Actualitate
Este o depreciere în lanț, aproape în progresie geometrică, a șanselor ca românii să supraviețuiască unei crize
Institutul Național de Statistică ne-a dat în cap cu câteva cifre seci. Cea mai importantă este cea că rata inflației ar fi ajuns la 15,3%, comparativ cu luna august a anului 2021. Iar BNR a majorat la 13,9% prognoza de inflație pentru finalul acestui an. De unde apar aceste mari diferențe? De ce? Și ce se întâmplă până la urmă cu viața românilor?
Din capul locului, fac precizarea că, în timp ce Institutul Național de Statistică ne oferă pur și simplu cifre, e adevărat, cifre care, până la un punct, conțin și ele estimări, Banca Națională a României nu avansează pentru uzul opiniei publice și celorlalți utilizatori, inclusiv guvernanți, decât simple estimări. Prima instituție ne spune cum stăm, în timp ce a doua instituție, extrem de importantă și ea, ne arată mai degrabă cum vrem să stăm. De aici apare o deosebire care, dacă suntem realiști, ne îndeamnă ca mai degrabă să luăm în calcul informațiile furnizate de Institutul Național de Statistică. Să traducem în cele ce urmează aceste informații.
15,3% inflație, în raport nu cu ceea ce ar fi normal să fie, ci cu situația din 2021, când deja România se afla în criză, reprezintă un procent pur și simplu înspăimântător. Pentru că, atenție, tot Institutul Național de Statistică ne informează că, la gaze, prețurile au crescut cu 70,64%, la cartofi cu 43%, iar la ulei cu 49,68%. Sunt doar câteva asemenea constatări, pe care ni le oferă statisticienii în termeni cât se poate de seci. Nu știm, pentru că nu ni se spune, ce se întâmplă cu alte produse. Cum ar fi de pildă pâinea. Sau lactatele. Sau făina. Sau mălaiul. Sau medicamentele. Dar putem deduce fără a fi prăpăstioși, că situația este cumplită. În sensul că viața de zi cu zi se scumpește în mod accelerat. Pentru absolut toți cetățenii acestei țări. Pentru că toți consumă aceleași produse. Și, cel puțin aparent, banii tuturor, atâția câți sunt, se duc cam în aceleași direcții. Direcții de supraviețuire.
În România, pentru că avem cel mai scăzut nivel din întreaga Uniune Europeană al veniturilor salariale și al pensiilor raportat la Produsul Intern Brut, situația este ceva mai grea. În sensul că, pentru supraviețuire, cetățenii acestei țări alocă un procent mai mare din veniturile de care dispun. Și un procent mai mic pentru alte beneficii pe care viața ni le poate aduce. Cum ar fi de pildă turismul. Sau distracția. Din această perspectivă, procentul pe care tocmai ni l-a oferit Institutul Național de Statistică, de creștere galopantă a inflației comparativ cu aceeași lună a anului precendent, este înspăimântător. El trebuie tradus în cu totul alți termeni.
Un pensionar sau un nepensionar, care este silit să supraviețuiască cu salariul minim pe economie sau cu un salariu cu doar puțin peste salariul minim pe economie, cheltuie cea mai mare parte a banilor puțini de care dispune fix pe produsele pe care le-am enumerat mai sus. Pe energie, pe produse alimentare și pe medicamente, mai cu seamă în cazul pensionarilor. Acolo supraviețuirea costă mult mai mult. Acolo inflația reală este mult mai mare decât acel 15,3%. Acolo deteriorarea condițiilor de viață, care, în cazul României, înseamnă condiții de supraviețuire, este mult mai abruptă. Și poate depăși, dacă cineva este dispus să ne ofere cifrele reale, un procent de 50%.
Viața oamenilor este pusă în pericol. Viața tuturor românilor. Începând însă cu românii vulnerabili. Cei mai vulnerabili fiind vârstnicii. Și familiile cu mulți copii. Pentru că, tot în paranteză fie spus, de curând, Institutul Național de Statistică ne-a atenționat că se mărește decalajul dintre morți și nou-născuți, într-o asemenea dinamică încât este posibil ca, într-o sută de ani, această țară să rămână nelocuită de români.
Banca Națională a României ne oferă o prognoză politică. Extrem de prudentă. Precizând că este vorba doar despre o simplă estimare. Conform BNR, prognoza de inflație s-ar fi majorat pentru finalul acestui an la 13,9%. Adică la 14%. Diferența față de INS de un procent și ceva nu este semnificativă. În consecință, și prognoza Băncii Naționale este înspăimântătoare. Și o putem analiza în aceeași cheie. Dacă ar fi să ne repetăm.
Deci stăm rău. Foarte rău. Așa cum unii dintre noi am prezis și am tot prezis de doi-trei ani încoace. Independent de pandemia de coronavirus, care nu se dezlănțuise, și de războiul din Ucraina, care nu izbucnise. Pentru orice analist cu capul pe umeri din România, pentru orice persoană cât de cât școlarizată, deprinsă să lucreze cu cifrele, a devenit limpede încă din primele luni ale întâiului Guvern „al său”, când Klaus Iohannis a reușit să aducă la Palatul Victoria un Executiv condus de PNL, că situația României se îndreaptă într-o direcție greșită. Vă amintiți?
