Actualitate
Negociem tot şi toate, inclusiv principiile de bază?
Asta nu mai e o întrebare doar pentru viitorul imediat şi nu vizează doar răspunsul la condiţiile puse de preşedinţii Turciei şi Croaţiei.
Este vorba despre o chestiune mult mai importantă deoarece semnificaţia profundă a situaţiei este legată de validarea sau invalidarea principiului fundamental al Alianţei: unitatea de acţiune determinată de blocul coerent de principii şi modalităţi de acţiune derivate direct din valorile comune pe a căror acceptare se bazează însăşi existenţa NATO. Dar ce vedem acum? Confruntată cu cea mai importantă criză din istoria sa, având în mod direct pe întinderea întregii sale frontiere de est, Alianţa celor 30 de state trebuia să aibă un răspuns solid-unitar care să arate lumii că reacţia membrilor săi are la bază un set de valori unice care-i garantează previzibilitatea şi-i conferă reala putere în faţa oricărui tip de adversar.
Demersul NATO ar fi trebuit să fie exemplar, aşa fusese acum prezentat şi evaluat din moment ce forţa sa de atracţie dusese considerată exemplară de către Finlanda şi Suedia care, exact din acest motiv, în condiţii de primejdie deloc potenţială, consideraseră că este cazul să renunţe la prevederea lor constituţională privind non-alinierea şi să deschidă astfel un nou episod în istoria extinderii Alianţei, deosebit de important prin uriaşa valoare simbolică, politică şi militară. Aşa se aşterneau lucrurile şi covorul roşu nu numai că era întins, dar se aliniau şi discursurile de salut deoarece calculul părea linear cu termene ale aderării extrem de scurte şi pe repede-înainte. Totul se baza pe convingerea absolută, de la politicieni la jurnalişti, ca evenimentul epocal avea şi valoarea unei demonstraţii de forţă activă a Alianţei care să-şi întărească astfel, în mod considerabil, capacităţile sale de apărare şi disuasiune şi, în acelaşi timp, să arate valoarea mai mult decât considerabilă a principiului „porţilor deschise”. Important în general dar, acum, în aceste condiţii, cu atât mai semnificativ în orice discuţie despre încurajarea perspectivelor altor ţări care ar dori să pornească pe acelaşi drum. De la cele din Balcanii occidentali, la Georgia sau Ucraina sau, de ce nu, Republica Moldova sau Cipru. Sau Irlanda.
Totul bine, chiar foarte bine şi plăcut până în momentul când visul roz al unităţii s-a umbrit considerabil şi întregul proces s-a oprit brusc în fardul înalt şi care se dovedeşte neaşteptat de solid al unei realităţi extrem de neplăcute pentru prestigiul NATO: din motive diverse, preşedinţii Turciei şi Croaţiei îşi anunţă poziţia clară de respingere, pe motive diverse, oglindind, cum spunea Secretarul General al NATO, „sensibilităţi naţionale de care Alianţa va trebui să ţină seama”. Diplomatic vorbind, este una dintre formulările care să oprească, pe cât se poate, dezvoltarea crizei în speranţa că băieţii se răzgândesc.
Sigur că se poate, a răspuns Erdogan care, mai bine decât toţi, ştie ce se poate obţine într-o negociere ca în bazar, acolo unde tratativele sunt o operă de artă în sine, cu o succesiune aproape rituală de episoade fie tensionate, fie de şarm oriental, combinaţie între ameninţarea cu plecare definitivă şi tentaţia de a accepta noul preţ. Ce ştie Erdogan este că negocierea de bazar se bazează nu atât pe valoarea intrinsecă a obiectului, ci pe capacitatea de rezistenţă psihică a adversarului, mereu presat de un factor extern uşor de sesizat, de la prezenţa din ce în ce mai nervoasă şi exasperată a unui consort până la obiectiva ameninţarea plecării grupului de turişti cu autobuz cu tot. Cedarea urmează aproape natural.
De data asta, negocierea lui Erdogan se face la fel de simplu pe principiul „ne daţi teroriştii cărora le-aţi oferit azil politic şi noi renunţăm la blocarea aderării celor două ţări”. Numai că mai e ceva: obligă ţările NATO, dacă acceptă discuţia, să admită că ar fi putut accepta aderarea unor ţări acuzate că sprijină direct mişcări considerate ca terorist de un stat membru NATO şi că, mai mult, oferă azil politic unor membri ai mişcărilor respective. Cel puţin delicată situaţie mai ales că, în discutarea viitoarelor episoade ale extinderii NATO, alte state membre ar putea ridica exact acest tip de obiecţii şi iniţia presiuni asemănătoare: Turcia ar putea repeta jocul în cazul Ciprului, Marea Britanie în cazul Irlandei, nu mai vorbim despre şirul de ţări fiecare cu obiecţii proprii de naturi diverse în cazul ţărilor din Balcanii occidentali.
