Connect with us

Featured

Covidul: Epidemie naturală sau război biologic?

Publicat

pe

Covidul: Epidemie naturală sau război biologic?Nicholas Wade, unul dintre cei mai importanţi şi respectaţi ziarişti de ştiinţă din SUA (40 de ani de colaborări cu New York Times, Science, Nature), a publicat recent un studiu de vreo 30 de pagini (11 000 de cuvinte) despre originea lui SARS-CoV-2: „Pandemia de Covid-19 a dat peste cap vieţi din toată lumea mai bine de un an.
Mortalitatea lui va atinge curând 3 milioane de oameni. Cu toate acestea, originea pandemiei rămâne incertă: agendele politice ale guvernelor şi ale savanţilor au generat nori groşi de bruiaj pe care presa mainstream pare incapabilă să-i risipească. În cele ce urmează voi pune în ordine faptele ştiinţifice disponibile, care conţin multe indicii despre ce s-a petrecut şi voi livra cititorilor dovezi pe baza cărora să poată judeca singuri. Pe urmă voi încerca să cântăresc chestiunea complexă a vinovăţiei, care începe cu guvernul chinez dar se extinde dincolo de el.Când veţi fi citit articolul, veţi fi învăţat multe despre biologia moleculară a viruşilor. Mă voi strădui să fac în aşa fel încât să doară cât mai puţin. Dar ştiinţa nu poate fi evitată pentru că, deocamdată şi pentru multă vreme de-aici încolo, ea ne oferă singurul fir care ne poate scoate din labirint. Virusul care a provocat pandemia e cunoscut oficial sub numele de SARS-CoV-2, dar poate fi prescurtat SARS2. Aşa cum ştie multă lume, există două teorii principale despre originea lui. Una susţine că virusul a sărit în mod natural de la un animal sălbatic la om. Cealaltă susţine că virusul a fost prelucrat într-un laborator, din care a scăpat. E foarte important să ştim cum stau lucrurile dacă sperăm să prevenim un al doilea eveniment de acelaşi tip” („The Origin of COVID: did people or nature open Pandora’s box at Wuhan?”, thebulletin.org, 5.05.2021).

Nicholas Wade demonstrează inteligibil şi convingător că SARS2 nu prea are şanse să aibă o origine naturală. Totul pledează pentru traficarea în laborator a unui virus de provenienţă animală care a fost „ajutat” să treacă la om. Din păcate, toată demonstraţia lui Wade se învârteşte în jurul laboratorului din Wuhan şi cel mult în jurul finanţărilor americane ale cercetărilor de acolo (cele în care Antony Fauci e implicat de media din ce în ce mai mult).

O a treia ipoteză, aceea că virusul ar fi fost plasat intenţionat în natură la Wuhan (şi poate că şi în alte locuri) nu e luată deloc în considerare. Curajul politic şi moral al excelentului om de ştiinţă Nicholas Wade nu e la înălţimea competenţelor sale profesionale. Totuşi, demonstraţia lui Wade, în sensul prelucrării în laborator a coronavirusului SARS2, e într-adevăr remarcabilă. În dauna teoriei despre provenienţa naturală a virusului, care a fost singura acceptată public până de curând. Propaganda pusă în mişcare în jurul laboratorului din Wuhan, în sensul scurgerii iresponsabile, din neglijenţă a virusului în natură, a fost colosală şi e foarte greu de contracarat. Chiar şi autorităţile chineze par să fie depăşite. Dacă nu cumva e vorba de comunicare şi strategie politică şi militară din partea chinezilor.

Dar alţi jurnalişti, mult mai curajoşi, mai temerari s-au dus deja mult mai departe. În primul rând, foarte cunoscutul şi inclasabilul Ron Unz (The Unz Review – unz.com) a acuzat deep state-ul american de război biologic împotriva Chinei. Trebuie spus însă de la bun început că probele sale sunt, aproape toate, circumstanţiale, indirecte. Cu o singură excepţie, în ceea ce priveşte un comunicat al DIA (Defense Intelligence Agency), care-şi prevenea „anticipat” (înainte ca autorităţile şi medicii din China să înţeleagă ce li se întâmplă) partenerii strategici, în primul rând Israelul, în legătură cu o pandemie gravă declanşată la Wuhan. Ron Unz nu-i implică în textele lui pe fostul preşedinte, Donald Trump, şi pe secretarul său de stat, fost director CIA, Mike Pompeo, deşi îi citează. Demonstraţia sa a apărut în 15.03 2021 („American Pravda: Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com) şi a fost larg răspândită, citită şi citată.

Lungul articol al lui Ron Unz, în care recapitulează mai întâi ipotezele cele mai articulate din cursul anului 2020 (Philippe Lemoine – „The China syndrome” I-IV, pe site-ul Quillette, Nicholson Baker – „The lab-leak hypothesis” etc.), este analizat de Lew Rockwell (libertarian celebru, fondatorul şi preşedintele Institutului Ludwig von Mises), care-i scoate în evidenţă punctele tari şi îi pune în valoare câteva citate pregnante: „Unz observă că „la scurt timp înainte de declanşarea coronavirusului la Wuhan, acel oraş a găzduit 300 de ofiţeri ai armatei americane, veniţi să participe la Jocurile Militare Mondiale din 2019, o remarcabilă coincidenţă în timp. Aşa cum am subliniat atunci, cum ar fi reacţionat americanii dacă 300 de ofiţeri ai armatei chineze s-ar fi aflat într-o lungă vizită la Chicago, iar la scurt timp după aceea ar fi izbucnit brusc o epidemie misterioasă şi letală în oraş?” (Lew Rockwell – „The biological war against China”, lewrockwell.com, 19.05.2021).

Sau: „Unz adaugă un număr de elemente care dau greutate analizei sale. Mai întâi, nu e în nici un caz vorba despre primul atac biologic suspect la adresa Chinei. „În anteriorii doi ani, economia chineză încasase deja lovituri grave de la alte noi boli misterioase, deşi acestea avuseseră ca ţintă mai degrabă animale de fermă decât oameni. În cursul anului 2018, un nou virus de gripă aviară a măturat ţara, eliminând mare parte din industria aviară a Chinei, iar în 2019 epidemia de gripă porcină a devastat fermele de porci ale ţării, distrugând 40% din sursa internă primară de carne, când s-a şi vehiculat intens ideea că virusul porcin ar fi fost răspândit de nişte misterioase minidrone. Ziarele mele de dimineaţă nu au ignorat aceste importante subiecte de business, remarcând că brusca prăbuşire a unei mari părţi din producţia internă de hrană a Chinei s-ar putea dovedi o mană pentru exporturile fermierilor americani tocmai când eram în plin conflict comercial… Aşa că, trei ani la rând, China a fost sever impactată de noi boli virale ciudate, deşi numai cea mai recentă a fost mortală pentru oameni. Această probă era pur circumstanţială, dar „modelul” părea foarte suspect” (idem).

Dar şi: „În aceste circumstanţe dificile, un atac biologic american asupra Chinei ar fi putut părea ultima carte care mai putea fi jucată în speranţa de a menţine supremaţia americană. O negare plauzibilă ar minimaliza riscul unei răzbunări chineze directe şi, dacă ar reuşi, grozava lovitură dată economiei chineze ar întoarce-o cu mulţi ani în urmă, poate chiar ar destabiliza sistemul ei social şi politic. Folosind media alternativă pentru a promova imediat teorii privind izbucnirea coronavirusului ca urmare a unei scurgeri dintr-un laborator chinez de arme biologice a fost un mijloc natural de a preveni orice acuzaţii chineze ulterioare de acelaşi gen, îngăduindu-i, prin urmare, Americii să câştige războiul internaţional de propagandă chiar înainte să intre şi China în joc” (idem).

Cei interesaţi de subiect îi pot citi pe Internet pe cei trei autori, respectiv articolul lui Nicholas Wade, mai multe articole ale lui Ron Unz şi articolul de comentariu la Ron Unz semnat de Lew Rockwell. Toate fac trimiteri la alte surse şi contribuţii, care şi ele merită citite. Ne găsim doar în domeniul ipotezelor, subliniem din nou. Dar, timp de un an şi mai bine, savanţii nu au adus nici o probă convingătoare că provenienţa SARS2 e naturală. E evident că evită să cerceteze până la capăt cazul. De ce? Concluziile lui Ron Unz sunt ponderate, prudente, deşi pot părea enorme:

„Dar America e acum pe punctul de a înregistra o „supramortalitate” de ordinul unui milion de persoane datorată epidemiei, aşa că poate a venit momentul să explorăm cinstit adevăratele motive ale giganticei noastre calamităţi naţionale.

Un scenariu ipotetic al epidemiei de Covid-19 […]

1. Elemente răuvoitoare din sânul uriaşului nostru aparat de securitate naţională, probabil afiliate neoconservatorilor din statul profund, au decis să aducă grave prejudicii imensei economii chineze, folosind războiul biologic. Planul consta în a infecta principalul centru de transporturi de la Wuhan cu virusul Covid-19 pentru ca boala să se propage în chip invizibil în toată ţara în cursul călătoriilor anuale cu ocazia Noului An lunar şi au folosit ca acoperire Jocurile Militare Internaţionale de la Wuhan pentru a strecura în oraş câţiva agenţi care să răspândească virusul. Cred că doar un număr restrâns de indivizi a fost implicat în acest complot.

2. Agentul biologic pe care l-au eliberat a fost conceput în principal ca o armă îndreptată împotriva economiei mai degrabă decât ca o armă împotriva oamenilor. Deşi Covid-19 are un grad mai degrabă slab de letalitate, el e extrem de contagios, are o lungă perioadă infecţioasă presimptomatică şi se poate propaga chiar prin purtători asimptomatici, ceea ce îl face perfect adaptat scopului urmărit. Astfel, odată ce boala s-ar întinde într-o mare parte din China, ar fi extrem de greu de eradicat, iar eforturile necesare pentru a o controla ar provoca imense pierderi economiei şi societăţii chineze.

3. Ca operaţiune secundară, au decis să ţintească elitele politice iraniene, desfăşurând eventual o variantă ceva mai mortală a virusului. Cum elitele politice au, în general, tendinţa de a fi vârstnice, ele ar cunoaşte în orice caz o rată a mortalităţii mai înaltă.

4. Cum epidemiile mortale de SARS şi MERS din Asia de Est şi din Orientul Apropiat nu s-au răspândit niciodată în chip semnificativ în America (sau în Europa), complotiştii au presupus, în mod eronat, că la fel se va întâmpla şi în cazul lui Covid-19. În orice caz, cum organizaţiile internaţionale au estimat întotdeauna că Statele Unite şi Europa au cele mai bune şi mai eficace sisteme de sănătate publică, apte să combată orice epidemie, complotiştii s-au gândit că orice eventuală pagubă care s-ar răsfrânge din exterior ar fi absolut minoră.

5. Numai un număr mic de indivizi au fost implicaţi direct în complot şi, la scurt timp după ce boala a fost răspândită cu succes la Wuhan, aceştia au hotărât să salvgardeze mai mult interesele Americii şi au alertat unităţile specializate ale DIA (Defense Intelligence Agency), probabil fabricând un soi de pretinsă „scurgere de informaţii”. În linii mari, s-au aranjat pentru ca DIA să afle că la Wuhan se declanşase aparent o epidemie „cataclismică”, ceea ce a făcut DIA să pregătească şi să distribuie un raport secret care avertiza propriile noastre trupe şi pe aliaţii noştri să-şi ia precauţiile necesare.

6. Din păcate pentru aceste planuri, guvernul chinez a reacţionat cu o hotărâre şi o eficacitate uluitoare, eradicând rapid boala. Între timp, guvernul american, lipsit de entuziasm şi incompetent, a ignorat mai degrabă problema, reacţionând doar după ce epidemia masivă din nordul Italiei a atras atenţia mediei. Cum Centrul de Control al Bolilor (CDC) nu se descurcase cu producerea unui kit de depistare, noi n-am avut nici un mijloc de a recunoaşte că boala se răspândea deja în ţara noastră, ceea ce a condus la pierderi importante pentru economie şi pentru societatea americană. De fapt, America a avut parte chiar de soarta care-i fusese iniţial rezervată rivalei sale, China” (Ron Unz – „American Pravda: Covid-19, its impact and origins after one year”, unz.com, 15.03.2021).

Nu am prezentat aici decât autori americani. O dezvoltare mai cuprinzătoare a subiectului ne-ar obliga să vedem ce spun şi alţi autori occidentali (francezi, germani, italieni…), precum şi autori ruşi şi chinezi. În orice caz, în următoarele luni e de aşteptat să se constituie un adevărat corp de investigatori profesionişti.

Petru Romoşan

Exclusiv

Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP

Publicat

pe

De

Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news

Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior al Penitenciarului Craiova, statul român a intrat brusc în modul „alarmă maximă”:

  • controale,
  • verificări,
  • comisii constituite,
  • sesizări către „organele competente”,
  • discuții despre răspunderea personalului,
  • informații servite prompt în spațiul public.

Din interiorul sistemului penitenciar s-ar fi zis că a explodat un dosar penal în direct, atât de promptă a fost febra „măsurilor”.

Evadarea de la Craiova s-a produs de la un punct de lucru exterior – adică în contextul în care toată lumea știe că există, inevitabil, un grad suplimentar de risc. Deținutul nu a sărit direct din celulă peste zidul unei unități de maximă siguranță, ci de pe „șantier”, în lumea largă.

Cu toate acestea, reacția a fost exemplară, de manual: „demarăm controale, investigăm, sesizăm, analizăm, sancționăm”. Cel puțin la nivel declarativ, la Craiova s-au mișcat toate butoanele.

Evadare din interiorul Mărgineni: liniște, se lucrează la imagine

Și acum, partea „veselă”: Penitenciarul Mărgineni, anul 2025.
Nu vorbim de un punct de lucru exterior, nu vorbim de vreun șantier la câmp. Vorbim de interiorul unei unități de de maximă siguranță.

Acolo, un deținut reușește să evadeze dinăuntrul penitenciarului. Nu e un incident oarecare, e una dintre cele mai grave breșe de securitate posibile într-un sistem de detenție.

Ce urmează?

  • val de comunicate?
  • comisii anunțate cu surle și trâmbițe?
  • dezbateri publice despre responsabilitatea managementului?

Nu.
Urmează tăcere. Un fel de „silent mode” instituțional, în care conducerea pare a fi evacuată discret din zona oricărei suspiciuni de răspundere.

Redacția INCISIV DE PRAHOVA nu a identificat în spațiul public măsuri similare de amploare privind conducerea Penitenciarului Mărgineni sau vreo asumare clară a responsabilităților manageriale.

Pe șantier se urlă, în fortăreață se șoptește.

Două evadări, două Românii

Diferența este devastator de simplă:

  • Craiova – evadare de la un punct de lucru exterior, cu risc asumat prin natura regimului:
    • reacție dură,
    • verificări,
    • comisii,
    • sesizări,
    • analiză a răspunderii personalului.
  • Mărgineni – evadare din interiorul unei unități de maximă siguranță:
    • reacție publică aproape inexistentă,
    • nici urmă de „cutremur” la vârful conducerii,
    • niciun semn clar, vizibil, că standardul de responsabilitate ar fi fost măcar comparabil.

Pe scurt:

  • când evadarea se întâmplă „în exterior”, se activă tot arsenalul de control;
  • când evadarea se întâmplă din burta sistemului, reacția devine brusc extrem de… rafinat dozată.

INCISIV DE PRAHOVA sună la ANP: Deținuții sau răspunderea?

În fața acestei duble măsuri evidente, redacția INCISIV DE PRAHOVA a decis să facă ceea ce instituțiile ar fi trebuit să facă fără să fie împinse de la spate:

  • a înaintat Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) o solicitare oficială în baza Legii nr. 544/2001, cu informarea Ministerului Justiției;
  • a cerut, negru pe alb, clarificarea măsurilor dispuse în urma celor două incidente grave: evadarea de la punctul de lucru exterior de la Penitenciarul Craiova și evadarea din interiorul Penitenciarului Mărgineni.

Întrebarea de fond, perfect legitimă atât pentru personalul din sistem, cât și pentru opinia publică, este asta:

De ce două evadări au produs reacții atât de diferite?

  • Pentru că gravitatea e alta?
  • Pentru că unii directori sunt „mai egali” decât alții?
  • Sau pentru că, în anumite cazuri, sistemul își apără cu dinții propria ierarhie, nu propriile reguli?

Lista de întrebări pe care ANP n-are voie să o bage la Sertarul 13

Solicitarea transmisă de INCISIV DE PRAHOVA către ANP nu e o scrisoare de admirație. E un set de întrebări precise, care vizează fix aparatul de responsabilitate managerială.

Pentru fiecare dintre cele două cazuri de evadare, ANP este chemată să răspundă clar:

  1. Ce controale au fost efectuate?
    • Câte?
    • De cine?
    • Cu ce mandat?
  2. Au fost constituite comisii de disciplină?
    • Dacă da, pentru cine?
    • Cu ce obiect?
    • Cu ce concluzii?
  3. Au fost sesizate parchetele competente?
    • În ambele cazuri?
    • Sau doar acolo unde era nevoie de „exemplu” la televizor?
  4. Au fost identificate deficiențe manageriale?
    • Nu doar la „micul personal”, ci și la nivel de conducere?
  5. Au fost dispuse măsuri administrative împotriva conducerii?
    • directori,
    • directori adjuncți,
    • alți factori de conducere.
      Sau doar cei de la baza piramidei au fost buni de sacrificat?
  6. Au existat încetări de împuterniciri, detașări, mutări sau alte măsuri administrative legate de aceste două incidente?
    • Dacă da, unde?
    • Dacă nu, de ce?

În plus, INCISIV DE PRAHOVA cere explicit să i se comunice dacă ANP a realizat vreo analiză comparativă privind nivelul de risc și gravitatea celor două evadări.

Altfel spus: s-a uitat cineva, cu bună-credință, la aceste două cazuri ca să vadă dacă reacția sistemului a fost proporțională și echitabilă? Sau s-a funcționat după sfântul principiu: „Depinde cine fuge… și de la cine”?

Percepția din interior: la Mărgineni, managementul aterizează mereu în picioare?

În lipsa unor explicații clare și transparente, în sistemul penitenciar circulă o percepție greu de ignorat:

  • că în cazul Penitenciarului Mărgineni, anumite responsabilități manageriale ar fi fost tratate cu glove de catifea,
  • în timp ce în alte cazuri, cum este cel de la Craiova, reacția a fost mult mai dură, mult mai vocală și mult mai „de manual”.

INCISIV DE PRAHOVA subliniază corect: aceasta este, deocamdată, o percepție, nu o concluzie definitivă.

Dar este o percepție:

  • repetată în rândul angajaților din sistem;
  • comentată de observatorii avizați ai mediului penitenciar;
  • alimentată de diferențele evidente de reacție publică între cazuri similare ca gravitate.

Împotriva unei astfel de percepții nu se luptă cu comunicate sterile sau cu „nu comentăm cazuri concrete”.
Se luptă doar cu:

  • transparență,
  • date concrete,
  • răspunsuri asumate,
  • standard unic de responsabilitate, indiferent de nume, grad sau funcție.

ANP și Ministerul Justiției la testul „Evadarilor”: e lege sau e loterie?

Transparența instituțională nu este un moft de presă. Este singura armă reală împotriva:

  • suspiciunilor legitime,
  • dublului standard,
  • selecției „strategice” a celor care plătesc cu funcția.

În clipa în care un deținut evadează de pe șantier, iar altul evadează din interiorul unei unități de maximă siguranță, sistemul trebuie să dea dovadă de un lucru elementar: coerență.

Dacă pentru unul dintre cazuri:

  • se dispun controale,
  • se activează comisii,
  • se urlă în spațiul public,

iar pentru celălalt:

  • se tace,
  • se relativizează,
  • se protejează conducerea,

atunci mesajul real către personalul din penitenciare este simplu și cinic:

„Nu toți sunteți evaluați după aceeași lege. Restul e decor.”

Publicăm tot: cine a fugit de răspundere se va vedea din răspunsuri

INCISIV DE PRAHOVA a anunțat limpede că va publica integral răspunsurile primite de la:

  • Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP);
  • Ministerul Justiției.

Scopul nu este vânătoarea de vrăjitoare, ci ceva mult mai simplu și mai sănătos:

  • ca opinia publică să poată evalua dacă măsurile dispuse au fost:
    • proporționale cu gravitatea fiecărui incident,
    • coerente între ele,
    • aplicate egal tuturor, indiferent de uniformă sau de funcție.

În fond, întrebarea esențială este aceasta:

Când fuge un deținut, fuge și răspunderea după el, sau rămâne agățată, ferm, de ușa directorului?

Răspunsul nu poate veni decât de la ANP și Ministerul Justiției.
Noi doar ne asigurăm că nu pot spune, încă o dată, că „n-au știut că îi întreabă cineva.” (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Featured

Poliția din WC-ul din curte: „Am demarat procedurile” ca să nu facem nimic

Publicat

pe

De

De la „am demarat procedurile” la „n-am făcut nici măcar cererea”

În primăvara lui 2025, inspectoratele de poliție din România au descoperit o lozincă magică: „Am demarat procedurile”.
Nu aveau autorizații sanitare de funcționare (ASF), nu aveau sedii civilizate, în multe locuri nici măcar toalete în interior, dar aveau formularea salvatoare: „au fost demarate procedurile necesare”.

Cincisprezece luni mai târziu, în iunie 2026, realitatea arată așa: într-un județ întreg, Teleorman, există 103 obiective ale IPJ. Toate, fără excepție, sunt neautorizate sanitar. Și toate, fără excepție, au aceeași mențiune oficială: „unitatea nu a solicitat” autorizarea. Nici măcar cererea nu a fost depusă.

Asta nu o spune vreun pamfletar, o spune structura medicală a MAI, printr-un document oficial emis la 8 iunie 2026 și obținut de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”.

O instanță le prinde cu minciuna în gură

Punctul de plecare? O hotărâre definitivă de la Tribunalul București.
Prin Sentința civilă nr. 328 din 19 ianuarie 2026 (dosar nr. 16637/3/2025), Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal – admite acțiunea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și obligă două inspectorate – IPJ Suceava și IPJ Tulcea – să spună public adevărul:

  • care sunt sediile fără autorizație sanitară de funcționare;
  • de când NU o au;
  • ce activități și coduri CAEN sunt autorizate din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă;
  • și să pună la dispoziție copiile autorizațiilor deținute.

Instanța constată negru pe alb: prin formulele „au fost demarate procedurile necesare” și „au întreprins demersurile necesare”, cele două inspectorate recunosc implicit că există sedii fără autorizație.

Refuzul de a da datele concrete este calificat drept nejustificat și emis cu exces de putere, în sensul Legii nr. 554/2004. Hotărârea rămâne definitivă, nefiind atacată cu recurs.

Cu alte cuvinte, în timp ce „împuterniciții” și „desemnații” îngroapă realitatea în fraze pompoase, instanța spune clar: ați recunoscut că aveți sedii neautorizate, acum spuneți care sunt și de când le țineți așa.

Martie 2025: România, țara unde toate IPJ-urile vorbesc cu același copy-paste

Totul începe cu o solicitare legală, banală, adresată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, în baza Legii nr. 544/2001, către inspectoratele de poliție din toată țara.

Răspunsurile vin aproape la grămadă, în prima parte a lunii martie 2025. Și ce să vezi? Toată poliția României pare să aibă același „stil literar”.

Întrebate dacă au autorizație sanitară de funcționare, inspectoratele răspund, cu mici variații comice, cam așa:

  • „conducerea a demarat procedurile necesare pentru obținerea acesteia”;
  • „obținerea este un proces care presupune parcurgerea mai multor etape”.

Traducere din limba „împușcatul în picior” în limba română: la acel moment, nu aveau autorizația.

Situația declarată în scris în martie 2025, chiar de inspectoratele de poliție județene, arată astfel:

  • IPJ Suceava – numeroase sedii fără ASF, „neautorizate niciodată” din acest punct de vedere;
  • IPJ Tulcea – 46 de posturi de poliție, dintre care 16 cu grup sanitar în exterior; ASF „în curs”;
  • IPJ Buzău – 66 de posturi, dintre care 22 cu grup sanitar în exterior;
  • IPJ Dâmbovița – 82 de posturi, dintre care 34 cu grup sanitar în afara clădirii;
  • IPJ Olt – 91 de imobile, dintre care 27 cu toaletă exterioară, multe construite între 1970 și 1985;
  • IPJ Ilfov – 22 de imobile, unele dotate „modern” cu toalete ecologice;
  • IPJ Sibiu – 35 de imobile, dintre care 12 cu toaletă exterioară, construite între 1969 și 1975;
  • IPJ Bacău – 71 de imobile și 15 spații în folosință, dintre care 43 cu toaletă exterioară;
  • IPJ Timiș – 22 de imobile, parte cu toalete ecologice; ASF „în procedură de obținere”;
  • IPJ Mehedinți – 61 de posturi, dintre care 38 cu toaletă în exterior;
  • IPJ Alba – 67 de imobile; ASF „în curs de obținere”.

Numitorul comun nu este doar lipsa autorizației, ci și peisajul sanitar de secol XIX: în numeroase localități, rețeaua de apă-canal lipsește sau e nefinalizată, iar posturile de poliție funcționează cu toalete în curte, la propriu.

Faptul că, în aceeași săptămână, atâtea inspectorate folosesc aproape aceeași formulă standard indică, în mod penibil de clar, un răspuns coordonat. Nu vorbim de situații izolate, ci de o politică tăcută: „scrieți la fel, poate nu se prinde nimeni”.

Iunie 2026: „procedurile demarate” au murit la faza de tastatură

Formula „am demarat procedurile” e genul de promisiune pe care o faci ca să treacă furtuna. Sună a acțiune, dar nu presupune să și faci ceva.

Cincisprezece luni mai târziu, întrebarea evidentă este: ce s-a întâmplat cu procedurile astea?

Răspunsul oficial, în cazul IPJ Teleorman, este grotesc:

  • 8 iunie 2026: structura medicală a MAI comunică lista obiectivelor IPJ Teleorman: 103 obiective;
  • toate sunt marcate „neautorizat”;
  • toate au mențiunea „unitatea nu a solicitat” autorizarea.

Mai mult, documentul precizează că medicul șef al centrului medical județean informase conducerea IPJ Teleorman încă din 12 martie 2025 despre:

  • obligația de a solicita autorizarea sanitară;
  • răspunderea ce le revine pentru nerespectarea acesteia.

Adică: pe hârtie, în martie 2025, se recita „au fost demarate procedurile”, iar în realitate, în iunie 2026, „procedurile” nici măcar nu începuseră. Nu existau cereri depuse.

Teleormanul devine astfel simbolul perfect al „profesionalismului” procedurilor: promisiunile curg, hârtiile lipsesc, WC-ul rămâne în curte.

Direcția Medicală a MAI: „avea și are caracter obligatoriu”. Inspectoratele: „noi am crezut că e opțional…”

Toată această bătaie de joc este legată, direct, de o adresă a Direcției Medicale a MAI, emisă în martie 2025 ca răspuns la o solicitare a Sindicatului „Diamantul”.

În acest document, Direcția Medicală a MAI confirmă clar că normele privind condițiile igienico-sanitare și autorizarea sanitară, comunicate tuturor structurilor încă din 2017, nu sunt recomandări poetice:

  • „aveau și au caracter obligatoriu”
  • „trebuiau puse în aplicare”
  • sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor pe linie de sănătate publică.

Cu alte cuvinte, autoritatea medicală centrală a ministerului spune limpede: trebuie să vă autorizați sanitar, nu e la alegere.

În timp ce, la nivel local, unele inspectorate joacă sceneta „noi nu știam că ni se aplică și nouă”, Direcția Medicală a MAI le taie sonorul: știați, vi s-a comunicat, trebuia să o faceți.

Suceava: „Ordine publică nu e cu risc pentru sănătate”… dar totuși primește ASF

În județul Suceava, creativitatea juridică ajunge la absurd. Inspectoratul susține, cu un tupeu demn de manual, că activitatea „ordine publică” nu s-ar găsi printre activitățile cu risc pentru sănătate care necesită autorizație sanitară de funcționare.

Adică, în viziunea lor, polițiștii care lucrează în sedii fără apă, cu WC-ul în curte, în ture lungi, nu ar avea vreo problemă de sănătate publică.

Această poziție este pulverizată chiar de propriile lor acte:

  • două autorizații sanitare de funcționare, anexate de IPJ Suceava, emise pentru sediile din Gura Humorului și Siret, ambele datate 29 mai 2025;
  • în aceste autorizații, obiectul de activitate înscris este: „Ordine publică și siguranță națională”.

Adică exact activitatea pentru care susțin că nu ar fi necesară ASF. Pentru această activitate, autoritățile medicale au emis totuși autorizații.

Nu mai este doar inconsecvență. Este o contradicție oficială, pe hârtie: când vor să scape de responsabilitate, „ordine publică” nu e cu risc. Când trebuie să se laude sau să bifeze, „ordine publică și siguranță națională” merită ASF.

Exemplul Iași: în același minister, se poate. Dar nu pentru toți.

Din interiorul aceluiași minister vine și dovada că toată povestea cu „proceduri complicate” este doar praf în ochi.

Școala de Frontieră din Iași, o structură a MAI, deține autorizații sanitare de funcționare valabile pentru toate obiectivele sale:

  • pavilionul de învățământ;
  • spațiile de cazare;
  • cantina.

Autorizațiile sunt gestionate și afișate conform normelor. Nu există „procedurile sunt lungi”, nu există „am demarat, dar ne-am încurcat în pași”.

În același minister, într-un loc se respectă legea sanitară, în zeci de sedii de poliție se mimează respectarea ei. Diferența nu mai poate fi pusă pe seama „complexității procedurii”.

Se poate. Dar nu se vrea.

ASF nu e o hârtie de pus în biblioraft. E minimul de demnitate.

Autorizația sanitară de funcționare nu este o ștampilă decorativă. Ea certifică faptul că un spațiu în care lucrează oameni – polițiști care fac ture lungi, mănâncă la popotă, se spală la grupuri sanitare, dorm în cazărmi – respectă măcar normele minime de igienă și sănătate publică.

Normele interne ale MAI cer, expres:

  • alimentare cu apă potabilă;
  • canalizare funcțională;
  • dezinsecție și deratizare periodică;
  • curățenie efectuată de personal instruit, echipat corespunzător;
  • control medical periodic pentru personalul care se ocupă de igienă.

Când un sediu funcționează fără ASF, iar în multe cazuri nici măcar nu are grup sanitar în interior, nu mai vorbim de o problemă „administrativă”, ci de o batjocură la adresa sănătății și demnității polițiștilor.

Statul le cere să apere legea din clădiri care nu respectă nici măcar standardul unei școli de sat de acum 50 de ani.

Împuterniciții și desemnații: gardienii sistemului „WC în curte, ASF pe hârtie”

Și atunci, ce fac toate armatele de „împuterniciți” și „desemnați” care conduc vremelnic inspectorate, servicii, birouri? La ce sunt ei buni, dincolo de semnături pe condici și postări cu „misiuni complexe” pe Facebook?

Răspunsul amar, desprins din realitatea acestor documente, e următorul:
Poate acesta este, de fapt, rolul lor în schema sistemului.

Poate, de sus până jos, rolul ascuns al împuterniciților și desemnaților este:

  • să țină rahatul sub preș (la propriu și la figurat);
  • să țină Ministerul Afacerilor Interne sub radarul legalității sanitare;
  • să se asigure că polițiștii de rând acceptă, zi de zi, să le fie încălcate:
    • drepturile;
    • interesele;
    • sănătatea;
    • demnitatea la locul de muncă.

Atât timp cât nimeni nu întreabă, nimeni nu verifică și nimeni nu are curaj să spună lucrurilor pe nume, sistemul funcționează perfect: „am demarat procedurile” devine echivalentul instituțional al lui „lasă, că merge și așa”.

Cine spune lucrurile astea și de unde sunt datele

Datele folosite aici nu sunt zvonuri și nu provin din „surse anonime”. Ele vin direct din:

  • răspunsuri oficiale, în scris, comunicate de inspectoratele de poliție județene în martie 2025, în temeiul Legii nr. 544/2001;
  • un document emis de structura medicală a MAI la 8 iunie 2026, privind situația IPJ Teleorman;
  • o hotărâre judecătorească definitivă – Sentința civilă nr. 328/19.01.2026, Tribunalul București, dosar nr. 16637/3/2025;
  • comunicări ale Direcției Medicale a MAI, care confirmă caracterul obligatoriu al normelor igienico-sanitare din 2017.

Toate acestea au fost adunate, analizate și aduse la lumină de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (SPR DIAMANTUL).

Într-un stat normal, asemenea documente ar declanșa controale, demiteri și dosare.
În România, deocamdată, declanșează doar încă un val de „am demarat procedurile”. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

OCDE avertizează: România, împinsă spre recesiune și datorie publică record. Semnal de alarmă pentru economie și nivelul de trai

Publicat

pe

De

Datorie publică spre 75% din PIB și risc de recesiune în 2026

România se apropie periculos de zona de risc major în plan economic, potrivit celui mai recent raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), analizat de Cotidianul Național într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu. Proiecțiile indică o creștere accelerată a datoriei publice, care ar putea ajunge la 75% din PIB chiar în acest an, în timp ce anul 2026 este conturat ca un an de recesiune, cu inflație ridicată și o prăbușire accentuată a nivelului de trai.

OCDE estimează că datoria publică a României va urca de la 69,8% la 75% din PIB în intervalul 2025–2027, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea finanțelor publice pe termen mediu.

Ani de politici costisitoare și dezechilibre acumulate

Claudia Marcu arată că România se află, din punct de vedere economic, într-o „fază premergătoare falimentului”, după un șir de decizii politice și economice controversate, începând cu anul 2020. Miliarde de euro au fost consumate în perioada pandemiei pe programe scumpe, achiziții discutabile și închiderea extensivă a economiei, urmate de noi cheltuieli pentru sprijinirea Ucrainei.

În paralel, populației i s-au cerut noi sacrificii, prin majorări de taxe și impozite. Peste acest tablou s-au suprapus efectele combinatului „Green Deal – liberalizare energie”: închiderea termocentralelor pe cărbune, cu impact asupra echilibrului energetic, și liberalizarea prețurilor la energia electrică, care a împins în sus costurile pentru economie și gospodării.

OCDE: consum prăbușit, industrie în declin, inflație cu două cifre

Raportul OCDE conturează o imagine sumbră a principalilor indicatori economici:

  • producția industrială a scăzut cu 2,2% față de anul precedent, în martie 2026, cu un impact puternic al slăbiciunii sectorului auto;
  • consumul privat, intrat pe o pantă descendentă în a doua jumătate a lui 2025, a rămas slab și la începutul lui 2026, vânzările cu amănuntul reducându-se cu 3,2% în martie față de anul anterior;
  • inflația totală a urcat la 10,7% în aprilie, împinsă de creșterea prețurilor la energie după eliminarea plafoanelor la electricitate și majorarea TVA.

„Consumul privat va rămâne slab până la mijlocul anului 2026, deoarece creșterea salarială mai lentă, inflația persistentă și înăsprirea fiscală continuă să erodeze veniturile reale disponibile”, se arată în analiza OCDE, care identifică drept riscuri-cheie: întârzierile în absorbția fondurilor din PNRR, o consolidare fiscală insuficientă și noi presiuni inflaționiste venite din zona energiei și a salariilor.

OCDE cere consolidare fiscală suplimentară. Spațiu de manevră tot mai îngust

Chiar și în acest context tensionat, OCDE recomandă României o consolidare fiscală suplimentară după 2026, pentru a readuce datoria publică pe o traiectorie sustenabilă. Accentul este pus pe:

  • o colectare mai eficientă a impozitelor;
  • prioritizarea și eficientizarea cheltuielilor publice;
  • eliminarea risipei și a programelor cu impact redus.

În lipsa acestor măsuri, avertizează organizația, presiunea pe buget și pe costurile de finanțare ale României va crește semnificativ.

Pronostic optimist privind energia, contestat de realitatea din teren

Unul dintre puținele elemente relativ optimiste din raportul OCDE vizează dinamica prețurilor la energie. Organizația estimează că inflația ar urma să scadă semnificativ de la mijlocul anului 2026, pe fondul „efectelor de bază” și al unei prognozate reduceri a prețurilor la energie.

Claudia Marcu notează însă că, în condițiile unui deficit structural de producție internă de energie și ale dezechilibrelor produse de închiderea capacităților pe cărbune, o astfel de scădere nu se întrevede realist în următorii ani. De altfel, OCDE recomandă explicit României:

  • extinderea capacităților de energie regenerabilă;
  • consolidarea infrastructurii energetice;
  • aprofundarea integrării în piața energetică europeană.

Aceste măsuri ar trebui, teoretic, să îmbunătățească securitatea energetică și, în timp, să atenueze presiunea asupra prețurilor.

Un viitor economic tot mai incert

Concluziile raportului OCDE, coroborate cu analiza publicată de Cotidianul Național, indică un orizont economic extrem de complicat pentru România: datorie publică în creștere accelerată, risc de recesiune în 2026, inflație ridicată și un consum privat erodat de taxe mai mari și salarii care nu țin pasul cu scumpirile.

În lipsa unei schimbări de direcție în politicile fiscale, energetice și de investiții, avertismentul este clar: spațiul de manevră se îngustează rapid, iar nota de plată pentru deciziile ultimilor ani riscă să fie achitată, din greu, de populație.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 minute ago

Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP

Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior...

Exclusivo zi ago

Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)

Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.

Exclusivo zi ago

Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele

Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul...

Exclusivo zi ago

Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului

Pe 12 iunie 2026, ziarul de investigații Incisiv de Prahova a publicat articolul „Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele...

Exclusivo zi ago

EVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI

Pamflet usturător despre cum se răsplătește „excepționalul” în sistemul penitenciar GARDUL E MIC, SALARIUL E MARE La 12 august 2025,...

Exclusiv2 zile ago

Țara se vinde la kilogram de șantier. Cum vrea Guvernul Bolojan să împingă Mangalia în brațele Rheinmetall, peste capul CSAT

Operațiunea „SAFE”: Salvăm pe cine trebuie, nu ce trebuie În România anului 2026, „securitatea națională” pare să însemne altceva decât...

Exclusiv2 zile ago

DN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani

Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul pasaj rutier spre strada Înfrățirii, România își arată, simultan, toate fețele:...

Exclusiv2 zile ago

Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele regat al lui Barbu Iulian Constantin

Când Codul Penal devine regulament de ordine interioară Într-o comună liniștită din Prahova, Scorțeni, instituțiile statului par să funcționeze după...

Exclusiv2 zile ago

Coca-Cola HBC Ploiești: Reciclare pe persoană fizică, „donații” pe banii firmei și IBC-uri la tarabă

„Sustenabilitate” la Ploiești: premii la vârf, mizerie la bază Reciclarea și valorificarea de deșeuri pe persoană fizică pare să fi...

Exclusiv2 zile ago

Inspectoratul General al Miliției de Frontieră: „Aproximativ” stat de drept, cu „vigilență revoluționară” la plic

Când Poliția de Frontieră numără „aproximativ” degetele și apără „cuceririle revoluționare” cu Legea din 1971 Poliția de Frontieră, înapoiată rău:...

Exclusiv2 zile ago

Polițistul – slugă la stat, călugăr în viața privată. Avocatul – business class spre orice SRL

Avocatul, de la „incompatibil” la „orice, dar cu stil” Ieri, Camera Deputaților (cameră decizională, nu doar cameră de ecou) a...

Exclusiv2 zile ago

Parteneriat strategic sau stat-remorcă?

Când microfonul propagandei de la București bubuie cu vorbe mari despre „Parteneriatul Strategic cu SUA”, realitatea rece, notarială, din registrele...

Exclusiv2 zile ago

„Mingea de aur a adeziunii”: Fotbal cu șantaj sindical pe banii statului

Sport de performanță în penitenciare: „Vrei pe teren? Semnezi la noi!” În timp ce România încă mai crede că fair-play-ul...

Exclusiv3 zile ago

Scrisoare deschisă a fermierilor din Prahova: opriți experimentul antigrindină, nu suntem material de laborator

Experiment pe cer străin: cum vrea statul să pună fermierii din Prahova cobai la „noua tehnologie” antigrindină „NU VOI DECIDEȚI...

Exclusiv3 zile ago

Republica Rachetă: cum își bombardează statul norii, fermierii și bunul‑simț. Prahova, frontul unde „mafia antigrindină” vrea să reintre pe cer pe șest

„RELUĂM TRAGERILE!” – LOVITURA PE FURATE ÎN INTERIMAT În timp ce Ministerul Agriculturii e în regim de avarie, cu ministru...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv