„Reformă” la MAI: intră cine trebuie, nu cine muncește

Pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne a apărut, în liniștea caldă a verii, Dispoziția Directorului General al Direcției Generale Management Resurse Umane nr. 11859/08.07.2026. Pe românește, hârtia oficială care stabilește cum se face recrutarea pentru concursul de admitere la masterul profesional destinat formării ofițerilor de poliție, specializarea „Științe penale în asigurarea ordinii și siguranței publice”, la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, pentru anul universitar 2026–2027.

Potrivit documentului, condițiile și criteriile sunt copiate impecabil din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și din OMAI nr. 140/2016 privind managementul resurselor umane. Totul pare legal, curat, ambalat frumos. Numai că, așa cum dezvăluie Sindicatul Europol, „diavolul” e în detalii: cine are voie să intre și, mai ales, cine e ținut afară.

Master „proaspăt scos din cutie”: bine ați venit, civili; agenții, pe dinafară

Conform dispoziției, la concurs pot participa:

• absolvenți cu diplomă de licență sau echivalentă ai studiilor universitare de lungă durată;
• absolvenți de ciclul I de studii universitare de licență, cu durata de minimum 4 ani (240 de credite).

Dar există o condiție-bomboană: candidații nu trebuie să fi absolvit anterior un program de formare inițială destinat personalului MAI.

Traducere liberă, în limbaj de stradă:
Dacă ești deja polițist-agente, ai muncit ani de zile în stradă, ai văzut noaptea, frigul și scandalurile, ești automat dat la o parte. Masterul e pentru „noi”, nu pentru „ăștia din sistem”.

Cu alte cuvinte, agenții de poliție sunt excluși oficial de la participarea la concurs. Programul este rezervat, cu o eleganță cinică, doar persoanelor din afara sistemului. Asta, în ciuda criticilor repetate ale Sindicatului Europol, care a cerut explicit modificarea legislației pentru a permite accesul polițiștilor aflați deja în activitate.

160 de locuri la „școala de șefi”. Cine prinde bilet la lojă

Pentru anul universitar 2026–2027, sunt scoase la concurs 160 de locuri pentru programul de studii cu durata de un an. Din acestea, 8 sunt locuri rezervate, astfel:

• 2 locuri pentru candidați proveniți din sistemul de protecție socială;
• 2 locuri pentru candidați de etnie romă;
• 2 locuri pentru candidați de etnie maghiară;
• 2 locuri pentru candidați aparținând altor minorități naționale.

Pe hârtie, totul arată minunat: diversitate, incluziune, șanse egale. În realitate, singura categorie explicit alungată de la poarta masterului este fix categoria care duce Poliția în spate: agenții.

Adică exact oamenii care, dacă ar avea acces la astfel de programe, ar putea deveni ofițeri cu experiență reală, nu doar cu diplome proaspete și CV-uri parfumate.Ofițer la 26 de ani, șef peste oameni cu 20 de ani de teren

Modelul „de carieră” gestionat de MAI arată cam așa:

• un absolvent de facultate, la 22–23 de ani, intră la masterul profesional,
• devine ofițer de poliție cu gradul de subinspector,
• iar la 26–27 de ani, cu vreo 3 ani de experiență în acte, poate ajunge, prin împuternicire sau desemnare, să conducă structuri întregi.

În subordine? Agenți cu 15–20 de ani în câmpul muncii, care știu pe dinafară cartiere, interlopi, metode, probleme reale. Dar în „marea înțelepciune” a sistemului, experiența de teren contează mai puțin decât faptul că ai bifele corecte în rubricile „studii” și „program urmat”.

Agenții, între timp, privesc pe geam la „școala de șefi”, pentru că legislația, așa cum este ea păzită cu îndârjire de decidenții din MAI, îi blochează la intrare.

Agenții – buni de muncă, nu buni de promovat

Sindicatul Europol arată de ani de zile același lucru:
dacă agenților nu li se deschid porțile către programe reale de formare superioară, corpul ofițerilor va continua să fie decuplat de la realitatea din stradă.

Dar, în loc să folosească masterul profesional pentru a ridica în grad oameni cu experiență și competență practică, MAI preferă să îl transforme într-un fel de „fast-track” pentru ofițeri tineri, scoși din foaie și ștampilă, nu din teren.

Decidenții refuză să modifice legislația, în ciuda propunerilor și criticilor constante venite dinspre organizațiile sindicale, inclusiv Sindicatul Europol. De fapt, mesajul implicit către agenți este simplu și crud:
muncește, riscă-ți pielea, dar nu visa prea mult la ofițer – pozițiile de sus se rezervă altora.

„Reforma” pe hârtie și realitatea din secție

În timp ce la nivel declarativ se vorbește despre profesionalizare, modernizare și meritocrație, în practică se ridică un zid birocratic între agenții de poliție și accesul la corpul ofițerilor.

Se construiește astfel o Poliție cu:

• ofițeri tineri, „corect” recrutați din afara sistemului, dar cu experiență minimă,
• și agenți vechi, ținuți în subordine, cu ușa închisă la formări superioare.

Iar când ceva nu merge – când anchetele se blochează, când structurile nu funcționează, când moralul cade – vina se pune, convenient, tot pe „sistem”, nu pe cei care au desenat regulile în așa fel încât munca de jos să nu aibă cum să ajungă sus.

Concluzie: un master, două Românii în aceeași uniformă

Masterul profesional „Științe penale în asigurarea ordinii și siguranței publice”, organizat la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, ar fi putut fi un instrument real de reformă internă, așa cum au subliniat în mod repetat organizațiile sindicale, inclusiv Sindicatul Europol.

În forma impusă de MAI, devine altceva:
un filtru prin care sunt primiți „aleșii” din afara sistemului, în timp ce oamenii care poartă deja uniforma sunt lăsați, elegant și rece, în sala de așteptare.

În România în care trăim, nu toți polițiștii sunt egali. Unii sunt buni de plimbat în comunicate de presă, alții doar de trimis în stradă. Iar la masterul „de fițe”, agenții pot privi, deocamdată, doar de la distanță. (Cerasela N.).