Dar, în definitiv, dacă este democraţie şi transparenţă decizională, de ce nu? Negociem tot şi toate, inclusiv principiile de bază. Nu cred că asta ar fi soluţia cea mai potrivită în momentul acesta de criză însă, într-adevăr, necunoscute sunt căile Domnului.
Dar să nu încheiem discuţia într-o notă pesimistă, mai ales că am convingerea că negocierea respectivă se va încheia printr-o operaţiune reuşită de vânzare-cumpărare, întru satisfacţiunea părţilor. Pentru a vă aduce un motiv de zâmbet, iată ce spunea ieri, la Dallas, fostul preşedinte George W.Bush. Cu prilejul unei ceremonii la Southern Methodist University, acesta a vorbit despre Putin şi „despre decizia unui singur om de a lansa un atac totalmente nejustificat şi brutal împotriva Irakului”. Rectificând imediat, „împotriva Ucrainei” şi adăugând „în orice caz, am 75 de ani”. Era spusă doar ca scuză sau se gândea cu mult mai departe la ceva ce nu putea să zică altfel?
Cristian Unteanu
Actualitate
Northrop Grumman se alătură proiectului Hermeus: sisteme de misiune pentru drona supersonică Quarterhorse
Northrop Grumman va furniza sisteme de misiune pentru aeronavele dezvoltate de startup-ul Hermeus, consolidând echipa industrială care lucrează la drona de mare viteză Quarterhorse.
Potrivit unui comunicat publicat joi de Hermeus, Northrop va contribui la proiectarea, dezvoltarea, integrarea și susținerea sistemelor integrate de misiune. Parteneriatul ar putea dota aeronavele companiei cu tehnologii de detecție, comunicații, navigație și comandă-control, astfel încât acestea să poată îndeplini misiuni mai complexe.
„Construim o nouă clasă de aeronave, care le oferă militarilor viteză, rază de acțiune și flexibilitate sporite, integrându-se totodată în forța existentă”, a declarat Zach Shore, directorul general al Hermeus. El a adăugat că sistemele Northrop Grumman, testate în condiții operaționale, ar putea extinde capacitățile aeronavelor și accelera intrarea lor în serviciu.
Quarterhorse țintește viteze de până la Mach 3
Înființată în 2018, Hermeus dezvoltă drona Quarterhorse cu finanțare de la Unitatea de Inovare în Apărare a Pentagonului. Oficialii militari și-au exprimat un interes puternic față de proiect, iar compania urmărește ca aeronava să atingă viteze de până la Mach 3, printr-un proces de dezvoltare bazat pe testare și îmbunătățiri succesive.
Drona a depășit viteza sunetului la începutul acestui an. Northrop Grumman a precizat, într-un comunicat separat, că va integra propriile sisteme de misiune pe Quarterhorse.
Kyle Mimken, manager de program la Northrop, a declarat că firma va contribui cu tehnologii de război electronic, comunicații, detecție și navigație, precum și cu experiența necesară pentru integrarea încărcăturilor utile și proiectarea sistemelor. El nu a dezvăluit ce echipamente specifice vor fi instalate, dar a spus că acestea ar trebui să sporească supraviețuirea și eficiența aeronavei.
Prioritatea imediată, a explicat Mimken, este integrarea sistemelor de misiune și coordonarea cu Hermeus pentru pregătirea testelor de zbor. Northrop estimează că va începe, în timpul verii, testarea unor componente ale kitului de misiune în propriile medii de testare.
Anduril și Pratt & Whitney completează echipa
Intrarea Northrop Grumman în proiect vine după ce Hermeus a anunțat, în septembrie, un acord cu firma de tehnologie militară Anduril, care va furniza software de autonomie pentru viitoarele teste de zbor.
Quarterhorse este propulsată de motorul F100, fabricat de Pratt & Whitney. La scurt timp după anunțarea parteneriatului cu Anduril, reprezentanții Hermeus au declarat că au ajuns la un acord cu Pratt pentru a produce motorul F100 sub licență — o premieră pentru o companie americană. Hermeus consideră că înțelegerea ar putea să o transforme într-unul dintre foarte puținii constructori de aeronave cu integrare verticală aproape completă.
De la drona supersonică la aeronava hipersonică
Hermeus dezvoltă și un motor propriu de tip ciclu combinat bazat pe turbină — TBCC — pornind de la F100. Acest tip de propulsie combină o turbină cu reacție și un motor ramjet într-un sistem integrat, conceput pentru a împinge aeronava la viteze hipersonice, de peste Mach 5.
Conceptul TBCC al companiei, numit Chimera, este destinat aeronavei hipersonice pe care Hermeus o proiectează sub numele Darkhorse.
Publicitate: accelerarea inovării în domeniul apărării
L3Harris promovează o abordare bazată pe produse, cu soluții configurabile și testate, menite să poată fi adaptate mai multor platforme și misiuni. Printre exemple se numără receptorul GPS anti-bruiaj TruNav și răcitorul criogenic B5000.
Compania susține că astfel de soluții pot accelera livrarea tehnologiilor verificate către militari.
Actualitate
Revoluție la Pentagon: Planul radical de a ridica forțele speciale la rang de putere militară
Secretarul american al Apărării a inițiat o ofensivă strategică menită să transforme radical influența forțelor speciale în cadrul arhitecturii militare. Printr-o directivă ce promite să redeseneze raporturile de putere la vârful Pentagonului, este vizată ridicarea rolului civil principal pentru operațiuni speciale la un rang echivalent cu cel al secretarilor departamentelor militare, o schimbare ce ar conferi acestui segment o autoritate fără precedent în procesul decizional și în alocarea resurselor.
O ambiție legislativă de calibru înalt
Obiectivul central al acestei restructurări este transformarea funcției de asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă (ASD-SOLIC) într-o poziție de subsecretar pentru servicii strategice (OSS). Această mutare fundamentală, care ar plasa forțele speciale într-o sferă de influență mult mai extinsă, necesită însă un gir parlamentar ferm. Echipa legislativă a departamentului a primit deja sarcina de a elabora propunerile necesare pentru a transpune această viziune în realitate juridică. Până la obținerea aprobărilor din partea Congresului, biroul va adopta, neoficial, titulatura de „asistent al secretarului de război pentru Biroul Serviciilor Strategice”, o strategie menită să pregătească terenul pentru validarea oficială ulterioară.
Reformă birocratică pentru acces la decizia de vârf
În paralel cu demersurile legislative, se acționează intern pentru a consolida imediat autoritatea acestui birou. Printr-o reîncadrare în „Codul 2” al ordinii de precedență a Pentagonului, structura va beneficia de un acces privilegiat la consiliile de decizie de cel mai înalt nivel. Astfel, reprezentanții forțelor speciale vor fi prezenți direct în forumurile de planificare strategică, în gestionarea cerințelor comune și în supravegherea programelor sensibile, alături de secretarii serviciilor militare, asigurându-se că interesele acestui segment sunt integrate în inima strategiei de apărare.
Resurse financiare și umane: O prioritate strategică
Implementarea acestei paradigme include și un transfer masiv de capacități. Într-un interval de 60 de zile, 75 de civili și 25 de membri ai personalului întrunit vor fi realocați acestui birou, consolidând substanțial baza sa operațională. Totodată, a fost impusă identificarea a 45 de milioane de dolari anual, proveniți din fondurile de operațiuni și întreținere, pentru a asigura sustenabilitatea noii structuri. Totodată, se impune o evidență distinctă a forțelor speciale în documentele oficiale de planificare, cerându-se prioritate maximă pentru investițiile în modernizare și dotări. Acest semnal clar indică intenția de a crește semnificativ ponderea operațiunilor speciale în bugetul total al apărării, aliniind resursele cu obiectivele dinamice ale noii conduceri.
Vocile sceptice: Eficiența, sub semnul întrebării
Proiectul nu este lipsit de critici, ridicând semne de întrebare asupra limitelor autorității executive în raport cu legislativul. Experții subliniază că atât restructurarea de amploare, cât și alocarea fondurilor necesită un proces riguros de autorizare și aprobare bugetară în Congres, proces care ar putea întâmpina rezistențe. Mai mult, voci din mediul academic și strategic pun la îndoială însăși oportunitatea acestei concentrări de putere, argumentând că o investiție disproporționată în forțele speciale ar putea neglija nevoile forțelor convenționale. În final, această inițiativă reaprinde dezbaterea clasică privind echilibrul corect între forțele de elită și capacitatea militară generală în atingerea obiectivelor de securitate națională.
