Connect with us

Featured

Nu demult, cineva clama într-o revistă literară că nu s-a scris literatura pandemiei!

Publicat

pe

Pandemia are și astăzi necunoscute, încât puțini se încumetă să o abordeze cuprinzător. Subiectul cere, desigur, cultură organizată și istorică, dar și asumări integre, dincolo de vizibilul efort de manipulare a populației, semnalat deja în Apelul Vigano, dar care continuă în multe locuri din lume. Efort care, în România actuală, este mare, încât, combinându-se cu nepriceperea decidenților, mor continuu oameni cu zile.

S-au publicat și la noi texte despre pandemie, să le zicem „oficiale”, în care funcția persoanei este socotită mai departe greșit, după o „tradiție” funestă, ca indiciu de valoare. S-au scris însă și cărți de autor. Din păcate mai mult cu trăiri de genul „ce mi s-a întâmplat mie sau ce am resimțit în vremea restricțiilor sanitare”, dar cu prea puține vederi mai largi.

La rândul meu, am socotit datorie proiectarea unei lumini a conceptualizărilor asupra pandemiei (A. Marga, Lecțiile pandemiei, Tribuna, Cluj-Napoca, 2020). Ideea că pandemia actuală este printre șocurile la care este supusă civilizația, că ea obligă la revalorizarea naturii și că „provoacă” la schimbarea felului de viață al oamenilor este acum curentă în reflecția asupra subiectului.

Nu demult, cineva clama într-o revistă literară că nu s-a scris literatura pandemiei! Observația se poate lua, desigur, și ca reflex al situației care s-a creat în România prin destrămarea rețelei de difuzare a publicațiilor și slăbirea criticii de întâmpinare. Orice s-ar spune, acestea au fost practic scoase din rol deocamdată. Dar clamarea nu stă în picioare – iar argumentul la îndemână este apariția, deja cu luni în urmă, a unui roman competitiv pe acest subiect. Am în vedere cartea lui Nicolae Croitoru, Pandemia Albastră. Roman alegoric (Editura Niculescu, București, 2021), care, într-un efort de a capta cu mijloace literare un fenomen nou în viața generațiilor de azi, privește pandemia pe fondul istoriei și, în plus, în optica transcenderii ei. Cu o scriitură cerebrală, limpede, elegantă, un autor tot mai prezent în librării dă o piesă concludentă a literaturii pandemiei – foarte probabil cea mai articulată la noi până în clipa de față.

În cazul cărții lui Nicolae Croitoru, se poate vorbi de roman science fiction – căci este așa ceva pe bune porțiuni. Sau de un roman explorativ – în care se caută un alt unghi de vedere asupra soartei omului. Sau de un roman reportaj al unei epoci marcate de pandemie – cartea fiind și așa ceva. Probabil sunt adecvate și alte caracterizări.

Socotesc însă această carte un eseu romanesc, din cel puțin două considerente. Este un roman cu remarcabil de bună armătură documentară în substrat, așadar o proză ce nu este simplă speculare de simțăminte sau simboluri. Este un roman care convertește căutări în spațiul ideilor, reflecții și date în relații dintre personaje și destine. Romanul se încheie, de altfel, nu numai cu un deznodământ al interacțiunii personajelor în lumea din jur, ci și cu un eseu de acută actualitate, despre prezent și viitor.

Romanul Pandemia albastră aduce în față interacțiunea a patru personaje. O filipineză, Elizeia, epidemiolog, care devine angajat al OMS, și un genetician român, George, care se angajează în diplomația internațională. Cei doi se întâlnesc și ajung la căsătorie în vremea pandemiei. Apoi un taximetrist reflexiv, Antonio, și, desigur, grupul internațional ce vrea să decidă soarta umanității, reunit în secret într-un castel.

Primii doi călătoresc în China și Singapore, în misiuni de serviciu, după ce parcurg o experiențe în nordul României și în alte locuri. Între altele, într-o navetă cosmică a lui Antonio, care le permite să petreacă câteva zile în apropierea Lunii, încât să câștige o perspectivă mai de la distanță asupra oamenilor și a Pământului! Pe vasul de croazieră de pomină „Diamond Princess”, Elizeia contractează coronavirusul și moare în timpul unei operații de salvare a gemenilor pe care-i purta în pântece. George dispare și el mistuit de întâmplări pe o insulă, după ce i se fură formula unui medicament de tratare a Covid-19. Copiii lor sunt preluați de amici ai familiei și transferați vieții din viitor. Romanul se încheie cu integrarea unui erou în altă civilizație, „Civilizația verde”.

Eroii sunt trecuți în romanul Pandemia albastră prin experiențe de viață în lumea largă și în România și priviți din perspectiva înfruntării prezentului, mai ales a pandemiei, și a șanselor într-un viitor periclitat. Totul se încheie prin acces la un spațiu intergalatic, cu posibilitatea unei priviri atât de cuprinzătoare asupra destinului uman, încât permite sesizarea vieților deja stinse ca părți ale cosmosului. Perceperea infinitului este socotită marea lecție și, desigur, începutul unei morale.

Cu deplasarea lejeră prin lume a eroilor, trama romanului este, cred, deliberat, idealizantă, pe alocuri contrafactuală, în care nu se ocolesc, probabil ironic, clișee aflate în circulație. Dar nu acțiunea romanescă mi se pare centrul de greutate al romanului, ci reflecția asupra pandemiei pe care o avansează.

Aceasta este desfășurată mai amplu decât în proza curentă. Ea are într-un capitol, „Optimismul veștejit”, nucleul. „Potopul e universal și nu are granițe. Numai Omul încă naiv și gânditor face scenarii ce cad ca niște popice în fața unor epidemii repetabile și dezastruoase. Unde este tăria, măreția și puterea Omului în acest caz? Unde este talanga de prevenire a supremației speciei? Cum arată și unde este frontul de luptă pentru apărarea și protejarea vieții pe Planeta Albastră?…. Nu numărul de celule constitutive ale ființelor vii contează ci eficiența lor în întreținerea vieții și a liniei lor evolutive. Nu vezi bine Omule că ești defazat de cerințele existenței tale primare? Apărarea este bună, lupta este necesară, dar altcineva este învingător, un biet virus neputincios. Să nu te îmbeți cu apă rece că specia ta ar fi dominantă. Dominantă este lupta pentru existență, dar ea se prăbușește în ceața nepuinței când cade în generalități. Ăsta este beteșugul celor putenici care neglijează conflicul cu cei mici, aparent nepuincioși….Creați o altă variantă de supraviețuire a acestei ființe primare și veți scăpa de acest virus, schimbându-i modul de viață sau transformați-l în prieten. Nu înțelegi că omenirea scârțâie din toate balamalele? …. Ne-am ridicat prea sus? Nu cred. Sunt de părere că am căzut cu toții prea jos și a trebuit ca o biată ființă negânditoare să ne pună în postura de a fi mai tandri, mai respectuoși cu noi înșine, mai integri ca specie și mai virtuoși ca toate celelalte organisme ale Pământului. Vanitatea, egoismul, răutatea, frica, setea de putere, orgoliul, cinismul, hoția, corupția și interesul turbat au săpat adânc la rădăcina esenței de om, au altoit peste el mărăcini țepoși și urzici otrăvitoare inseminându-i venin, gheare și colți de sfâșiat mamuți, dar nu și anticorpi sensibili la atacurile microorganismelor”.

Se găsesc multe reflecții și reacții demne de scos în relief în trama romanului Pandemia albastră. Dar reușita majoră mi se pare profilarea eroilor prin vederi distincte. În „competiția” eroilor, în „duelul cugetărilor, al visurilor, al gândurilor”, cum scrie romancierul, fiecare reprezintă o optică delimitată asupra lumii. Elizeia vede dificultățile plecând de la deteriorarea relației oamenilor cu Pământul, George de la insuficiența temporară a mijloacelor de a face față provocărilor, Antonio de la imaturitatea morală a speciei, „Grupul puterii nevăzute” de la proasta conducere a lumii.
Detalierea este bogată. Elizeia propune „să dezvelim adevărul despre lumea înăbușită de microorganisme și să-l repunem pe Om în drepturile sale”, după ce „Omul a piedut busola și se crede mai deștept și mai puternic decât este în realitate”. Ea consideră că „înainte de toate noi oamenii trebuie să ne reglăm raporturile cu tutorele nostru, Pământul, să facem pace cu el, să-i cerem iertare pentru nesăbuința noastră și să-l tratăm cu mai mult respect și bună crediință pentru că și el este bolnav, bătrânel și sigur acum, când își vede tot mai aproape sfârșitul”, căci, între altele, „pe Pământ se fac încă exprimente de planificare a morții pe generații”. Decameronul lui Boccacio – cu celebra tratare literară a izolării într-o casă ferită de lume în vremea „ciumei bubonice” – este luat de Elizeia ca argument pentru ideea că „sutele de ani nu au fost suficiente ca pământenii să învețe să se apere”.

„E lume cu năbădăi. În loc de iubire te mănâncă șerpii” (p.48), consideră George. El crede că „Pământul trebuie împăcat cu Omul, dar și armonizat cu fenomenele cosmice. Cataclismele sunt produse ale Universului în expansiune care nu ocolesc planeta noastră. Nici pământul nici Omul nu au virtuți să li se împotrivească. De aceea, ele rămân amenințarea cea mai periculoasă care pândește Planeta albstră și Civilizația sa”. În această situație, „Omul Suprem trebuie să fie artizanul și cel care cere biletul la control lanțului viu sau bionic al unei civilizații schimbate”. Singura soluție este „Marea Resetare care descătușează opera de deratizare morală a omenirii”.

Antonio vede în omenire un „tezaur de variante și posibilități care trebuie valorificate într-un sens binefăcător”, iar „lumea este la răspântie” în zilele noastre. Ea a intrat în epoca „mercantilismului bizar al cărui centru este banul și nu Omul ca valoare supremă” și, după mari pierderi ca urmare a războaielor, se află acum în anticamera celui de al Treilea Război Mondial. Antonio vorbește de „unitatea precară a omenirii, care lasă zone întregi în izbeliște, nu găsește soluții globale, pierzându-se în competiții absurde și păgubitoare pentru om”. Lui Marin de la Tismana Antonio îi spune că „lumea este plină de găuri…, multe sunt ale prostiei, altele ale limitelor cunoașlterii, unele ale neputinței, dar cele mai numeroase sunt produse ale hoției. Dacă nu vom fi atenți se fură Omul cu pandemie cu tot”.

„Grupul puterii nevăzute” cochetează cu teze din familia Marii Resetări. Precum „pandemia este un experiment de succes”, „trebuie instaurată noua ordine mondială”, „resetarea este stringentă, căci omenirea este prost condusă”, „guvernul Violet trebuie să intervină de urgență”, „omenirea a pierdut totdeauna războiul cu virușii”, „înmulțirea populației trebuie luată sub control”; „este o vreme de cumpănă pentru Om, iar deraierea Omenirii poate fi fatală”.

Romancierul introduce în discuție ceea ce numește „omniglobalizarea”. În capitolul „A venit Zeom”, Antonio susține că atunci „când Pământul și Omul vor fi celula supremă a existenței, când omniglobalizarea va fi doamna planetei, când oamenii vor fi uniți, când lumea nouă va purta deja sceptrul destinului său, vor dispărea și himerele neîmblânzite ale trecutului, răutatea Omului va fi mai domoală, natura mai blândă, iar soarele va lumina mai puternic omenirea cu razele sale de speranță”. Aceasta este soluția autorului, îngrijit formulată.

Literaturizarea are, desigur, libertățile ei firești, fiind operă a imaginației. Dacă însă luăm în seamă reflecția conceptualizantă, care are și ea istoria ei, atunci nu numai că nu mai putem discuta despre om precum Heraclit sau Socrate, dar nici măcar așa cum au discutat Diderot sau Feuerbach sau, mai aproape de noi, Teilhard de Chardin sau Camus. Ca să fiu mai intuitiv, majuscularea omului cu Omul a fost părăsită de multă vreme fiind socotită nerealistă. Se observă ușor că nu se poate generaliza despre un popor, o națiune, etc. – mereu sunt excepții, pe care este lucid le luăm în seamă. Oricum, istorismul, cu privirea omului ca parte a istoriei, fenomenologia, cu centrarea pe ceea ce se petrece cu viața omului, pozitivismul, cu orientarea cunoașterii spre ceea ce este factual, structuralismul, cu sesizarea căderii omului sub controlul structurilor, au dărâmat Omul de pe soclu, în favoarea oamenilor vii, care-și reproduc viața lovită de limite sub condiții pământești.
Este bine așa? Desigur că lucrurile stau mai complicat. A ajunge la omul care își trăiește efectiv viața este indispensabil, dar astăzi este clar că dărâmarea Omului de pe soclu are și un efect pervers. Este vorba de dizolvarea oamenilor în altceva – fie și în activități, precum comerțul, lupta cu ceilalți, consum, cobai în experimente etc. Este nevoie de o ridicare a orizontului atunci când se discută de oameni, iar majuscularea ține de acea ridicare. Nicolae Croitoru are aici dreptate. Numai că depinde de ce se gândește sub majusculare.

În Pandemia albastră trei impresii găsesc că au nevoie de reflecție în continuare. La menționez, căci sunt parte a construcției eseistice.

Prima este impresia că „plutim într-o mlaștină de concepții. Unele adevărate, altele false și derutante. Asta produce dezorientare și confuzie. Ar fi o nenorocire să creezi un model social dintr-un amalgam de concepții, fără reper la început”. Numai că, oricum am evalua, concepțiile vor trebui examinate înainte de a fi suspectate. Este clar că multe concepții nu mai fac față situației istorice în care ne aflăm, dar sunt și concepții care au croit calea ce duce dincolo de ceea ce este. Personal le-aș apăra pe cele axate pe comunicare și acțiune reflexivă, dincolo de care nici nu există trecere, dacă este ca oamenii să rămână subiectul istoriei lor. Aș spune că majuscularea fără așa ceva, nu scoate din dificultăți.

A doua este impresia că Dumnezeu ar fi dezamăgit în istorie, că Anticristul a câștigat partida biblică și că „omul zeu (Zeomul)” ar fi un orizont viabil. De altfel, teza tare a autorului este: „Dumnezeu e Omul însuși, iar omul este Dumnezeu”. Ne dăm seama, firește, că reacția primă a Bisericii de a închide lăcașurile în pandemie nu a fost adecvată viziunii grandioase a iudeo-creștinismului. Dar de aici nu rezultă că Feuerbach ar fi actual. Heidegger scria că doar un Dumnezeu ne poate salva și voia, într-adevăr, un nou zeu, diferit de Dumnezeul biblic. Numai că, din ceea ce știm astăzi, nu zeii vor fi rezolvarea – ei sunt deja prea numeroși în viața oamenilor. Din nenumărate considerente, pe care deja Novalis și Nietzsche le știau bine, dacă Dumnezeu este scos din istorie, atunci aceasta va fi ocupată de fantome.

A treia impresie este aceea că „omnicrația” presupune ieșirea din politică. În eseu se spune că „rolul politicii se va diminua treptat, pe măsură ce Omul va deveni decident capabil să hotărască liber sau în grupuri asociative corespunzător virtuților publice”. Ca să rămânem cu picioarele pe pământ, nu a decis vreodată Omul și nu are cum decide. De fiecare dată decid, inexorabil, oameni în situații date. Desigur, sunt înțelegeri și înțelegeri ale politicii. Să nu luăm însă politica rudimentară axată pe „distincția amic-inamic” și pe ură, ce se practică în jur, ca politica însăși. Altfel, impresia este doar un clișeu care circulă în țări cu viața civică blocată. În fapt, ieșirea din politică este ieșirea din organizări care cel puțin permit fiecărui om să vorbească și să fie ascultat.

Sunt acestea rezerve dinspre o reflecție sistematică adresate unui eseu temeinic. Așa cum am mai spus, literatura are libertăți – libertăți pe care nu le au alte forme ale spiritului. Fără literatură nici nu se poate. De aceea și iubim literatura și este normal să o facem. Nu vreau să cad, însă, în capcana priorității – unii cred că literatura duce înainte, apoi cei care conceptualizează lămuresc lucrurile. Poate da, poate nu, depinde! La noi, în orice caz, o interacțiune ar fi necesară. Nicolae Croitoru resimte, la rândul lui, nevoia interacțiunii și, în comparație cu mulți, are onestitatea și înzestrarea să o exprime literar.

Andrei Marga

Exclusiv

Clinica „AS de Bani Publici” din Ploiești: când rețeta medicală devine rețetă de decontare

Publicat

pe

De

Descinderi cu stetoscopul la buzunar: medicină sau contabilitate creativă?

Descinderile de miercuri, 17 iunie, la Clinica AS Medical din Ploiești și la domiciliile unor cadre medicale nu mai arată demult a simplă „verificare de rutină”. Potrivit informațiilor obținute de redacție din surse apropiate anchetei, nu vorbim doar de controale, ci de radiografierea unui posibil mecanism de decontare nejustificată a unor servicii medicale către sistemul public de asigurări de sănătate.

Cu alte cuvinte, anchetatorii verifică dacă nu cumva, în anumite cabinete, tastatura a muncit mai mult decât stetoscopul, iar raportările la stat au fost mai bogate decât realitatea din cabinet.

Conform surselor citate de redacție, suspiciunile vizează servicii medicale raportate și decontate la valori mai mari decât cele reale sau, mai grav, servicii introduse în evidențe fără să fi fost efectiv prestate pacienților. Dacă aceste suspiciuni se confirmă, nu mai vorbim doar de „nereguli”, ci de un posibil mecanism prin care banii contribuabililor au fost scoși din buzunarul sănătății și transferați, elegant, în conturi private.

„Urma banilor”, mai importantă decât „urma pacienților”

Ancheta urmărește, în mod declarat, traseul banilor, nu traseul pacienților prin cabinete. Potrivit surselor consultate de redacție, perchezițiile s-au concentrat pe documentele financiar-contabile, evidențele medicale și sistemele informatice ale clinicii.

Anchetatorii încearcă să vadă dacă există diferențe între ce s-a făcut efectiv și ce s-a raportat spre decontare, între programările din agendă, fișele medicale și sumele încasate de la stat. Mai pe românește: cât e medicină și cât e ficțiune contabilă?

Se verifică inclusiv modul în care au fost întocmite și băgate în sistem documentele justificative care au stat la baza solicitărilor de plată. Procurorii sunt cu ochii pe posibile fapte de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals, fraudă cu fonduri publice sau constituirea unor mecanisme de generare de decontări necuvenite. Adică un mic „manual de creativitate cu bani publici”, dacă bănuielile se confirmă.

Toate aceste informații provin din datele și precizările menționate în articolul inițial, obținute de redacție din surse apropiate anchetei.

„Boală națională”: consultații la tastatură, nu la pacient

Fenomenul nu este nicidecum o invenție locală. Așa cum reiese din contextualizarea făcută de redacție, dosarele cu decontări fictive au făcut deja istorie în sistemul medical românesc: consultații inexistente, investigații raportate doar pe hârtie, internări fantomă, servicii facturate pentru pacienți care n-au văzut medicul nici în poză.

Mecanismul, în varianta sa clasică, e de o simplitate dezarmantă: se introduc servicii în sistemele informatice, se trimit frumușel spre decontare către instituțiile care gestionează fondurile de sănătate, iar când documentele justificative nu mai au legătură cu realitatea, prejudiciul lovește direct bugetul public. Pacientul devine decor, iar tastatura – principalul instrument medical.

În acest context, accesul anchetatorilor la baze de date, arhive electronice și documente medicale nu e un moft, ci cheia pentru a afla dacă sistemul a fost folosit pentru tratarea oamenilor sau pentru „tratarea” bugetului.

Pacientul – plătitor, spectator și victimă colaterală

În timpul perchezițiilor, activitatea clinicii a fost grav afectată. Pacienții programați pentru consultații, investigații și controale au rămas pe dinafară, cu biletul de trimitere în mână și cu nervii la purtător. Pentru mulți, imaginile cu polițiști și procurori intrând și ieșind dintr-o clinică medicală au fost suficiente să dea peste cap bruma de încredere rămasă în sistem.

Pe de altă parte, așa cum precizează și informațiile inițiale, efectuarea perchezițiilor nu înseamnă stabilirea vinovăției. Dosarul este încă în fază preliminară, iar toate persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o hotărâre definitivă. Pamfletul poate fi acid, dar Codul Penal rămâne sobru.

Întrebările care dor mai tare decât injecția

Speța nu se oprește la o singură clinică. Dacă suspiciunile se confirmă, cazuistica de la AS Medical Ploiești riscă să devină simptom pentru o boală mai gravă: vulnerabilități majore în sistemul de verificare a serviciilor medicale decontate din bani publici.

Anchetatorii trebuie să răspundă unor întrebări incomode:
– Câte servicii medicale sunt suspectate că au fost raportate neconform?
– Ce valoare au decontările aflate acum sub lupă?
– Pe ce perioadă s-ar fi întins presupusele nereguli?
– Cine a aprobat și validat documentele trimise spre decontare?
– Există persoane din afara clinicii implicate în mecanism?
– Care este prejudiciul estimat adus fondurilor publice?

Dacă răspunsurile vor confirma suspiciunile, vom avea încă o dovadă că, în România, pacientul finanțează sistemul, dar sistemul se tratează singur cu fonduri publice.

Până la finalizarea verificărilor, dosarul rămâne unul cu implicații serioase pentru sistemul medical privat din Prahova și pentru instituțiile care gestionează banii destinați sănătății.

Vom reveni cu detalii – pentru că, în acest „roman medical”, încă nu s-a ajuns nici la diagnostic final, nici la rețeta de tratament pentru un sistem care se îmbolnăvește cronic de bani publici. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Poliția Locală Ploiești: campioană la amenzi, repetentă la bun-simț

Publicat

pe

De

Când „veghetorii legii” calcă pe trecerea de pietoni. La propriu. Cu mașina de serviciu.

În momentul în care Poliția Locală Ploiești amendează posesorii de autoturisme care își parchează ilegal mașinile pe domeniul public sau le lipește în parbriz avertismente de „educare” rutieră, scena de azi pare pur și simplu sfidătoare: o mașină chiar a Poliției Locale Ploiești parcată ilegal pe domeniul public, blocând, în plus, și trecerea de pietoni.

Imaginea (foto transmisă de cititor / utilizator) arată perfect dublul standard: cetățenii plătesc pentru o oprire greșită, „gardienii ordinii” își permit luxul să blocheze marcajul pietonal cu girofarul stins și cu tupeul aprins.

Flori, flori… dar nu pe trecerea de pietoni!

Nu ne interesează – repetăm, NU ne interesează – că polițista locală din imagine își cumpără flori în timpul programului. Motivul nici nu contează: poate că acum se poartă ca femeile să dea flori bărbaților, poate că a avut un eveniment la școală cu copiii, poate că s-a gândit să mai înfrumusețeze o zi de lucru. Fiecare își face cumpărăturile cum și când consideră.

Problema reală nu este buchetul de flori, ci „buchetul” de încălcări: s-a blocat trecerea de pietoni și s-a parcat ilegal, cu mașina instituției care ar trebui să fie exemplu, nu demonstrație practică de „așa NU, dar nouă ni se permite”.

Cetățeanul plătește. Mașina Poliției Locale, imaculată și neatinsă

Când un șofer obișnuit parchează așa, primește amendă sau, în cel mai „blând” caz, un avertisment pus regulamentar în parbriz. Întrebarea care arde este evidentă:

Acestei mașini cine îi dă amendă? Cine îi pune pe parbriz măcar un avertisment de bun-simț?

Sau legea e doar pentru fraieri, iar „excepțiile” poartă uniformă și insignă?

În timp ce polițiștii locali verifică necruțător trotuarele, alveolele și toate colțurile de stradă unde șoferii greșesc, propria mașină de serviciu poate să stea liniștită, cocoțată pe domeniul public, blocând trecerea de pietoni, ca un mic monument al ipocriziei administrative.

Legea, în oglindă: pentru ei nu se vede?

Dacă un simplu cetățean își permitea să parcheze exact în același loc, exact în același mod, foarte probabil își vedea în câteva minute „cadoul” pe parbriz și eventual și o discuție „educativă” cu agentul constatator.

Când însă mașina Poliției Locale Ploiești este cea care încalcă regulile, tabloul devine grotesc:
– domeniu public ocupat ilegal;
– trecere de pietoni blocată;
– nici urmă de sancțiune, nici avertisment, nici jenă.

Conform informațiilor și imaginii furnizate de cititor/sursă, scena nu este un montaj, nu este o glumă, ci realitatea de zi cu zi: exact cei care ar trebui să fie campioni la respectarea legii ajung să fie campioni la „lasă că merge și așa”.

Final de pamflet: cine amendează Poliția Locală Ploiești?

Rămâne întrebarea-cheie, pe care o lăsăm, în mod ironic, tot în grija autorităților:

Cine are curajul – și atribuțiile – să amendeze Poliția Locală Ploiești atunci când calcă pe trecerea de pietoni cu mașina de serviciu, nu cu piciorul?

Până vom vedea un proces-verbal lipit pe parbrizul unei mașini de Poliție Locală, orice avertisment către cetățeni sună a pamflet, nu a autoritate. Din păcate, unul foarte usturător pentru cei care încă mai cred că legea ar trebui să fie aceeași pentru toți. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Breaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul

Publicat

pe

De

Abia azi, 17.06.2026, ora 10:15, s-a produs evenimentul cosmic pe care nici telescopul Hubble nu-l mai astepta: o masina a IPJ Prahova, burdusita cu politisti „zelosi”, se indrepta spre Primaria Baicoi (aici).

Scopul:

  • sa afle daca publicitatea de pe panourile „Stop Vexler” a fost platita;
  • sa verifice daca panourile sunt ridicate legal.

Fotografia surprinsa de Incisiv de Prahova, cu Loganul IPJ ruland spre Baicoi, e dovada ca melcul institutional inca mai are puls – doar ca i-a luat aproape o luna de la scandal pana la prima oprire la primarie.

Mirarea e legitima si pentru noi: dupa atatea dezvaluiri si presiuni publice ale ziarului de investigatii Incisiv de Prahova, politistii de la IPJ Prahova binevoiesc, in sfarsit, sa se apuce de ancheta. Speram – nu cu spatele la panou – ca ancheta sa fie serioasa si sa duca, in final, la daramarea acestor panouri care nu fac cinste nici Prahovei, nici Baicoiului, si in niciun caz IPJ Prahova.

Pana una-alta, tabloul ramane grotesc: statul abia porneste de pe loc, in timp ce extremismul de carton are deja avans de cateva sute de kilometri.

Kilometrul zero al tupeului: Unde legea e optionala, iar panoul obligatoriu

Pe DN1, la Baicoi, intre Forja Neptun si viitorul pasaj spre strada Infratirii, Romania si-a montat oglinda completa:

  • gropi si santiere;
  • un mormant vechi de 5.000 de ani al culturii Yamnaya, scos la lumina de arheologi;
  • si, peste toate, doua panouri cu mesajul „Stop Vexler”.

Traducerea, pentru cine mai citeste si altceva decat sloganuri:

„Stop legea care combate antisemitismul, xenofobia si extremismul, ca ne strica jocurile de partid.”

Legea 241/2025 – „Legea Vexler”, dupa initiatorul ei, deputatul Silviu Vexler, reprezentant al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania – interzice organizatiile si faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, intareste pedepsele pentru promovarea cultului figurilor extremiste, sanctioneaza negarea si falsificarea Holocaustului si propaganda online. Despre acest cadru legal au scris Digi24, Spotmedia si Adevarul.

Statul zice, oficial:

  • „Nu vrem antisemitism.”
  • „Nu vrem fascism.”
  • „Nu vrem extremism.”

Panoul de la Baicoi raspunde, cu tupeu:

  • „Stop Vexler.”

Traducere libera:

„Stop legea care ne taie curentul la propaganda extremista.”

Panoul care se crede curte constitutionala: Referendum cu carton pe DN1

„Stop Vexler” nu e grafica de plictiseala, e o palma declarativa data unui act normativ:

  • adoptat de Parlament;
  • promulgat de presedinte;
  • intrat in vigoare.

Ce face Legea 241/2025, explicata inclusiv de Digi24, Spotmedia si Adevarul:

  • inaspreste pedepsele pentru distribuirea de materiale fasciste si antisemite;
  • sanctioneaza negarea si falsificarea istoriei, inclusiv a Holocaustului;
  • interzice promovarea cultului unor personalitati extremiste;
  • interzice utilizarea numelor liderilor miscarilor rasiste, xenofobe, fasciste si legionare.

Statul: „Nu vrem antisemitism, nu vrem xenofobie, nu vrem cultul extremistilor.”

Panoul: „Stop Vexler.”

Fara prea multa hermeneutica:

„Stop legea care ne incurca icoanele fasciste si jucariile propagandistice.”

In loc de contestatie la Curtea Constitutionala, dezbateri, amendamente, se prefera metoda „marca DN1”:

„Nu-mi place legea, o scuip pe panou, intre un sens giratoriu si un mormant milenar.”

Abonamentul la antisistem: De la AUR si SOS la ACT si PAC, cu panou inclus

Potrivit informatiilor locale si dezvaluirilor Incisiv de Prahova:

  • in spatele „curajului” de carton apare un personaj politic plimbat prin AUR, SOS si, mai nou, ACT – un fel de abonament la toate versiunile de „antisistem” cu update-uri dese si manual lipsa;
  • surse judiciare citate de Incisiv de Prahova vorbesc despre:
    • zeci de plangeri penale pentru hartuire;
    • atacuri la adresa unor primari, deputati, societati comerciale;
    • plangeri pentru incitare la ura;
    • si o protectie aproape miraculoasa din partea unor organe de cercetare penala, care par sa fi pus dosarele la pastrat, la rece.

Partidul Actiunea Conservatoare (PAC), fondat de Claudiu Tarziu, este legat public de campania StopVexler.ro, conform Spotmedia (10 ianuarie 2026) si referintelor CNCD:

  • exista site-ul StopVexler.ro;
  • acelasi mesaj „Stop Vexler” a fost afisat pe sediul PAC;
  • discursul oficial: Legea 241/2025 „ingradeste libertatea de exprimare” si „loveste in personalitati istorice romanesti”.

Pe limba lor:

„Daca nu mai putem lustrui icoane fasciste la lumina neoanelor, suntem victimele dictaturii.”

Panoul smecher: Ilegal pe hartie, ilegal pe teren, legal doar la tupeu

Surse judiciare au confirmat pentru Incisiv de Prahova:

  • ambele panouri „Stop Vexler” ar fi ridicate fara autorizatii, ceea ce inseamna deja contraventie;
  • unul dintre panouri este montat, fara drept, direct pe teren apartinand UAT Baicoi.

Aici nu mai vorbim doar de:

  • „publicitate neautorizata”.

Vorbim de:

  • folosirea fara drept a domeniului public;
  • nerespectarea regimului de autorizare;
  • plus mesaj cu tenta extremista, indreptat impotriva unei legi care a fost gandita tocmai pentru a preveni derapajele fasciste.

Pe romaneste:

Nu e doar „panou fara hartii”, e steag ilegal infipt pe teren public, cu mesaj contra unei legi care apara societatea.

CNCD vede risc de ura si violenta. IPJ Prahova vede „dosar in lucru”

Vicepresedintele CNCD, Catalin Raiu, citat de Spotmedia si Adevarul, explica foarte clar:

  • CNCD se autosesizeaza in cazul panourilor StopVexler.ro, semnalate initial de Incisiv de Prahova;
  • se vor identifica persoanele fizice sau juridice din spate, dupa modelul altor cazuri de panouri controversate;
  • se trimit adrese la primarii pentru clarificarea autorizarii si asumarii mesajului.

Mai mult, Raiu spune negru pe alb:

  • mesajele de tip „Stop X” la adresa unei persoane sau a unei categorii protejate pot reprezenta discurs de ura;
  • tintirea comunitatii evreiesti este, de regula, incadrata la discurs de ura;
  • „Stop Vexler” poate fi perceput, de o parte a societatii, pana la nivel de:
    • „lichidare fizica”;
    • sau invitatie la „lichidare fizica”;
  • deci intram in zona potentiala a incitarii la violenta.

CNCD vorbeste limpede despre risc de discurs de ura si violenta.

IPJ Prahova vorbeste in dialectul clasic:

  • „sesizare inregistrata”;
  • „dosar penal intocmit”;
  • „verificari in curs”.

Iar panourile… tot acolo. Pana azi, 17.05.2026, ora 10:15, cand Loganul IPJ este surprins, in sfarsit, de Incisiv de Prahova, in drum spre Primaria Baicoi, pentru a cere acte si confirmari pe care le putea cere din prima zi.

Melcul institutional, surprins in habitatul lui natural: banda intai, viteza mica.

Documentul IPJ vs. realitatea DN1: Pe hartie avem stat, pe drum avem carton

Potrivit unui document oficial al IPJ Prahova, consultat de Incisiv de Prahova:

  • o sesizare privind panourile „Stop Vexler” a fost inregistrata (14.264/09.06.2026);
  • a fost deschis dosarul penal nr. 1689/11.06.2026;
  • au fost intocmite acte de sesizare penala, cu indicarea cadrului normativ referitor la fapte de natura extremista si incalcarea ordinii de drept;
  • se efectueaza verificari privind:
    • continutul mesajului;
    • amplasarea si autorizarea panourilor.

Pe hartie, IPJ functioneaza exemplar.

Pe teren:

  • panourile continua sa troneze;
  • unul, amplasat ilegal pe domeniul public al UAT Baicoi, sfideaza in continuare autoritatea;
  • campania „Stop Vexler” se intensifica online, cu indemnuri la nesupunere fata de ordinea de drept.

Abia pe 17.06.2026 vedem masina IPJ mergand spre primarie. Nu dupa ce s-a aprins becul rosu in sistem, ci dupa ce Incisiv de Prahova a batut obrazul public, de repetate ori.

Claudiu Tarziu, avocatul reflex: La panou, prezent; la dosare, absent

Cand IPJ Prahova a deschis dosar penal dupa dezvaluirile Incisiv de Prahova:

  • PAC a tipat „abuz”;
  • a strigat „stat politienesc”;
  • si a pozat in „opozitie redusa la tacere”.

Liderul PAC, Claudiu Tarziu, a iesit indignat, anuntand proteste si jucand rolul clasic de victima a regimului.

Numai ca, asa cum rezulta din investigatiile Incisiv de Prahova:

  • Tarziu a sarit sa apere „un membru de partid” fara sa verifice:
    • istoricul persoanei (zeci de plangeri penale pentru hartuire, atacuri la primari, deputati, companii);
    • acuzatiile repetate de incitare la ura;
    • si, mai grav, faptul ca unul dintre panouri e amplasat ilegal pe teren al UAT Baicoi – adica deja discutam despre posibile infractiuni, nu despre simple opinii politice.

„Statul politienesc” din discursul lui Tarziu arata, in fapt, asa:

  • panouri ilegale;
  • mesaj cu tenta extremist-antisistem;
  • protectii inexplicabile;
  • si un lider politic sarind, in orb, in apararea exact a persoanei cu dosarele la gramada.

Preistorie scoasa la lumina, extremism urcat pe stalp

In aceeasi zona Baicoi – DN1:

  • arheologii descopera un mormant vechi de 5.000 de ani, al culturii Yamnaya;
  • presedintele Consiliului Judetean Prahova, Virgiliu Daniel Nanu, vorbeste public despre:
    • „Prahova preistorica” ce iese la lumina;
    • „radacini de cinci milenii”;
    • nevoia de a imbina infrastructura cu protejarea patrimoniului;
  • se anunta:
    • expozitie-eveniment la Palatul Culturii din Ploiesti, cu obiecte din aur, argint si cupru;
    • conferinte si discursuri solemne.

Respect total pentru trecutul de 5.000 de ani, la lumina reflectoarelor.

Intre timp, la cativa metri:

  • rasar panouri ultramoderne care contesta o lege menita sa protejeze memoria Holocaustului si a victimelor antisemitismului;
  • adica tocmai memoria ultimelor 80 de ani, pe care Romania se angajase solemn sa n-o mai calce in picioare.

Pentru trecutul de 5.000 de ani – reverente la conferinte. Pentru trecutul de 80 de ani – panoul zice „Stop”.

Libertatea de exprimare, luata ostatic: Petitie la suprafata, propaganda in interior

Potrivit declaratiilor PAC, consemnate si de Adevarul:

  • panourile „nu contin mesaje extremiste”;
  • „nu fac referire la rasa, etnie sau religie”;
  • „nu instiga la ura ori violenta”;
  • ele ar directiona doar spre un site cu „petitie civica” pentru abrogarea legii.

Realitatea, asa cum reiese din:

  • anchetele Spotmedia;
  • investigatiile Incisiv de Prahova;
  • materialele Digi24;
  • declaratiile CNCD:

este ca:

  • Legea Vexler sanctioneaza propaganda extremista, cultul figurilor fasciste, negarea Holocaustului;
  • panourile transforma chiar legea in tinta simbolica;
  • „Stop Vexler” poate fi perceput ca mesaj impotriva:
    • persoanei initiatorului, reprezentant al comunitatii evreiesti;
    • si, implicit, impotriva comunitatii pe care o reprezinta;
  • campania functioneaza:
    • offline (panouri, sediu de partid);
    • online (site StopVexler.ro, retele sociale), cu retorica victimizanta si apel la nesupunere fata de cadrul legal.

„Petitie civica” este ambalajul lucios. In cutie gasesti exact ce a vrut sa previna Legea Vexler.

Laboratorul absurdului la Baicoi: Legea in Monitorul Oficial, panoul pe boost

Puse cap la cap – informatiile din Incisiv de Prahova, Spotmedia, Digi24, Adevarul, declaratiile CNCD si ale CJ Prahova – arata asa:

  • o lege speciala – Legea 241/2025 („Legea Vexler”) – menita sa blocheze antisemitismul, xenofobia si propaganda extremistilor;
  • doua panouri – dintre care unul amplasat, potrivit surselor judiciare, ilegal pe teren al UAT Baicoi –, ridicate fara autorizatii, care ataca simbolic aceasta lege;
  • un personaj politic cu traseu prin AUR, SOS, ACT, antisistem de carton si zeci de plangeri penale (hartuire, incitare la ura);
  • un partid (PAC) care isi asuma mesajul, plange de „stat politienesc”, dar ignora:
    • nelegalitatea panourilor;
    • istoricul persoanei pe care o apra;
  • IPJ Prahova, prins intre:
    • un document oficial corect;
    • un teren pe care panourile stau, luni de zile, „batand” legea in obraz;
    • un Logan miscat, cu greu, spre Primaria Baicoi abia la 17.06.2026, ora 10:15, dupa ce Incisiv de Prahova a insistat public;
  • CNCD, care vede risc de discurs de ura si posibila incitare la violenta;
  • CJ Prahova, care predica dragostea de radacini vechi de 5.000 de ani, in timp ce langa ele cresc lastari de extremism pe carton.

Concluzia de pe DN1: Legea Vexler apara statul de extremism. Cine apara Legea Vexler de stat?

Legea Vexler (Legea 241/2025) a fost gandita ca un scut:

  • pentru comunitatea evreiasca;
  • pentru minoritati;
  • pentru intreaga societate, impotriva reabilitarii fascismului, legionarismului, rasismului si antisemitismului.

La Baicoi, acest scut a fost transformat in tinta de carton, cu litere mari:

  • „Stop Vexler.”

Statul roman, pe hartie, apara memoria victimelor extremismului. Statul roman, in practica:

  • nu e in stare, luni la rand, sa dea jos doua panouri neautorizate;
  • se misca in reluare, cu „dosare in lucru” si „verificari in curs”;
  • porneste Loganul spre primarie abia dupa ce presa il ia, public, la rost.

Pe DN1, la Baicoi, contrastul e perfect:

  • sub pamant – un mormant de 5.000 de ani, elogiat in conferinte, promis pentru expozitii;
  • deasupra pamantului – panouri care saboteaza simbolic o lege menita sa opreasca ideologiile care au umplut Europa de gropi comune.

Legea Vexler apara statul de extremism.

Intrebarea care ramane, mai mare decat orice panou de pe DN1, este:

Cine apara Legea Vexler de un stat care se misca in reluare, se uita la panouri, isi baga mainile in buzunar si porneste la drum abia dupa ce Incisiv de Prahova ii bate obrazul in public?

Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv46 de minute ago

Clinica „AS de Bani Publici” din Ploiești: când rețeta medicală devine rețetă de decontare

Descinderi cu stetoscopul la buzunar: medicină sau contabilitate creativă? Descinderile de miercuri, 17 iunie, la Clinica AS Medical din Ploiești...

Exclusivo oră ago

Poliția Locală Ploiești: campioană la amenzi, repetentă la bun-simț

Când „veghetorii legii” calcă pe trecerea de pietoni. La propriu. Cu mașina de serviciu. În momentul în care Poliția Locală...

Exclusiv5 ore ago

Breaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul

Abia azi, 17.06.2026, ora 10:15, s-a produs evenimentul cosmic pe care nici telescopul Hubble nu-l mai astepta: o masina a...

Exclusiv11 ore ago

IPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)

Arde satul, se arde și „nebunul”. Șeful, liniștit: dă cu pixul, nu cu radarul – De la săteanul „deranjant” (aici)...

Exclusiv11 ore ago

PENITENCIARUL MĂRGINENI – FERICIRE CU 50% ÎN PLUS, EVADĂRI DIN INTERIOR ȘI PLIMBĂRI CU PARCUL AUTO DE LUX

Când banii publici se închid în curte, dar gardul rămâne deschis Stat închis, privilegii deschise: 50% în plus la „merite...

Exclusiv11 ore ago

8,6 minute pe an: Medicina muncii în M.A.I., bătaie de joc cu parafa la vedere

10 medici pentru 124.000 de oameni: sistem sanitar la mișto Sinistru nu mai e o figură de stil, e organizare...

Exclusiv11 ore ago

REPUBLICA RÂȘNOV – STATUL FANTOMĂ CU PREMIER LA TELECOMANDĂ

Cum a ajuns Adrian Veștea „prim-ministrul de apartament” al rețelelor cu epoleți, drone de carton și firme-cloacă Premier de ocazie...

Exclusiv12 ore ago

Poliția după ora 16:00: Închidem ghișeul, deschidem sezonul la spart geamuri

„Strategia de eficientizare”: scoatem paznicii, intră vandalii După ora 16:00, România intră în alt fus orar: cel în care subunitățile...

Exclusivo zi ago

Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)

Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni,...

Exclusivo zi ago

Noaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei

CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE” Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru În timp ce Guvernul predică...

Exclusivo zi ago

Link-ul, noul timbru sec al Poliției Române. Cum se spală IGPR pe mâini cu un URL, când legea cere răspuns scris

IGPR la întrebări incomode: „Vreți documente? Luați un link și nu mai deranjați” Când Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere,...

Exclusiv2 zile ago

TRĂDĂTOR CU GRAD ȘI CU TUNEL INUNDAT. Cum a schimbat Adrian Veștea PNL pe un bilet la „Guvernul Sistemului”

Premierul de carton și nașterea unui trădător cu epoleți Măștile au căzut. Ce a defilat în ultimele 24 de ore...

Exclusiv2 zile ago

De vânzare: stat de drept ușor folosit, preț negociabil în milioane de euro

700 DE MILIOANE ȘI-O LEGE LA OFERTĂ Cum s-a „prostituat” legea pentru PNRR, la Curtea de Apel București FSANP LA...

Exclusiv3 zile ago

JUSTIȚIARUL DE TERASĂ CU TIKTOK LA CENTURĂ ȘI MORALĂ LA REDUCERE

CUM SE NAȘTE UN EROU DE LIVE DINTR-O TRAGEDIE REALĂ În județul Neamț, unde oamenii încă mai știu ce înseamnă...

Exclusiv3 zile ago

VICEPRIMARUL CARE NU SE FEREȘTE DE ADEVĂR: ALEXANDRU SĂRARU ȘI BĂTĂLIA PENTRU IDENTITATEA PLOIEȘTIULUI

CÂND ALȚII TAC DE FRICĂ, SĂRARU SPUNE PE NUME Într-un context politic în care prea mulți aleși preferă să tacă,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv