Președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu, a răspuns criticilor lui Mircea Roșca privind Centura Comarnic, susținând că proiectul nu poate fi revendicat de o singură persoană sau formațiune politică. Într-o declarație adresată lui Roșca, Nanu a afirmat că investiția a presupus atât inițierea și etapele anterioare mandatului său, cât și eforturile necesare pentru finalizarea lucrării.

„Nu am pretins că este proiectul meu”

Nanu a respins ideea că și-ar atribui meritele pentru Centura Comarnic. El a spus că știe când a fost inițiat proiectul și cine a lucrat la el înaintea mandatului său, dar a subliniat că a preluat o investiție cu probleme, care necesita multă muncă pentru a ajunge la finalizare.

Potrivit președintelui CJ Prahova, proiectul a avut dificultăți încă din faza de concepere și lansare. În opinia sa, ar fi fost mai ușor ca autoritățile să invoce obstacolele și să lase responsabilitatea mai departe, însă administrația județeană a ales să ducă lucrarea la capăt.

Întrebări despre implicarea lui Roșca

Adresându-se lui Mircea Roșca, Nanu a întrebat de ce acesta nu l-ar fi contactat, pe parcursul lucrărilor, pentru a afla stadiul proiectului, problemele întâmpinate sau modalitățile prin care ar fi putut contribui la accelerarea investiției.

Președintele CJ Prahova a susținut că nu l-a văzut pe Roșca implicat în găsirea soluțiilor tehnice și administrative și nici în discuțiile cu constructorii și specialiștii. În schimb, a afirmat Nanu, criticile au apărut după ce drumul a fost gata.

„Drumul este al prahovenilor”

Nanu a insistat că Centura Comarnic nu aparține nici lui, nici lui Roșca și niciunui partid. Investiția, a spus el, este a locuitorilor județului Prahova și a tuturor celor care circulă pe DN1.

El a mai arătat că proiectele publice trebuie continuate de la o administrație la alta, indiferent de schimbările politice, iar fiecare echipă are responsabilitatea de a finaliza lucrările începute și de a contribui la dezvoltarea județului.

Deschiderea drumului, un motiv legitim de bucurie

În legătură cu momentul marcării finalizării lucrării, Nanu a precizat că nu a fost organizată o „festivitate”, ci a fost consemnat un moment festiv. După aproape trei ani de șantier, cu întârzieri, presiune și dificultăți, cei implicați în proiect aveau, în opinia sa, dreptul să se bucure.

Președintele CJ Prahova i-a menționat printre aceștia pe constructori, proiectanți, specialiști, angajații instituției și reprezentanții autorităților implicate, dar și pe prahoveni.

În încheiere, Nanu a afirmat că istoria unui proiect nu se reduce nici la cel care îl inaugurează, nici la cel care l-a început. Între cele două momente, a susținut el, se află efortul de a duce lucrarea la bun sfârșit — iar aceasta, potrivit declarației sale, a fost contribuția administrației pe care o conduce.

HIDRO PRAHOVA S.A. anunță că furnizarea apei potabile este întreruptă temporar în anumite zone ale orașului Breaza, după ce a fost identificată o defecțiune la o pompă de la Stația de Pompare Dorobanți 1.

Cinci străzi afectate

Întreruperea vizează străzile Dorobanți, Oradia, Pescăruși și Salcâmilor, precum și o parte a străzii Mureșului.

Intervenția poate dura până la ora 20:00

Potrivit companiei, intervenția este programată în intervalul 12:30–20:00, însă termenul ar putea fi prelungit, în funcție de evoluția lucrărilor. Echipele tehnice sunt mobilizate pentru remedierea defecțiunii și reluarea furnizării apei cât mai curând posibil.

HIDRO PRAHOVA S.A. le cere scuze abonaților pentru disconfort și le mulțumește pentru înțelegere.

Adjunctul IPJ Bacău, comisarul-șef Constantin Giugariu, lovește din nou în materie de „profesionalism” de manual. De data asta, nu mai vrea doar să coordoneze polițiștii, vrea să le bage în cap și o aberație juridică: confiscarea bicicletelor cetățenilor care comit contravenții la regimul rutier. Informațiile și pasajele de drept vin, cu toată seriozitatea, din dezvăluirile Sindicatului Europol.

După episodul deja cunoscut, în care același Giugariu, împuternicit adjunct al șefului IPJ Bacău, a încercat să-i împingă pe polițiștii rutieri spre ideea de a „sălta” bicicletele oamenilor, omul nostru nu s-a oprit. Dimpotrivă, a perseverat în eroare cu o insistență demnă de o cauză nobilă – numai că, aici, cauza este propria neînțelegere crasă a legislației rutiere.

„Majestatea sa” Giugariu inventează confiscarea bicicletelor

În lipsa inspectorului-șef, „Majestatea sa” Giugariu a simțit nevoia să strălucească. Cum? Ignorând cu seninătate legea. Ca să-și lase amprenta de „vizionar” juridic, i-a cerut șefului Serviciului Rutier să întocmească o adresă către Direcția Rutieră. Obiectul cererii: un punct de vedere oficial despre posibilitatea confiscării bicicletelor persoanelor care circulă pe drumurile publice și comit contravenții la regimul rutier.

Ca să-și justifice fantezia, adjunctul IPJ Bacău invocă următoarele:

• art. 24 și art. 41 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;
• art. 96 alin. (6) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Altfel spus, un mic „cocktail legislativ” servit fără să înțeleagă diferența dintre norma generală și norma specială, dar cu mare încredere în propriul amalgam de „inteligență”.

Direcția Rutieră: hohot de râs și lecție de drept pentru adjunctul IPJ

Când a ajuns solicitarea la Direcția Rutieră, specialiștii n-au știut dacă să râdă sau să plângă. Conform informațiilor relatate de Sindicatul Europol, oamenii s-au amuzat copios și s-au grăbit să emită un punct de vedere clarificator, ca să mai tempereze „creativitatea” juridică de la vârful IPJ Bacău și să prevină un val de plângeri de la bicicliști.

Răspunsul Direcției Rutiere este sec și devastator pentru „teoria” lui Giugariu:

• legislația în vigoare NU prevede posibilitatea confiscării vehiculelor utilizate la comiterea contravențiilor pe drumurile publice, ca măsură complementară;
• această măsură are un caracter explicit și limitativ – nu se inventează după chef, nici după orgolii de birou.

Cu alte cuvinte, încercarea adjunctului de a confisca bicicletele nu este doar abuzivă, ci și elementar nelegală.

Articolele de lege pe care adjunctul le-a „sărit din lectură”

Din aceeași corespondență rezultă un fapt jenant: Giugariu, deși coordonează două structuri mari – ordine publică și poliția rutieră –, pare să nu fi ajuns cu lectura până la art. 109 alin. (9) din OUG 195/2002. Textul, negru pe alb, spune așa:

„Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, (…) dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.”

Iar Direcția Rutieră aproape că i-a făcut un desen, în finalul răspunsului, explicându-i:

• în materia bunurilor supuse confiscării, OUG 195/2002 conține o reglementare specială, expresă;
• tocmai pentru că această ordonanță reglementează clar ce bunuri pot fi confiscate, NU se completează cu OG 2/2001.

Pe scurt: nu poți folosi norma generală (OG 2/2001) ca să ocolești limitele stricte ale normei speciale (OUG 195/2002). Iar printre bunurile vizate de confiscare, „bicicleta contravenientului” nu apare nicăieri.

Bicicleta cetățeanului, da; mașina adjunctului, nu

Mai departe, art. 96 alin. (2) lit. c) din OUG 195/2002 vorbește despre:

• confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute de ordonanță ori folosite în acest scop.

Dar cadrul special stabilește exact ce și cum se poate confisca. Nu intră la „pachet promoțional” tot ce ar vrea un adjunct să dea exemplu, de dragul „disciplinei”.

În paralel, OG 2/2001 prevede, în art. 5 alin. (3) lit. a), confiscarea bunurilor folosite sau rezultate din contravenții, iar art. 24 dezvoltă procedura. Dar exact aici este cheia: în domeniul rutier, regula este dată de OUG 195/2002, nu de fanteziile creative ale unor șefi care iau norma generală și o folosesc ca pretext să-și extindă puterea peste limitele legii.

Când este vorba de bicicletele oamenilor simpli, Giugariu vrea confiscare.
Când este vorba de propriul său autoturism, subit teoria dispare.

Întrebările care-l dezbracă de „profesionalism”

Sindicatul Europol pune pe masă întrebări foarte simple, dar care demolează orice pretenție de consecvență:

1. Dacă sunteți atât de convins de legalitatea confiscării bicicletelor utilizate la săvârșirea contravențiilor rutiere,
   • de ce nu mergeți dumneavoastră, domnule Giugariu, la camera de corpuri delicte a IPJ Bacău să vă predați autoturismul, după ce ați fost prins circulând cu 125 km/h în localitate?
2. Dacă această măsură ar fi legală,
   • de ce nu cereți aplicarea ei uniform, indiferent de persoană și de vehicul – fie mașină, fie bicicletă?
3. În aceeași logică „dreaptă”,
   • de ce nu solicitați poliției rutiere să confiște autoturismul șefului Poliției orașului Slănic Moldova, nașul dumneavoastră, sancționat contravențional pentru circulație pe contrasens?

Când e vorba de bicicletele oamenilor obișnuiți, ideea de confiscare pare foarte tentantă. Când intră în discuție mașinile șefilor, nașilor și propriilor personaje din „familia instituțională”, brusc nu mai auzim nimic de confiscare. Doar tăcere.

Nu doar o gafă juridică, ci o palmă pe obrazul instituției

Problema nu este doar juridică, deși și acolo situația e de un ridicol greu de ignorat. Problema este de imagine și de substanță: un adjunct al IPJ Bacău care:

• interpretează legea după bunul plac;
• instigă polițiștii rutieri spre o practică evident nelegală (cu risc de abuz în serviciu);
• compromite credibilitatea întregii conduceri a inspectoratului și, implicit, a Poliției Române.

Greșelile unui astfel de personaj nu rămân în contul său personal. Ele pică pe umerii instituției și ai corpului profesional, care trebuie apoi să explice, să repare, să gestioneze plângerile și scandalurile.

„Management” de tip: presiune în jos, obediență în sus

Modul în care împuternicitul adjunct Giugariu își exercită prerogativele manageriale este simptomatic pentru o boală mai mare:

• presează subordonații să meargă la limita legii, ba chiar peste ea;
• transformă propriile frustrări în presiune profesională asupra celor din teren;
• revendică, atunci când apar rezultate, meritele ca pe niște trofee personale;
• se ascunde în spatele funcției când propriile „inovații” juridice se dovedesc a fi praf în ochi.

Într-o instituție cu adevărat sănătoasă – așa cum îi place Poliției Române să se autoproclame –, o asemenea împuternicire ar trebui reevaluată pe loc. Dar, în practică, vedem altceva: nu mai contează să fii profesionist, e suficient să fii obedient și util „sus”.

Dublul standard: bicicleta sancționată, porcul fatal

Ca să înțelegem și mai bine dublul standard, Sindicatul Europol amintește un caz relevant:

• un șef al Serviciului Rutier dintr-un inspectorat a fost eliberat din funcție fiindcă subalternii lui au făcut o glumă legată de atribuirea unui porc.

Pentru o glumă de porc, funcția „zboară” imediat.

La Bacău, în schimb, un adjunct care:

• își bate joc de legislație;
• riscă să împingă polițiștii în zona abuzului în serviciu;
• vrea să confiște biciclete ca să dea cu biciul peste cetățeni,

pare să nu provoace nicio reacție serioasă din partea IGPR sau MAI. Poate doar atunci când, metaforic vorbind, vor „zbura” bicicletele prin inspectorat se va trezi cineva să vadă cât de absurdă este situația.

Concluzie amară:
În timp ce IPJ Bacău se joacă de-a „confiscarea bicicletelor” și experimentează pe spinarea cetățenilor, adevărata confiscare este cea a profesionalismului și credibilității. Iar până când astfel de personaje vor fi ținute în funcții pentru obediență, nu pentru competență, poliția va continua să dea senzația că e dură cu cei mici și suspect de blândă cu ai ei. (Cristina T.).

(Sursă de informații și citate juridice: dezvăluirile publice ale Sindicatului Europol.)