Anchete
DRONA FANTOMĂ, RADARUL ORB ȘI VECINUL NERĂZBOINIC: CUM A AJUNS ROMÂNIA „CORIDOR DE ZBOR” INVIZIBIL
Ministerul Apărării Naționale ne anunță solemn că „nu s-a detectat nimic”. Nicio dronă, niciun vehicul aerian, nici măcar o muscă NATO nu ar fi trecut dinspre România spre Bulgaria. Radarul nostru, acest „Sfânt Dumitru” al spațiului aerian, jură că cerul a fost mai curat ca imaginea de campanie a unui ministru în an electoral.
Problema e că, la nici 100 de metri de granița cu România, pe partea bulgară, o dronă a decis să explodeze. Nu metaforic, nu la știri, ci fizic. Bum. Cratere, anchete, Consiliu de Securitate la Sofia, premierul Bulgariei ieșind public să spună: a venit dinspre România.
România, calmă ca un funcționar la 15:59: – Radarul n-a văzut nimic. – Atunci nu există. – Ce explodează la vecini nu ne privește.
MApN ne explică doct că sistemele radar „nu au detectat” și „nu au fost înregistrate evoluții de ținte aeriene” care să indice o traiectorie către Bulgaria. Traducere: dacă nu apare pe ecran, atunci ori nu există, ori e prea complicat să recunoaștem că avem o problemă. Că despre drone care zboară la altitudini mici, profile mici, bruiaje și realități de război modern mai bine să nu discutăm, să nu stricăm liniștea strategică.
În timp ce Bucureștiul își spală mâinile cu apă radar, Sofia mută trupe de la granița cu Turcia la frontiera cu România. Adică bulgarii, care se uită la noi ca la un potențial culoar de zbor pentru jucării explozive, reacționează militar. Noi, în schimb, reacționăm cu un comunicat steril, standard:
– Monitorizăm permanent.
– Nu am văzut nimic.
– Dacă apare ceva relevant, revenim.
E ca și cum vecinul vine la poartă și zice:
– Ți-a sărit o cărămidă de pe casă în curtea mea și a explodat.
Iar tu, cu zâmbet instituțional:
– Eu n-am văzut nicio cărămidă. Uite, în catastif nu scrie nimic. Deci nu e.
Cireașa de pe tort: nimeni nu știe de unde e drona și care era ținta. Asta nu împiedică Bulgaria să se teamă, dar e suficient ca România să se declare imaculată: „nu noi, altul”. Că suntem membru NATO, parte a unei regiuni fierbinți, aproape de un război, cu drone căzând în Ucraina, Rusia, Marea Neagră – detalii plictisitoare. Important e să dăm bine în comunicat.
Concluzia?
Bulgaria își întărește frontiera cu România. România își întărește paragraful cu „nu am detectat”.
La noi explodează doar încrederea. Restul – rămâne „confidențial”, că așa dă bine la imagine. (Irinel I.).
Anchete
Procurorul „neînlocuibil” Todoran își pregătește fotoliul de DIICOT: dosare tari, funcție beton, sistem fericit
Când credeai că ai văzut tot spectacolul justiției române, mai apare un episod. De data aceasta, protagonistul este procurorul DIICOT Adrian-Petre Todoran, cunoscut publicului larg mai ales prin prisma dosarului în care liderul suveranist Călin Georgescu a fost arestat preventiv pentru înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie că, în timp ce dosarele explodează în spațiul public, domnul Todoran își așază liniștit viitorul profesional: a depus cerere să rămână în continuare la DIICOT, în aceeași structură, doar că fără haina de șef.
Todoran, șef de secție azi, simplu procuror „de lux” mâine
Concret, procurorul DIICOT Adrian-Petre Todoran, șef al Secției de combatere a criminalității organizate din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a formulat o cerere prin care solicită să-și continue activitatea în aceeași structură, după data de 4 ianuarie 2027, când îi expiră mandatul de șef de secție.
Cu alte cuvinte: funcția trece, scaunul rămâne. Sistemul nu-și lasă oamenii „pe drumuri”, mai ales când aceștia gestionează dosare cu impact politic și mediatic.
Cererea lui Todoran a fost pusă cumințel pe ordinea de zi a ședinței Secției pentru procurori a CSM din data de 10 noiembrie 2026. Formula birocratică sună impecabil, ca într-un manual de tehnică a limbajului steril:
„Solicitarea domnului TODORAN ADRIAN-PETRE, procuror șef al Secției de combatere a criminalității organizate din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de continuare a activității în cadrul aceleiași structuri specializate, la încetarea mandatului funcției de conducere deținute”.
Traducere liberă: „Am fost șef, am avut dosare grele, vreau să rămân tot aici. Sistemul mă știe, eu știu sistemul. Ne înțelegem.”
„Desigur” că nu există motive de respingere. Sistemul nu-și înțeapă oamenii
Potrivit informațiilor prezentate de Lumea Justiției, nu există vreun motiv real pentru care cererea lui Adrian-Petre Todoran să fie respinsă. Asta reiese atât din practica CSM, cât și din logica de castă a sistemului: procurorii care au condus structuri sensibile și au instrumentat dosare de mare vizibilitate rar ajung să fie „pierduți” de sistem.
Arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat nu pare să umbrească deloc traseul instituțional al lui Todoran. Dimpotrivă, imaginea care se conturează este a unui magistrat bine ancorat, care își prelungește liniștit cariera exact acolo unde a jucat roluri-cheie.
În timp ce opinia publică se întreabă cum se fac și se desfac dosarele de profil înalt, sistemul pare preocupat de cu totul altceva: continuitatea oamenilor-cheie pe poziții.
CSM – fabrică de continuitate și pensii speciale
Aceeași ședință a Secției pentru procurori a CSM nu se ocupă doar de viitorul liniștit al lui Todoran. Pe ordinea de zi se regăsește și o „plecare de lux” din vârful Ministerului Public.
Este vorba despre procuroarea Antonia-Eleonora Constantin, șefa Secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). În cazul acesteia, se discută eliberarea din funcție prin pensionare. Adică exact traseul clasic: poziție înaltă, influență mare, apoi ieșire la pensie cu toate beneficiile aferente.
CSM, întruchipat în această Secție pentru procurori, apare astfel ca o veritabilă uzină de omologat două categorii de destine:
- cei care rămân „pe poziții” în structuri sensibile;
- și cei care ies din scenă cu pensii grele, după cariere în vârful piramidei.
Justiția – între arestări spectaculoase și cariere betonate
În timp ce liderul suveranist Călin Georgescu se confruntă cu acuzații grave și cu un dosar instrumentat de DIICOT sub coordonarea procurorului Todoran, sistemul de justiție își vede de rutina lui: mandate care se încheie, cereri de continuitate, pensionări cu onoruri.
Pamfletar vorbind, imaginea este aceea a unui teatru în care, pe scenă, publicul vede arestări, cătușe, conferințe de presă, declarații dure și acuzații de grup infracțional organizat; în culise, se discută calm cine rămâne în birou, cine iese la pensie și cine primește încă un mandat sau măcar un loc cald.
Sursa informațiilor despre cererea lui Adrian-Petre Todoran și despre agenda CSM este publicația Lumea Justiției, care continuă să scoată la lumină nu doar dosare, ci și traseele de carieră ale celor care le instrumentează.
Final de scenă: inculpați schimbători, instituții de neclintit
Personajele se schimbă: azi Călin Georgescu, mâine alt nume „sonor”. Dosarele vin și pleacă. Dar structurile, funcțiile și traseele procurorilor „de sistem” par a fi bătute în piatră.
Adrian-Petre Todoran nu cere mult: doar să rămână acolo unde a fost, într-o structură de forță, în timp ce alți colegi se retrag la pensii de lux. Iar CSM, de cele mai multe ori, nu este arbitrul sever al sistemului, ci mecanismul prin care se confirmă ceea ce era deja decis în culise: continuitatea oamenilor „potriviți” în locurile „potrivite”. (Irinel I.).
Anchete
Justițiarul cu telefonul pe sârmă: Cum se vânează pedofili cu dosar penal la parchet
EROUL DE CARTIER, RIDICAT CA INFRACTOR
„Justițiarul de Berceni”, pe numele lui real Alexandru Constandachi, vânător de pedofili și coșmarul prădătorilor sexuali, a ajuns el însuși la „vânat”: reținut, apoi arestat la domiciliu, ca în final să fie eliberat din arest, într-un dosar în care este acuzat că ar fi bătut și sechestrat un posibil prădător sexual. Adică omul a prins un individ suspect, l-a predat poliției – și, ce să vezi, el e cel care ajunge să dea explicații cu cătușe la pachet.
Conform relatărilor din publicația Lumea Justiției, întreaga poveste a început de la un posibil prădător sexual prins de Constandachi și predat organelor. Și, ca în orice scenariu absurd marca „justiție românească”, cel care se luptă cu pedofilii ajunge sub lupa procurorilor, iar „posibilul prădător” devine, aproape artistic, personaj secundar în dosar.
TELEFONUL JUSTIȚIARULUI, MAI INTERESANT DECÂT POSIBILUL PRĂDĂTOR
Între timp, mai aflăm un detaliu savuros: activistul civic a avut telefonul interceptat în această cauză. N-o spun „dușmanii poporului”, ci chiar procuroarea de caz – Iulia-Raluca Neagoe, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Aceasta i-a trimis lui Alexandru Constandachi o înștiințare oficială că i-au fost ascultate convorbirile telefonice. Lumea Justiției prezintă inclusiv facsimilul documentului. Bineînțeles, totul „în litera și spiritul legii”: mai întâi te ascultăm, apoi te anunțăm frumos, eventual după ce am tras cu urechea cât a trebuit.
CUM SUNĂ LEGEA CÂND DEVINE MANUAL DE ASCULTARE
Partea frumoasă – dacă mai poate fi numit „frumos” – e că această interceptare vine ambalată impecabil în hârtie de Cod de procedură penală, art. 145, intitulat poetic „Informarea persoanei supravegheate”.
Legea spune așa:
- În cel mult 10 zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul trebuie să informeze în scris fiecare persoană supravegheată cu privire la măsura dispusă asupra sa.
- Apoi, în termen de 20 de zile de la primirea acestei informări, persoana are dreptul să ceară procurorului să-i prezinte procesele-verbale și chiar să-i pună în față convorbirile, imaginile și toate minunile rezultate din supraveghere.
Teoretic, democrație și transparență. Practic, îți dai seama că ai fost ascultat abia după ce s-a terminat spectacolul. Ai dreptul să afli ce au înregistrat – dar abia după ce au înregistrat tot ce-au vrut.
CÂND JUSTIȚIA ÎȚI SPUNE „TE-AM ASCULTAT PENTRU BINELE TĂU”
Legea mai are și o parte „flexibilă”, foarte utilă pentru cei care apasă pe butonul de înregistrare. Art. 145 alin. (3) îi permite procurorului să amâne informarea sau prezentarea conținutului interceptărilor, dacă asta ar putea:
- „Perturba” desfășurarea urmăririi penale;
- Pune în pericol siguranța victimei, martorilor sau familiilor lor;
- Crea „dificultăți” în supravegherea tehnică a altor persoane implicate.
Cu alte cuvinte: te putem asculta liniștiți, iar să-ți spunem sau nu – asta decidem noi, în funcție de „interesul anchetei”. Iar tu, cetățean, stai cuminte și așteaptă hârtia. Sau nici măcar.
JUSTIȚIAR INTERCEPTAT, POSIBIL PRĂDĂTOR APROAPE DISPĂRUT DIN CADRU
Pamfletar vorbind, situația arată așa:
- Avem un om care se luptă cu pedofili, îl prinde pe unul și îl predă poliției.
- În loc să vedem o cruciadă contra prădătorilor sexuali, asistăm la o operațiune meticuloasă contra celui care îi vânează.
- Telefonul justițiarului devine obiect de studiu, iar instituțiile statului par mai preocupate să asculte activistul decât să urmărească până la capăt presupusul prădător.
Nu știm ce e mai grotesc: faptul că un vânător de pedofili ajunge să fie tratat ca un pericol public, sau că sistemul, în loc să-l protejeze, îi scotocește telefonul cu zel de laborator.
MORALA: ÎN ROMÂNIA, DACĂ VÂNEZI RĂUL, RIȘTI SĂ DEVII TU „PROBLEMA”
Cazul relatat de Lumea Justiției ridică o întrebare incomodă: în ce fel de justiție trăim, dacă un activist care prinde un posibil prădător sexual ajunge supravegheat tehnic, interceptat, reținut și arestat la domiciliu, în timp ce opinia publică nici măcar nu mai află detalii clare despre soarta celui suspectat de fapte abominabile?
În loc să vedem instituții care colaborează cu cei ce expun pericole reale pentru copii, avem un tablou în care statul pare mai deranjat de justițiar decât de prădător.
Concluzia pamfletului?
În România, când suni să anunți că ai prins un posibil pedofil, ai grijă ce vorbești la telefon. Nu de alta, dar s-ar putea ca, la final, singurul „dosar bine lucrat” să fie chiar al tău. (Irinel I.).
Pamflet inspirat din relatările publicației Lumea Justiției
Anchete
Violența domestică, dincolo de frică: o seară dedicată sprijinului și soluțiilor concrete
Pe 27 noiembrie, Sala Dalles găzduiește un eveniment care aduce în prim-plan violența domestică și nevoia de sprijin pentru persoanele afectate. Participarea este gratuită, pe bază de rezervare.
Violența domestică nu lasă doar urme vizibile. Frica, izolarea și sentimentul că nu există o ieșire pot deveni parte din viața de zi cu zi a celor care trec prin astfel de situații. Evenimentul „Violența domestică, dincolo de frică” își propune să vorbească despre această realitate și despre pașii care pot duce către siguranță și o viață demnă.
Întâlnirea va avea loc vineri, 27 noiembrie 2026, de la ora 19:00, la Sala Dalles, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 18, în București. Intrarea este gratuită, cu rezervarea locului în prealabil.
Un eveniment în cadrul celor 16 zile de activism
Evenimentul se desfășoară în cadrul campaniei internaționale 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor, care începe pe 25 noiembrie, de Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, și se încheie pe 10 decembrie, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului.
Campania atrage atenția asupra violenței împotriva femeilor și susține eforturile de prevenire și combatere a acesteia. Mesajul central este că nimeni nu ar trebui să fie nevoit să trăiască în frică și că informarea și sprijinul pot fi pași importanți spre siguranță.
Reprezentant al Poliției Române, la întâlnire
Inspectoratul General al Poliției Române va fi reprezentat de comisarul-șef de poliție Alexandru Leuțu-Cotroceanu, director al Direcției de Ordine Publică.
Prezența reprezentantului Poliției Române subliniază importanța colaborării și a informării cu privire la protecția persoanelor afectate de violența domestică.
Există sprijin și o cale către siguranță
Violența domestică poate fi însoțită de tăcere și teamă, însă persoanele aflate în astfel de situații nu sunt singure. Există legi care oferă protecție, adăposturi sigure și servicii de sprijin. A cere ajutor poate fi un prim pas către ieșirea dintr-o situație de abuz.
Evenimentul „Violența domestică, dincolo de frică” invită publicul să acorde atenție acestei realități și să susțină mesajul că fiecare persoană are dreptul la o viață în siguranță, fără violență și fără teamă.
Participarea este gratuită, cu rezervare
Evenimentul va avea loc la Sala Dalles, Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 18, București, începând cu ora 19:00. Accesul este gratuit, pe baza rezervării locului. Informațiile despre eveniment și rezervări sunt disponibile pe site-ul Sălii Dalles.
Nimeni nu trebuie să trăiască în frică. Există sprijin, există protecție și există o cale către o viață demnă și liniștită. (Sava N.).
-
Exclusivacum 20 de oreIPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
-
Exclusivacum 2 zile„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
-
Exclusivacum 5 zileGuvernul, arbitru la „ruleta disciplinară” in M.A.I.: polițiști judecați după regulile scrise cu pixul șefului de tură
-
Exclusivacum 20 de oreMizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul
-
Exclusivacum 4 zileMAI, fabrica de șefi „desemnați”: cum s-a transformat DGMRU în biroul de lipit grade și pile
-
Exclusivacum 5 zilePermisiile sub semnul întrebării: încă un deținut nu s-a întors, iar deciziile conducerii ANP cer explicații




