„În ierarhia drepturilor și a libertăților fundamentale, protecția dreptului la viață are prioritate în raport cu dreptul la viață privată și dreptul la muncă. Aceste drepturi nu sunt în conflict, ci se află în relație de complementaritate”.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) arată, într-un punct de vedere cerut de Comisiile juridică și de sănătate din Senat privind certificatul verde, că protecția dreptului la viață are prioritate în raport cu dreptul la viață privată și muncă uneori.

Punctul de vedere semnat de Asztalos Csaba a fost votat în Colegiul Director, singurul membru care a făcut opinie concurentă a fost Sorina Popa (propusă de PNL), care e de părere că certificatul verde creează „segregare la nivel de societate între persoanele vaccinate și nevaccinate, sunt alimentate comportamente destul de agresive (…) care conduc spre o societate extrem de dezbinată și agresivă”.

CNCD a propus ca persoanele care fac prima doză de vaccin anti-COVID să fie testate pe banii angajatorului până la finalizarea schemei de vaccinare și emiterea certificatului digital, pentru că acești angajați dau dovadă de bună-credință. De asemenea, în ceea ce privește suspendarea contractului de muncă sau încetarea de drept acesta să se prelungească în cazul în care în interiorul termenului stabilit (cel de 30 de zile) angajatul își efectuează prima doza.

Proiectul de lege privind obligativitatea certificatului verde în spitale, pentru pompieri, lucrătorii de pe ambulanță a picat în Senat, la votul în plen, și acum se află la comisii în Camera Deputaților. Camera Deputaților este cameră decizională.

„Colegiul director constată că restrângerea unor  drepturi și libertăți, prin proiectul de lege care urmează să fie adoptat, urmărește un scop legitim, se subsumează scopurilor prevăzute la art. 53 alin. (1) din Constituția României:

– apărarea vieții și a sănătății angajaților din sistemul de sănătate, astfel cum sunt definite persoanele fizice cărora urmează să li se aplice legea,

– apărarea vieții și a sănătății cetățenilor, persoane fizice beneficiari ai serviciilor de sănătate,

– apărarea vieții și a sănătății cetățenilor care nu pot fi vaccinați, întrucât nu au atins vârsta de vaccinare, există o recomandare medicală împotriva vaccinării, sau chiar dacă se vaccinează, din cauze medicale, nu dezvoltă anticorpi,

– prevenirea consecințelor dezastrului provocat de pandemia COVID-19, în special cea ce se cunoaște sub denumirea de ″valul 4″,

– eradicarea, stoparea pandemiei COVID-19, și ridicarea restricțiilor generate din cauza pandemiei,

– atenuarea efectelor negative ale pandemiei COVID-19 asupra societății și a economiei.

23. Acest obiectiv corespunde scopurilor de protecție a sănătății și de protecție a drepturilor recunoscute de art. 53 alin. (1) din Constituția României și de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

24. În cazul Boffa și alții împotriva San Marino, CEDO a recunoscut că interferența care rezultă din vaccinarea obligatorie a copiilor reclamanților împotriva hepatitei B a fost într-adevăr inspirată de unul dintre obiectivele legitime enumerate la articolul 8 alineatul (2) al CEDO, și anume necesitatea de a proteja sănătatea publicului și a persoanelor vizate (pct. 34). În acest sens, Curtea a recunoscut ingerința ca fiind justificată prin protejarea vieții publice și a continuat să examineze dacă aceasta era și „necesară într-o societate democratică”.

25. În mod similar, în cazul Martorilor lui Iehova de la Moscova împotriva Rusiei, care s-a referit la vaccinarea obligatorie în timpul unei epidemii, CEDO a subliniat că „libera alegere și autodeterminare sunt ele însele elemente constitutive fundamentale ale vieții și că, în absența oricărui indiciu al necesității de a protejează terții, statul trebuie să se abțină de la a interveni în libertatea individuală de alegere în sfera îngrijirii sănătății, deoarece o astfel de ingerință nu poate decât să diminueze și nu să sporească valoarea vieții” (pct. 136). Procedând astfel, Curtea a indicat că dreptul la viață privată ar putea fi, în principiu, limitat pentru protecția terților.

26. În sensul prezentei analize, nu există niciun dubiu care să conducă la ideea că o vaccinare potențial obligatorie împotriva virusului SARS-CoV-2 nu ar urmări un scop legitim. Măsura este propusă a fi introdusă printr-o dispoziție juridică accesibilă și previzibilă (Hotărârea Silver și alții împotriva Regatului Unit, punctul 87).

27. Măsurile sunt relevante în obligația pozitivă a statului de a adopta măsuri pentru a se asigura că, la nivelul societății, cetățenii sunt protejați împotriva consecințelor cauzate de anumite boli cu un grad de contagiozitate ridicată, pentru a proteja sănătatea publică și pentru asigurarea intereselor naționale de siguranță publică, respectiv pentru menținerea situației economice a țării.

Din expunerea de motive a proiectului de lege, Colegiul director constată existența unor nevoi sociale presante care impun adoptarea măsurilor de limitare a exercitării dreptului la viață privată și a dreptului la muncă a angajaților din sistemul național de sănătate, astfel cum sunt ele definite prin proiectul de lege.

Colegiul director constată că tratamentul diferențiat este unul justificat, pentru considerentele de mai sus, respectiv pentru motivele care urmează a fi prezentate la analiza testului comparabilității”. (Cristina T.).