Actualitate
EXCLUSIV/ Serviciului Italian de Spionaj Militar (SISMI)/Nota secreta SRI, ce dateaza din 2001, consemneaza urmatoarele: „Initiativa diplomatica a fost un esec, fapt pentru care, conducerea firmei Lottomatica a reluat demersurile de implementare a propriului proiect in Romånia, prin intermediul lui Sergio Pileri (…)”
O cooperativă a hoţiei instituţionalizate – asta a fost o parte a SRI-ului incă de la fondare. Asta nu o spunem noi, ci rezultatul cercetărilor penale care au fost efectuate de-a lungul vremii in cazurile de mare corupţie a unor cadre superioare din SRI (Paltanea Corneliu, Bucur Daniel, Dumitrache Gheorghe, generalii EUGEN GRIGORESCU[1], OVIDIU SOARE[2], DUMITRU ZAMFIR, MARIN IONEL[3], PETRACHE CANDEA[4] si, capo dei capi, GIONI POPESCU etc.).
Printre aceştia, cel putin pana acum, bijuteria coroanei este, totusi, un mare mason, fostul şef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, generalul maior Ovidiu Soare (condamnat la 3 ani inchisoare cu suspendare). Daca va mai aduceti aminte, procesul acestuia s-a derulat, cumva, in paralel cu cel al defunctului Patriciu. Interconecţia dintre cei doi masoni are un punct de interferenţă, respectiv colonelul Păltanea Corneliu, unul dintre cei mai versaţi infractori din solda SRI, cu o imaginaţie penală absolut remarcabilă. Intreaga resursă de putere politică a lui Patriciu a plecat de la inhăţarea rafinăriilor din Prahova. SRI Prahova, unde a fost tartor Păltanea, a desfăşurat peste un deceniu un şir incredibil de manarii cu petrol, contrabandă, combinaţii cu arabi introduşi in mafia lemnului, cu ruşi, cu italieni in domeniul gunoaielor si pariurilor sportive, cu toate soiurile de bandiţi locali şi nu numai.
Sa reamintim, in treacat, ca in afacerile cu italienii, destul de complexe si extinse, un rol important l-a jucat Catalin Popescu, directorul FPS Prahova, care a realizat privatizarea SALUB, societate la care, dupa incheierea directoratului, a devenit membru in Consiliul de administratie. Dupa cum tot Catalin Popescu, de data aceasta consilier local, s-a autopropus in comisia de licitatie a concesionarii Hipodromului din Ploiesti, licitatie castigata de o firma asociata cu cea in spatiul careia, din Bucuresti, exista suspiciunea ca isi avea sediul firma lui Catalin Popescu. Ambele afaceri care au nascut controverse, neclarificate nici pana astazi: privatizarea Societatii Salub si concesionarea Hipodromului. Asta pentru ca, intamplator sau nu, in ambele cazuri apar si personaje cu biografii foarte acuzatoare, precum col. Corneliu Paltanea, fost sef al SRI Prahova, aflat acum in libertate si Sergio Pileri, om de afaceri italian, despre care presa romaneasca a scris in repetate randuri ca este pozitionat in centrul unei ample retele a lumii mafiote din acea tara. In treacat sa mai spunem ca firma lui Popescu, SUPER BET, a beneficiat de un contract de comodat de la ITALIA INTERMED, proprietatea fratilor Pileri, care, cu o alta firma – asociata cu compania “3 I”, tot a lor – a concesionat, cum va spuneam, Hipodromul.
Pe partea de gunoaie (gropi ecologice, colectare, reciclare), avem o increngatura stufoasa. Unul din personajele bizare este Victor Dombrovschi.
Plecat din țară între 1977-1994, a venit cu bani din Australia. A controlat Gaz Vest, care distribuia gaz (de la Romgaz) în 35 de localități. Un alt biznis de-al său a fost salubrizarea, asociat fiind cu frații Sergio și Giuseppe Pileri – cercetați în Palermo pentru asociere de tip mafiot și spălare de bani.
Pe de alta parte, dar în aceeasi ordine de idei, in perioada 1993-2001, Păltânea a acordat protecţie unor grupări infracţionale care traficau produse petroliere. Conform procurorilor, el a primit în schimb, de la Nan Octavian, directorul rafinăriei, produse petroliere în valoare de 5 miliarde de lei vechi şi sute de mii de dolari bani gheaţă. În afara afacerilor cu combustibili, Păltânea a mai fost implicat în ascultarea ilegală a unor oameni de afaceri, printre care şi Dinu Patriciu, a intervenit în dosare penale şi a fost acuzat că ar fi primit servicii turistice gratuite şi alte bunuri, în valoare de 20.000 de dolari, pentru a-l sprijini pe un cetăţean străin să fie numit într-o funcţie de consul onorific al României in Cipru.
Păltânea nu prea avea treaba cu SRI decat ca umbrela protectoare, 90% din activitate prestand-o in interesul personal si al grupurilor pe care le deservea. De altfel, in curtea unitatii erau numai autoturisme straine (si ca marca si ca nr. de inmatriculare, unele false, de nici dracu’ nu stia ce-i cu ele), iar un obisnuit al „casei” era un anume „George”, persoana civila, care intra cand dorea in sectie fara sa-l legitimeze cineva. Ca sa-si protejeze afacerile de subordonati, care – prin sursele secrete folosite mai dadeau peste vreo afacere urat mirositoare a lui Paltanea – pe notele lor informative Paltånea scria invariabil: NSI (adica „nu se implementeaza”, deci fara valoare, neimportanta). In acest fel, intreaga munca a unei armate de specialisti a fost valorificata in interes personal, legaturile lui cu mafia carburantilor din Ploiesti au prosperat, si dupa incheierea erei embargoului impus fostei Iugoslavii, perioada in care Paltånea l-a protejat pe unul dintre vatafii acestei mafii, Dragoman si a trait in concubinaj politic si interlop cu fostul ministru de Interne, George Ioan Danescu, presedintele de onoare al Republicii Ploiesti.
Ba, la un moment dat il impusese pe un anume ofiter loial lui, lt. col. Alexe Raul, ca adjunct al sefului Directiei de Supraveghere Operativa, vroia sa schimbe cu italienii sediul acoperit al Filajului din Bucuresti, pe un ofiter din unitate, mr. Soare Ion, il trimisese cu jumatate de norma pe la BAF Floresti, adica numai nenorociri.
Nici nu era prea greu sa procedeze asa atata timp cat isi alesese doi loctiitori pe cinste: col. Bucur Daniel, la fel de predispus la ilegalitati ca si el (condamnat pentru coruptie in acelasi lot) si pe cpt. Marin Constantin, astazi colonel, fost sef al SRI Prahova, in prezent sef la SRI Dambovita, ales special de Păltânea pentru ca era „tamaie” la munca informativa, dar un bun executant, impecabil yesman, slugarnic, care il venera pur si simplu, nefiind de mirare ca si acum sa doarma cu poza lui Păltânea la capul patului.
Ba mai mult decåt atåt, si mai rau ca asta nu se poate, Paltånea a ajuns partenerul de afaceri la societatea Salub din Ploiesti, al lui Sergio Pileri, despre care exista o tona de rapoarte interne ale SRI. Fireste ca notele despre Pileri nu au fost valorificate niciodata, si pe ele apare rusinosul NSI.
Un asemenea raport a fost intocmit la data de 3 ianuarie 2001, la unitatea 29, Sectorul B, Biroul 10, indicativul 6987, sub numarul de inregistrare 00379/102, in care scrie ca Pilieri a fost actionar la societatea Holding Italia International. Scopul lui Pileri era sa identifice posibilitatea organizarii unei intålniri intre societatea italiana Lottomatica Int. Spa si premierul Romåniei, in scopul promovarii unui proiect de investitii in domeniul loteriei nationale. Pileri se lauda ca afacerea creaza „conditii de obtinere a unor fonduri necontrolabile de catre societatea civila si Parlament, ce pot fi folosite in domeniul operatiunilor speciale, din cadrul serviciilor de informatii, sugerånd ca in tara lui functioneaza de mult timp, acest sistem. A argumentat ca, pe aceeasi structura functioneaza sistemul jocurilor „Bingo”, ale caror fonduri negre au putut fi utilizate de autoritatile nationale de informatii si spionajul militar. Eforturile lui Pileri au esuat in 1999. Nota secreta SRI, ce dateaza din 2001, consemneaza urmatoarele: „Initiativa diplomatica a fost un esec, fapt pentru care, conducerea firmei Lottomatica a reluat demersurile de implementare a propriului proiect in Romånia, prin intermediul lui Sergio Pileri (…)”.
Conform destainuirilor lui Pileri, premierul „a dovedit reticenta la aceasta initiativa, afirmånd ca guvernarea CDR nu foloseste mijloacele guvernarii anterioare (PDSR) si nu agreaza promovarea unor proiecte care sa consolideze si mai tare pozitia fostilor comunisti si a exponentilor Securitatii ceausiste”. Nota se termina asa: „Despre italianul Sergio Pileri, activitatea sa in zona si preocuparile de interes cu relevanta pentru siguranta nationala, pe teritoriul tarii noastre, au fost solicitate date de interes de Diviziunea de Informatii a Municipiului Bucuresti, ofiter indicativ 8562”. De subliniat ca Pileri a fost carabinier, avea gradul de general in rezerva si a activat in cadrul Serviciului Italian de Spionaj Militar (SISMI).
La propunerea specialistilor care au intocmit nota, probabil cpt. Stefan Sorin, de a face un raport prin biroul I analiza-sinteza, colonelul Dumitrache a scris cu månuta lui: „Nu acum!”. In prima faza, cånd Paltånea era seful Sectiei SRI Prahova (avandu-i la mana pe prefecti si pe alti sefi din institutii), a dat ordin ca Pileri sa fie supravegheat fara incetare. In faza a doua, cånd Paltånea a trecut in rezerva, s-a multumit cu functia de director al lui Pileri, la firma Salub, achizitionata in conditii frauduloase iar loctiitorii si unii ofiteri ai sectiei Prahova au inchis ochii, cånd au primit pe „daiboj”, un set de laptopuri din måna italianului, cum ar fi cpt. Sorin Stefan sau loctiitorul Ciobanu Danut de la aceea vreme.
Nu suntem noi nici in masura, nici indreptatiti sa dam un verdict asupra existentei, si in prezent, a unor urmari ale activitatii fostului comandant Paltånea, cåt si a semintelor pe care le-a lasat sa germineze la DJI Prahova, cert este insa ca col. Marin Constantin – chiar mutat la Dambovita si ulterior pensionat– este inca marcat de „personalitatea” lui Paltanea si a ramas cu multe reflexe si ticuri de la el.
Esti tentat sa spui ca SRI –ul de acum este in mare parte diferit de cel al anilor ´90, dar cand vezi cazul Hexi Pharma (si Farma), rebranduirea SRI, achitiziile IT de la firmele lui Ghita Sebastian, iti dai seama ca oameni ca Soare s.a. au fost şi sunt incă mentori ai unora dintre „noii lupi” ai momentului. (Irinel I.).
[1] In septembrie 2008, magistratii ICCJ l-au condamnat la trei ani de inchisoare pe fostul general SRI Eugen Grigorescu (pentru abuz in serviciu in forma calificata si retinerea si distrugerea unor inscrisuri) in dosarul privind disparitia jurnalului disidentului Gheorghe Ursu, omorit in bataie de Securitate in anul 1985.
[2] In 04.02.2013, g-ral. brig. (r) Ovidiu Soare, fost şef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, a fost condamnat definitiv de ICCJ la trei ani închisoare cu suspendare, sub supraveghere, pentru corupţie.
[3] Fostii directori adjuncti ai SRI, generalii Ionel Marin si Dumitru Zamfir precum si maiorul Catalin Miu au fost condamnati in octombrie 2011 de ICCJ la un an de închisoare cu suspendare pentru fals în declaratii în dosarul privind închirierea si ulterior cumpararea ilegala a unor locuinte RA-APPS, la preturi subevaluate.
[4] Prin Decizia penală nr. 236 din 19.12. 2013, ICCJ l-a condamnat definitiv pe g-ral. brig. (r) PETRACHE CANDEA, fost şef al Corpului de Control din cadrul Serviciului Român de Informaţii pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice şi instigare la infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, la doi ani inchisoare cu suspendare. Alături de acesta, aceeaşi pedeapsă au primit-o g-ral. brig. (r) ADRIAN BĂRBULESCU, locţiitor al şefului Corpului de control din SRI, col. (r) GEORGE ICLEANU, şi lt. col. (r) DUMITRU DĂNUŢ VLĂDICĂ, toţi din SRI, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie.
Actualitate
Cursa pentru Supraviețuire Tehnologică: Cum se transformă industria de apărare dintr-un colos lent într-o „întreprindere inteligentă”
În peisajul securității globale actuale, supremația nu mai aparține doar celui care deține cea mai avansată armă pe front, ci celui care reușește să o proiecteze, să o fabrice și să o livreze cel mai rapid. Pentru forțele moderne, viteza de reacție a bazei industriale de apărare a încetat să mai fie un avantaj logistic, devenind o necesitate existențială.
Dincolo de birocrație: Digitalizarea ca armă strategică
Modelul tradițional de dezvoltare a platformelor militare, în care drumul de la schiță la desfășurarea operațională durează ani sau chiar decenii, a devenit o vulnerabilitate strategică. Pentru a contracara această inerție, industria de apărare trece printr-o metamorfoză digitală profundă.
Implementarea „gemenilor digitali” de înaltă fidelitate, a senzorilor IoT și a roboticii direct pe liniile de producție și în șantierele navale permite crearea unui flux continuu de date. Această „verigă digitală” leagă cerințele misiunii direct de linia de asamblare, comprimând ciclurile de inginerie și eliminând blocajele documentației dense care, în mod tradițional, sufocă programele militare. Obiectivul este clar: o capacitate de producție definită de software, capabilă să devanseze inovațiile adversarului în timp real.
Regula de aur: Simulează înainte să fabrici
Inteligența Artificială (IA) schimbă paradigma de la o planificare reactivă la o întreprindere predictivă. Prin utilizarea agenților AI pe tot parcursul ciclului de viață al produsului, erorile costisitoare sunt identificate în laborator sau pe podeaua fabricii, nu pe câmpul de luptă.
Abordarea modernă prioritizează simularea masivă înainte de orice proces de fabricație fizică. Această metodă a demonstrat deja rezultate spectaculoase în sectorul apărării, incluzând reduceri de peste 75% ale timpului de livrare și câștiguri masive de productivitate. Nu mai este vorba despre simple proiecte-pilot, ci despre transformări operaționale la scară industrială, unde datele în timp real oferă liderilor un avantaj decisiv în luarea hotărârilor.
Resursa umană în era AI: Instruirea „la cerere”
Modernizarea infrastructurii fizice necesită o transformare radicală a forței de muncă. Vechiul model de instruire, bazat pe luni de studiu al manualelor tehnice, este înlocuit cu un sistem axat pe sarcini imediate și asistență în timp real.
În depozitele de mentenanță și pe liniile de asamblare, tehnicienii folosesc sisteme alimentate de IA care pot oferi soluții instantanee pentru coduri de eroare sau proceduri complexe. Pentru noua generație de „nativi digitali”, aceste instrumente intuitive nu sunt doar un ajutor, ci o condiție pentru a rămâne relevanți într-un mediu în care accesul la date este vital.
Vulnerabilitatea lanțului de aprovizionare și barierele de securitate
Marea provocare rămâne integrarea micilor furnizori în acest ecosistem hi-tech. Pentru companiile mici și mijlocii, costurile securității cibernetice și complexitatea proceselor de autorizare pot fi prohibitive.
Soluția rezidă în guvernarea automatizată a datelor, unde controalele de securitate sunt integrate direct în infrastructura digitală, eliminând dependența exclusivă de conformitatea umană. Totodată, eliminarea barierelor birocratice pentru companiile de tehnologie emergentă este esențială. Securitatea națională depinde acum de capacitatea startup-urilor inovatoare de a se conecta rapid și securizat la motorul industrial al apărării, deoarece starea de pregătire operațională începe cu mult înainte ca un sistem să ajungă pe linia frontului.
Actualitate
Factura astronomică pentru „Air Force One”: Pierderile Boeing depășesc pragul de 3 miliarde de dolari
Gigantul aeronautic Boeing se confruntă cu o nouă turbulență financiară majoră. Programul VC-25B, destinat înlocuirii flotei prezidențiale americane, a generat o nouă taxă de 280 de milioane de dolari, propulsând pierderile totale ale proiectului într-o zonă critică.
O gaură neagră sub aripile președinției
Într-un anunț care a zguduit sectorul aerospațial în timpul prezentării rezultatelor pentru trimestrul al doilea, Boeing a confirmat că viitoarea aeronavă Air Force One a devenit un veritabil „aspirator” de fonduri. Cu noua penalizare de 280 de milioane de dolari, pierderile cumulate pentru acest program au depășit, pentru prima dată, pragul psihologic de 3 miliarde de dolari.
Conducerea companiei explică aceste costuri suplimentare ca fiind o „investiție necesară” în resurse de producție și certificare. CEO-ul Kelly Ortberg a subliniat că aceste fonduri sunt esențiale pentru a atenua riscurile pe măsură ce aeronava intră în faza critică a testelor de zbor. Deși rezultatele financiare sunt dezamăgitoare, prioritatea rămâne respectarea termenului de livrare stabilit pentru anul 2028.
Capcana „prețului fix” și moștenirea erei Trump
Rădăcina problemelor financiare ale Boeing se află într-un contract semnat în 2018 sub administrația Donald Trump. Acesta a fost un acord cu preț fix, plafonat la 3,9 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că orice depășire de cost cauzată de dificultăți tehnice sau lipsa forței de muncă este suportată integral de producător, nu de statul american.
Ceea ce trebuia să fie un proiect de prestigiu s-a transformat într-o cursă de anduranță împotriva propriilor marje de profit. Divizia de apărare a grupului a raportat marje operaționale negative în acest trimestru, afectată direct de „scumpirea” programului VC-25B. Totuși, directorii financiari rămân optimiști, prognozând o revenire la profitabilitate până la sfârșitul deceniului, pe măsură ce procesele de modernizare se stabilizează.
Efectul de domino: De la Starliner la flota de realimentare
Problemele de la Air Force One nu sunt izolate. Strategia Boeing de a licita agresiv cu prețuri fixe pentru contracte guvernamentale a creat un efect de domino asupra întregului portofoliu de apărare. În timp ce programul de avioane-cisternă KC-46 pare să fi ieșit din zona de risc maxim, alte proiecte rămân sub lupă.
Capsula spațială Starliner, dezvoltată în parteneriat cu NASA, este în prezent punctul de maximă incertitudine. Deși pentru drona de realimentare MQ-25 și avionul de antrenament T-7 riscurile sunt considerate „normale”, Starliner necesită eforturi suplimentare pentru a evita noi pierderi financiare. Provocarea actuală a Boeing este să demonstreze că poate gestiona complexitatea tehnologică a viitorului fără a compromite stabilitatea economică a gigantului industrial.
Actualitate
Marea Britanie pariază pe inteligență artificială și forță brută: Londra anunță un plan istoric de investiții în apărare de 298 de miliarde de lire sterline
Într-un efort fără precedent de modernizare a forțelor sale armate, Regatul Unit a publicat noul Plan de Investiții în Apărare (DIP), susținut de o finanțare colosală de 298 de miliarde de lire sterline pentru următorii patru ani. Această sumă reprezintă o creștere cu 15 miliarde de lire față de estimările bugetare anterioare, semnalând o schimbare de paradigmă în fața amenințărilor globale emergente.
Un buget de criză pentru o lume instabilă: Guvernul britanic urcă cheltuielile militare la 2,7% din PIB
Noul document stabilește angajamente de cheltuieli pe termen lung, având ca obiectiv central atingerea pragului de 2,7% din PIB pentru apărare înainte de sfârșitul acestui deceniu. Aceasta este o creștere semnificativă față de nivelul din 2024, reflectând urgența cu care Londra privește necesitatea de a echipa militarii cu tehnologie de ultimă oră. Dan Jarvis, recent numit secretar de stat pentru apărare, a subliniat în fața parlamentarilor că scopul central al acestui plan este să asigure personalului militar „echipamentele și tehnologia necesare pentru a îndeplini sarcinile dificile care li se cer”.
Dincolo de cifrele brute, una dintre direcțiile strategice clare este impulsionarea achiziției de sisteme autonome. Un fond de 5 miliarde de lire sterline a fost alocat exclusiv pentru tehnologii robotizate destinate utilizării pe mare, pe uscat și în aer.
Revoluție pe mare: Proiectul distrugătoarelor Type 83 este abandonat în favoarea noilor nave de luptă hibride
Marina Regală trece printr-o transformare radicală. Planul anunță abandonarea flotei de distrugătoare Type 83 în favoarea a cel puțin șase nave „hibride”, cunoscute sub numele de nave de luptă comune (CCV). Aceste noi platforme vor înlocui actualele nave de apărare aeriană Type 45 și sunt concepute să funcționeze în tandem cu sisteme aeriene, de suprafață și submarine fără echipaj.
De asemenea, s-a renunțat la proiectul fregatei Type 32. În schimb, guvernul va investi 1,5 miliarde de lire sterline pentru a dezvolta conceptul de „marină hibridă”, bazat pe modelul „cu echipaj unde este necesar, fără echipaj unde este posibil”.
Dominanță aeriană prin tehnologie: Miliarde de lire pentru programul Tempest și noile drone de escortă
În plan aerian, atenția este concentrată pe Programul Global de Luptă Aeriană (GCAP), care beneficiază de o finanțare de 8,6 miliarde de lire sterline. Acest proiect ambițios, realizat în colaborare cu Italia și Japonia, vizează livrarea avionului de luptă de generația a șasea, Tempest.
Mai mult, Londra lansează un nou program pentru aeronave de luptă colaborative (CCA), similar celui din Statele Unite, cu obiectivul de a avea un demonstrator tehnologic în zbor până în 2030. Aceste „drone de escortă” vor sprijini avioanele de vânătoare în misiuni complexe. În paralel, flota actuală de Eurofighter Typhoon va primi modernizări de 1,1 miliarde de lire, iar armata se pregătește pentru sosirea primelor avioane F-35A la începutul anilor 2030. Totuși, nu toate programele au supraviețuit: aeronava de recunoaștere Shadow R1 urmează să fie retrasă prematur din uz.
Blindate moderne și sisteme anti-dronă: Armata terestră primește echipamente de ultimă generație
Pentru forțele terestre, Regatul Unit a alocat 2,2 miliarde de lire pentru noile vehicule blindate Boxer 8×8 și 1,1 miliarde de lire pentru finalizarea producției tancurilor Challenger 3 modernizate. De asemenea, peste 500 de milioane de lire sunt rezervate pentru proiecte de mobilitate ușoară și grea, care vor înlocui vechile modele Land Rover și vor introduce un nou sistem blindat 6×6.
Un capitol esențial este cel al dronelor și contra-măsurilor: 150 de milioane de lire vor merge către vehicule terestre fără echipaj, iar 220 de milioane de lire către Proiectul NYX, destinat construirii de drone autonome înarmate care să opereze împreună cu elicopterele de atac Apache. Totodată, sistemele anti-dronă vor beneficia de o infuzie de capital de 200 de milioane de lire.
Sub finanțare și incertitudine politică: Provocările care pândesc cel mai ambițios plan militar britanic
În ciuda sumelor impresionante, planul nu este scutit de critici. Cele 15 miliarde de lire suplimentare sunt încă departe de cele 28 de miliarde solicitate inițial de oficialii din domeniul apărării, ceea ce lasă goluri de finanțare în anumite programe.
Mai mult, viabilitatea pe termen lung a planului este pusă sub semnul întrebării de schimbările politice de la Londra. În contextul în care Andy Burnham urmează să preia frâiele puterii, rămâne de văzut dacă noul executiv va menține intacte aceste angajamente financiare masive sau dacă planul de investiții va suferi noi ajustări în săptămânile următoare.
-
Exclusivacum 3 zileO nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 4 zileO nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 24 de oreMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 5 zileANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”
-
Exclusivacum 2 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 2 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 24 de oreDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 4 zileCurtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente



