii din Slobozia, in noua societate CDG FINANCIAL CONSULTING srl, cu sediul in municipiul Slobozia, J21/483/2019, cu obiect de activitate al agentiilor si brokerilor de asigurari.
Ulterior incepand cu anul 2020 Dragos Soare iese din firmele sus mentionate fiind inlocuit de Vasilica Veronica Soare, sotia acestuia, persoana care in anul 2023 devine administrator la noua firma infiintata AGRO SUNNY srl, cu sediul in municipiul Slobozia, J21/638/2023, cu obiect de activitate cultivarea plantelor nepermanente.
De remarcat ca SC AGRO SUNNY srl are ca actionari fondatori chiar firmele SANAGRO srl si TIP COP PRINT SOLUTION srl, firma care in ianuarie 2023 au hotarat majorarea capitalului social al societatii in cauza prin aport in natura reprezentat de suprafata totala de 90,5475 ha, avand o valoare totala de 4.202.500 lei conform unui raport de vealuare intocmit in data de 13.12.2023 de evaluatorul autorizat Cuturela Nicolae, din Slobozia.
Din analiza declaratiilor de avere si interese ale lui Dragos Soare depuse in anul 2020 si ulterior constatam ca nu exista nicio referire la calitatile de actionar detinute la firmele sus amintite, si nici la veniturile obtinute de catre acesta si sotia lui anterior anului de depunere a actelor respective, mai putin cele referioare la SANAGRO srl, care apar evidentiate in declaratii.
Dar sa vedem cine sunt Olteniceanu Camelia si Raceanu Gabriel persoane aflate in anturajul actualui primar Dragos Soare:
- Olteniceanu Camelia este consilier la APIA – Centrul Judetean Ialomita, fiind sotia lui Olteniceanu Gabriel Mihail nimeni altul decat administratorul public al municipiului Slobozia, persona numita in aceasta functie de catre Dragos Soare, in decembrie 2020[8], precum si temporar in functiile de membru in CA al SC URBAN SA – Slobozia si SC Drumuri si Poduri SA – Slobozia. Mai mult, Olteniceanu Camelia si sotia primarului Dragos Soare au fost colege de serviciu la APIA structura locala, pana in anul 2020, cand cea din urma nu a mai activat.
- Raceanu Gabriel este prieten apropiat al primarului si consilier judetean la judetul Ialomita, practician in insolventa detinand alaturi de sotia lui, firma RGV NEW PROPERTIES srl – Slobozia, susnumitul fiind implicat in mai multe activitati locale[9]. De altfel in mediul local gurile rele comenteaza faptul ca cei doi ar fi mebrii ai Clubului Rottary[10], dar si ai MLNR, dar acest aspect nu apare in declaratiile lor de interese, sens in care pot fi doar simpatizanti ai acestor organizatii nonguvernamentale.
Pe acest fond al increngaturilor relationale ale primarului Dragos Soare remarcam ca in anul 2023, Primaria Slobozia a participat la organizarea unui targ agricol local “FARMCONECT Romania”, editia a -2-a, utilizand un buget de aprox 100.000 euro pentru promovarea tragului in cauza.
De remarcat ca suma in cauza a fost virata catre Forumul Agricultorilor Procesatorilor si Producatorilor din Romania – FAPPR, condus de catre Nicolae Sitaru, asociatie care a cheltuit cel putin 16.000 euro pe contracte incheiate cu presa local si cu cea de profil.
Interesant este ca 6.932 lei au fost cheltuiti pentru reclame sau articole de promovarea a tragului respectiv catre ziarul on line Independent de Ialomita, detinut de catre VICTOR EUGEN POPA, prin firma OGL PRESS srl, – Slobozia, la care a devenit in decembrie 2022 administrator si asociat unic prin retragerea sotiei sale din aceste calitati[11].
Pe langa toate acestea Dragos Soare are unele conflicte directe sau tacite cu diversi oamnei de afaceri locali si politicieni cum ar fi cel cu Radu Mihaita Paros, fost consilier personal al lui Dragos Soare, actualmente candidat la primaria Slobozia din partea partidului AUR, persoana ce detine un post de radio local “Radio Campus”, prin firma Radio Campus srl – Slobozia, J21/827/1992 si SC Petracom SRL, firma de pompe funebre.
Astfel, Radu Paros sutine ca in prima parte a anului 2021 primarul Dargos Soare a incercat in mod direct si prin intermediul lui Victor Popa sa exercite unele presiuni asupra lui pentru a ceda pachetul majoritar de actiuni detinute la SC Radio Campus srl – Slobozia, respectiv pentru ai promova activitatea edilului in media radiodifuzata.
Intrucat oferta primarului a fost refuzata de catre Radu Paros acesta a inceput, ulterior, sa fie amenintat, agresat verbal si sicant in activitatile derulate prin firma de pompe funebre de catre reperezentantii SC Servicii Publice Slobozia srl, societate ce desfasoara activitati de administrare publica generala a bazarului, pietelor si a cimitirelor apartinand Municipiului Slobozia, infiintata prin HCL nr.195/2013.
Ca urmare a acestor aspecte Radu Paros a inceput in data de 17.06.2021 o campanie de presa[12] impotriva primarului Dragos Soare, cu privire la aspectele sus mentionate, apoi in data de 23.07.2021 a fost inregistrat la DNA un denunt al unei persoane cu caracter fictiv fata de primarul Dragos Soare prin care se arata ca acesta ar fi transmis amenitari la adresa lui Radu Paros, respectiv ca il santajeaza pe detinatorul postului de radio pentru ca acesta sa ii cedeze 51% din actiunile SC Radio Campus srl.
In acest context DNA, Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie sub coordonarea procurorului de caz Horatiu Baias a deschis un dosar penal nr.297/P/2021, sub aspectul savarsirii infractiunii de santaj, prevazute de art.207 alin.1 Cod Penal, raportat la art.13 indice 1 din Legea nr.78/2000 si infractiunii trafic de influenta art.291 alin.1 Cod Penal raportat la art.7 alin.1 lit.a) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
Pe parcursul cercetarilor in cauza sus mentionata Radu Paros a fost audiat asumandu-si aspectele expuse in sesizarea initiala adresata DNA intelegand sa formuleze la randul sau o plangere penala cu privire la hartuirea si amenintarile la care a fost supus de catre primarul Dragos Soare.
Alaturi de acesta au mai fost audiati si martorii nominalizati de catre Radu Paros prin plangerea formulata si anume Victor Eugen Popa si Urjuma Marius Daniel, director executiv al postului Radio Campus srl[13], persoane care “confirma intr-o oarecare masura, cele spuse de catre acesta, facand insa si unele nuantari” dupa cum consemneaza procurorul de caz in Ordonanta DP nr.297/P/2021 din 18 Mai 2022.
Totusi in cercetarea penala instrumentata timp de 9 luni in dosar, procurorul de caz a constatat ca infractiunile de santaj si de trafic de influenta nu subzista din mai multe motive explicate sumar in Ordonanta sus metionata, sens in care pentru aceste doua infractiuni s-a dispus clasarea cauzei, solutia procurorului fiindu-i comunicata lui Radu Paros.
Cu privire la posibilitatea savarsirii infractiunilor de amenintare si hartuire semnalate in cauza penala data procurorul DNA a constatat ca nu are competenta de solutionare sens in care a transmis cauza respectiva catre solutionare justa Parchetului de pe Langa Judecatoria Slobozia, situatie comunicata persoanei reclamante.
De remarcat ca nici pana azi nu se cunoaste ce demersuri judiciare au fost exercitate de cei in drept in cauza penala declinata de catre DNA[14], aspect ce ridica mari intrebari despre celeritatea rezolvarii unor aspecte cu posibil impact in plan penal reclamate ca fiind savarsite in municipiul Slobozia de persoane cu functii de demnitate publica.
In acest contex doar ne intrebam ce fac institutiile statului cu autoritate in drept a verifica, analiza, preveni si a combate producerea de fapte ilicite la nivel local (ANI, structurile de informatii locale ale SRI, MAI, Corpul de control al MADR si al Guvernului etc.), cu atat mai mult cu cat situatiile sus rubricate referioare la paienjenisul relational al unor functionari ai statului sunt cunoscute in mediul social local.
Asteptam cu nerabdare raspunsuri competente in clarificarea celor mai sus prezentate. (Cerasela N.).
[1] https://ro.linkedin.com/in/dragos-soare-641394a8?original_referer=https%3A%2F%2Fwww.google.com%2F
[2] una dintre cele mai cunoscute companii din România care activează în domeniul comercializării seminţelor de legume, flori, cartofi, furaje, cereale, plante tehnice, ingrasaminte chimice, produse pentru protectia plantelor, unelte pentru gradina si accesorii solar.
[3] https://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/fostul-deputat-marian-hoinaru-capuseaza-sif-muntenia-565930.html
[4] https://www.facebook.com/StorySlobozia/
[5] https://www.davere2.mai.gov.ro/prefectura/export_da_pdf.php
[6] https://municipiulslobozia.ro/wp-content/uploads/2021/01/Declaratie-Avere-Soare-Dragos.pdf
[7] https://agrointel.ro/218112/traseu-costin-telehuz
[8] https://infoialomita.ro/psd-si-pnl-si-au-impartit-functiile-de-viceprimar-la-slobozia/
[9] https://www.riseproject.ro/investigations/investigatii/caritas-de-slobozia/
[10] https://www.facebook.com/CristinaAncutaPocora/photos/t.100063606375429/1220309908007287/?type=3
[11] https://romania.europalibera.org/a/primaria-slobozia-promovare-facebook-84-de-mii-de-euro-farmconect/32737111.html
[12] https://ziarulialomita.ro/propunere-indecenta/
[13] https://ro.linkedin.com/in/daniel-urjuma-6b2802166
[14] https://ziarulimpact.ro/de-cand-a-trecut-la-aur-radu-paros-are-viata-grea-cu-actualul-primar-al-municipiului-slobozia/
Exclusiv
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” produce șefi din foști plutonieri, cocoloșește „academia de cămătărie” de la CAR, umilește polițiști cu 30 de ani de muncă și împinge spre pensie, în pas alergător, personaje precum „Pinochio de Băicoi” – Bogdan Stoican, ajungem azi în punctul în care se clarifică, definitiv, diagnosticul:
la IPJ Prahova nu vorbim doar de corupție, ci și de analfabetism funcțional la vârf.
Nu e pamflet, e realitatea din propriul lor site oficial.
Ginel Preda și Marcel Bălan – eternii interimari cimentați la conducere
Nu mai reluăm aici, decât în treacăt, „CV-urile de aur” ale Grădiniței de Cadre:
– „Pinochio de Băicoi” – Bogdan Stoican, plutonier lipit de scaunul de șef de oraș și împins spre pensie cu cinci dosare disciplinare la subraț;
– „Academia de Cămătărie” de la CAR IPJ Prahova, cu milioane evaporate „în familie”;
– „Resurse Inumane”, condus de „doamna șefă” aterizată pe post prin combinații de dormitor, nu prin concurs.
Astăzi, sub reflector intră proaspeții „titulari” ai conducerii IPJ Prahova:
comisarul de poliție Ginel Preda, care a luat examenul de titularizare pe funcția de inspector-șef acum două săptămâni,
și comisarul Marcel Bălan – da, același Marcel Bălan cu „păpușa gonflabilă”, conexiuni dubioase și probleme de integritate – care vineri a devenit oficial adjunct al IPJ Prahova.
Nu comentăm acum cum au luat examenul. Probabil pentru merite „deosebite și vitejești” în arta împingerii gunoiului sub preș. Dar există un detaliu care spune totul despre „transparența” și „egalitatea de șanse” din sistem.
Concurs secret, cu ușa închisă: șefii au aflat când era deja prea târziu
La examenul pentru funcția de inspector-șef al IPJ Prahova, condus acum de Ginel Preda, anumiți șefi din IPJ au aflat de concurs abia cu două zile înainte de închiderea înscrierilor.
Două zile.
Chiar dacă ar fi vrut să participe, nu mai aveau timp să pregătească dosarele și documentele necesare. Adică exact atât cât îi trebuie sistemului ca să spună, cu aer grav, „a fost concurs, a fost deschis, putea oricine să se înscrie”, știind foarte bine că în realitate ușa a fost ținută întredeschisă doar pentru cine trebuia să intre.
Asta nu e transparență, asta e regie ieftină:
– îi anunți pe unii la timp,
– pe ceilalți îi anunți când nu mai au timp,
– și apoi prezinți rezultatul drept „victoria meritocrației”.
Aceeași poveste la adjunctul Marcel Bălan: omul cu gonflabile, incompatibilități constatate de ANI și familia parcată la „Furturi din conducte” ajunge, brusc, cimentat pe funcție, după ani de interimat. Nimic nou la IPJ Prahova: cine trebuie, rămâne; cine deranjează, zboară.
„Subcomisar-șef de poliție” – noua invenție științifică a IPJ Prahova
Dacă ar fi fost doar combinații, poate am fi spus că e „doar” corupție. Numai că IPJ Prahova reușește performanța de a fi și corupt, și needucat.
Pe site-ul oficial al IPJ Prahova, sub ochii tuturor, apare următoarea formulare pentru ofițerul Bulei Laura:
„subcomisar șef de poliție Bulei Laura”.
Citiți bine:
subcomisar-șef de poliție.
Nu există, în România, gradul de „subcomisar-șef de poliție”.
Există ori subcomisar, ori comisar-șef.
La IPJ Prahova, însă, s-a inventat hibridul administrativ perfect pentru a ilustra halul în care a ajuns instituția.
Când oamenii care conduc un inspectorat județean de poliție nu sunt în stare să scrie corect un grad profesional de pe propria lor organigramă, ce pretenții să mai avem că pot citi un dosar penal, un raport de control sau o dispoziție legală?
„Vai de steaua noastră ca cetățeni, vai de steaua lor care conduc acest hău numit IPJ Prahova.”
Cursul scurt de cultură juridică pentru Ginel, Bălan & Co.
Dacă proaspeții „cimentați” în funcții – Ginel Preda și Marcel Bălan – nu au avut timp să învețe măcar ierarhia gradelor pe care le conduc, Incisiv de Prahova le oferă, gratuit, un scurt curs de cultură juridică:
Ierarhia oficială a ofițerilor din Corpul comisarilor, conform Statutului polițistului, include doar trei grade, în ordine crescătoare:
- Subcomisar de poliție – echivalentul gradului militar de maior
- Comisar de poliție – echivalentul gradului militar de locotenent-colonel
- Comisar-șef de poliție – echivalentul gradului militar de colonel
Atât.
Nu „subcomisar-șef”, nu „super-sub-comisar”, nu „comisar interimar etern”.
Confuzia apare când oameni care nu stăpânesc nici măcar terminologia de bază pun laolaltă „subcomisar” cu „comisar-șef” și inventează un grad care nu există în lege, dar există, iată, pe site-ul IPJ Prahova.
Un subcomisar poate ocupa o funcție de conducere (șef de birou, șef de serviciu), dar gradul rămâne subcomisar. Nu se transformă, prin dorința sau prostia cuiva, în „subcomisar-șef”.
Când IPJ Prahova ajunge să deformeze chiar limbajul legal al propriilor grade, avem imaginea perfectă a analfabetismului funcțional la vârf:
– oamenii nu mai știu ce grade au,
– ce competențe au,
– ce atribuții au,
dar știu foarte bine cum se iau examenele cu ușa între-deschisă, cum se fac pensionările fulger și cum se pun botnițe ziarelor incomode.
Când prostia întâlnește aroganța: sinteza „Grădiniței de Cadre”
Așa cum se vede și în documentele oficiale ale IPJ Prahova (capturi și înscrisuri ):
„Parcă e blestemat Băicoiul ăla”, spun polițiștii din interior, uitându-se la paradele de șefi improvizați, de la dispecerul căzut în patul din sediu până la Pinochio de Băicoi și la noii „stăpâni ai inspectoratului”.
Nu e blestem. E selecție.
De ani de zile, IPJ Prahova promovează:
– plutonieri făcuți ofițeri la apelul bocancilor,
– „băieți buni la combinații”,
– amante făcute șefe,
– dispeceri care tratează uniforma ca pe un halat de casă,
– „strategi” ai pensionărilor fulger și ai concediilor „pe boală”.
Rezultatul?
Un IPJ Prahova în care:
– se inventează grade care nu există;
– se organizează concursuri la care „toată lumea poate participa”, doar că unii află când nu mai au timp să-și depună dosarul;
– se cocoloșesc personaje cu probleme penale, disciplinare și de integritate, în timp ce oamenii incomozi sunt tocați mărunt;
– se consumă energie și resurse pentru a afla „cine stă în spatele Incisiv de Prahova”, nu pentru a curăța mizeria scoasă la suprafață.
Concluzie Incisiv de Prahova: nu gradul te face prost, dar prostia desfigurează gradul
Episodul 57 ne arată un IPJ Prahova în care nu doar cămătăria, combinațiile, impunitatea pe pensii și disprețul față de cetățeni fac legea, ci și prostia organizată la nivel de vârf.
Când pe site-ul oficial al unei instituții de forță din România apare, negru pe alb, un grad care nu există, înseamnă că:
– nimeni nu mai citește ce se scrie în numele instituției;
– nimeni nu mai controlează ce se semnează;
– nimeni nu mai știe, cu adevărat, ce reprezintă uniforma pe care o poartă.
Nu gradul de subcomisar, comisar sau comisar-șef este de vină.
Ci faptul că, la IPJ Prahova, prostia, aroganța și impostura au fost ridicate la rang de politică internă.
Incisiv de Prahova va continua să arate, cu nume și exemple, cum se conduce acest hău instituțional.
Iar pentru cei care cred că un examen aranjat, o funcție cimentată sau o pensie luată „la timp” le rezolvă tot, mesajul rămâne același:
– pensia nu prescrie păcatele,
– funcția nu spală prostia,
– iar un „subcomisar-șef” inventat pe site spune mai mult despre adevărații șefi decât o mie de comunicate pompoase.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă”
În 1894, Franța își dădea examenul de morală și l-a picat cu brio. Căpitanul Alfred Dreyfus, ofițer francez de artilerie, evreu din Alsacia, este acuzat de spionaj în favoarea Germaniei. Nu pe baza unui munte de probe, nu pe baza unei anchete exemplare, ci pe baza unei singure „bijuterii” de probatoriu: o scrisoare atribuită lui, cu scris de mână „potrivit” – după cum au decis niște experți cel puțin discutabili, ca să nu spunem obedienți.
Rezultatul? Un tribunal militar îl condamnă exemplar și grăbit, iar Dreyfus este deportat pe viață pe Insula Diavolului. Franța își salvează onoarea de carton, iar un om este aruncat la propriu la marginea lumii, în timp ce dosarul real devine un fel de Sfântul Graal al imposturii judiciare: secret, inaccesibil, aproape mistic.
Dosarul fantomă: justiție fără apărare, ca la manualul „Cum să elimini un om legal”
Problema juridică, de o claritate orbitoare pentru oricine nu e parte la mușamalizare, este simplă: apărarea nu a văzut niciodată probele. Dosarul real era secret. Adică s-a jucat „proces” cu o singură echipă pe teren: acuzarea. Avocații lui Dreyfus n-au avut acces la ceea ce, chipurile, dovedea vinovăția clientului lor.
În 1896, când colonelul Picquart, noul șef al contrainformațiilor, descoperă că adevăratul autor al documentului compromițător era, de fapt, maiorul Esterhazy, armata franceză nu se grăbește să îndrepte eroarea. Dimpotrivă: sistemul se apără pe el însuși. Se fabrică probe suplimentare, se cosmetizează realitatea, iar Esterhazy este achitat cu eleganța sinistră a unui aparat care își salvează propriile minciuni, nu propria onoare.
Zola intră în scenă: „J’Accuse…!” – scuipatul public în fața ipocriziei de stat
Aici intră în istorie Emile Zola, nu ca simplu scriitor, ci ca acuzator public al unui stat care se ascundea după uniforme și sigilii. La 13 ianuarie 1898, Zola publică celebra scrisoare deschisă „J’Accuse…!” pe prima pagină a ziarului L’Aurore, adresată direct Președintelui Republicii.
Structura textului este un coșmar pentru toți responsabilii implicați: simplă, directă și nemiloasă. Zola îi enumeră nominal pe generali, miniștri și experți și, pentru fiecare, formulează acuzații concrete: mușamalizare, fals, judecată pe baza unui dosar ascuns părții, fabricare de probe, complicitate în nedreptate. Nu vorbește în generalități, ci în nume și prenume – un lux pe care cei care trăiesc din complicități îl detestă.
Prețul pentru acest curaj? Zola este condamnat pentru calomnie. Ca orice om sănătos la cap care nu vrea să fie strivit de propriul stat, fuge în Anglia. Dar paguba sistemului era făcută: liniștea complice fusese spartă.
Rejudecarea: când tăcerea crapă, minciuna începe să scârțâie
Scrisoarea lui Zola, această „J’Accuse…!” aruncată ca o cărămidă în geamul ordinii publice, reușește ce nu putuseră face nici legile, nici bunul-simț: forțează redeschiderea cazului. Afacerea Dreyfus nu mai poate fi ascunsă sub preșul militar.
Cazul se rejudecă. Dreyfus este grațiat în 1899 și, abia în 1906, este complet reabilitat și reintegrat în armată. Opt ani de grație, doisprezece ani până la recunoașterea adevărului, o viață frântă, o carieră sfâșiată – toate pentru ca un sistem să nu admită că a condamnat un om pe baza unui dosar la care nu i-a permis să se apere.
Miezul juridic: când „procesul” devine doar o execuție administrativă
Semnificația juridică a Afacerii Dreyfus rămâne una dureroasă și universal valabilă. Condamnarea pe baza unui dosar secret, pe care partea nu are dreptul să îl vadă, nu este o judecată. Este o formă administrativă de eliminare a unui om, o epurare ambalată în hârtii oficiale, ștampile și termeni juridici.
Argumentul lui Zola nu era că Dreyfus este, în mod sigur, nevinovat – deși dovezile arătau în această direcție. Argumentul lui era mai profund și mai incomod: procedura însăși făcea imposibilă stabilirea vinovăției. Cu alte cuvinte, nu numai că s-ar fi putut condamna un nevinovat, dar, mai grav, sistemul era construit astfel încât adevărul să nu conteze.
De la Insula Diavolului la biroul de disciplină: cum răsună ecoul Afacerii Dreyfus la MAI
Și acum, să ieșim din secolul al XIX-lea francez și să intrăm în rafinatul prezent românesc. Când Sindicatul Diamantul readuce în discuție Afacerea Dreyfus, nu o face din plictiseală culturală sau din dragoste pentru istorie, ci pentru că „lecția” de atunci seamănă periculos cu anumite „metode” de azi.
Cercetările disciplinare secrete din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, desfășurate cu discreția suspectă a unui dosar ținut la sertar, cam seamănă cu Afacerea Dreyfus. Când dosarul real nu este la dispoziția celui acuzat, când procedurile se poartă „în spatele ușilor închise”, când apărarea este invitată să participe la un teatru, nu la un proces, nu mai vorbim despre justiție, ci despre epurări administrative cu parfum de legalitate.
Diferența dintre Insula Diavolului și un birou „disciplinar” de azi este, uneori, doar geografia. Mecanismul, însă, este înfricoșător de similar: omul devine obiect de procedură, nu subiect de drept. Sindicatul Diamantul are, în acest context, rolul ingrat și esențial de a spune ce a spus Zola atunci: „Acuz!”.
Final amar: când istoria nu e învățată, se repetă – doar că mai birocratic
Afacerea Dreyfus nu este doar un episod vechi, bun pentru manuale prăfuite. Este un avertisment viu: acolo unde există dosare secrete, proceduri opace, anchete disciplinare „confidențiale” și acuzați privați de acces la propriul dosar, nu avem justiție, ci o parodie periculoasă a ei.
Iar când astăzi, în România, cercetările disciplinare secrete din MAI ajung să semene izbitor cu Afacerea Dreyfus, nu mai vorbim doar de istorie, ci de prezent. Sindicatul Diamantul pune degetul pe rană: fără transparență, fără acces la dosar, fără proceduri corecte, orice „anchetă” devine un simplu instrument de eliminare a celor incomozi.
În Franța a fost nevoie de un Emile Zola și de un „J’Accuse…!”. În România, întrebarea care rămâne este: cine are curajul să scrie, azi, propriul „Acuz!” înainte ca următoarea Insulă a Diavolului să poarte numele unui birou dintr-o instituție de stat? (Cerasela N.).
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente oficiale, un lucru, iar în fața instanței exact contrariul. Nu vorbim despre o nuanță juridică, despre o interpretare fină sau despre o virguliță rătăcită prin legislație. Vorbim despre două poziții incompatibile, purtate de aceeași instituție: Inspectoratul General al Poliției Române.
Pe hârtie, IGPR spune că brigăzile și serviciile teritoriale nu au personalitate juridică, funcționează în cadrul IGPR și sunt apărate în instanță de Direcția Juridică a instituției centrale. În instanță, însă, când vine nota de plată, același IGPR pare să descopere brusc că aceleași structuri ar fi, vezi Doamne, „alte instituții cu personalitate juridică”.
Cu alte cuvinte, când trebuie dat un răspuns oficial, IGPR știe perfect cine este angajatorul. Când trebuie răspuns în proces, instituția pare lovită de o amnezie selectivă, foarte convenabilă bugetului.
Dosarul de la Botoșani: ping-pong cu drepturile unor foști polițiști
Totul se petrece în dosarul nr. XXX/40/2026, aflat pe rolul Tribunalului Botoșani. Doi polițiști pensionari, unul provenit de la Serviciul Operațiuni Speciale, celălalt de la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate, au cerut acordarea majorării de 12,5% pentru structura centrală, prevăzută de art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, pentru anul 2023.
În judecată au fost chemate două instituții: IGPR, care le-a stabilit drepturile salariale, și IPJ Botoșani, care le-a plătit efectiv.
De aici începe spectacolul birocratic. Ambii pârâți au depus întâmpinare. Ambii au invocat, apăsat și convenabil, lipsa calității procesuale pasive. Pe românește: „nu noi, alții”.
IPJ Botoșani a spus că reclamanții nu au avut raporturi de serviciu cu inspectoratul județean, că actele de încetare au fost întocmite de IGPR și că șeful IPJ nu putea dispune asupra salariilor lor. Deci, susține IPJ, angajatorul era IGPR.
IGPR, la rândul său, a venit cu propria piruetă juridică și a susținut că:
„instituția nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi bănești pentru angajații unor alte instituții cu personalitate juridică”.
Iar „cealaltă instituție” indicată era Brigada de Operațiuni Speciale Suceava.
Problema? Potrivit propriilor documente ale IGPR, acea structură nu are personalitate juridică.
Pe 9 ianuarie 2025, IGPR știa. În instanță, a uitat
La cererea SPR „Diamantul” nr. 300, IGPR, prin Centrul de Informare și Relații Publice, a răspuns prin adresa nr. 296.560 din 09.01.2025, document neclasificat, semnat în procedura Legii nr. 544/2001.
Răspunsul este cât se poate de clar:
„Brigăzile și serviciile de combatere a criminalității organizate nu au personalitate juridică şi nu pot sta în judecată ca părți în nume propriu, fiind structuri care funcționează în cadrul I.G.P.R., instituție centrală, ordonator secundar de credite care, prin intermediul Direcţiei Juridice, le asigură apărarea şi reprezentarea intereselor legale în fața instanțelor de judecată.”
Mai limpede de atât ar fi fost doar dacă IGPR ar fi scris cu litere de-o șchioapă: „Noi suntem, noi răspundem”.
Aceeași adresă preciza că dosarele de personal ale polițiștilor din aceste structuri se păstrează în arhiva Direcției Management Resurse Umane de la nivelul IGPR, că numirea în funcții ține de inspectorul general al Poliției Române și că resursele umane sunt gestionate tot de DMRU-IGPR.
Așadar, în ianuarie 2025, IGPR știa foarte bine că aceste structuri nu sunt entități juridice separate, ci părți ale propriei arhitecturi instituționale. În fața Tribunalului Botoșani, însă, aceeași instituție a susținut că reclamanții ar fi fost angajații unei „alte instituții cu personalitate juridică”.
Aici nu mai discutăm despre finețuri juridice. Discutăm despre o contradicție frontală.
Când „nu are personalitate juridică” devine, la nevoie, „altă instituție”
Sindicatul „Diamantul” mai arată că, prin adresa nr. 296.559 din 09.01.2025, emisă la cererea nr. 301, IGPR a reluat aceeași logică și pentru Direcția de Poliție Transporturi și secțiile regionale.
În acel răspuns apare și o frază importantă pentru cazul de la Botoșani:
„Inspectoratele de Poliție Județene au calitatea de ordonatori terțiari de credite, asigurând financiar, logistic şi criminalistic Secțiile Regionale de Poliţie Transporturi, dar nu au calitate procesuală.”
Deci, în documentele oficiale, poziția IGPR era coerentă: structurile teritoriale nu au personalitate juridică, nu pot sta singure în proces, aparțin IGPR, iar apărarea lor juridică este asigurată de Direcția Juridică a IGPR.
În instanță, însă, când doi foști polițiști au cerut bani, coerența a dispărut ca prin farmec. Dintr-odată, structura fără personalitate juridică a fost tratată ca „altă instituție cu personalitate juridică”.
O asemenea transformare ar merita predată la cursurile de magie administrativă: cum să faci o entitate juridică să apară doar când ai nevoie să scapi de proces.
Înalta Curte spusese deja același lucru
Și nu doar IGPR spusese asta în propriile adrese. Potrivit informațiilor prezentate de SPR „Diamantul”, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilise, prin Decizia nr. 77 din 18 noiembrie 2024, paragraful 100, că nici direcțiile, nici brigăzile teritoriale nu au personalitate juridică și nu pot funcționa într-o ordine juridică separată de IGPR.
Decizia era obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și fusese invocată chiar în acțiunea la care IGPR răspundea.
Prin urmare, cine a redactat întâmpinarea avea în față trei repere imposibil de ignorat:
- decizia ÎCCJ;
- răspunsurile oficiale ale propriei instituții;
- realitatea administrativă cunoscută în sistem.
Cu toate acestea, în instanță a fost susținut contrariul.
Matematica absurdului: IPJ pasează la IGPR, IGPR pasează la o fantomă
Dacă punem cap la cap cele două poziții, rezultatul este grotesc.
IPJ Botoșani spune: nu noi, IGPR.
IGPR spune: nu noi, ci o altă instituție.
Doar că acea „altă instituție”, potrivit chiar documentelor IGPR, nu are personalitate juridică.
Dacă instanța ar fi admis ambele excepții, doi foști polițiști, cu ani mulți de serviciu, cu dispoziții de personal emise nominal și cu salarii virate lunar, s-ar fi trezit în fața unui zid juridic: nimeni nu răspunde, nimeni nu poate fi chemat, nimeni nu există când vine vorba de drepturi.
Este birocrația ridicată la rang de iluzionism: statul îți stabilește salariul, statul ți-l plătește, statul îți întocmește actele, dar când îl chemi în judecată, statul se uită în jur și întreabă candid: „Care stat?”.
IPJ Botoșani: „nu avem calitate, dar dacă e cazul plătim”
Un detaliu din întâmpinarea IPJ Botoșani spune aproape totul despre mecanismul defensiv.
Deși invocă lipsa calității procesuale pasive, IPJ Botoșani recunoaște că, dacă instanța admite capătul principal, instituția ar plăti reclamanților sumele stabilite în sarcina IGPR și ar reface punctul 7 din fișa de pensie, fără să mai fie necesară stabilirea acestor obligații de către instanță.
Traducerea din dialect birocratic în română curată ar suna așa: „Noi nu avem nicio treabă, dar dacă trebuie plătit, plătim noi. Numai să nu ne obligați oficial.”
Diferența dintre plata benevolă și plata în baza unui titlu executoriu o știe orice jurist la început de drum. Tocmai de aceea formularea arată mai degrabă ca o încercare de a rămâne în decor fără să apară în distribuția oficială.
Iar lucrurile devin și mai interesante prin adresa IPJ Botoșani nr. 525.447 din 07.08.2026, transmisă SPR „Diamantul”, document neclasificat. Acolo, IPJ arată că asigurarea financiară, inclusiv calculul și plata, se realizează la nivelul inspectoratului județean prin structura proprie Financiar, în baza actelor de delegare emise de IGPR. Plata se face în temeiul dispozițiilor de personal emise individual de DMRU-IGPR, având ca anexă tabelul cu elementele salariale cuvenite.
Pe scurt: IGPR stabilește, IPJ calculează și plătește. Exact arhitectura pe care cele două instituții o recunosc în documente oficiale, dar pe care o relativizează în instanță când foștii polițiști cer bani.
OMAI S/7/2018: actul invocat, dar nevăzut
Mai există o piesă grea în această poveste: OMAI nr. S/7 din 31.01.2018.
Potrivit celor două adrese din 9 ianuarie 2025, structurile vizate „nu dețin exemplare ale OMAI nr. S/7/2018”.
Acesta este actul pe care IGPR și-ar fi construit apărarea pe fond privind art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017. Adică actul care ar clarifica cine primește majorarea de 12,5% și cine nu.
Numai că polițiștii cărora li se aplică nu îl pot citi. Unitățile în care lucrează nu îl dețin. Instanța nu l-ar fi văzut. Iar instituția îl invocă pentru a justifica refuzul unui drept salarial.
Aici problema depășește cu mult dosarul de la Botoșani. Vorbim despre un act cu efecte directe asupra drepturilor patrimoniale ale unor polițiști, dar care circulă, dacă circulă, într-o zonă de opacitate instituțională. O normă invocată împotriva oamenilor, dar inaccesibilă tocmai oamenilor cărora li se aplică, seamănă mai puțin cu statul de drept și mai mult cu un manual administrativ scris cu cerneală invizibilă.
Tribunalul a tăiat nodul birocratic
Tribunalul Botoșani a respins ambele excepții. Pe scurt, instanța a reținut că raportul de serviciu era stabilit față de IGPR, iar plata era asigurată prin structurile IPJ Botoșani. Prin urmare, ambii pârâți aveau calitate procesuală pasivă.
Instanța a arătat și că Decizia ÎCCJ nr. 13/2016, invocată de IGPR, privește excluderea MAI din proces, nu eliminarea instituțiilor implicate efectiv în stabilirea și plata drepturilor salariale.
Prin Sentința nr. 287 din 29 mai 2026, acțiunea a fost admisă integral. Instanța a dispus:
- recalcularea salariului de funcție cu majorarea de 12,5%;
- plata diferențelor salariale;
- dobânda legală;
- actualizarea cu inflația;
- refacerea punctului 7 din fișa de pensie;
- câte 2.500 de lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant.
Hotărârea era supusă recursului în termen de 15 zile.
Când modelul de întâmpinare devine scut pentru orice
Probabil se va spune, ca de obicei, că așa a venit „linia”, că întâmpinarea este un model, că cineva doar a completat numele reclamanților și numărul dosarului. Este scuza birocratică preferată: nimeni nu gândește, toți execută.
Numai că în acest caz vorbim despre consilieri juridici din structuri ale Poliției Române. Nu despre funcționari rătăciți într-un birou care lipesc antetul pe documente. Vorbim despre persoane cu pregătire juridică, cu atribuții clare, care semnează acte depuse în fața instanțelor.
Iar cine semnează o întâmpinare își asumă conținutul ei. Cine o depune într-un dosar trebuie să știe ce susține. Cine contrazice documentele propriei instituții și jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți nu mai poate invoca, comod, ceața de pe holurile administrației.
SPR „Diamantul” califică această conduită drept lipsă de bună-credință procesuală, trimițând la art. 12 din Codul de procedură civilă, care obligă părțile să își exercite drepturile procesuale cu bună-credință.
Aici stă miezul problemei: instituțiile statului nu ar trebui să joace alba-neagra juridică împotriva propriilor angajați sau foști angajați. Cu atât mai puțin când documentele oficiale spun una, iar apărările din instanță spun invers.
„Nu noi, nu aici, nu așa”: refrenul care obosește polițiștii
Pentru cei doi reclamanți, lucrurile s-au terminat, cel puțin în primă instanță, favorabil. Au avut avocat. Au avut argumente. Au avut o instanță care a citit actele și a separat esența de fumul procedural.
Întrebarea dureroasă este alta: câți alții au renunțat?
Câți polițiști pensionari au primit întâmpinări în care li se spunea că au dat în judecată instituția greșită? Câți au citit formule juridice intimidante și au crezut că nu mai au nicio șansă? Câți au fost împinși spre abandon nu pentru că nu aveau dreptate, ci pentru că sistemul a ridicat în fața lor o perdea de excepții, competențe, delegări, structuri fără personalitate juridică și ordine imposibil de consultat?
Aceasta este marea miză. Nu doar cei 12,5%. Nu doar dosarul de la Botoșani. Ci modul în care o instituție publică alege să se apere: transparent și corect sau printr-un hățiș procedural în care omul trebuie să se piardă înainte să ajungă la fondul problemei.
Onoarea, când este invocată doar la festivități
În final, rămâne o întrebare care nu ține doar de Codul de procedură civilă, ci de etica profesiei.
Consilierii juridici din aceste structuri nu apără o corporație oarecare într-un litigiu comercial. Ei apără instituții publice, plătite din bani publici, în litigii cu oameni care au lucrat în același sistem. Iar când apărarea ajunge să se sprijine pe contradicții evidente între actele oficiale și susținerile din instanță, încrederea se rupe.
Sindicatul „Diamantul” formulează acuzații extrem de dure la adresa acestor practici, acuzând lipsă de onoare, denaturarea realității procesuale și folosirea opacității administrative împotriva polițiștilor reclamanți. Dincolo de tonul sindical, problema rămâne: când instituția spune oficial că o structură nu are personalitate juridică, apoi pretinde în instanță că aceeași structură este „altă instituție cu personalitate juridică”, ceva este profund strâmb.
Iar această strâmbătate nu se repară cu formule standard, nici cu antete, nici cu excepții invocate pe bandă rulantă.
Se repară prin asumare, prin coerență și prin respect față de lege. Exact lucrurile pe care statul le cere cetățenilor în fiecare zi, dar pe care, uneori, pare să le trateze ca opționale atunci când îi vine rândul să răspundă. (Cerasela N.).
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
Ministerul Economiei sau SRL-ul Triadei? La Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) nu se mai face administrație, se face...
Șef de IPJ cu nota 3,82 la “capacitate”. România, te iubesc… pe mute
Inspectorat de Poliție Județeană sau Școală Ajutătoare de Șefi? Concursul pentru șefia Inspectoratului de Poliție Județean Cluj nu a fost...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
Reamintire scurtă: „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” De 55 de episoade tot scriem despre IPJ Prahova, transformat cu succes din...
TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
„La TCE domnește Nae. Restul doar ridică mâna.” AGA A VOTAT: SALVĂM 8 CONTROLORI, EXECUTĂM 40 DE ANI DE MUNCĂ...
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 5 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 5 zile
TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 3 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 4 zile
Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 3 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 3 zile
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor