La Batalionul 96 Geniu Cetatea București, recruții, bărbați și femei, au început instrucția la 5 februarie și au încheiat-o recent, la 12 aprilie. Cel mai tânăr recrut are 18 ani, iar cel mai vârstnic, 38.

Mara-Ioana Perianu are 27 de ani, este din București, absolventă a unei facultăți de horticultură. A fost manager de echipe amenajări și îngrijiri grădini, însă monotonia acestei activități nu se potrivea cu firea sa în căutare de noi provocări. După ce i-am povestit despre situația mea, o prietenă angajată de trei ani la B 96 mi-a dat ideea de a încerca să devin colega ei, întrucât tocmai se făceau înscrieri pentru examen la sgp. A pus pe foaie plusurile și minusurile fostului loc de muncă, comparând cu ceea ce și-ar dori de la următorul job, luând hotărârea de a se prezenta pentru încorporare la poartă.

Am luat această decizie după ce prietena mi-a povestit cum a început viața militară pentru ea, ce înseamnă instrucția și rigorile cazone. În primul rând, faptul că există ordine și disciplină a fost decisiv în alegerea mea, eu fiind o persoană ordonată și organizată. În plus, am aflat că există oportunități de creștere profesională, că pot avea acces la foarte multe cursuri, disponibile în toată țara.

În mediul privat, a fost dezamăgită de faptul că existau reguli, dar nu erau respectate. Pe deasupra, lucra într-o echipă destul de mică, înconjurată numai de bărbați de peste 50 de ani. Am descoperit la geniu un colectiv mare, cu persoane de vârste variate. Poți să leg o conversație și cu un om de vârsta mea sau mai mic, dar pot să cer un sfat și cuiva cu experiență mai mare.

Stabilitatea locului de muncă a fost trecută la plusuri, atunci când a analizat intrarea în sistemul militar. Am fost dezamăgită de munca în mediul privat, întrucât am fost concediată de la un loc de muncă anterior din cauza unor nereguli imputate mie. Doar pentru că am insistat să mi se facă dreptate, am fost dată afară. Armata este, totuși, un mediu în care omul este ascultat, există o structură ierarhică căreia îi poți raporta.

Din punct de vedere financiar, a venit în armată pe același salariu pe care îl câștiga și înainte. Perioada de instrucție a fost o perioadă inedită, un moment unic pe care îl poți trăi în viață. Deși am auzit diverse mituri despre instrucție, mi-a plăcut foarte mult. Mi-aș fi dorit să fie mai greu, să fiu mai mult solicitată, deși, dacă m-ar auzi colegii mei, m-ar privi chiorâș. Depinde însă de fiecare om, de cum este obișnuit, pentru că nu toți au personalitatea și dorințele mele. Soldatul Perianu spune că, până la a afla ce înseamnă armata de la prietena sa, nu cunoștea nimic despre mediul militar.

Caporalul clasa I Alexandru Nanu, pionier cercetaș cu o vechime de 16 ani în mediul militar, și o experiență solidă căpătată în numeroasele misiuni interne și externe, a fost instructor al actualilor soldați profesioniști. Recruții au trecut prin două module de pregătire, teoretic și practic.

Au făcut pregătire militară generală: instrucție de front, studierea și tragerea cu armamentul de infanterie, amorsa. Posibilitatea de a rămâne în unitate după jurământul militar este un element benefic pentru creșterea atractivității carierei militare. Cei mai mulți au venit în această unitate și pentru că au cunoscuți aici, ceea ce cred că a fost un factor determinant. De fapt, așa au și aflat de posibilitatea angajării în sistemul militar. E mai ușor să te integrezi atunci când cunoști anumite persoane dintr-un colectiv, spune el.

Chiar dacă primele zile au fost mai grele, existând momente în care unora le-a dat târcoale tentația de a renunța, sprijinul emoțional din partea celor din jur i-a readus pe linia de plutire. Le-am dat exemplul meu. Am 16 ani în armată, am trecut prin vremuri mai grele, când instrucția era mult mai dură. Le-am zis că, dacă eu n-am murit până acum, înseamnă că nu e dracul chiar atât de negru.

În unele momente, i-a simțit că le e un pic teamă de el. Unii îmi spun Vișinescu, spune Nanu zâmbind. Un instructor trebuie să aibă capacitatea de a fi mai dur în timpul instrucției, iar, după aceea, să se detașeze de rolul din câmpul de instrucție. Atât în viața cotidiană, cât și în armată, trebuie să existe un echilibru în toate. Când e ceva serios de făcut, e clar, avem treabă. Când avem pauză, mai facem o glumă, ne destindem, pentru că nu poți să-l ții pe om în priză tot timpul. Dar distanțarea trebuie păstrată, pentru că risc să nu mă mai perceapă drept instructor.

Spune că generațiilor mai tinere le cam lipsesc disciplina, simțul răspunderii, asumarea, de aceea rolul său este și de pedagog. Trebuie să-i fac să înțeleagă că, dacă în orice alt mediu o mai pot da în bară, în mediul militar, mai ales la geniu, lucrând cu exploziv, cu armament, pot apărea accidentări grave.

Soldatul Dorel-Ionuț Gomeajă are 33 de ani și este din comuna Ghimpați, Giurgiu. Înainte de armată a lucrat nouă ani la o fabrică de confecții textile în București, însă aceasta s-a închis recent. În căutarea unui loc de muncă, a revenit la o pasiune mai veche, armata, în rândurile căreia a încercat să intre după absolvirea liceului, în 2010. Model i-a fost tatăl său care era jandarm, decedat între timp. A luat examenul, dar atunci, dacă erai admis, în funcție de punctaj, puteai ocupa locul doar din unitatea pentru care optaseși.

Nu m-am încadrat la unitatea respectivă, și am rămas pe din afară. Am mai încercat o dată, în 2012, la fel am pățit, și m-am demoralizat un pic. Nu aveam punctajul necesar pentru unitatea de la Giurgiu pe care o alesesem. N-am fost informat că puteam alege să dau și pentru București. Poate tocmai de aceea am revenit, peste ani. Are și un văr care e angajat în sistem și de la el a aflat că politica de recrutare s-a schimbat. Faptul că va fi încadrat direct la B 96 reprezintă un avantaj, deoarece poate face naveta de la Ghimpați, iar sumele forfetare primite în acest scop îl încurajează să nu se gândească la chirie în Capitală. Nici nu te poți gândi la privat să primești așa ceva. Indiferent cât lucrezi și cum lucrezi nu ești tratat cum trebuie. Aici se simte, seriozitatea este răsplătită, am văzut asta din primele zile.

Se declară un tip serios căruia îi plac ordinea și disciplina. La vremea aceea, în adolescență, când treceam pe lângă unități militare, mereu mă întrebam ce-o fi dincolo de porți. În actualul ciclu, emoții n-a avut pentru că a vorbit foarte mult cu vărul său despre armată. Când a făcut el instrucția, îmi povestea cum decurge. Îl sunam mereu și-mi spunea cam ce făcea și toate acestea mi-au intrat în cap. Nici nu mă așteptam să ne înțelegem atât de bine între noi, toți în aceeași cameră. Chiar dacă avem vârste diferite, am construit un grup unit. În fiecare zi am făcut altceva, a fost extraordinar. Nu știu când a trecut timpul. Sunt încadrat pe funcția de pionier și am o dorință acerbă de a trece la treabă.

A convins deja o verișoară din aceeași comună să vină în următoarea promoție care va susține probe. Ea lucrează în domeniul sanitar și ar vrea să găsească același profil și în armată. (L. Anghel).