Anchete
Veteranii, aceia care au efectuat pregătirea în Marea Britanie, au reuşit să construiască spiritul Regelui Ferdinand
Fregata Regele Ferdinand (F-221) este una din navele emblematice ale Forţelor Navale române. De la intrarea sa în serviciu, în cadrul Flotilei 56 Fregate Contraamiral Horia Macellariu, a executat multe misiuni, inclusiv externe, unele chiar în premieră pentru armata română. Marinarii militari ce alcătuiesc echipajul au reuşit, de-a lungul anilor, să construiască cu migală spiritul Regelui Ferdinand.
Fregata Regele Ferdinand a trecut printr-o serie de modernizări şi este gata oricând de acţiune. Echipajul ce îşi desfăşoară activitatea la bordul său este în plin proces de schimbare.
Veteranii, aceia care au efectuat pregătirea în Marea Britanie, au reuşit să construiască spiritul Regelui Ferdinand. Chiar dacă ei trec, rând pe rând, în rezervă, reușesc să-i contamineze pe cei tineri, așa încât spiritul echipajului fregatei rămâne.
Am revenit la bordul F-221 cu bucurie, convins că poveștilor marinarilor militari, pe care vi le-am prezentat, s-au adăugat altele. I-am găsit gata de acţiune, având în vedere conflictul din Ucraina.
Ei sunt prezenţi la datorie pentru protejarea intereselor României în zonă şi a apelor teritoriale şi a asigura un tranzit în siguranţă al navelor comerciale. Un efort uriaş la care marinarii militari au răspuns întotdeauna prezent, în ciuda unui program încărcat.
Caporalul clasa a II-a Cătălin Filip este în marina militară din 2012, fiindcă a dorit să facă o schimbare în viaţa sa. Este căsătorit şi are doi copii. Ocupă funcţia de radiotelegrafist.

Caporal clasa a II-a Cătălin Filip
Mi-a luat patru ani să învăţ staţiile radio, reţelele, tot ce este pe această navă. Să mă pun la punct cu tot ce trebuie. Adevărat, e greu să înveţi când eşti legat la cheu, la uscat. Cel mai bine este pe mare, în marş, unde te loveşti de toate. Te întâlneşti cu fel de fel de situaţii imprevizibile, pe care trebuie să le rezolvi. Sunt de învăţat proceduri naţionale, NATO şi este necesar un nivel bun de cunoaştere a limbii engleze. Aici mi-a fost greu, fiindcă nu am făcut în şcoală limba engleză şi a trebuit să recuperez.
A făcut cursuri de specialitate şi de limba engleză. A îndeplinit multe misiuni cu ambele fregate tip 22 şi a devenit veteran al teatrelor de operaţii.
Am venit cam târziu în armată, la 30 de ani, după ce m-a convins un prieten, el fiind la Forţele Terestre. Ştiam să lucrez cu calculatoarele. Am venit şi… am rămas! Cele mai grele momente au fost cele de început, atunci când nu ştiam ce am de făcut.
Cele mai frumoase sunt atunci când mă întorc acasă din misiuni, când familia mă aşteaptă pe dană. Condiţiile de pe navă sunt superioare celorlalte nave. În toţi aceşti ani, am plecat mult de acasă, a spus Cătălin.
Are mult de lucru la staţiile radio de pe fregată, deoarece face posibilă comunicarea navei cu uscatul sau alte nave, inclusiv în reţele NATO. Consideră că nu e complicat, dacă te-ai pregătit intens şi ştii ce ai de făcut. Pe navă, fiecare marinar militar trebuie să cunoască meserie, cum se spune.
Sunt mulţumit, în mare parte, pentru alegerea făcută. Aştept să se clarifice odată cu legea salarizării. Pentru noi, cei de la baza carierei e foarte greu. Este mult de muncă şi eu cred că trebuie răsplătită. Adaug sacrificiile pe care cei din mediul civil nu le înţeleg.
Eu am venit târziu în armată, am avut înainte ceva slujbe, bunicele. Am avut un salariu un pic mai mare ca aici. Peste cinci ani, o să fiu tot aici.
De aici vreau să trec în rezervă. Regelui Ferdinand îi doresc viaţă lungă, cât mai multe misiuni fără evenimente şi multe răsărituri pe mare, a declarat caporalul clasa a II-a Cătălin Filip.
Caporalul clasa a II-a Costel Safta este sanitar. Este din Constanţa şi i-a plăcut dintotdeauna armata. Are 18 ani în sistemul militar, din care şapte a fost la dragoarele maritime. Iniţial a fost timonier, iar în 2007 s-a specializat pe funcţia de sanitar.

Caporal clasa a II-a Costel Safta
Spiritul Regelui Ferdinand ne împinge înainte. Se schimbă generaţiile. Ne bucurăm că cei tineri vor să fie virusaţi cu acest spirit. Pentru mine, este o mândrie să fac parte din echipajul Regelui Ferdinand. Asta mi-am dorit! Îmi place ceea fac, am tras să ajung aici, să mă pregătesc să fiu la un nivel ridicat de pregătire.
A făcut armata la jandarmi, dar nu a avut ocazia să rămână acolo. A venit la marina militară, a absolvit între timp şi liceul. Are 39 de ani, este căsătorit, are un copil. Are cursul de sanitar şi, anul trecut, a absolvit postliceala sanitară. Ar dori să treacă în corpul subofiţerilor şi să rămână pe această navă, deoarece cunoaşte bine echipajul şi vaporul.
Este la bordul F-221 din 2011. Noi, sanitarii trebuie să ajungem rapid la locul incidentului, la orice oră din zi sau noapte, spune caporalul clasa a II-a Safta. Acţionăm strâns cu membrii echipajului la orice exerciţiu.
Este nevoie de multă forţă, sunt spaţii foarte înguste, trebuie să ai ambiţie, să vrei să rămâi, mai ales că, după un timp, intervine oboseala. Pe lângă funcţia de sanitar, pe navă mai trebuie să faci şi altceva.
Pandemia a fost o experienţă provocatoare. A fost detaşat la spitalul modular din Constanţa, unde a lucrat printre oameni cu Covid, echipat în vestitele combinezoane albe. A fost greu, cald, transpiraţie. A avut noroc de personal foarte bun, care l-a integrat rapid.
A fost o colaborare foarte bună. A revenit pe vapor. Măsurile de prevenţie trebuiau respectate, dar aici sunt spaţii mici, personal care trebuie să lucreze şi să vieţuiască împreună. S-au efectuat testări la cel mai mic simptom. Au fost zile când a venit de acasă din libere. Sănătatea era pe primul loc.
Salarizarea rămâne problema spinoasă. Când eram singur, era altceva. Acum am familie, copil, rate. Suntem oamenii care am îndeplinit toate ordinele primite, nu am spus niciodată nu.
Noi nu ducem o viaţă aşa bună cum cred unii. Pentru prima dată, în 18 ani, îmi pun problema să părăsesc sistemul militar, deşi nu îmi doresc asta, a spus cu amărăciune caporalul clasa a II-a Safta.
Fruntaşul Cristian Rotaru este mecanic frigotehnist. De aproape trei ani și jumătate face parte din echipajul fregatei Regele Ferdinand. Este din comuna Bărăganu, judeţul Constanţa.

Fruntaş Cristian Rotaru
Am avut de la cine să învăţ. Am colegi care au făcut pregătirea în Marea Britanie şi au adus vaporul acasă. Mi-a fost uşor să învăţ, fiindcă am făcut liceul auto şi aveam cunoştinţe tehnice. Se vede că acest vapor este gândit şi construit după ani de tradiţie marinărească, cum au britanicii. Mi-a fost uşor să-l învăţ, dar acomodarea a fost mai grea.
La 19 ani, a ales uniforma militară. Prietenii l-au sfătuit să fac acest pas. Nu regretă, dar crede că sistemul militar trebuie să aibă grijă mai mult de oameni şi să-i preţuiască mai mult pe cei dedicaţi profesiei. Cristian a îndeplinit trei misiuni în cadrul grupărilor NATO.
Cele mai grele momente pentru mine sunt gărzile de onoare şi adunările. Cele mai frumoase momente sunt misiunile din Marea Mediterană. Am văzut ţări şi porturi frumoase, alte culturi.
Mă simt altfel şi este o senzaţie plăcută când sunt în cadrul unei grupări NATO. Nu oricine are această ocazie şi te simţi altfel. Contează enorm misiunile externe. Pentru mine, F-221 e un amalgam de sentimente, a afirmat fruntaşul Rotaru.
Acum are un program foarte încărcat. Din cauza conflictului din Ucraina nu prea are cum să-şi ia zile libere, îndeplinind multe ore suplimentare. Stă în Constanţa cu chirie. Este scump şi acest lucru îi ia o mare parte din soldă. Nu înțelege diferenţele mari între corpurile de personal. Şi-ar dori să fie altfel.
Sunt cerinţe şi aşteptări mari de la noi, cei de la fregate. Este mult de muncă şi nu dă niciunul înapoi, dar s-au adunat multe libere şi, sincer, nu ştiu cum comandanţii le pot acorda, fiindcă suntem în prima linie şi nu prea e timp liber. Nu vreau să plec de aici.
Echipajul mă face să continui. Viitorul îmi apare incert. Eu vreau să continui, să duc spiritul navei mai departe, dar şi sistemul trebuie să se gândească mai mult la oamenii săi. Eu mă pregătesc, execut ordine şi misiuni. Nu dau înapoi, a spus fruntaşul Cristian Rotaru. (L. Irimia, foto – Daniel-Andrei Pap).
Anchete
OLIMPUL „PENALIȘTILOR” DE LUX: CUM SE RECOPILEAZĂ ELITA ÎN CARUSELUL FUNCȚIILOR ȘI AL TITLURILOR POMPOASE
Justiția română și mediul academic par să fi inventat mașina timpului și a perpetuum mobile-ului: nimeni nu pleacă, toți se transformă și se rearanjează pe scaune mai confortabile. Recent, s-a mai bifat o „reorganizare” de zile mari în cadrul Asociației Române de Științe Penale (ARSP), unde personajele cu greutate din sistem și-au mai tras câteva rânduri de funcții pe sub robă, într-un spectacol al auto-promovării care ar lăsa orice muritor de rând cu amețeală.
Udroiu și Domocoș: Din boxa judecății, direct în fotoliile de catifea ale ARSP
Când credeai că un fost judecător se retrage la o binemeritată odihnă sau la o practică discretă de avocatură, surpriza vine de la publicația Lumea Justiției, care ne arată că „foștii” nu devin niciodată „uitați”. Mihail Udroiu, fost judecător și actual avocat, a fost „cooptat” – termen elegant pentru a spune că și-a mai găsit un loc de cinste – în funcția de Secretar General al ARSP.
Dar stați, că nu e singur în acest pelerinaj al titlurilor! Carmen-Adriana Domocoș, fosta șefă a Tribunalului Bihor, a decis că vicepreședinția asociației îi vine ca o mănușă, ocupându-se de acum de „relații publice și internaționale”. Probabil că experiența de la tribunal o va ajuta să explice lumii întregi cum se pot recicla funcțiile între prieteni, fără să bată la ochi.
Triunghiul de aur de la Oradea și „Zeița” de la Contabilitate
Nici Oradea nu stă rău la capitolul export de „genii” juridice. Decanul Facultății de Drept, Cristian-Dumitru Miheș, a fost și el infiltrat în conducere, demonstrând că unde-i lege (penală), e și loc de o funcție în plus. Întregul tablou este vegheat de „aristocrația” eternă a dreptului: Ovidiu-Vasile Predescu tronează ca Președinte de onoare, în timp ce Nicolae Grofu exercită funcția de Președinte executiv.
Și pentru ca tabloul să fie complet „academic”, Prim-vicepreședinte este nimeni altul decât Tudorel Toader. Da, ați citit bine! Omul care a redefinit concepte juridice întregi stă la dreapta puterii în ARSP, asigurându-se că „știința” se face ca la carte – cartea lor de vizită, desigur.
Armata de „Vipi” și Cenzorii: Un Consiliu Director mai mare decât o primărie de comună
Dacă v-ați fi imaginat că o asociație se conduce cu doi-trei oameni, vă înșelați amarnic. Setea de funcții este atât de mare încât Consiliul Director al ARSP a fost „extins” chirurgical, de la 15 la 18 membri. Că doar e loc pentru toată lumea sub soarele dreptului penal!
Departamentele sunt împărțite cu o precizie de ceasornic elvețian: Petre Buneci se ocupă de organizare, Adrian-Mihai Hotca de știință (că tot e „științifică” asociația), iar Vasile Drăghici îi suflă în ceafă lui Udroiu din postura de Secretar General Adjunct. Banii – acea resursă vulgară, dar necesară – sunt lăsați pe mâna expertei Simona Mihaela Andrei, care ocupă funcția de Trezorier și face parte, evident, din Biroul Consiliului Director.
Nume grele, titluri lungi și o listă de membri care nu se mai termină
Pentru ca niciun orgoliu să nu fie rănit, lista membrilor Consiliului Director pare desprinsă dintr-un anuar de onoare: Alexandru Boroi, Norel-Laurențiu Neagu, Elena-Ana Iancu, Nicoleta Hegheș, Ion Craiovan, Elena-Giorgiana Simionescu, Bogdan Buneci și Vlad-Alexandru Voicescu. Toți acești „doctori” și „conferențiari” veghează la bunul mers al științei penale, în timp ce Comisia de cenzori, formată din Petrică Anton, Alexandra Bazon și Bianca-Denisa Grigorie, stă cu ochii pe cifre.
În concluzie, ARSP s-a transformat într-o veritabilă fortăreață a titlurilor, unde „promovarea” este cuvântul de ordine, iar „rotația cadrelor” este sport național. Rămâne de văzut dacă dincolo de aceste numiri pompoase, știința penală va progresa sau dacă asociația va rămâne doar un club exclusivist unde „greii” își dau diplome unii altora, sub privirile admirative ale unei audiențe care încă mai crede că funcția face pe om, și nu invers. (Irinel I.).
Anchete
Miza revenirii în robă: CSM acordă „biletul de reîntoarcere” magistraților picați la testarea psihologică
O nouă etapă decisivă se desfășoară astăzi pentru viitorul sistemului judiciar românesc. Potrivit informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, doi judecători pensionari care forțează revenirea în activitate primesc astăzi o a doua șansă, după ce, într-o etapă anterioară, aceștia nu au reușit să treacă de filtrul riguros al testării psihologice.
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis să le ofere acestora oportunitatea unei reexaminări, un moment crucial care va determina dacă experiența lor profesională poate fi completată de un profil psihologic adecvat standardelor actuale.
Proba de foc: Reevaluare scrisă și un nou interviu în fața comisiei
Procedura de reexaminare nu este una formală, ci implică un parcurs riguros de verificare. Conform anunțului oficial emis de CSM, procesul de astăzi, 5 august 2026, include o metodologie complexă: reevaluarea testului scris anterior, aplicarea unui nou test scris și, în final, susținerea unui nou interviu.
Această abordare subliniază importanța echilibrului psihic în exercitarea funcției de magistrat, mai ales în contextul în care acești judecători au părăsit deja sistemul o dată, prin pensionare, iar acum solicită reîncadrarea.
Cronometru pentru marea examinare: Candidații sub lupa CSM
Conform calendarului stabilit și prezentat în facsimilul oficial, ziua de astăzi a început sub semnul emoțiilor încă de la primele ore ale dimineții. Proba scrisă a fost programată să debuteze la ora 09:00, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii din București.
Segmentul cel mai intens al zilei rămâne însă după-amiaza, când se desfășoară interviurile decisive. Candidații, identificați sub codurile A 1004 și A 1002, sunt programați pentru audieri în intervalul orar 13:00 – 14:00, fiecare având la dispoziție 30 de minute pentru a convinge comisia de examinare că sunt apți, din punct de vedere psihologic, să îmbrace din nou haina de judecător. Rezultatul acestei zile va decide dacă „a doua șansă” se va transforma într-o revenire oficială în sălile de judecată. (Irinel I.).
Anchete
Vid de putere în tribunale: Sute de funcții de conducere rămân vacante în instanțele din România
Sistemul judiciar românesc se confruntă cu o vulnerabilitate administrativă fără precedent la nivelul vârfurilor de ierarhie. O analiză recentă publicată de Lumea Justiției, bazată pe datele oficiale furnizate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), scoate la iveală o realitate alarmantă: sute de posturi-cheie pentru bunul mers al justiției așteaptă încă ocupanți, punând presiune pe organizarea instanțelor din întreaga țară.
Radiografia Consiliului Superior al Magistraturii: Peste 400 de funcții de management sunt libere în sistemul judiciar
Potrivit informațiilor centralizate de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 3 august 2026, deficitul de personal de conducere a atins cote critice. Situația publicată vizează nu mai puțin de 416 posturi vacante, acoperind întreaga paletă de management judiciar: de la președinți și vicepreședinți de instanțe, până la președinți de secții.
Sursa citată subliniază că aceste carențe se manifestă în circumscripțiile tuturor celor 16 curți de apel din România. Lipsa unor decidenți stabili la conducerea secțiilor și instanțelor poate genera dificultăți majore în coordonarea activității curente, afectând direct celeritatea soluționării dosarelor și bunul mers al actului de justiție.
Harta deficitului de magistrați: Curtea de Apel București conduce topul posturilor neocupate la nivel național
Distribuția posturilor vacante arată o presiune inegală, dar constantă, asupra marilor centre de justiție din țară. Capitala deține recordul negativ absolut în această statistică a absențelor. Pe raza Curții de Apel București se înregistrează cea mai gravă situație, cu 76 de funcții de conducere rămase fără titulari.
Nici restul provinciilor nu sunt ferite de această criză de management. Datele oficiale indică faptul că pe locul secund în acest top al deficitului se află Curtea de Apel Craiova, cu 41 de posturi libere, urmată îndeaproape de Curtea de Apel Ploiești, unde sunt vacante 32 de funcții de conducere. Aceste cifre reflectă o nevoie urgentă de stabilizare a resurselor umane în magistratură, într-un moment în care eficiența sistemului judiciar rămâne sub lupa opiniei publice și a partenerilor internaționali. (Irinel I.).
-
Exclusivacum o zi„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 4 zileDosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Exclusivacum 2 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum 3 zileRepublica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
-
Exclusivacum 9 oreDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXII. Împăratul” fără coroană al xanaxului: Cum a rămas incompatibilul Marcel Bălan cu buza umflată și cu DGIPI-ul la ușă
-
Exclusivacum 3 zileDoi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
-
Exclusivacum 2 zileGrădina spiritelor cu băncuțe: Cum a votat consiliul în transă și a plătit Câmpina nota (I)
-
Exclusivacum o ziRacheta de aur în fondul de ten al Guvernului: Cum să toci 100 de milioane păzind norii, în timp ce „mafia antigrindină” bombardează doar bugetul de stat