Actualitate
Kievul cere extinderea acoperirii Starshield pentru a contracara atacurile balistice rusești
Ucraina vrea acces la rețea dincolo de graniță
Producătorul ucrainean de rachete Fire Point solicită extinderea licențelor pentru rețeaua militară Starshield, operată de SpaceX, astfel încât aceasta să poată fi folosită și în zone aflate la 200–300 de kilometri dincolo de teritoriul Ucrainei. Directoarea executivă a companiei, Iryna Terekh, susține că o asemenea schimbare ar putea ajuta Kievul să identifice și să urmărească lansatoarele rusești de rachete balistice aflate în apropierea graniței.
Solicitarea vine în contextul discuțiilor dintre Kiev și Washington privind reînnoirea contractului de utilizare a rețelei. Acordul actual ar urma să expire la mijlocul anului 2027, iar negocierile pentru o nouă înțelegere au început în această lună.
În prezent, acoperirea Starshield este limitată la teritoriul Ucrainei. Potrivit lui Terekh, restricția permite folosirea sistemului în misiuni desfășurate în teritoriile ocupate temporar, dar nu și pentru urmărirea țintelor de pe teritoriul rus, de unde, afirmă ea, sunt lansate numeroase rachete balistice.
Starshield, sub controlul Ministerului Apărării
Terekh a precizat că Ucraina utilizează Starshield în scopuri militare, nu serviciul civil Starlink. Licențele pentru terminale sunt emise și administrate de Ministerul Apărării ucrainean, care păstrează controlul guvernamental asupra utilizării lor. Fire Point are voie să instaleze echipamentele, dar nu să le pună la dispoziția altor entități.
Directoarea companiei a afirmat că o modificare recentă a funcționării rețelei a coincis cu defecțiuni ale unor drone și sisteme de apărare, soldate cu pierderi militare și civile. Ucraina ar fi găsit o soluție alternativă pentru a depăși limitările impuse de Statele Unite, însă aceasta ar asigura doar 15–20% din capacitatea Starshield, potrivit estimării sale. Terekh nu a oferit detalii despre metoda folosită.
Ea a subliniat că alternativa nu poate înlocui rețeaua nici ca preț, nici ca posibilitate de extindere. Totodată, a susținut că licențierea Starshield pentru utilizarea pe platforme mobile este un avantaj față de Starlink, ale cărui terminale civile ar fi destinate, în principal, utilizării statice. Terminalele Starshield pot fi instalate pe drone, vehicule și alte platforme aflate în mișcare, în anumite limite de viteză.
Kievul mizează pe un nou sistem antirachetă
În timp ce Ucraina se confruntă cu atacuri balistice repetate și cu întârzieri în livrarea sistemelor americane Patriot, Fire Point lucrează la sistemul antirachetă Freya, dezvoltat împreună cu compania suedeză Saab și alți parteneri.
Terekh a declarat că testele sistemului sunt prevăzute pentru acest an, iar interceptarea unei ținte balistice este așteptată anul viitor. Ea a descris Freya drept o soluție interoperabilă, fără dependența de un singur furnizor, și a susținut că sistemul ar putea fi produs în masă la un cost mai redus decât Patriot.
Rachetele FP-7 și FP-9 se apropie de noi teste
Pe plan ofensiv, Fire Point afirmă că racheta balistică tactică FP-7, cu o rază de acțiune de până la 250 de kilometri, a trecut recent printr-o primă lansare în condiții de luptă. Compania spune că a analizat datele obținute, a actualizat sistemul și se pregătește pentru o nouă etapă de testare, după care ar putea încheia un contract de producție în serie.
Pentru racheta FP-9, despre care Fire Point afirmă că poate atinge ținte aflate la distanțe de până la 850 de kilometri, Terekh anticipează un prim test de luptă până la sfârșitul anului.
Compania a mai revendicat o serie de lovituri la mare distanță în interiorul Rusiei, prezentate în materiale video furnizate de aceasta. Printre atacurile menționate se numără lovituri asupra unor obiective industriale și logistice din Omsk și Togliatti, asupra unor depozite de petrol, a unui centru de date și a unui pod feroviar din Sankt Petersburg, precum și asupra unui centru de date al Sberbank din Balakovo.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE




