Pe măsură ce Emiratele Arabe Unite se confruntă cu un număr disproporționat de atacuri din partea Iranului, mica națiune din Golf, situată la sud de Iran, pare să divulge tot mai puține informații despre succesul sistemelor sale de apărare aeriană în ultimele zile.

O schimbare brusca în transparență

În primele zece zile ale conflictului, EAU s-au remarcat prin furnizarea de date detaliate privind rachetele și dronele care le-au atacat spațiul aerian, precum și despre interceptările reușite. De exemplu, Ministerul Apărării a anunțat că, până la 8 martie, fuseseră detectate un total de 1.422 de vehicule aeriene fără pilot (UAV), dintre care 1.342 au fost interceptate. Toate cele opt rachete de croazieră amenințătoare fuseseră, de asemenea, doborâte.

Însă, în ultimele două zile, se pare că guvernul emirat a adoptat o altă abordare, postând doar numărul de rachete și drone cu care a „angajat lupta” în ziua respectivă. În total, Ministerul Apărării a menționat că atacurile au dus la șase decese. Ministerul nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii cu privire la această schimbare.

De ce secretul? Experții evaluează situația

Lipsa bruscă de detalii a stârnit speculații în rândul analiștilor din domeniul apărării. Jean Loup Samaan, cercetător principal la Middle East Institute al Universității Naționale din Singapore, sugerează un motiv potențial: „Este dificil de speculat de ce EAU publică mai puține detalii. Dar îmi imaginez că, după aproape două săptămâni de război, capacitățile de apărare aeriană ale majorității statelor din Golf se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește epuizarea.”

Brian Carter, manager de cercetare la American Enterprise Institute (AEI), a scris pe platforma X că EAU „probabil a încetat să mai facă diferența între munițiile ‘detectate’ și cele ‘interceptate’, deoarece publicitatea acestor informații afectează securitatea operațională. Fiecare muniție ‘interceptată’ înseamnă un interceptor mai puțin de care Iranul să-și facă griji.”

Scutul de fier al EAU: Un arsenal High-Tech sub foc

Printre sistemele de apărare aeriană, EAU operează sistemele americane Terminal High Altitude Air Defense (THAAD) și Patriot, precum și sistemul sud-coreean Cheongung-II KM-SAM de rază medie.

Aceste sisteme au fost puse la încercare în timpul atacurilor iraniene asupra EAU, care, în cel mai apropiat punct, se află la aproximativ 60 de mile de coasta de sud a Iranului. EAU au fost vizate de mai mult de jumătate din numărul de drone pe care Iranul le-a folosit pentru a ataca toate celelalte state arabe la un loc – 1.514 drone vizând EAU dintr-un total de 2.491 de drone care au atacat Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Iordania și Bahrain la un loc, conform datelor compilate de think-tank-ul american Foundation for Defense of Democracies și celor publicate de guvernul saudit.

De asemenea, EAU au înregistrat cel mai mare număr de rachete îndreptate spre spațiul lor aerian: un total de 283 de rachete, comparativ cu cele 831 de rachete care au fost dispersate între Kuweit, Bahrain, Qatar și Iordania. Din toate proiectilele lansate din Iran, aproximativ 48% au vizat EAU.

Ținta numărul unu: Geografie și geopolitică

Marwa Maziad, profesor asistent de relații internaționale la Gildenhorn Institute for Israel Studies de la Universitatea din Maryland, a declarat pentru Breaking Defense că „EAU este lovit mai frecvent deoarece Iranul îl consideră statul din Golf cel mai aliniat strategic cu Israelul. Normalizarea și coordonarea profundă în materie de securitate creează percepția implicării, chiar dacă EAU nu lansează ei înșiși atacuri [asupra Iranului].”

Expertul în apărare și securitate David Des Roches a spus că unul dintre motivele pentru care EAU primește cel mai mare număr de atacuri este geografia simplă. „Sunt cei mai apropiați, iar faptul că inventarul de rachete cu rază scurtă al Iranului nu a fost atins în timpul războiului de 12 zile, ei au un inventar intact acolo, așa că au o mulțime de rachete care nu pot ajunge în Israel și pe care au decis să le lanseze asupra EAU.”

În opinia sa, Mohammed Soliman, cercetător principal la Middle East Institute, a spus că Dubai reprezintă, de asemenea, ceva ce Iranul găsește amenințător: „o economie deschisă, conectată global, prosperând chiar peste Golful Arabic.”

„Nu este vorba doar despre bazele americane. EAU a construit un model bazat pe turism, finanțe, tehnologie și logistică,” a spus el. „Lovind acel model se transmite un mesaj. Iranul vrea să deterioreze reputația Dubaiului ca un hub global sigur, ceea ce, pentru Teheran, are o greutate strategică mult mai mare.”

De ce unele drone trec de apărarea aeriană

Știrile și cifrele emise de statele arabe arată că dronele au avut mai mult succes în penetrarea apărărilor aeriene decât rachetele, ceea ce, potrivit analiștilor, s-ar putea datora naturii lor intrinsec mai „șmechere” sau prioritizării sistemelor de apărare aeriană.

„Problema cu UAV-urile este legată de detectare: zboară la altitudine mai mică și traiectoria lor se poate schimba ușor, ceea ce face dificilă detectarea lor de către radare,” a spus Samaan. „Apoi, interceptarea este, de asemenea, dificilă; majoritatea sistemelor de apărare operate în Golf sunt concepute împotriva amenințărilor cu rachete, dronele rămân greu de interceptat din cauza manevrabilității lor.”

Andreas Krieg, lector superior la Școala de Studii de Securitate de la King’s College London, a menționat că unele dintre primele victime ale atacurilor iraniene au inclus radare de avertizare timpurie pentru apărarea aeriană, facilitând astfel accesul unor drone către țintele lor. Dar, a spus el, „pare să existe o raționalizare a rachetelor de interceptare în acest moment.”

„Rachetele de interceptare sunt prioritizate împotriva rachetelor balistice,” a spus el. „Există o preferință pentru rachetele aer-aer care le interceptează.”