Statele Unite rămân, la momentul actual, liderul mondial incontestabil în tehnologia sistemelor autonome. Această poziție le permite atât să susțină aliații din regiunea Indo-Pacifică, cât și să implementeze inovații dezvoltate de industriile națiunilor partenere. Însă, un gigant asiatic se profilează amenințător: China investește masiv în infrastructura de producție, vizând dezvoltarea de noi capacități tehnologice ce i-ar asigura un avantaj strategic crucial în regiune.

O cursă geostrategică pentru suprematia tehnologică

Autonomia și inteligența artificială (IA) reprezintă pilonii centrali ai sistemelor fără piloți, iar potențialul lor este abia zgâriat. Totuși, aceste instrumente rămân, într-o anumită măsură, limitate fără o direcționare umană. Prin urmare, dezvoltarea și implementarea sistemelor autonome este un efort complex, care depășește simpla creare a unui nou instrument, afirmă Stayne Hoff, director de dezvoltare la Red Cat.

„Autonomia este omniprezentă, impregnând totul”, subliniază Hoff. „Transformă munițiile de tip loitering, toate clasele de sisteme aeriene fără piloți (UAS), sistemele terestre și cele de suprafață. IA este uimitoare, dar dificultatea stă în modul de a o integra pentru a fi fiabilă, predictibilă și eficientă, capabilă să opereze în medii contestate sau negate, cu niveluri demonstrate de reziliență.”

China urmărește cu ardoare aceste instrumente și alte capabilități, în dorința de a-și extinde influența atât în Indo-Pacific, cât și în Sudul Global. Prin puterea sa economică și ecosistemul său economic închis, Beijingul poate aloca resurse aproape nelimitate provocărilor, iar voința de a face acest lucru este evidentă. Viitorul regiunii depinde, probabil, de capacitatea Statelor Unite și a aliaților săi de a ține pasul cu obiectivele de expansiune ale Chinei, în special în ceea ce privește producția și infrastructura.

Forța economică a Chinei: Un leviatan în ascensiune

China s-a transformat într-o putere economică redutabilă și nu este dispusă să se mulțumească cu statutul de a doua cea mai mare economie a lumii, explică Shihoko Goto, vicepreședinte și director al Programului Asia la Foreign Policy Research Institute.

„China a prosperat profitând de ordinea economică internațională liberală, dar acum dorește să o remodeleze, chiar dacă a beneficiat enorm de pe urma ei”, declară Goto. „De asemenea, își dorește să depășească statutul de simplă „fabrică a lumii”. Întrebarea este: încotro se îndreaptă China? Cum se vede câștigătoare în această competiție globală?”

Obiectivul Chinei, potrivit lui Goto, este de a deveni superputerea tehnologică predominantă la nivel mondial. Acest scop este urmărit cu o concentrare intensă pe construirea unei baze tehnologice egale sau superioare oricărei alte țări, menținând în același timp un control strict pentru a împiedica adversarii sau potențialii adversari să beneficieze de ea.

„Dacă ne aflăm într-o a Patra Revoluție Industrială centrată pe economia digitală, China vrea să domine și să dicteze regulile”, adaugă Goto. „Asta înseamnă stabilirea normelor și regulilor de guvernanță, nu doar a fi un simplu centru de producție. Sunt pregătiți să investească bani, oameni, infrastructură – o mobilizare națională pentru acest obiectiv. Dacă vor reuși, ce înseamnă asta? Înseamnă că nu doar decalajul dintre Statele Unite și China în producția de semiconductori avansați va continua să se reducă și, poate, China chiar va depăși SUA, ci vor domina și în stabilirea centrelor de date.”

Taiwanul și spectrul blocadei tehnologice

Această realitate creează o provocare majoră pentru alte țări din regiune, care pur și simplu nu dețin puterea economică necesară pentru a concura cu China. Ele trebuie să se bazeze pe sprijinul Statelor Unite sau al altor aliați pentru a ține pasul, întrebându-se constant dacă Beijingul face doar paradă de forță sau se pregătește pentru o mișcare strategică majoră în regiune.

Variabilele implicate în menținerea ritmului cu avansurile tehnologice ale Chinei depășesc simpla bază tehnologică sau capacitățile economice ale unei țări precum Taiwan, care poate construi și furniza sisteme autonome partenerilor săi din regiune, dar care ar putea fi izolată dacă China devine agresivă, avertizează Hoff.

„Provocarea cu Taiwanul este că este o insulă, deci este ușor de imaginat o blocadă navală care să facă dificilă susținerea aprovizionării unui aliat regional cu UAS”, explică Hoff. „În acest context, furnizorii de pe continent ar putea fi favorizați pentru un astfel de rol. Probabil că va fi, într-o oarecare măsură, determinat de geografie, dar este ca și cum ai întreba cum creezi o Silicon Valley în altă parte? Sunt necesare multe ingrediente, în proporții corecte, la sau peste o masă critică, pentru a crea o poziție de lider de piață auto-susținută.”

Shihoko Goto subliniază că tehnologia autonomă este o considerație cheie în dinamica dintre Taiwan și China, deoarece Taiwanul depune eforturi pentru a-și consolida capacitățile defensive, chiar dacă o invazie deliberată a Taiwanului de către China este considerată puțin probabilă de Goto.

„Acest lucru nu exclude faptul că Beijingul întreprinde alte acțiuni, nu neapărat kinetice, ci alte forme de acțiune”, afirmă Goto. „Acestea se manifestă sub forma atacurilor cibernetice și a altor asemenea. Tehnologia dronelor în ceea ce privește supravegherea, tehnologia dronelor în ceea ce privește capacitățile ofensive – acestea sunt domenii în care China se dezvoltă, dar și țări precum Japonia și Coreea de Sud.”

Expansiunea Chinei în sudul globalui

Dincolo de Indo-Pacific, China își extinde influența și în alte părți ale lumii. Deși, în mod tradițional, China nu cooperează cu alte țări în sensul clasic, depune eforturi pentru a construi sisteme care vor face națiunile din Africa și din Sudul Global dependente de tehnologia și banii chinezi, mai spune Goto.

„Dependența tehnologică a națiunilor africane de China nu face decât să crească și va continua în această direcție”, declară Goto. „Acolo văd viziunea Chinei spunând: putem riposta împotriva oricărui efort de represalii pe care Europa, SUA îl fac, precum și alte țări, alte piețe emergente. Sudul Global este acum mai dependent de China decât de Statele Unite.”

Colaborarea internațională: Cheia rezilienței

Companii din întreaga lume explorează inteligența artificială și alte tehnologii avansate pentru a extinde limitele a ceea ce pot face sistemele autonome. O parte a acestui demers constă în înțelegerea faptului că, uneori, cea mai bună modalitate de a încorpora rapid o nouă capacitate este prin parteneriate cu alte companii, în loc să încerci să faci totul singur.

„Toate afacerile din domeniul tehnologiei aleargă perpetuu (sau cel puțin merg rapid) pentru a-și menține produsele actualizate și orientate spre viitor”, notează Hoff. „Multe companii încearcă să facă același lucru, așa că, dacă nu inovezi, vei fi depășit în câțiva ani.”

„Când lucrăm pentru a integra noi capabilități în sistemele noastre, căutăm, în general, să achiziționăm de la mai multe surse, mai ales dacă este o tehnologie emergentă unde nu este clar cine va deveni liderul industriei.”

Aceeași filosofie funcționează și între țări, afirmă Goto.

„Există, de asemenea, o mare oportunitate pentru acele instituții consolidate de a analiza posibilitatea unei coordonări și investiții mai mari în noile tehnologii. Am avut NATO investind în fonduri de inovare”, menționează Goto. „Există eforturi pentru ca Statele Unite să colaboreze strâns cu Japonia în dezvoltarea infrastructurii și investiții în noi tehnologii. Aceasta este, cu siguranță, una dintre zonele propice coordonării.”