Connect with us

Featured

Covidul: Epidemie naturală sau război biologic?

Publicat

pe

Covidul: Epidemie naturală sau război biologic?Nicholas Wade, unul dintre cei mai importanţi şi respectaţi ziarişti de ştiinţă din SUA (40 de ani de colaborări cu New York Times, Science, Nature), a publicat recent un studiu de vreo 30 de pagini (11 000 de cuvinte) despre originea lui SARS-CoV-2: „Pandemia de Covid-19 a dat peste cap vieţi din toată lumea mai bine de un an.
Mortalitatea lui va atinge curând 3 milioane de oameni. Cu toate acestea, originea pandemiei rămâne incertă: agendele politice ale guvernelor şi ale savanţilor au generat nori groşi de bruiaj pe care presa mainstream pare incapabilă să-i risipească. În cele ce urmează voi pune în ordine faptele ştiinţifice disponibile, care conţin multe indicii despre ce s-a petrecut şi voi livra cititorilor dovezi pe baza cărora să poată judeca singuri. Pe urmă voi încerca să cântăresc chestiunea complexă a vinovăţiei, care începe cu guvernul chinez dar se extinde dincolo de el.Când veţi fi citit articolul, veţi fi învăţat multe despre biologia moleculară a viruşilor. Mă voi strădui să fac în aşa fel încât să doară cât mai puţin. Dar ştiinţa nu poate fi evitată pentru că, deocamdată şi pentru multă vreme de-aici încolo, ea ne oferă singurul fir care ne poate scoate din labirint. Virusul care a provocat pandemia e cunoscut oficial sub numele de SARS-CoV-2, dar poate fi prescurtat SARS2. Aşa cum ştie multă lume, există două teorii principale despre originea lui. Una susţine că virusul a sărit în mod natural de la un animal sălbatic la om. Cealaltă susţine că virusul a fost prelucrat într-un laborator, din care a scăpat. E foarte important să ştim cum stau lucrurile dacă sperăm să prevenim un al doilea eveniment de acelaşi tip” („The Origin of COVID: did people or nature open Pandora’s box at Wuhan?”, thebulletin.org, 5.05.2021).

Nicholas Wade demonstrează inteligibil şi convingător că SARS2 nu prea are şanse să aibă o origine naturală. Totul pledează pentru traficarea în laborator a unui virus de provenienţă animală care a fost „ajutat” să treacă la om. Din păcate, toată demonstraţia lui Wade se învârteşte în jurul laboratorului din Wuhan şi cel mult în jurul finanţărilor americane ale cercetărilor de acolo (cele în care Antony Fauci e implicat de media din ce în ce mai mult).

O a treia ipoteză, aceea că virusul ar fi fost plasat intenţionat în natură la Wuhan (şi poate că şi în alte locuri) nu e luată deloc în considerare. Curajul politic şi moral al excelentului om de ştiinţă Nicholas Wade nu e la înălţimea competenţelor sale profesionale. Totuşi, demonstraţia lui Wade, în sensul prelucrării în laborator a coronavirusului SARS2, e într-adevăr remarcabilă. În dauna teoriei despre provenienţa naturală a virusului, care a fost singura acceptată public până de curând. Propaganda pusă în mişcare în jurul laboratorului din Wuhan, în sensul scurgerii iresponsabile, din neglijenţă a virusului în natură, a fost colosală şi e foarte greu de contracarat. Chiar şi autorităţile chineze par să fie depăşite. Dacă nu cumva e vorba de comunicare şi strategie politică şi militară din partea chinezilor.

Dar alţi jurnalişti, mult mai curajoşi, mai temerari s-au dus deja mult mai departe. În primul rând, foarte cunoscutul şi inclasabilul Ron Unz (The Unz Review – unz.com) a acuzat deep state-ul american de război biologic împotriva Chinei. Trebuie spus însă de la bun început că probele sale sunt, aproape toate, circumstanţiale, indirecte. Cu o singură excepţie, în ceea ce priveşte un comunicat al DIA (Defense Intelligence Agency), care-şi prevenea „anticipat” (înainte ca autorităţile şi medicii din China să înţeleagă ce li se întâmplă) partenerii strategici, în primul rând Israelul, în legătură cu o pandemie gravă declanşată la Wuhan. Ron Unz nu-i implică în textele lui pe fostul preşedinte, Donald Trump, şi pe secretarul său de stat, fost director CIA, Mike Pompeo, deşi îi citează. Demonstraţia sa a apărut în 15.03 2021 („American Pravda: Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com) şi a fost larg răspândită, citită şi citată.

Lungul articol al lui Ron Unz, în care recapitulează mai întâi ipotezele cele mai articulate din cursul anului 2020 (Philippe Lemoine – „The China syndrome” I-IV, pe site-ul Quillette, Nicholson Baker – „The lab-leak hypothesis” etc.), este analizat de Lew Rockwell (libertarian celebru, fondatorul şi preşedintele Institutului Ludwig von Mises), care-i scoate în evidenţă punctele tari şi îi pune în valoare câteva citate pregnante: „Unz observă că „la scurt timp înainte de declanşarea coronavirusului la Wuhan, acel oraş a găzduit 300 de ofiţeri ai armatei americane, veniţi să participe la Jocurile Militare Mondiale din 2019, o remarcabilă coincidenţă în timp. Aşa cum am subliniat atunci, cum ar fi reacţionat americanii dacă 300 de ofiţeri ai armatei chineze s-ar fi aflat într-o lungă vizită la Chicago, iar la scurt timp după aceea ar fi izbucnit brusc o epidemie misterioasă şi letală în oraş?” (Lew Rockwell – „The biological war against China”, lewrockwell.com, 19.05.2021).

Sau: „Unz adaugă un număr de elemente care dau greutate analizei sale. Mai întâi, nu e în nici un caz vorba despre primul atac biologic suspect la adresa Chinei. „În anteriorii doi ani, economia chineză încasase deja lovituri grave de la alte noi boli misterioase, deşi acestea avuseseră ca ţintă mai degrabă animale de fermă decât oameni. În cursul anului 2018, un nou virus de gripă aviară a măturat ţara, eliminând mare parte din industria aviară a Chinei, iar în 2019 epidemia de gripă porcină a devastat fermele de porci ale ţării, distrugând 40% din sursa internă primară de carne, când s-a şi vehiculat intens ideea că virusul porcin ar fi fost răspândit de nişte misterioase minidrone. Ziarele mele de dimineaţă nu au ignorat aceste importante subiecte de business, remarcând că brusca prăbuşire a unei mari părţi din producţia internă de hrană a Chinei s-ar putea dovedi o mană pentru exporturile fermierilor americani tocmai când eram în plin conflict comercial… Aşa că, trei ani la rând, China a fost sever impactată de noi boli virale ciudate, deşi numai cea mai recentă a fost mortală pentru oameni. Această probă era pur circumstanţială, dar „modelul” părea foarte suspect” (idem).

Dar şi: „În aceste circumstanţe dificile, un atac biologic american asupra Chinei ar fi putut părea ultima carte care mai putea fi jucată în speranţa de a menţine supremaţia americană. O negare plauzibilă ar minimaliza riscul unei răzbunări chineze directe şi, dacă ar reuşi, grozava lovitură dată economiei chineze ar întoarce-o cu mulţi ani în urmă, poate chiar ar destabiliza sistemul ei social şi politic. Folosind media alternativă pentru a promova imediat teorii privind izbucnirea coronavirusului ca urmare a unei scurgeri dintr-un laborator chinez de arme biologice a fost un mijloc natural de a preveni orice acuzaţii chineze ulterioare de acelaşi gen, îngăduindu-i, prin urmare, Americii să câştige războiul internaţional de propagandă chiar înainte să intre şi China în joc” (idem).

Cei interesaţi de subiect îi pot citi pe Internet pe cei trei autori, respectiv articolul lui Nicholas Wade, mai multe articole ale lui Ron Unz şi articolul de comentariu la Ron Unz semnat de Lew Rockwell. Toate fac trimiteri la alte surse şi contribuţii, care şi ele merită citite. Ne găsim doar în domeniul ipotezelor, subliniem din nou. Dar, timp de un an şi mai bine, savanţii nu au adus nici o probă convingătoare că provenienţa SARS2 e naturală. E evident că evită să cerceteze până la capăt cazul. De ce? Concluziile lui Ron Unz sunt ponderate, prudente, deşi pot părea enorme:

„Dar America e acum pe punctul de a înregistra o „supramortalitate” de ordinul unui milion de persoane datorată epidemiei, aşa că poate a venit momentul să explorăm cinstit adevăratele motive ale giganticei noastre calamităţi naţionale.

Un scenariu ipotetic al epidemiei de Covid-19 […]

1. Elemente răuvoitoare din sânul uriaşului nostru aparat de securitate naţională, probabil afiliate neoconservatorilor din statul profund, au decis să aducă grave prejudicii imensei economii chineze, folosind războiul biologic. Planul consta în a infecta principalul centru de transporturi de la Wuhan cu virusul Covid-19 pentru ca boala să se propage în chip invizibil în toată ţara în cursul călătoriilor anuale cu ocazia Noului An lunar şi au folosit ca acoperire Jocurile Militare Internaţionale de la Wuhan pentru a strecura în oraş câţiva agenţi care să răspândească virusul. Cred că doar un număr restrâns de indivizi a fost implicat în acest complot.

2. Agentul biologic pe care l-au eliberat a fost conceput în principal ca o armă îndreptată împotriva economiei mai degrabă decât ca o armă împotriva oamenilor. Deşi Covid-19 are un grad mai degrabă slab de letalitate, el e extrem de contagios, are o lungă perioadă infecţioasă presimptomatică şi se poate propaga chiar prin purtători asimptomatici, ceea ce îl face perfect adaptat scopului urmărit. Astfel, odată ce boala s-ar întinde într-o mare parte din China, ar fi extrem de greu de eradicat, iar eforturile necesare pentru a o controla ar provoca imense pierderi economiei şi societăţii chineze.

3. Ca operaţiune secundară, au decis să ţintească elitele politice iraniene, desfăşurând eventual o variantă ceva mai mortală a virusului. Cum elitele politice au, în general, tendinţa de a fi vârstnice, ele ar cunoaşte în orice caz o rată a mortalităţii mai înaltă.

4. Cum epidemiile mortale de SARS şi MERS din Asia de Est şi din Orientul Apropiat nu s-au răspândit niciodată în chip semnificativ în America (sau în Europa), complotiştii au presupus, în mod eronat, că la fel se va întâmpla şi în cazul lui Covid-19. În orice caz, cum organizaţiile internaţionale au estimat întotdeauna că Statele Unite şi Europa au cele mai bune şi mai eficace sisteme de sănătate publică, apte să combată orice epidemie, complotiştii s-au gândit că orice eventuală pagubă care s-ar răsfrânge din exterior ar fi absolut minoră.

5. Numai un număr mic de indivizi au fost implicaţi direct în complot şi, la scurt timp după ce boala a fost răspândită cu succes la Wuhan, aceştia au hotărât să salvgardeze mai mult interesele Americii şi au alertat unităţile specializate ale DIA (Defense Intelligence Agency), probabil fabricând un soi de pretinsă „scurgere de informaţii”. În linii mari, s-au aranjat pentru ca DIA să afle că la Wuhan se declanşase aparent o epidemie „cataclismică”, ceea ce a făcut DIA să pregătească şi să distribuie un raport secret care avertiza propriile noastre trupe şi pe aliaţii noştri să-şi ia precauţiile necesare.

6. Din păcate pentru aceste planuri, guvernul chinez a reacţionat cu o hotărâre şi o eficacitate uluitoare, eradicând rapid boala. Între timp, guvernul american, lipsit de entuziasm şi incompetent, a ignorat mai degrabă problema, reacţionând doar după ce epidemia masivă din nordul Italiei a atras atenţia mediei. Cum Centrul de Control al Bolilor (CDC) nu se descurcase cu producerea unui kit de depistare, noi n-am avut nici un mijloc de a recunoaşte că boala se răspândea deja în ţara noastră, ceea ce a condus la pierderi importante pentru economie şi pentru societatea americană. De fapt, America a avut parte chiar de soarta care-i fusese iniţial rezervată rivalei sale, China” (Ron Unz – „American Pravda: Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com, 15.03.2021).

Nu am prezentat aici decât autori americani. O dezvoltare mai cuprinzătoare a subiectului ne-ar obliga să vedem ce spun şi alţi autori occidentali (francezi, germani, italieni…), precum şi autori ruşi şi chinezi. În orice caz, în următoarele luni e de aşteptat să se constituie un adevărat corp de investigatori profesionişti.

Petru Romoşan

Exclusiv

România offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți

Publicat

pe

De

Atac cibernetic sau scuză perfectă?

Din păcate – sau poate din tradiție – ne trezim din nou în Evul Mediu digital: infrastructura bazelor de date a picat la pământ, sub un atac de tip ransomware. Adică niște băieți isteți de prin internet au pus la pământ ce statul abia ținea în viață.

Aplicațiile nu mai funcționează „până când nu se finalizează investigația”. Cu alte cuvinte: nu merge nimic și nu știm când o să meargă, dar dă bine să spunem „investigație”, că sună serios.

Cavaleri digitali în drum spre ANP

Pentru atmosferă de film SF low-budget, ni se comunică solemn că o echipă de la Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) „se află în drum spre ANP pentru sprijin”.
Imaginea e clară: niște specialiști cu laptopuri în brațe, alergând eroic prin coridoarele administrației, încercând să reînvie servere care plâng în silențios.

Între timp, realitatea este simplă: sistemele sunt moarte. Statul a aflat ce știm cu toții de ani de zile: când e nevoie de tehnologie, se oprește tot.

Lista de „nu funcționează”: România pe modul avion

În acest decor apocaliptic, suntem anunțați elegant ce NU funcționează. Și este o listă demnă de „exit complete”:

  • IMS Web – proiectul digital de mare viitor: praf.
  • Infokiosk-urile – acele totemuri electronice de decor: inutile oficial.
  • Telefonia pentru deținuți – adio apeluri, adio convorbiri, bine ați venit, tensiuni.
  • Portalul pentru programarea vizitelor – vizitele, la mica înțelegere sau la ghișeu cu pixul.
  • Mailul intern – rebotezat urgent „poșta din gură în gură” și „bârfa de birou”.

Cu alte cuvinte, tot ce era cât de cât modern s-a întors instant la caiet, pix, dispoziție verbală și „am zis eu să se facă”.

Când sistemele cad, descoperim brusc „grija” față de deținuți

Și aici începe adevăratul pamflet al realității: odată ce s-au prăbușit IMS Web, infokiosk-urile, telefonia pentru deținuți, portalul de programare a vizitelor și mailul intern, vine indicația supremă:

„Vă rugăm să dispuneți măsuri de intensificare a activităților de cunoaștere a problemelor cu care se confruntă persoanele private de libertate, pentru prevenirea evenimentelor negative și menținerea climatului de ordine și disciplină.”

Tradus:
„Nu mai merge nimic, așa că poate acum chiar vorbiți cu oamenii, în loc să vă uitați în ecran.”

De ani de zile, deținuții există mai mult în tabele, rapoarte și statistici. Acum, când a murit tehnica, sistemul descoperă deodată că trebuie să afle „starea de spirit”. Când totul mergea, nimeni nu era prea preocupat să „cunoască problemele”. Acum, fără net, descoperim umanitatea… la urgență.

Stare de spirit cu raport la minut

Ni se mai spune clar:

„Orice problemă identificată pe această linie (starea de spirit în rândul efectivelor) va fi transmisă urgent ofițerului coordonator din cadrul DSDRP.”

Efect: România birocratică își pune imediat reflexul tradițional în mișcare:
– Ce facem când e criză?
– Încă un nivel de raportare!

Nu există aplicații, nu există portal, nu există mail intern, dar ofițerul coordonator din cadrul DSDRP va primi „urgent” orice informație. Cum? Semne de fum? Post-it lipit pe ușă? Raport scris de mână și dus personal cu mașina instituției?

Important e să apară „urgent” în vreo hârtie, ca să fie acoperită „răspunderea”.

Când instruirile vin „în cel mai scurt timp”

Ca în orice situație românească de avarie, finalul comunicării este o capodoperă:

„În cel mai scurt timp, vă transmitem instrucțiuni scrise (adresă ANP).”

Traducere cinică:
„Deocamdată, improvizați. O să vedem noi ce scriem după ce ne dregem din șoc.”

Deși sistemele informatice sunt blocate de ransomware, deși se vorbește de DNSC „în drum”, deși nimic nu funcționează, reflexul suprem rămâne același: încă o adresă ANP, cu „instrucțiuni scrise”. Când totul arde, soluția e: hârtie.

Concluzie: ransomware-ul ca radiografie a unui sistem

În câteva rânduri, acest episod ne arată tot:

  • Infrastructură IT fragilă, pusă la pământ de un atac ransomware.
  • Dependență totală de aplicații pe care nimeni nu le înțelege cu adevărat, până când se blochează.
  • DNSC chemat ca pompier digital, trimis „în drum”, în timp ce realitatea fierbe în penitenciare.
  • Deținuții tăiați de la telefon, de la portal de vizite, de la mijloace minime de comunicare.
  • Personalul din penitenciare împins să facă, în sfârșit, muncă reală de contact uman: „cunoașterea problemelor”.
  • Birocrația care își păstrează reflexul de bază: „raportați urgent”, „în cel mai scurt timp, adresa ANP”.

Ransomware-ul lovește calculatoarele, dar dezvăluie o situație veche: în loc de sistem modern, avem un decor digital peste o structură de hârtie și improvizație.
Când se oprește curentul în server, nu rămânem doar în întuneric tehnic. Rămânem față în față cu adevărul: statul e bun la formulări, slab la funcționare. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Hipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”

Publicat

pe

De

„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise

În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca atracție-vedetă: singurul hipodrom modern de trap din România, locul unde – oficial – „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile” (conform comunicărilor oficiale ale Hipodromului și materialelor „Prahova Tips & Tricks”).

În tribune: copii cu popcorn, selfie-uri cu cai lucioși, zâmbete.
În culise: dopaj, refuz de antidoping, hotărâri croșetate pe lângă regulament, interese obscure și o comisie care pare mai preocupată să protejeze un proprietar decât să apere sportul și animalele.

Din „Ținutul Vinului”, am ajuns oficial în „Ținutul Dopajului Protejat”.

Marele Premiu de Trap: refuz antidoping, trofeu păstrat. „Sport curat” cu ștampilă locală

Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești are loc Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații, „experiențe pentru toată familia”.

După Derby, impresarii cer control antidoping – procedură firească într-un sport care vrea să pară curat. Calul câștigător, VULEJIE STI, refuză recoltarea probelor biologice pentru control antidoping (fapt consemnat în Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel a CSM Ploiești).

În orice stat normal: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești: amendă, suspendare 60 de zile… și titlul rămâne neatins.

Formula locală de „integritate” sportivă:
Refuz de antidoping + amendă + suspendare scurtă = Campion rămâi, trofeul nu se atinge.

Regulamentul ANARZ: „Descalificare obligatorie și sesizare penală”. Comisia: „Doar o mică pauză de 60 de zile…”

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat de ANARZ (document oficial disponibil pe site-ul anarz.eu), spune clar:

  • orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice;
  • refuzul recoltării probelor pentru control antidoping nu e glumă, ci motiv de:
    • descalificare (art. 111),
    • sancțiuni sportive (art. 95),
    • și, la fapte grave (refuz probe, suspiciuni de substituire, fals, samavolnicii asupra pașaportului etc.), obligația de a sesiza organele de urmărire penală (art. 95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul General al Curselor de Trap).

Cu alte cuvinte, „meniul” obligatoriu pentru refuzul antidoping este:
Descalificare + sancțiuni sportive + sesizare penală.

Ce face, în schimb, sistemul de la Ploiești, potrivit elementelor de noutate și Hotărârii nr. 2?

  • îl lasă pe cal câștigător al Marelui Premiu;
  • dă o suspendare de 60 de zile pentru cal și proprietar pe hipodrom;
  • aplică o amendă de 4.000 lei;
  • nu atinge trofeul și nu șterge victoria.

Sancțiune după modelul „noaptea minții”:
Calul e „prea dopabil” pentru a alerga 60 de zile, dar suficient de „curat pe hârtie” ca să rămână campion.

Sancțiune Frankenstein: „Suspendăm calul, nu suspendăm titlul”

Absurditatea deciziei sare în ochi:

  • calul VULEJIE STI refuză controlul antidoping;
  • Comisia constată încălcarea regulamentului, aplică amendă și suspendă:
    • calul – 60 de zile fără curse;
    • proprietarul – 60 de zile fără acces pe hipodrom;
  • dar nu retrage titlul, nu anulează rezultatul Marelui Premiu.

Unde s-a mai văzut ca un cal să fie considerat suficient de problematic încât să fie suspendat, dar prea „delicat” ca să-i fie luat Marele Premiu?
Este exact situația semnalată ca „strigătoare la cer” în relatările din interior: se recunoaște încălcarea, se dă amendă, dar nu se aplică sancțiunea centrală – descalificarea.

Mai mult, sancțiunea aleasă (strict suspendare 60 de zile pentru cal) nu are bază regulamentară ca substitut al descalificării. Pare, după cum se afirmă, că a fost construită intenționat „șubred”, pentru a putea fi atacată ulterior în civil, astfel încât chiar și această pedeapsă minimală să cadă în instanță ca „neavând temei legal”.

Pe scurt:
calul câștigă, refuză dopajul, rămâne campion;
proprietarul stă 60 de zile pe tușă; regulamentul e pus pe silent.

„Nae” în fruntea comisiei: de la CV politic la arbitraj antidoping

Alexandri Nicolae

În fruntea Comisiei de Apel – cea care răsucește regulamentul pe toate părțile – se află Nicolae Alexandri, fost prefect, fost deputat, fost director general prin diverse instituții, conform propriului CV Europass (document oficial: Alexandri Nicolae, curriculum vitae, cu funcții la Prefectura Prahova, Poșta Română, Conpet, Camera Deputaților etc.).

Specializare în trap? Zero în CV.
Specializare în antidoping, medicină veterinară sau sport ecvestru? Zero în CV.

Și totuși, acest „Nae” (cum este numit în relatările pamfletare din interior) conduce Comisia de Apel, care decide:

  • cine este sau nu descalificat;
  • cum se „interpretează” obligatoriu regulamentul ANARZ;
  • și dacă refuzul antidoping este tratat ca faptă gravă sau ca abatere ușor „cosmetizabilă”.

În loc să vedem juriști specializați în drept sportiv, medici veterinari, oameni cu expertiză reală în integritatea competițiilor, avem un produs tipic al sistemului de plantat oameni pe funcții, ajuns să hotărască asupra unui scandal cu potențiale implicații penale și de protecție a animalelor.

Comisia de 3… devine comisia de 5: când regulamentul se umflă ca să încapă „oamenii potriviți”

Conform normelor, comisia este prevăzută cu 3 membri. Clar. Fix. Nu „3 + prietenii de ocazie”.

Potrivit informațiilor din interior:

  • „Nae Alexandri”, aflat în poziția de președinte al comisiei, decide să mărească comisia de la 3 la 5 membri, fără temei legal clar;
  • membrii existenți sunt sunați, întrebați dacă „sunt de acord” să fie lărgită comisia deja constituită;
  • scopul perceput: introducerea unor noi membri „de-ai casei”, astfel încât votul final să fie sigur în sensul dorit.

Adică, în loc să se aplice regulamentul la litera lui, se modifică pe repede-înainte arhitectura comisiei, exact în momentul în care trebuie judecat refuzul unui test antidoping în cursa Marelui Premiu.

Imagine grotescă:

  • art. 95 și 111 din Regulamentul ANARZ cer descalificare și sesizare penală;
  • Comisia de Apel se preocupă… să-și schimbe efectiv propria componență numerică, pentru a-și asigura majoritatea „corectă”.

„Stimatu’ de la trap”: dopaj, interese și motorină din „gurile rele”

În centrul scandalului: proprietarul calului câștigător, prezentat în interior ca „Stimatu’” – personaj despre care mai multe surse din lumea trapului afirmă că:

  • nu este la prima abatere privind dopajul cailor;
  • în trecut, s-ar fi folosit de schimbări de proprietar (ex. cazul calului NELSTROM) pentru a „dilua urmele” în fața testelor antidoping;
  • ar fi exercitat presiuni și amenințări asupra comisiilor, fără să fie serios sancționat.

Și, „bonus”:
„gurile rele” din târg îl leagă de un antrepozit fiscal suspect, din care motorina ar ajunge „prin interpusi” către RATP/TCE – afirmații care, chiar prezentate ca zvonuri, conturează o umbrelă de influență economică ce face ca un simplu regulament sportiv să pară o glumă proastă pe fundal.

Important: acestea sunt relatări și acuzații vehiculate în spațiul intern al hipodromului și în mediul local, nu hotărâri definitive ale vreunei instanțe. Dar exact astfel de „legături” percepute fac ca decizia comisiei – care îl menajează la capitolul titlu și descalificare – să miroasă a favoritism și complicitate, nu a aplicare obiectivă a regulilor.

„Toți caii de pe podium au fost drogați!” – când președintele Federației spală rufele direct în public

Anterior, într-o relatare anterioară, era atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, o declarație șoc:

„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! Este extrem de greu să-l eradichez! Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”

Dacă această afirmație este corect reprodusă, avem:

  • recunoaștere din vârf că dopajul la trap este un flagel, nu o excepție;
  • o situație în care chiar președintele Federației admite că podiumul este „contaminat”.

În acest context, faptul că, în cazul VULEJIE STI:

  • refuzul antidoping nu produce descalificare,
  • ci doar o suspendare temporară,
  • iar trofeul rămâne neatins,

transformă regulamentul ANARZ într-un simplu PDF decorativ pe site, citat frumos în hotărâri și încălcat în practică „la scenă deschisă”.

Opinia separată din Hotărârea 2: doi membri spun pe față „TREBUIA DESCALIFICAT!”

Hotararea 2- final

În Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești (document oficial):

  • decizia finală este luată cu majoritate;
  • există o opinie separată (formulată de membrii Turcea Petrica și Popescu Cătălin – vezi paginile 9–12 ale documentului), care spune clar:
  1. Refuzul recoltării probelor pentru antidoping este dovedit prin procesul-verbal și procesele verbale de recoltare;
  2. Conform art. 111 din Regulamentul ANARZ, acest refuz atrage descalificarea calului;
  3. Orice altă soluție (doar amendă, doar suspendare) nu respectă regulamentul;
  4. Situația are și implicații de protecție a animalelor și de drept penal, fiind incidente prevederile Legii 205/2004 privind protecția animalelor și obligația de sesizare a organelor de urmărire penală (art. 95.3 din regulament);
  5. Se cere expres:
    • descalificarea calului VULEJIE STI din cursa Marele Premiu de Trap;
    • anularea rezultatului și adaptarea clasamentului;
    • evidențierea faptului că neaplicarea acestor prevederi contravine integrității competiției.

Cu alte cuvinte, chiar în interiorul comisiei există oameni care spun negru pe alb:

„Refuzul antidoping + păstrarea titlului = încălcarea regulamentului și lovitură dată credibilității sportului.”

Majoritatea, însă, a mers pe formula comodă: suspendare 60 zile + amendă, dar fără atingerea trofeului.

Copiii din tribune: curs intensiv de „Regulamentul e opțional”

Proiectul „Prahova Tips & Tricks” vinde Hipodromul Ploiești ca locul ideal pentru „experiențe memorabile pentru toată familia”.
Experiența reală pentru copiii din tribune:

  • vezi un cal câștigător refuzând să fie testat antidoping;
  • afli că există un regulament strict (ANARZ, art. 95 și 111), dar că poate fi „adaptat”;
  • constați că titlul se păstrează chiar dacă refuzi controlul;
  • mai auzi pe surse că „toți caii de pe podium au fost drogați”;
  • și citești apoi că Poliția Animalelor și organele penale ar trebui, teoretic, sesizate.

Lecția de morală livrată pe viu:

  • regulile sunt pentru pliante, nu pentru aplicare;
  • dacă ești suficient de „important”, testul antidoping devine opțional;
  • „fair-play”-ul există doar în comunicate și discursuri festive.

De la „Tips & Tricks” turistice la „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă

Dacă s-ar aplica măcar standardul minim de normalitate, situația VULEJIE STI + „Stimatu’” + „Nae & comisia umflată” ar impune:

  1. Reanalizarea oficială a hotărârii prin care calul a fost lăsat să-și păstreze titlul;
  2. Aplicarea integrală a Regulamentului ANARZ:
    • descalificare,
    • sancțiuni financiare,
    • interdicții de acces pe hipodrom;
  3. Sesizarea organelor de urmărire penală, în baza art. 95 și art. 95.3, pentru:
    • refuzul recoltării probelor;
    • eventuale fraude sportive;
    • posibile rele tratamente aplicate animalelor;
  4. Acțiunea fermă a Poliției Animalelor:
    • controale,
    • analize ale substanțelor administrate cailor,
    • verificarea tuturor celor care manipulează aceste „tratate” chimice.

În loc de asta, avem:

  • o sancțiune improvizată (suspendare 60 zile pentru cal și proprietar, fără temei solid și fără descalificare);
  • o comisie care se umflă de la 3 la 5, în mijlocul scandalului;
  • un președinte de comisie fără specializare în domeniu, dar cu istoric politic consistent, care „dirijează” interpretarea regulamentului;
  • zvonuri persistente despre interese paralele în motorină și rețele de influență.

Concluzie: Hipodromul Ploiești – de la „bijuterie turistică” la caz de manual pentru procurori

Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca atracția-vedetă din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre:

  • cum se refuză testele antidoping fără pierderea titlului;
  • cum se suspendă calul, dar se salvează trofeul;
  • cum se umflă comisiile după nevoi;
  • cum se transformă un regulament clar (ANARZ, art. 95 și 111) într-o simplă recomandare decorativă;
  • cum protecția animalelor și integritatea sportului sunt sacrificate pe altarul „stimabililor” cu influență.

Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi cinstit să se adauge, în mic, dar clar:

„…și, din când în când, un tur prin culisele unde caii refuză antidoping, regulamentul se rescrie din pix, iar comisiile se măresc cât să încapă toți oamenii ‘buni’.”

Aici nu mai e loc de marketing.
Este loc de anchetă, de răspundere și de penal. Vom recveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Sporul de antenă” sau cum îți fură MAI ție banii cu formula ținută la sertar

Publicat

pe

De

„Secret de serviciu”: cum se calculează, de fapt, sporul pentru condiții grele

În Ministerul Afacerilor Interne, adevărata artă nu e prinderea infractorilor, ci jonglatul cu salariile propriilor polițiști. Sindicatul Diamantul dezvăluie „marele secret de serviciu”: formula de calcul pentru sporul de condiții grele, cunoscut popular drept „sporul de antenă”.

Formula oficială, folosită în aplicația MAISal, este:

SPOR LUNAR = salariul de funcție de referință din decembrie 2018 x 10% x numărul de ore efectiv lucrate în condiții grele / numărul normal de ore al lunii

Pe fluturașul de salariu, acest drept apare la rubrica „Sporuri, indemnizații”, sub denumirea „condiții grele și toxic”. Adică, în timp ce lucrezi în condiții grele, sporul tău se calculează după un salariu învechit, prăfuit și ținut în viață printr-o ultraactivare de acte abrogate, după cum explică Sindicatul Diamantul.

Baza „istorică”: decembrie 2018, luna în care timpul s-a oprit pentru MAI

Sindicatul Diamantul ia drept etalon un polițist, agent în cadrul DGPMB, și demontează, cu exemple concrete, cum arată jaful „legal” ambalat în tabele și aplicații:

  • salariul de funcție din decembrie 2018 este baza istorică folosită de MAISal,
    nu salariul de funcție actual;
  • 10% reprezintă procentul sporului;
  • orele normale ale lunii = numărul de zile lucrătoare x 8 ore;
  • orele efectiv lucrate = doar orele în care persoana a lucrat efectiv în condițiile pentru care se acordă sporul.

Ce NU intră, după DGPMB, la „ore efectiv lucrate”:

  • concediile de odihnă,
  • concediile medicale,
  • cursurile,
  • orice alt tip de absență.

Cu alte cuvinte, sporul pentru condiții grele dispare fix când tu nu ești la serviciu pentru că ești bolnav sau în concediu, deși condițiile alea grele rămân în fișa postului și în organigramă.

Exemplul 1 – iunie 2021: spor de condiții grele „la ofertă”

Datele, conform explicațiilor oferite de Sindicatul Diamantul:

  • salariul de funcție de referință (decembrie 2018): 2.889 lei;
  • 20 de zile lucrătoare;
  • 160 de ore normale;
  • 96 de ore efectiv lucrate;
  • procentul sporului: 10%.

Calculul oficial:

2.889 lei x 10% x 96 ore / 160 ore = 173,34 lei

Rezultatul plătit:

173 lei

Adică, jumătate de lună în condiții grele, jumătate de spor. Formula e clară, doar că baza e ținută în 2018, nu în prezent.

Exemplul 2 – august 2021: când chiar muncești, primești „maximumul” din 2018

Datele:

  • salariul de funcție de referință: 2.889 lei;
  • 22 de zile lucrătoare;
  • 176 de ore normale;
  • 176 de ore efectiv lucrate.

Calculul:

2.889 lei x 10% x 176 ore / 176 ore = 288,90 lei

Pentru că polițistul a lucrat toate orele normale ale lunii, primește întregul cuantum de 10% din baza istorică.

Rezultatul plătit:

289 lei

Dacă ai muncit tot, primești TOT… dar tot din salariul de funcție înghețat în decembrie 2018, nu din ce ai astăzi în statul de plată.

Exemplul 3 – ianuarie 2026: trei zile de lucru, o șesime de spor

Datele, potrivit Sindicatului Diamantul:

  • salariul de funcție de referință folosit de MAISal: 2.738 lei;
  • 18 zile lucrătoare;
  • 144 de ore normale;
  • 24 de ore efectiv lucrate.

Calculul:

2.738 lei x 10% x 24 ore / 144 ore = 45,63 lei

Rezultatul, după rotunjire:

46 lei

De ce atât de puțin?
Pentru că polițistul a avut doar 24 de ore efectiv lucrate, adică trei zile de lucru.

  • 24 ore = o șesime din cele 144 de ore normale ale lunii.

Dacă ar fi lucrat întreaga lună, sporul ar fi fost:

2.738 lei x 10% = 273,80 lei

Dar, pentru că a lucrat doar o șesime din timp, a primit o șesime din spor:

273,80 lei x 24 / 144 = 45,63 lei46 lei după rotunjire.

Matematica e corectă. Problema e că baza de calcul rămâne captivă în trecut, iar polițistul trage azi pentru sume calculate ieri.

Exemplul 4 – iunie 2026: două realități paralele în același stat de plată

Datele, așa cum le prezintă Sindicatul Diamantul:

  • baza istorică: 2.856 lei;
  • 21 de zile lucrătoare;
  • 168 de ore normale;
  • 168 de ore efectiv lucrate;
  • salariul de funcție actual: 5.805 lei.

Calculul sporului, după regula MAISal:

2.856 lei x 10% x 168 / 168 = 285,60 lei

Pentru că orele efectiv lucrate = orele normale, formula se simplifică:

2.856 lei x 10% = 285,60 lei

După rotunjire:

286 lei

Dacă sporul ar fi fost calculat la salariul de funcție actual de 5.805 lei, ar fi rezultat:

5.805 lei x 10% = 580,50 lei

Diferența?

  • spor plătit: 286 lei;
  • spor calculat la salariul actual: ≈ 581 lei;
  • aproximativ 295 lei pierduți într-o singură lună.

Aceasta este, explică Sindicatul Diamantul, „legătura indirectă” păstrată cu vechea valoare de referință sectorială de 197,3387 lei, formal abrogată, dar resuscitată prin baza salarială istorică din decembrie 2018.

De ce tot teatrul ăsta? Pentru că „secret de serviciu”

După cum arată explicit Emil Păscuț, SPR Diamantul, problema nu este doar formula în sine, ci secretizarea întregului mecanism:

  • mână de indivizi din aparatul central al MAI, în frunte cu conducerea financiară, nu vor ca polițiștii să știe cum li se calculează drepturile;
  • cu cât știi mai puțin, cu atât pui mai puține întrebări, faci mai puține comparații cu alte categorii profesionale și generezi mai puține nemulțumiri;
  • „secretul de serviciu” devine scut pentru cei care greșesc (sau manipulează) calculul drepturilor salariale.

Un exemplu concret dat de Sindicatul Diamantul: refuzul de a plăti sporul de condiții grele în perioadele de concediu, deși:

  • sindicatul a obținut zeci de hotărâri judecătorești definitive în favoarea a peste 1000 de membri;
  • unora dintre polițiști li se plătește acum acest drept și în concediu, în baza acelor hotărâri;
  • altora, aflați în situații similare, nu li se acordă nimic.

Rezultatul? Haos controlat: drepturi salariale plătite discreționar, în funcție de cine a avut curaj (și bani) să dea MAI în judecată.

„Frauda” protejată de parafa „secret”

Sindicatul Diamantul arată cu degetul nu doar spre lipsa de transparență, ci spre ceva mai grav: frauda mascată sub „secret de serviciu”.

  • momentele în care sunteți înșelați în drepturile voastre salariale sunt acoperite tot de „secret”;
  • elita aparatului central care vă taie, ajustează și ciuntește sporurile nu vrea ca voi să știți când și cum sunteți furați;
  • „Prostul (ignorantul) este fericit. Chiorul este împărat în țara orbilor.” – concluzia amară trasă explicit de Emil Păscuț.

Cei care au acceptat fără opoziție:

  • secretizarea OMAI S/7/2018,
  • lipsa totală de transparență la salarizare,

nu au apărat interesele polițiștilor, ci pe ale aparatului central, spune răspicat SPR Diamantul.

„Formula” nu e secretă. Secret e jaf-ul cu bază istorică

Emil Păscuț explică limpede:

  • formula în sine nu e secretă – a putut fi dedusă din acte individuale de salarizare și, în final, a fost recunoscută expres de DGPMB în răspunsurile transmise;
  • ceea ce se ascunde cu grijă este „mecanismul prin care o bază salarială istorică, mult mai mică decât salariul de funcție actual, întemeiată pe ultraactivarea unor norme abrogate, continuă să fie folosită” la calculul drepturilor.

Pe românește: tu lucrezi azi, dar ești plătit după un stat de plată învechit, ținut artificial în viață, pentru ca sporurile să rămână cât mai mici.

„Salariul de excelență”, „sporul de antenă” și aceeași echipă de „fraudatori”

În post-scriptum, Emil Păscuț (SPR Diamantul) le amintește polițiștilor de episodul „salariului de excelență” din 2024:

  • până să apară explicațiile publice oferite de Diamantul,
    polițiștii erau păgubiți, iar alții din aparatul central – protejați de același „secret de serviciu” – erau perfect fericiți;
  • după sutele de procese câștigate de cei care au înțeles că au fost păcăliți, situația s-a schimbat parțial:
    – au apărut beneficiari fericiți,
    – dar „echipa fraudatorilor” a rămas pe poziții, ocupându-se de alte „optimizări”, cum ar fi neplata sporului de condiții grele pe perioada concediilor.

Concluzia pe care Sindicatul Diamantul o pune pe masă, fără menajamente:

  • nu trăiți o problemă accidentală de calcul,
  • trăiți un sistem pus la punct ca să vă plătească mai puțin decât vi se cuvine, folosind „secretul de serviciu” pe post de perdea de fum.

Asta trebuie să înțelegeți. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

România offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți

Atac cibernetic sau scuză perfectă? Din păcate – sau poate din tradiție – ne trezim din nou în Evul Mediu...

Exclusiv10 ore ago

Hipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”

„Ținutul Vinului” cu parfum de dopaj: turism de broșură, laborator de culise În proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks –...

Exclusiv10 ore ago

„Sporul de antenă” sau cum îți fură MAI ție banii cu formula ținută la sertar

„Secret de serviciu”: cum se calculează, de fapt, sporul pentru condiții grele În Ministerul Afacerilor Interne, adevărata artă nu e...

Exclusiv10 ore ago

Șoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști

Cursa prostiei dintre Deda și Toplița sau cum să-ți distrugi viața (și pe a altora) într-o singură tură de cocaină...

Exclusivo zi ago

O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor

De la cod roșu la cod penal În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în...

Exclusivo zi ago

Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial

„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat...

Exclusivo zi ago

Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”

Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție...

Exclusivo zi ago

ANP, în căutare de buton „RESET”: de la Autoritate la Folderul JUNK al statului român

„Dezvăluie Federația”: când generalul bâlbâie ordine, barca penitenciarelor ia apă Dezvăluie Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor că ANP...

Exclusiv2 zile ago

Curtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente

Sub cerul României, legea e „sub limita de cuantificare” În timp ce fermierii stau cu ochii în nori și cu...

Exclusiv2 zile ago

O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX 

„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului...

Exclusiv2 zile ago

„Unitate pe fluturașul de salariu”: Polițiștii de penitenciare ies în stradă cu halatul alb de braț

Sindicate încolțite: când doctorul și gardianul ajung la aceeași „secție” – protestul Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP, a anunțat cu solemnitatea...

Exclusiv2 zile ago

Rulotă fantomă de 70.000 € plimbată prin Europa și parcată în Reșița. Poliția descoperă, hoțul “uită” să o mai ducă înapoi

Autorulotă de lux “evadată” din Spania, găsită la plimbare în Caraș-Severin În România lui 2026, nimic nu mai miră pe...

Exclusiv3 zile ago

ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”

MAI dă cu interlopul de pereți, ANP dă cu filtrul pe Instagram În timp ce Ministerul Afacerilor Interne (MAI) își...

Exclusiv4 zile ago

Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă

„Prezentul fără perdea”, dar cu draperii groase la MEDAT Istoricul și jurnalistul Marius Oprea avertiza, în rubrica sa „Prezentul fără...

Exclusiv4 zile ago

„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare

Ingineria transferului: din „fără penali” în „fără concurs” În România anului 2026, „transferul în interesul serviciului” a devenit noua teleportare...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv