Planeta internetului a explodat de bucurie. Imagini cu steaguri galbene-albastre, emoticoane, bunici îmbrățișând nepoții soldați reîntorși acasă au aprins discuțiile pe rețelele de socializare. Unii exultă: Putin e terminat. În marea iraționalilor, e greu să găsești argumente logice.

Armata rusă s-a retras din Herson, ținut aflat pe malul vestic al Niprului. Asta e știrea prime-time-urilor din weekend. Propaganda vede deja zorii victoriei Ucrainei. Eliberarea Hersonului din ghearele inamicului nu s-a făcut prin luptă, ci prin retragerea acestuia. De ce au părăsit rușii comunitatea deja cucerită, un oraș de 160.000 de locuitori, cu 20 % populație rusească? Din istorie, se știe că pe teritoriul de azi al localității, aflată pe malul drept al Niprului, Mareșalul Potemkin a ridicat mai întâi o fortăreață, în timpul Războiului Crimeei (1853-1856), iar apoi a urmat industrializarea sa.

Decizia noului comandant al armatei ruse, Serghei Surovkin, poreclit „Generalul Armaghedon”, poate fi interpretată în diferite moduri. Nesocotim, din tihnă cerebrală, exaltarea idioților utili regimentului, cei care au doar certitudini și deloc îndoieli. Buchisitorii istoriei știu că există și retrageri strategice, fie pentru regruparea forțelor, fie pentru organizarea asaltului final. De acest aspect se tem și experții militari ucrainieni. Retragerea rușilor poate fi pusă și în cheia negocierilor de pace. Jake Sullivan, consilierul pentru Securitate Naţională al preşedintelui Joe Biden, i-a făcut lui Zelenski o vizită fulger, avertizându-l de forța Generalului Iarnă, recomandându-i antrenarea diplomaților pentru un așa-zis Minsk 3.

După cum se știe, trilaterala Franța-Germania-Rusia a demarat mai multe negocieri pentru un Acord de înghețare a conflictului din Crimeea, încă din 2018. Căderea de la putere a Angelei Merkel, pofta de bani a marilor producători americani de armament și invazia rusă au încheiat demersurile diplomatice pentru un posibil acord de pace. Zilele acestea, Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, va fi prezent la reuniunea G20 din Bali. Presa mainstream occidentală a relatat că Joe Biden nu s-ar mai duce la summit, dacă ar veni și Vladimir Putin. În cele din urmă, liderul de la Kremlin și-a delegat dreptul de vot. În culise, specialiștii americani și ruși scriu diferite formate de acord. Însă politicienii sunt cei care le pun în operă.

Putin își retrage trupele de dincolo de Nistru și permite centralei de la Zaporojie, aflată sub ocupație rusă, să alimenteze cu energie electrică Ucraina. În schimb, i se va oferi pofta ce-a poftit: Donețk și Lugansk, fără o recunoaștere oficială. Un acord tacit. Astfel, strategii americani l-ar fi sfătuit pe Zelenski să admită retrocedarea teritoriului de est, primind în schimb garanții că Ucraina nu va fi invadată în întregul ei. Varianta retragerii simbolice, pentru organizarea unui atac final, e luată în calcul doar de strategii militari. În dialogurile lui Sun Tzu cu Chang Yu din „Arta războiului”, acesta din urmă îi spune: „Pe un teren care nu oferă avantaj nici unei părți, nici alteia, trebuie să atragi inamicul simulând retragerea, să aștepți ca jumătate din efectivele lui să fi ajuns și să lansezi un atac pentru a-i bara drumul”.

Al treilea argument al retragerii armatei ruse din Herson ar fi nevoia de întărire a flancului estic, de dincolo de Nipru. Deja apar informații despre constuirea fortificațiilor. Al patrulea, dar nu ultimul argument, este că există pericolul aruncării în aer a barajului din amontele Herson-ului. În cazul producerii catastrofei, și armata, și populația ar fi trimise la moarte. Nu mai există niciun pod viabil spre Herson, ar putea fi al cincelea argument. Dar pentru că istoria rămâne cel mai bun exercițiu de logică, n-aș aminti doar câteva dintre retragerile strategice, menite să organizeze asaltul final.

La Grande Armée, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte, avea, în anul 1812, un efectiv de 685.000 de soldați. A intrat ca-n brânză în Moscova părăsită. Orașul fumega, după principiul lui Ștefan cel Mare: „pârjolirea caselor și otrăvirea fântânilor.” Rușii le-au tăiat francezilor liniile de alimentație și i-au atacat din spate. Tactica de retragere strategică a funcționat strașnic. De frica Generalului Iarnă, Napoleon a decis să-și ducă armata înapoi în Franța. Asta se întâmpla în octombrie 1812. La Grande Armée a fost hărțuită tot drumul și atacată. La Paris s-ar mai fi reîntors doar 5 % din glorioasa armie. Napoleon avea să-și piardă, în curând, și tronul.

În 27 mai 1940, după ce au stăvilit Britzkrieg-ul asupra Franței, Amiralitatea britanică și Royal Force au asigurat retragerea spectaculoasă, într-o singură noapte, a 45.000 de soldați, pe Canalul Mânecii. Aceștia aveau să fie antrenați pentru atacul final asupra Germaniei. Mai are rost să ne amintim de Operațiunea Uranus, din timpul blocadei Stalingradului, când generalul Jukov a pregătit prinderea armatei naziste în capcană? Atacul masiv al rușilor s-a făcut asupra comandamentelor militare românești și maghiare, mai slab pregătite. Scopul era prinderea armatei germane în centrul orașului. Rezistența rușilor din 1942 și alungarea agresorilor au rămas emblematice pentru cel de-al doilea război mondial.

Marius Ghilezan