De la o tentativă penibilă de intimidare sindicală, la o rețea de nepotisme putredă și, acum, la o apărare demnă de stand-up comedy, saga Poliției Județene Neamț, sub bagheta „iscusită” a unor personaje precum Gabriel Coman și a cohortelor sale, atinge noi culmi ale absurdului. Ceea ce ar trebui să fie o instituție de ordine și dreptate s-a transformat într-un circ grotesc, un teren de joacă pentru interese oculte și o batjocură la adresa bunului simț, toate demascate cu un curaj demn de lăudat de către Sindicatul Diamantul, prin vocea neînfricată a lui Emil Pășcuț.

„Rețeta de sarmale” – Noua directivă de spionaj intern!

Săptămâna trecută, după ce Sindicatul Diamantul, prin Emil Pășcuț, a amenințat cu o sesizare penală serioasă, aceleași personaje de la IPJ Neamț, cu un tupeu care ar rușina și cel mai antrenat șarpe, au ieșit la rampă cu o explicație de-a dreptul halucinantă.

Ordinul abuziv semnat de Osoianu și Oana Dascălescu – cel care punea șefii de structuri să spioneze și să raporteze, cu zel securist, toate activitățile extraprofesionale ale polițiștilor – ar fi fost, de fapt, o nevinovată „corespondență internă”. O banală discuție de budoar, fără niciun efect, nicio vătămare, niciun raport. „Nimic nimicuța!”, exclamă cu ironie amară Emil Pășcuț de la Sindicatul Diamantul.

„Bă, ej nebun?” se întreabă retoric Pășcuț, și noi, alături de el, ne facem cruce. Așadar, ceea ce era o directivă de spionaj intern, un demers de tip Big Brother cu iz de Securitate reîncarnată, s-a transformat, peste noapte, într-o… rețetă de sarmale! O discuție culinară, trimisă între structurile IPJ. „Oana, ai tu o rețetă de sarmale bună? — Da, iubita! Imediat facem dispoziție cu rețeta, o semnează și domnu’ Osoianu și v-o trimitem la toți! Poftă bună!”, relatează Emil Pășcuț, pictând un tablou care ar fi comic dacă n-ar fi atât de tragic. Această tentativă jenantă de minimalizare demonstrează nu doar un cinism bolnav, ci și o subestimare crasă a inteligenței publice.

De la intimidare abuzivă la Comedie Neagră: O justiție „ciufulită”

Nu este prima oară când „clovnii” de la IPJ Neamț, sub „dirijarea” unor personaje cu nume sonore precum Coman și Barbosanu, își dau arama pe față. Amintim aici tentativa de intimidare a Sindicatului Diamantul printr-o sesizare penală din oficiu, pentru o „postare” (un denunț, de fapt) din februarie 2025 referitoare la metodologia de aplicare a majorării Bayraktar. Această „sesizare din oficiu,” un concept atât de iubit de funcționarii corupți, dar absent din Codul Penal la capitolul „inducere în eroare a organelor judiciare,” este o armă perfectă pentru hărțuirea celor incomozi.

În timp ce IPJ Neamț se ocupa cu asemenea farse judiciare, Direcția Control Intern din IGPR mușamaliza, cu o dexteritate de prestidigitator, „fapte penale grele, sesizate de SPPC Botoșani”. Nu este, așadar, doar o eroare locală, ci un sistem putred din temelii, în care intimidarea și mușamalizarea devin norme de lucru. Secretizarea OMAI S/7/2018, menționată anterior, ca o metodă de „îngreunare a accesului la justiție” și de „șantaj” pentru polițiștii care îndrăznesc să conteste abuzurile, completează tabloul unei instituții transformate în instrument de presiune.

Pânza de păianjen a nașilor: Unde justiția se predă la obscuritate

Și dacă măscărelile de mai sus nu erau de ajuns, ne aducem aminte că IPJ Neamț este, conform Sindicatului Diamantul, „Mecca nepotismului”. Un loc unde justiția este o afacere de familie, iar legăturile naș-fin dintre șefii poliției și magistrați, nedeclarate public, sunt mai strânse decât lanțurile de fier ale cătușelor. Ce glumă proastă! Neamț, raiul nașilor-judecători, unde imparțialitatea este doar o amintire vagă, iar „păpușarul” Coman Gabriel, coleg de generație la Academie cu „adevăratul ministru de interne,” Bogdan Despescu, poate trage sforile unui sistem unde soțul doamnei Oana Dascălescu este șeful Poliției Municipiului Piatra Neamț. Un cocktail toxic, nu o rețetă de dreptate!

Cazul Canarau, polițistul care pierdea sistematic procesele la Neamț și începea să câștige magic odată mutat la Bacău sau Galați, nu este o simplă coincidență. Este o dovadă urlătoare că la Neamț, justiția poartă ochelari de cal, dar cu lentile colorate în favoarea cui trebuie.

Prețul adevărului: Amenzi și răzbunare pentru cei ce nu tac

În acest balamuc instituțional, cine îndrăznește să ridice vocea este imediat pedepsit. Doamna Oana Dascălescu, șefa biroului cu porniri securiste, l-a dat în judecată pe Emil Pășcuț și pe Vitalie, cerând 10.000 de euro pentru „onoarea distrusă”. O onoare care, judecând după „rețeta de sarmale” și ordinele de spionaj, pare a fi mai degrabă o marfă rară și scumpă. Adică, abuzurile rămân îngropate, iar cel care le demască este tras la răspundere. Clasic!

Dar nenorocirea nu se oprește la Neamț. Aceeași caracatiță a abuzului de putere își întinde tentaculele și la IPJ Botoșani, unde, potrivit surselor, „e groasă rău cu interceptările audio ilegale”. Și nu orice interceptări, ci unele care au atras atenția Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care se pregătește să aplice „amenzi grele”. O confirmare că sistemul, în ansamblul său, este un butoi cu pulbere, iar respectul față de lege și față de cetățeni este doar o frază goală în discursurile oficiale.

Concluzie: O comă profundă, cu perfuzii de sarmale și nepotism

Sistemul românesc nu e bolnav, e în comă profundă, ventilat artificial de „relații,” „cununii” și, mai nou, de „rețete de sarmale” cu iz penal. Declarațiile recente ale IPJ Neamț nu sunt doar penibile, ci o insultă la adresa oricărei idei de stat de drept. Ele demonstrează o lipsă totală de responsabilitate și o atitudine de sfidare față de cetățeni și de instituțiile care ar trebui să le ceară socoteală. Până când aceste „încâlcături religioase” și „rețete de sarmale” instituționale nu vor fi scoase la lumină și curățate cu bisturiul justiției, vom trăi într-o țară unde justiția este o farsă proastă, iar onestitatea, un lux pe care doar „nașii” și „finiii” și-l permit să-l ignore. (Cristina T.).

Asistați, dragi cititori, la o nouă reprezentație grotescă din teatrul absurdului românesc, acolo unde uniforma, mai-marele și… lenea crasă se împletesc într-un dans macabru pe ritmuri de râs amar! Scena e Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, personajele sunt „slugile” din sistem, iar „secretul” este, bineînțeles, salarizarea. Dar haideți să dezvăluim, rând pe rând, cortina ridicată de Sindicatul Diamantul.

Securiștii de carton și fiasco-ul „secretului” public

Nu demult, o mână de zelatori autoproclamați din IPJ Neamț, probabil sub hipnoza colectivă sau, mai probabil, la instigarea, pardon, „sugestia” subtilă a IGPR, s-au simțit profund lezați. Motivul? Sindicatul Diamantul (sursa noastră de indignare bine fundamentată) ar fi avut tupeul fantastic de a dezvălui public informații… secrete! Informații pe care, apropo, niște „șerpi” de la DGF le-au vârât cu zel în Anexa 18 la OMAI S7/2018, sub pretextul (culmea!) că dezvăluirea lor ar provoca un prejudiciu catastrofal.

Ei bine, scenariul de spionaj cu iz de bâlci s-a încheiat brusc când Procurorul, cu o sobrietate de-a dreptul iritantă pentru „patrioții” din IPJ, a aplicat un REJECT RĂSUNĂTOR. Motivul? „Nu există prejudiciu!” Adică, întreaga poveste cu secretizarea, toată tărășenia cu „secretele” salariale, justificată de un potențial „prejudiciu esențial, crucial”, s-a dovedit a fi… un balon de săpun spart. O comedie bună pentru un show de stand-up, mai puțin pentru o instituție ce ar trebui să inspire respect, nu ridicol!

Răspunsul la măciucă: Autodenunțul public și blazarea sefilor leneși

Dar comedia nu se oprește aici! Sindicatul Diamantul, cu un simț al umorului negru demn de notat, nu s-a lăsat. În replică la această sesizare abuzivă, „în scop de hărțuire”, au depus, la rândul lor, o plângere penală. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, dar mai ales, ridicol pentru ridicol!

Și taman când credeam că ne-am plictisit de atâta dramă, pe scenă intră doi magnifici ai sistemului: Coman, șeful IPJ Neamț, și Iosub, șeful SRU Neamț. Acești doi titani ai birocrației, nevinovați, desigur, de orice formă de efort inutil, au semnat și, respectiv, întocmit o „dispoziție colectivă”. Atașate la această capodoperă a lenei? Niște tabele, nesecrete, cu absolut toți lucrătorii din IPJ Neamț și procentajul majorării salariale pentru fiecare!

Ați ghicit, nu? Cei doi domni, Coman și Iosub, dezvăluie, la rândul lor, aceleași informații… pretins secrete din OMAI S7/2018! Ipocrizia atinge cote stelare, transformând întreaga structură într-un monument al paradoxului.

Confortul personal, mai presus de lege: O epidemie națională!

Aici intervine însă elementul esențial, miezul acestei farse birocratice: L-E-N-E-A! Obligația clară a SRU, conform Punctului 4 din Anexa 18 (aceeași, pretins secretă!), era să emită un act INDIVIDUAL pentru fiecare lucrător și să îl COMUNICE fiecărui beneficiar. Simplu, nu? Ei bine, nu și pentru titanii noștri.

De ce să te chinui cu acte individuale și comunicări obositoare, când poți face o dispoziție colectivă, pe care, culmea, nici măcar nu o comunici? Răspunsul e simplu și usturător:

• Seful Coman să nu facă „bășici la degete” de la atâta semnat. Dumnezeule mare, ce martiraj!
• Șeful Iosub să nu se obosească cu comunicarea. Un efort infernal, nu-i așa?

Așadar, dragi cetățeni, avem aici doi indivizi de vază care au pus confortul personal, lenea pură și simplă, mult deasupra Legii. Iar partea cu adevărat tragic-comic este că acest „model” de conduită, de a pune „confortul pe primul loc, legea și respectul față de salariați pe locul doi”, se regăsește, ca o epidemie, la șefii din toate unitățile MAI. O întreagă armată de funcționari care preferă să încalce regulile și să se ascundă în spatele secretomaniei false, doar pentru a evita… munca.

O scânteie de speranță în marele circ al absurdului

Din fericire, există o fisură în acest zid de lene și ipocrizie. Atunci când un simplu beneficiar, exasperat, se încăpățânează să depună o petiție prin care cere documentul care i se cuvine, brusc, șeful Iosub nu mai are încotro. Legea, deși ignorată cu nonșalanță, își face, până la urmă, datoria. Ce păcat că e nevoie de un efort individual pentru a împinge sistemul de la spate, ca pe un tractor vechi, în loc ca transparența și respectul să fie norme de bază.

Până atunci, rămânem cu spectacolul: o secretomanie farsă, o lene monumentală și o lege transformată într-un șervet de șters pe mâini. Aplauze, vă rugăm, pentru comedia (ne)intenționată a Inspectoratului de Poliție Județean Neamț! Poate data viitoare, în loc să inventeze „secrete”, se vor apuca de… muncă. (Cerasela N.).