Vă amintiți de câte ori eu și alții ca mine am avertizat că împrumuturile fără noimă, în sume exorbitante de bani și cu o dobândă sângeroasă, probabil și cu comisioane groase, însemnând „para-ndărăt”, contractate de Guvernele Orban și Cîțu, vor împinge România în buza prăpastiei? Vă mai amintiți de câte ori am explicat că vine momentul în care băncile și fondurile de investiții vor mări exponențial dobânzile în cazul României și apoi vor refuza pur și simplu să ne mai împrumute? Vă mai amintiți de câte ori am încercat să avertizăm asupra pericolului ca, în final, o generație sau chiar două dintre copiii și nepoții noștri să fie silite să repare aceste uriașe daune? Dacă nu, citiți din urmă. Dacă da, vă rog să vă întrebați, așa cum mă întreb și eu acum, de ce victimele nu au reacționat. De ce societatea a rămas inertă la asemenea semnale de alarmă.
Ce va fi mâine? Vor exista nenumărate victime. Va fi un soi de genocid mascat. Va fi o încălcare gravă a Constituției României, a Legii Fundamentale, care garantează supraviețuirea românilor și o decentă asistență medicală. Și ce vom face? Vom rămâne în continuare inerți? Mămăliga refuză să explodeze? Dacă da, atunci ne merităm soarta. Dacă nu, haideți să găsim o soluție prin care, măcar în ultimul moment, să evităm să ne izbim de zid. O soluție care nu poate fi alta decât cea politică.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Alianță strategică între Renault și Thales: De la SUV-uri civile la blindate de luptă pentru o economie de război
În contextul unei cereri fără precedent de armament la nivel european, industria auto și cea de apărare își unesc forțele pentru a răspunde noilor realități geopolitice. Gigantul francez Renault și grupul tehnologic Thales au dezvăluit recent prototipul 4Troop, un vehicul militar multirol bazat pe o platformă civilă, marcând o schimbare de paradigmă în modul în care forțele terestre pot fi echipate rapid și eficient.
Puterea industrială a sectorului auto în serviciul armatei
Colaborarea dintre cele două companii mizează pe „know-how-ul” industrial al Renault, capabil să producă volume mari de vehicule într-un timp record. Într-un scenariu de conflict de înaltă intensitate, Franța mizează pe conceptul de „masificare” — creșterea rapidă a stocurilor de echipamente pentru a dota forțele de rezervă. Cu o capacitate de producție de peste un milion de mașini anual, Renault oferă soluția pentru o mobilizare industrială pe care sectorul tradițional de apărare nu o poate susține singur.
Conceptul 4Troop și transformarea vehiculelor utilitare în puncte de comandă
Prototipul prezentat, un vehicul 4×4 derivat dintr-un model SUV de serie, este conceput pentru a sprijini operațiunile cu drone și pentru a funcționa ca un hub tactic. Designul permite adaptarea rapidă: o simplă utilitară poate deveni, prin modificări minime și integrarea tehnologiei Thales, un vehicul de comandă. Această flexibilitate este esențială pentru programul Scorpion, care vizează modernizarea și interconectarea capacităților de luptă ale armatei până în anul 2030.
Muniția Toutatis și producția de masă a dronelor de atac
Parteneriatul nu se oprește la vehicule. Proiectul Toutatis, o muniție teleghidată (dronă kamikaze) cu o rază de 10 km, este piesa centrală a noii strategii de uzură. Renault a reușit să reducă costurile de fabricație de trei ori, simplificând designul pentru a permite producția a 10.000 de unități pe an. În timp ce Renault se ocupă de platforma fizică, Thales integrează software-ul de recunoaștere automată a țintelor, menținând totodată controlul uman în procesul de decizie.
Suveranitate tehnologică și parteneriate strategice sub eticheta „Made in France”
Această cooperare răspunde cerințelor Ministerului Forțelor Armate din Franța, punând accent pe producția locală și controlul strict al costurilor. Pe lângă vehicule și drone, Renault explorează deja dezvoltarea de platforme terestre fără echipaj (UGV). Această convergență între agilitatea sectorului privat și rigoarea sectorului militar este văzută ca un pilon fundamental pentru întărirea capacităților de apărare europene în fața amenințărilor actuale.
Actualitate
NATO 3.0: Noua arhitectură de securitate și „pariul” european în fața retragerii parțiale a SUA
Secretarul General al NATO, Mark Rutte, încearcă să tempereze temerile privind o ruptură de Washington, catalogând reducerea prezenței americane drept o oportunitate pentru „maturizarea” militară a Europei.
Într-o mișcare care a trimis unde de șoc prin cancelariile europene, Statele Unite au decis să își reducă contribuția la Modelul de Forțe al NATO. Totuși, ceea ce mulți analiști interpretează drept o slăbire a legăturilor transatlantice este prezentat oficial de conducerea Alianței drept o etapă „pozitivă”. Mark Rutte, Secretarul General al NATO, a insistat astăzi, la Bruxelles, că această reconfigurare nu reprezintă o abandonare a aliaților, ci un impuls necesar pentru restul membrilor de a-și asuma responsabilitatea propriei apărări.
Efectul de domino: Aliații „step up” pentru a umple golurile lăsate de Pentagon
Pe măsură ce Washingtonul își recalibrează prezența în Europa – o decizie care include retragerea unei treimi din avioanele de vânătoare staționate pe continent – un nou tablou prinde contur. Rutte a subliniat că alți aliați au început deja să facă pași importanți pentru a înlocui personalul și capacitățile americane, în unele cazuri acoperind integral deficitul.
„Nu este vorba despre locul unde sunt staționate forțele acum, ci despre cine ce face în momentul în care planurile de apărare sunt activate sub Articolul 5”, a explicat oficialul. Acesta a recunoscut că, istoric, NATO a fost „excesiv de dependentă de Statele Unite”, iar ajustarea actuală a angajamentelor este, în viziunea sa, una „echitabilă”.
Umbra lui Trump și miza de 5% din PIB la Summitul de la Ankara
Declarațiile optimiste ale lui Rutte par să aibă un destinatar clar: Donald Trump. În contextul pregătirilor pentru Summitul NATO de la Ankara de luna viitoare, tensiunile sunt la cote maxime. Trump a criticat dur Alianța în repetate rânduri, sugerând chiar posibilitatea retragerii SUA și acuzând aliații europeni că nu au fost prezenți „atunci când a fost nevoie de ei”.
Pentru a contracara această retorică, NATO forțează acum o țintă de investiții fără precedent. La Ankara, statele membre sunt așteptate să prezinte planuri credibile pentru a atinge un prag de 5% din PIB dedicat apărării și infrastructurii critice. Această strategie, supranumită „NATO 3.0”, vizează transformarea Europei într-un pilon militar solid, capabil să susțină o bază industrială de apărare proprie și să accelereze producția de armament în fața agresiunii ruse.
Focus pe descurajare: Planificarea nucleară și ajutorul pentru Ucraina
În timp ce structura forțelor se schimbă, prioritățile de pe agenda imediată rămân critice. Miniștrii apărării se vor reuni joi la Bruxelles pentru a discuta planificarea nucleară, un subiect de o sensibilitate extremă în contextul geopolitic actual. Simultan, Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei va analiza noile priorități de ajutor militar pentru Kiev, subliniind faptul că, deși formatul forțelor NATO se modifică, sprijinul pentru linia frontului rămâne o necesitate imperativă.
Actualitate
Frontul industrial unit: Lockheed Martin și General Motors rescriu regulile producției de armament
Sinergia dintre Corvette și rachetele interceptoare
Într-o mișcare strategică menită să revoluționeze baza industrială de apărare, cel mai mare contractor militar din lume, Lockheed Martin, și gigantul auto General Motors (GM) au semnat un parteneriat istoric. Obiectivul central este utilizarea forței manufacturiere a industriei auto pentru a accelera producția de sisteme de armament într-un ritm fără precedent. Deși produsele lor par din universuri diferite, filozofia de inginerie este comună: atât un model Corvette, cât și un interceptor THAAD necesită precizie extremă, lanțuri de aprovizionare complexe și o producție de serie riguroasă. Această colaborare nu vizează fuziunea produselor, ci transferul de expertiză pentru a ridica standardele de eficiență în întreg sectorul de apărare.
Misiunea de a tripla producția pentru Pentagon
Parteneriatul vine ca un răspuns direct la presiunile exercitate de Departamentul Apărării al SUA, care a solicitat o creștere masivă a capacității de producție. Mai exact, Lockheed Martin vizează triplarea și chiar quadruplarea ratelor de producție pentru sistemele PAC-3 (Missile Segment Enhancement) și interceptoarele THAAD în următorii ani. Expertiza GM în gestionarea lanțurilor de aprovizionare și infrastructura lor comercială masivă sunt considerate piesele lipsă din puzzle-ul necesar pentru a satisface cererea globală tot mai mare de muniții și sisteme de apărare aeriană.
O nouă eră a parteneriatelor „non-traditionale”
Această alianță nu a apărut din întâmplare, ci a fost încurajată de oficialii de la Pentagon, care au îndemnat contractorii din domeniul apărării să caute soluții în afara cercurilor militare obișnuite. Deși detaliile financiare specifice ale acestui acord rămân confidențiale, cifrele de investiții ale celor doi giganți sunt grăitoare: Lockheed Martin s-a angajat să investească 9 miliarde de dolari în peste 20 de facilități până în 2030, în timp ce GM direcționează 7 miliarde în investiții de capital și alte 9 miliarde în cercetare și dezvoltare. Rezultatul este un ecosistem industrial hibrid, capabil să răspundă rapid provocărilor de securitate ale secolului XXI.
-
Exclusivacum 5 zileEvadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 5 zileDe la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 5 zileBreaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 5 zilePensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
-
Exclusivacum 2 zileBreaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul
-
Exclusivacum 3 zileNoaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
-
Exclusivacum 3 zileArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)



