Actualitate
Un război cum este cel din Ucraina nu se poate încheia atât de ușor
O iluzie soldată cu o dezamăgire e ceva mai rău decât absența iluziei. Valabil și în dragoste, valabil și în război. De două-trei zile, de când retragerea rușilor din Herson a devenit o certitudine, strategi militari, dar și oameni politici importanți, ca să nu mai vorbim despre analiști, ne creează speranța că, foarte curând, se va instaura pacea. Dar dacă nu este deloc așa? Și punând această întrebare, nu mă gândesc neapărat la o capcană de natură militară. Ci la o capcană de natură psihologică. Referitoare la un Minsk 3.
Minsk 2, care ar fi trebuit să transforme armistițiul cu care s-a încheiat raptul Crimeei, a eșuat. Marile puteri ale lumii, care trebuiau să piloteze și apoi să garanteze un tratat de pace, s-au bâlbâit. Situația a rămas în șpagat, până când Putin a decis, după opinia mea și nu numai a mea, în mod total iresponsabil, să invadeze Ucraina. Acum s-a ajuns din nou într-o poziție de șpagat, atât pe terenul militar, cât și pe teren politic. În acest context, rușii s-au retras dincolo de linia naturală de apărare a Nistrului, prilejuind o exagerat de mare bucurie susținătorilor lui Volodimir Zelensky.
Jake Sullivan, consilierul de securitate națională al președintelui Joe Biden, s-ar fi întâlnit în secret cu reprezentanții Kremlinului, poate chiar cu Vladimir Putin. Așa umblă zvonul. Pe care încă nu l-a confirmat nimeni. Dar cert este că a avut o întâlnire cu Volodimir Zelensky. Din nou umblă zvonul că i-ar fi cerut acestuia să accepte tratativele în vederea încheierii unui armistițiu cu Vladimir Putin, înainte de a fi fost îndeplinită condiția pusă de el și parafată printr-un decret-lege, că Ucraina nu va încheia nicio înțelegere cu Moscova, până nu va fi eliberat ultimul metru pătrat de pământ.
Coincidență sau nu, dar generalul american Ben Hodges, care a condus comandamentul militar al Statelor Unite din Europa, face o afirmație ce pare relativ hazardată. Și anume că, odată cu eliberarea Hersonului de către Ucraina, raza de acțiune a rachetelor HIMARS, care ar putea fi amplasate în Herson, permite distrugerea armatei Federației Ruse din Peninsula Crimeea și eliberarea, atenție, până la sfârșitul anului, a acestui teritoriu.
Ne aflăm sau nu în prezența unei iluzii, care, dacă va fi pulverizată, va face mai mult rău decât bine? Guvernele lumii, sătule până peste cap de acest război, de tensiunile uriașe generate de el, de costurile fabuloase, supuse unei presiuni din ce în ce mai mari din partea propriilor cetățeni și a partidelor de opoziție, se agață ca înecatele de acest pai. Și se iluzionează la rândul lor. Încercând să inducă euforia și în rândul populației.
Această săptămână debutează la Kremlin cu un Consiliu de Securitate convocat de Vladimir Putin. Cumva, terenul a fost pregătit de ideologul tradițional al Kremlinului, Alexandr Dughin, care deplânge pierderea Hersonului, unde încă tronează nedărâmată statuia lui Potemkin, dar, după ce a executat o adevărată lambadă ideologică în ultimele luni, le cere rușilor să se solidarizeze cu noul țar și arată acuzator cu degetul, fără să-i nominalizeze, spre colaboratorii apropiați ai acestuia. Ceea ce mă face să cred că vor cădea capete. Iar Vladimir Putin, înainte de a-și lua din nou avânt, pentru că asta cred eu că va face, își va disciplina și alinia generalii mai mult decât a făcut-o până acum.
El nu încetează pur și simplu. Este adevărat că ambele părți cam bat pasul pe loc. Peste 20% din teritoriul Ucrainei continuă să se afle sub ocupație rusească. Hersonul este foarte important. Pentru că este un punct cu adevărat strategic. Dar nu reprezintă totuși o victorie ucraineană de asemenea dimensiuni, încât să fie de natură să îndoaie coloana vertebrală a Federației Ruse.
Această situație de incertitudine, la debutul iernii, ar putea în principiu determina cele două părți să încheie un armistițiu și, tot teoretic, este posibil ca, în perioada de armistițiu, să fie declanșate și negocierile pentru un tratat de pace. Am însă convingerea că asta este doar o iluzie. Un război poate fi declanșat relativ ușor. O pace este însă o treabă mai grea. Mai ales în condițiile în care armele nu au încetat să vorbească.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 21 de oreHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor




