Actualitate
Rețetele keynesiene reprezintă numai o justificare “teoretică” a politicii de militarizare a economiei
În 1959, apărea la București, la Editura Politică, traducerea lucrării “Marx împotriva lui Keynes” a economistului britanic John Eaton, scoasă în original la Londra în 1951, într-o perioadă de intens avânt și succes teoretic, dar și politic, al keynesianismului. Scopul principal al autorului este să critice și demonteze ideea că intervenționismul de stat în economie promovat de Keynes poate duce la îndeplinirea dezideratelor sociale ale socialismului păstrând totodată elementele-cheie ale capitalismului, adică proprietatea și inițiativa privată.
Eaton vedea în această idee un foarte mare pericol la adresa avântului socialismului, o formă de “îmblânzire” și “dezamorsare” burgheză a acestuia menită să îi facă pe proletari să uite de necesitatea Revoluției. Economistul britanic atacă în principal ideea că intervenționismul de stat în economia privată ar fi în măsură să pună capăt “blestemului” capitalist al succesiunii ciclurilor de creștere și recesiune. Evident, Eaton se raportează la aceste cicluri ca la un dat fundamental de neînlăturat al capitalismului, respingând explicația clasic-liberală și pe cea a școlii austriece de economie potrivit căreia chiar intervenționismul de stat (monetar, fiscal și de reglementare) este cel care inițiază și stimulează ciclurile boom-bust, dând atât investitorilor, cât și consumatorilor, semnale greșite și stimulente artificial-false de acțiune și ducând la alocarea păguboasă a capitalurilor.
Pe de altă parte, Eaton remarcă foarte bine, pe urmele mentorului său Marx, că status-quo-ul politico-economic este caracterizat de crony-capitalism, în care o elită restrânsă susținută politic de stat, inclusiv prin băncile centrale, restrânge libertatea și concurența și se îmbogățește în detrimentul societății în general.
În mod previzibil, autorul nu vede în asta o negație și o pervertire a capitalismului (inexistent fără libertate și concurență, conform poziției liberale clasice), ci chiar esența capitalismului în acel stadiu istoric de dezvoltare: “După câte se pare, una dintre cele mai importante trăsături ale dezvoltării capitalismului monopolist în ultima vreme constă în aceea că o clică restrânsă de magnați financiari are posibilitatea să folosească în așa fel aparatul de stat și bancar încât să reducă valoarea banilor și să ridice nivelul general al prețurilor (de pildă în timpul ambelor războaie mondiale și al «devalorizării» din 1949)”.
N-ai cum să nu te uiți la cum arată astăzi bilanțurile marilor bănci centrale, bursele de toate felurile și indicii prețurilor de consum și să nu îi dai dreptate, chiar dacă îi respingi (pe bună dreptate) remediile.
O altă observație valoroasă a lui Eaton se referă la inconsistența și chiar ipocrizia pozițiilor keynesiene mainstream, actuale și în ziua de astăzi, cu privire la ecuația libertatea comerțului-protecționism: “Teoria keynesistă susține, așadar, că taxele vamale, mașinațiunile valutare, controlul asupra comerțului și celelalte măsuri similare ale «războiului economic», oricât sunt de puțin recomandabile din punctul de vedere al propășirii mondiale, ar fi totuși pe deplin raționale și nicidecum absurde (cum susțineau economiștii burghezi dinaintea lui Keynes). (…) Vedem încă o dată cum teoria keynesistă încearcă să dea o explicație rațională practicii monopoliștilor (și anume folosirii puterii de stat pentru a promova interesele monopolurilor prin protecționism comercial, măsuri de control valutar etc) și cum se străduiește, în același timp, să se îndepărteze cât mai puțin cu putință de teoria ortodoxă, înfățișând «comerțul liber» ca pe un ideal universal totdeauna îndepărtat, dar dorit”.
Pe parcursul întregii lucrări, Eaton se străduiește să demonstreze că intervenționismul de stat keynesian asupra economiei private nu poate ține loc de socialism real, adică de exproprierea și naționalizarea mijloacelor de producție, coroborată cu planificarea centrală. Post factum, având privilegiul unei experiențe istorice de peste 70 de ani față de autor, putem conchide că, fără să vrea, acesta a adus argumente prețioase în favoarea pieței libere. Mai mult, observăm cum intervenționismul falsifică și pervertește capitalismul și, prin problemele pe care le creează, inclusiv prin accentuarea inegalității veniturilor, nu face decât să facă atrăgătoare ideile socialiste.
Recapitulăm, “Marx Against Keynes: a Reply to Mr. Morrison’s «socialism»”, scoasă în plin avânt al keynesianismului, are drept scop să demonteze ideea că intervenționismul lui Keynes poate duce la îndeplinirea dezideratelor socialismului conservând elementele-cheie ale capitalismului, proprietatea și inițiativa privată.
Deși socialist declarat și convins, Eaton reușește totuși neintenționat, precum de altfel mentorul său Karl Marx, să prezinte destule elemente de diagnostic pertinent asupra tarelor status quo-ului politico-economic, pe care le regăsim, în alt limbaj desigur, și la liberalismul clasic.
De exemplu, în ceea ce privește cheltuielile militare ca stimulus pentru economie, dar și ca pretext pentru ca statul să-și întărească controlul asupra societății păstrând aparența democrației și economiei de piață.
Astfel, în prefața volumului său, economistul britanic arată: “În perioada când a fost scrisă această carte, Statele Unite, iar în urma lor și Anglia, încă nu începuseră să pună în practică actualul program uriaș de înarmări. Cu toate acestea, evenimentele ulterioare nu au făcut decât să demonstreze teza demonstrată în carte, și anume că măsurile keynesiste aplicate sub conducerea capitalului financiar se pot transforma în cel mai scurt timp în programe militare împovărătoare”.
Eaton face referire la cartea târzie a lui Keynes din 1940, “How to Pay for the War: A Radical Plan for the Chancellor of the Exchequer”, un adevărat “studiu de fezabilitate” a keynesianismului aplicat, în care apar toate elementele acestuia: controlul de stat asupra resurselor private, investițiile publice finanțate prin deficite bugetare și manipularea masei monetare, controlul prețurilor și raționalizarea consumului populației.
Mai mult, Eaton identifică mijloacele keynesiene prin care a fost creat totalitarismul și expansionismul militar nazist german: “Cei care stăteau în fruntea sistemului industrial al Germaniei, concentrat în cel mai înalt grad, erau puternic interesați să-și extindă influența în străinătate prin promovarea de carteluri internaționale. Astfel ei puteau nu numai să-și consolideze și să-și lărgească puterea economică, dar și să facă jocul geopoliticienilor naziști. Pătrunzând în țările democratice, ei impuneau restricții de cartel în domeniul investițiilor, producției și folosirii forței de muncă. Aceste restricții, indiferent de scopul pe care îl urmăreau, au contribuit la slăbirea țărilor democratice, pregătind astfel terenul pentru lovituri diplomatice ca Münchenul și chiar pentru cucerirea lor militară. Social democrație, fascism, război – iată cum a evoluat capitalismul monopolist de stat în Germania. Atunci când un grup de «keynesiști de stânga» din Oxford încheie cartea publicată de ei sub titlul «Economia folosirii depline a forței de muncă» cu un capitol intitulat «Un experiment de folosire deplină a forței de muncă», în care dau ca exemplu de înfăptuire practică a teoriei lor Germania nazistă, nu se poate spune decât «Ei nu știu ce fac»”.
Eaton sugerează că rețetele keynesiene reprezintă numai o justificare “teoretică” a politicii de militarizare a economiei, o adaptare a economiei capitaliste la scopurile monopolurilor, în special pe calea militarizării. (Ionut Balan – bloguluibalan.ro).
Actualitate
Avangarda războiului de precizie: Dronele ucigașe și munițiile inteligente domină orizontul tehnologic
Expoziția SOF Week din acest an a confirmat o realitate incontestabilă a câmpului de luptă modern: supremația sistemelor aeriene fără pilot și a munițiilor de tip „loitering”. Într-o demonstrație de forță tehnologică, liderii industriei de apărare au prezentat soluții care promit să redefinească tacticile forțelor speciale, punând accent pe autonomie, rază extinsă de acțiune și o putere de foc devastatoare.
Rogue 1 Block 2: Prădătorul invizibil cu rază dublă de acțiune
Teledyne FLIR a captat atenția specialiștilor cu varianta Block 2 a sistemului Rogue 1, un UAS (Unmanned Aerial System) letal, cu propulsie electrică. Noua iterație marchează un salt evolutiv semnificativ: raza de acțiune a fost dublată, atingând acum peste 20 de kilometri.
Echipat cu o nouă încărcătură de luptă antitanc de tip „shape charge jet”, Rogue 1 Block 2 este proiectat special pentru a neutraliza vehiculele blindate grele. Pe lângă puterea de distrugere, sistemul integrează suite avansate de autonomie și reziliență la războiul electronic, fiind capabil să opereze în medii contestate unde semnalele GPS sau de comunicații sunt bruiate. Primele livrări sunt programate să înceapă în trimestrul al treilea din 2026.
Arhitectura distrugerii: De la Mayhem 10 la Switchblade 400
Un alt pol de atracție a fost standul comun al AV și BlueHalo, unde vedeta a fost „efectul lansat” Mayhem 10. Acest sistem versatil, capabil să execute atât misiuni de supraveghere (ISR), cât și lovituri de precizie, utilizează un tub de lansare comun și poate fi echipat cu focosul multi-rol al rachetei Javelin. Deși până acum a bifat doar teste la sol, potențialul său de a fi lansat din aeronave promite o flexibilitate tactică fără precedent.
În paralel, familia Switchblade s-a extins cu noul SB 400. Această muniție de tip „loitering” cu aripi fixe combină letalitatea focosului Javelin cu o dimensiune redusă, datorită unui sistem de stabilizare (gimbal) optimizat în secțiunea frontală. Recent integrat în programele de achiziții ale armatei, SB 400 reprezintă vârful de lance al atacurilor punctuale împotriva țintelor de mare valoare.
Industrializarea letalității: Mii de unități sub presiunea cererii globale
Dincolo de specificațiile tehnice, marea noutate este capacitatea de producție la scară industrială. Reprezentanții industriei au confirmat că sistemele precum Mayhem 10 și Switchblade 400 sunt pregătite pentru producția de masă, având potențialul de a ieși de pe liniile de asamblare în „mii de unități” lunar, în funcție de cerințele operaționale.
Pentru a susține acest ritm accelerat, o nouă unitate de producție dedicată exclusiv munițiilor inteligente urmează să fie inaugurată în Salt Lake City. Facilitatea, care va deveni operațională în ianuarie 2027, este răspunsul direct la nevoia acută de a reface și extinde arsenalele moderne în fața noilor provocări de securitate globală.
Actualitate
Securitatea maritimă globală sub asediu: Între inovația senzorilor „invizibili” și limitele puterii navale în Ormuz
Pe măsură ce apele internaționale devin tot mai disputate, forțele navale se confruntă cu o dublă provocare: necesitatea unei tehnologii de detectare ultra-sofisticate și realitatea dură a limitărilor logistice în punctele strategice de tranzit.
Vânătoarea din adâncuri: Tehnologia care „aude” tăcerea
În regiunea Indo-Pacific, regulile jocului subacvatic s-au schimbat radical. Submarinele rusești și chineze au atins un nivel de silențiozitate care amenință supremația deținută decenii la rând de forțele navale occidentale. Răspunsul la această amenințare este reprezentat de o nouă generație de geamanduri sonar (sonobuoys). Deși par a fi simple tuburi lansate din aeronave, aceste dispozitive de 15 kilograme sunt concentrate de inovație digitală, capabile să reziste unui impact de 100G pentru a deveni „urechile” flotei în adâncuri.
Inovația majoră vine prin sistemele cu arhitectură deschisă, precum „Open Buoy”. Această abordare modulară permite forțelor navale să integreze noi senzori și capacități de război electronic în câteva luni, nu în ani, transformând fiecare unitate într-un nod adaptabil al unei rețele complexe de supraveghere.
Capacitate versus realitate: Dilema escortelor în Ormuz
În timp ce tehnologia avansează sub apă, la suprafață, limitele logistice impun decizii strategice dificile. Conducerea militară navală a avertizat recent că furnizarea de escorte pentru navele comerciale în Strâmtoarea Ormuz depășește capacitatea actuală a flotei. Într-un mediu contestat și minat, o astfel de misiune este considerată extrem de riscantă și dificil de executat eficient fără un încetarea focului general acceptată.
Deși ideea escortelor a fost vehiculată la nivel politic, realitatea din teren arată că resursele sunt concentrate pe menținerea blocadei porturilor inamice. Această strategie de „asfixiere” pare să dea rezultate, peste 90 de nave comerciale fiind deja redirecționate, forțând astfel avansarea negocierilor diplomatice.
Diplomația sub presiune și viitorul dominației maritime
Succesul operațiunilor militare din prezent nu se mai măsoară doar în victorii directe, ci în capacitatea de a aduce adversarul la masa tratativelor. Blocada maritimă este considerată, în prezent, cel mai eficient instrument de presiune în negocierile cu Teheranul. Totuși, echilibrul rămâne fragil. Între promisiunile de protecție a rutelor comerciale și capacitatea tehnică de a monitoriza „invizibilul” din adâncuri, forțele navale trebuie să navigheze printr-o eră a transformării digitale și a prudenței strategice.
Actualitate
Airbus își forțează limitele în Spania: Hub strategic la Sevilla și incertitudini pe frontul avioanelor de luptă
Grupul european accelerează producția de avioane-cisternă pentru a domina piața globală, în timp ce proiectul viitorului avion de vânătoare de generația a șasea rămâne blocat în dispute politice și industriale.
Într-o mișcare strategică menită să consolideze supremația europeană în domeniul aviației militare, Airbus a anunțat planuri ambițioase de extindere a capacităților sale de producție. Până la finalul anului 2027, orașul Sevilla va găzdui un nou centru de conversie pentru modelul A330 Multi Role Tanker Transport (MRTT), decizie luată pe fondul unei cereri globale fără precedent pentru acest tip de aeronavă.
Sevilla devine epicentrul conversiilor militare: Creștere de capacitate și investiții masive
Noul hub din Andaluzia va funcționa complementar cu facilitatea existentă din Getafe, având misiunea clară de a ridica ritmul anual de conversie a aeronavelor civile în platforme militare de la cinci la șapte unități. Dincolo de transformarea propriu-zisă, centrul va oferi servicii complete de mentenanță, reparații și modernizări pentru flota globală de A330.
Alegerea Sevillei nu este întâmplătoare. Locația beneficiază deja de infrastructură de talie mondială și expertiză tehnică avansată, fiind locul unde sunt asamblate aeronavele de transport A400M și C295. Pentru a adapta hangarele existente la noile cerințe, Airbus va direcționa o investiție substanțială în modernizarea activelor industriale, pregătind terenul pentru un volum de lucru intensificat.
O victorie de 1,4 miliarde de euro în fața gigantului Boeing
Momentul expansiunii coincide cu un succes comercial major. Italia a decis recent să atribuie Airbus un contract de 1,4 miliarde de euro pentru achiziționarea a șase avioane-cisternă A330. Această mișcare marchează o schimbare radicală de strategie la Roma, care a abandonat planul inițial din 2022 de a achiziționa modelul american Boeing KC-46 Pegasus în favoarea soluției europene.
Inovație la Rota: Dronele și Marina Spaniolă testează viitorul supravegherii maritime
În paralel cu expansiunea industrială, Airbus își demonstrează avansul tehnologic în domeniul sistemelor autonome. Recent, în baza de la Rota, a avut loc o demonstrație de colaborare între echipaje umane și drone (crewed-uncrewed teaming).
În cadrul unei misiuni simulate de interceptare a unei ambarcațiuni de mare viteză, dronele Flexrotor și Alpha 900 au urmărit ținta, transmițând imagini în timp real către un elicopter H135 și o navă de patrulare a Marinei Spaniole. Testul subliniază capacitatea de integrare a tehnologiilor de supraveghere și recunoaștere (ISTAR) în teatre de operațiuni complexe.
Umbra incertitudinii: Proiectul avionului de generația a șasea în impas
În ciuda succeselor comerciale, cerul nu este complet senin pentru gigantul aeronautic. La recentul summit de apărare din Manching, conducerea Airbus a exprimat o poziție rezervată privind programul comun de avioane de luptă dezvoltat de Germania, Franța și Spania.
Din cauza unei dispute industriale acerbe cu partenerul francez Dassault, viitorul celui mai ambițios proiect de apărare al Europei depinde acum exclusiv de deciziile politice ale guvernelor implicate. Deși Berlinul și Parisul au încercat medierea conflictului, un progres real întârzie să apară, lăsând proiectul generației a șasea într-o stare de vulnerabilitate strategică.
-
Administratieacum 5 zileFenomenul din Prahova: Dominic Alexandru Pop, micul campion care a transformat disciplina de fier în eleganță pe ringul de dans
-
Exclusivacum 3 zilePRELUARE OSTILĂ SUB ACOPERIREA STATULUI: Cum a fost lovit Complexul Hotelier „Scoica” de rețeaua Niță – Donciu, cu sprijinul unui fost șef din MAI
-
Exclusivacum 3 zileIPJ PRAHOVA, CU NERVII LA MAXIM: De la „Academia de dictare Portocală” la seminarul de incompetenta generalizata
-
Exclusivacum 5 zileSingurătate la malul mării: Cum a transformat SNPP un Consiliu Național într-o sesiune de plâns colectiv sub fereastra ANP
-
Exclusivacum 3 zileEvadare cu sprijin de la stat: cum a sărit deținutul gardul, iar Ministerul Justiției a sărit adevărul
-
Exclusivacum 2 zileAntigrindina, țeapa națională: milioane de hectare pe hârtie, sute de milioane de euro pe bune – Teapa antigrindină de 340 de milioane € plătită din banii tăi
-
Exclusivacum 4 zileLupul DNA la stână: Cum a pus Ministrul Darău statul pe silent și salariile pe turbo
-
Exclusivacum 11 orePumn în gura presei la IPJ Prahova: Spune-mi cine ți-a vorbit, ca să știm pe cine să intimidăm/Document



