Matei, masca neagră a nesimțirii:

Concediu medical cu vedere la tunuri: Cum să furi bani de recompense sub nasul Sindicatului

După o lună de absență strategică, pretextând un concediu medical mai dubios ca un banc cu blonde la congresul matematicienilor, Valentin Matei, eternul împuternicit al Penitenciarului Ploiești, a revenit în forță. Nu ca un erou, ci ca un vultur gata să își împartă prada.

În loc să se ocupe de deținuți sau de condițiile mizere din pușcărie, Matei a pus ochii pe fondurile de recompensare, direcționând cu o măiestrie demnă de un magician de duzină sume colosale către acoliții săi. Vorbim de sume între 5.000 și 8.000 de lei per trimestru, bani care ar fi trebuit să ajungă la angajații care muncesc pe brânci, nu la lingăii de serviciu și amicii de vacanță.

Matei, maestrul combinațiilor: Pensie specială, trafic de influenta și inimioare pe instagram – Totul intr-o singură zi de „muncă”! (aici),  (aici), (aici),  (aici), . (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Dublă infracțiune într-o singură zi: Trafic de influență și abuz în serviciu – Un record demn de Cartea Guinness a incompetenței

Și ca să ne arate că nu și-a pierdut deloc „talentul” în timpul concediului, Matei a reușit să comită două infracțiuni grave chiar în prima zi de „muncă”: trafic de influență și instigare la abuz în serviciu!

Conform surselor noastre, Matei i-a ordonat șefei economice, Neagu Iuliana, să scoată de pe listă personalul merituos și să îl înlocuiască cu un șofer care frecventează mai mult concediile medicale decât penitenciarul. În schimbul acestei „flexibilități”, Neagu a primit un bonus de 8.000 de lei. Un clasic „quid pro quo” marca Matei, demn de un manual de corupție pentru începători.

Din fericire, președintele Sindicatului Solidaritatea a intervenit prompt și a dejucat planurile mârșave ale lui Matei, demonstrând că, uneori, și într-o mare de incompetență, mai există o fărâmă de decență.

Vacanțe de lux pe bani publici: Cum să transformi corupția în album de familie pe Instagram

Dar stați, asta nu e tot! Se pare că șoferul-fantoma este un vechi amic de vacanță al lui Matei, fiind surprins alături de acesta și de soția sa în destinații exotice precum Turcia și Grecia. Fotografiile de pe rețelele sociale sunt mai grăitoare decât o mie de dosare penale: zâmbete largi, cocktail-uri scumpe și bani publici aruncați pe distracție. Oare cum se simt angajații care trudesc zi de zi pentru un salariu de mizerie, văzându-și șeful cum își trăiește viața ca un nabab pe spinarea lor?

De la TikTok la betoane: Cum să construiești un imperiu imobiliar din bani furați de la stat

Și acum, cireașa de pe tort: firma care a câștigat licitația de milioane de euro pentru construirea unei secții exterioare a Penitenciarului Ploiești ar fi efectuat lucrări la imobilul lui Matei din Ploiești. Vorbim de o cameră de locuit construită deasupra garajului, o „extensie” care miroase mai tare a corupție decât un closet public.

Coincidență? Probabil, la fel cum e o „coincidență” faptul că Matei a fost mereu protejat de sistem, în ciuda abuzurilor și ilegalităților comise.

Tăcerea asurzitoare de la vârf: ANP, complice la dezastrul de la Ploiești?

În tot acest timp, Administrația Națională a Penitenciarelor tace complice, permițându-i lui Matei să își bată joc de sistem și de angajați. Oare ce trebuie să se mai întâmple pentru ca cineva să ia măsuri? Trebuie să mai moară oameni? Trebuie să mai evadeze deținuți? Trebuie să mai vedem cum banii publici sunt sifonați în buzunarele unor șmecheri?

Masca neagră a disperării: Ultimul act al comediei sau inceputul sfârșitului?

Și ca un simbol al iminentei căderi, Matei a apărut la ultima ședință îmbrăcat complet în negru, cu mască neagră. Oare este un semn că își pregătește ieșirea din scenă? Sau este doar o încercare disperată de a se ascunde de furia celor pe care i-a trădat?

Oricum ar fi, un lucru este cert: zilele lui Matei ca șef la Penitenciarul Ploiești sunt numărate. Iar noi, cei de la Incisiv de Prahova, vom fi aici să documentăm fiecare pas al căderii sale. Pentru că, într-o țară în care corupția a ajuns la rang de artă, este datoria noastră să demascăm impostorii și să luptăm pentru o justiție reală.

Așadar, stați cu ochii pe noi! Urmează dezvăluiri explozive, care vor zgudui din temelii sistemul penitenciar și vor trimite mulți șmecheri după gratii (Pregătiți-vă! Ziarul Incisiv de Prahova demarează o investigație incendiară, dezvăluind interesele ascunse care au pus în mișcare proiectul controversat al secției exterioare a Penitenciarului Ploiești!). Pentru că, așa cum spunea un mare înțelept, „hoțul neprins e negustor cinstit”… dar până când îl prindem noi! ” Vom reveni. (Cristina T.).

O analiză devastatoare a Sindicatului Diamantul, prin vocea lui Vitalie Josanu, dezvăluie cum incompetența conducerii M.A.I. și subfinanțarea cronică au transformat România într-un stat incapabil să garanteze siguranța cetățenilor, clanurile interlope transformând străzile în teatre de război.

Un rechizitoriu dur privind situația alarmantă a siguranței publice în România a fost lansat de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Vitalie Josanu, care acuză conducerea Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) de incompetență și subfinanțare cronică, transformând țara într-un stat incapabil să garanteze siguranța cetățenilor.

Craiova, simbolul falimentului statului

Evenimentele tragice din Craiova, unde o răfuială violentă între clanuri a dus la un deces și mai mulți răniți, sunt prezentate ca un simbol al falimentului statului în asigurarea siguranței cetățenilor. Josanu susține că această situație nu este un accident, ci o consecință directă a anilor de management defectuos și paralizie strategică la nivelul M.A.I. și al Poliției Române.

Violența stradală, un fenomen alarmant

Analiza subliniază că violența stradală a clanurilor interlope a devenit un fenomen alarmant, cu incidente similare în Târgu Neamț, Urziceni sau Pantelimon. Cauzele profunde sunt identificate ca fiind criza de personal, birocrația sufocantă și o cultură a raportului triumfalist care maschează realitatea sumbră din teren.

Responsabilii: Despescu și Matei

Responsabilitatea principală este plasată pe secretarul de stat Bogdan Despescu și pe inspectorul general Benone Matei, sub a căror conducere Poliția Română a devenit o instituție reactivă, depășită de evenimente și incapabilă să mai garanteze siguranța în spațiul public.

Măcelul de la Craiova, un dezastru anunțat

De la zâmbetul american, la grimasa românească – Coca-Cola, simbol al dezmățului penal și al apei de șobolani!

Ce bem noi, fraților? Oare mai e Coca-Cola „băutura fericirii” sau a devenit un simbol al corupției și nepăsării crase? La Ploiești, sub „domnia” lui Dragoș Nan, zis și „Sultanul Sifonului”, celebra Coca-Cola s-a transformat într-o hazna carbogazoasă, unde gunoaiele se amestecă cu șpăgile, iar apa infectă curge-n râuri. Nu mai e vorba de gustul dulce-acrișor al copilăriei, ci de un cocktail Molotov de minciuni, abuzuri și nepăsare criminală. Și, ca bonus, aflăm că „sultanul” și-a întins tentaculele și-n Parcul Industrial, unde soția domnește peste contracte cu dedicație! Să ne mai mirăm de ceva?

Burta-n fața minții: Când grijile personale transformă fabrica-n feudă

13 ani de tăcere și frică: Cum un Nan a acaparat o funcție și-o fabrică întreagă, sub privirile îngăduitoare ale Coca-Cola!

Sub protecția anonimatului, tot mai mulți angajați încep să-și facă vocea auzită. Nemulțumirea fierbe demult în rândul oamenilor care lucrează într-un mediu unde frica, presiunea și obediența au devenit norme. În centrul acestor mărturii apare constant același nume: Dragoș Nan și „ai lui”.

De mai bine de 13 ani, Dragoș Nan ocupă o funcție de conducere într-o multinațională, reușind să-și consolideze poziția și influența într-un mod care stârnește întrebări serioase. Cum este posibil ca într-o companie globală, în care performanța și schimbarea ar trebui să fie reguli de bază, un om să rămână pe aceeași funcție timp de peste un deceniu?

Nu este vorba despre lipsa de oameni competenți, ci despre un mecanism bine pus la punct, în care controlul, frica și manipularea joacă roluri-cheie. Dar nu e vorba de competență, ci de influență. Nu de leadership, ci de putere, presiune și conservarea unei poziții din care mulți alții au fost excluși. Atmosfera e toxică, dar nimeni nu are curaj. Au un loc de muncă! Iar cei care aleg să vorbească, deocamdată doar în șoaptă, vorbesc despre o atmosferă apăsătoare. Un loc în care opiniile nu contează, inițiativele sunt descurajate, iar deciziile importante se iau unilateral, în funcție de interesele personale ale celui aflat la vârf.

Nan-Expansion: De la sifon la imperiu – Cum Dragoș Nan a transformat Coca-Cola într-o feudă personală, cu binecuvântarea lu’ Vassilis!

Coca-Cola, raiul nepotismului made in Ploiești: meritocrația e de fraieri, loialitatea se plătește-n contracte grase și pile la angajare!

Moșia lui Nan nu se mai limitează la fabrica Coca-Cola. Cu sprijinul lui Vassilis Malouchos, a reușit să-și întindă tentaculele și în Parcul Industrial. Acolo, o parte din „supușii” săi fideli au fost deja angajați, iar la conducere tronează nimeni alta decât soția sa, Valentina Nan. Totul printr-un contract cu dedicație, încheiat cu Sanel Trans pe ruta București-Ploiești. Un contract păgubos pentru Coca-Cola, dar extrem de profitabil pentru Clanul Nan și partenerii lor. Normal, totul bine mascat, departe de ochii curioșilor.

Întrebarea care arde pe buzele tuturor: câți dintre angajații din parc au deja legături de rudenie cu Nan? Sau, mai degrabă, câți dintre ei urmează să devină parte din familie? Pentru că în acest ecosistem protejat, meritul se moștenește, nu se câștigă. Banii – mulți, veniți din contracte ascunse și relații bine plasate – rămân în familie. Sau, cel puțin, în neam.

Angajați sclavi, Nan-angajați VIP: Cum se fură la drumul mare cu contracte-fantomă și salarii nesimțite!

În timp ce-n fabrici angajații trag 12 ore pe zi pentru salariul minim, în birouri se învârt bani mulți pentru activități neclare și o cultură a favorurilor care n-are nicio legătură cu meritul!

Am intrat în posesia contractului dintre Sanel și Coca-Cola HBC, iar ceea ce am descoperit confirmă suspiciunile: un document cu o valoare amețitoare, plin de zerouri, dar aproape gol când vine vorba de activități clare, rezultate sau obiective măsurabile. Atât de mulți bani pentru atât de puțin conținut! Un contract care pare mai degrabă un mecanism de redistribuire financiară decât un acord de prestări servicii. Sumele sunt suficient de mari încât să susțină întreaga „echipă” adusă prin recomandările lui Nan, o rețea construită nu pe competență, ci pe supunere.

Puțuri secrete și ape dubioase: Cât costă să bei Coca-Cola cu zeamă de sobolani?

Băutura fericirii” sau apa murdară a corupției? Coca-Cola și complicii săi, rețeta unui dezastru ecologic cu aromă de șpagă! (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Legea e opțională doar pentru Nan și gașca lui! Apa din puțuri ilegale, folosită fără scrupule, pune în pericol viețile a milioane de români, sub tăcerea complice a autorităților. Gardienii mediului dorm sau sunt la o cola rece cu infractorii?

Ultima mizerie a lui Nan și a bandei sale întrece orice imaginație: folosesc apă potențial infectată în producția de băuturi! Apa, scoasă din puțuri ilegale, fără autorizație sanitară, este folosită fără scrupule, punând în pericol viața a milioane de oameni. Oare Nan și hoții lui cred că românii sunt niște gunoaie și pot fi otrăviți cu orice porcărie?

Chiar dacă operatorii ne asigură că puțurile sunt în stare excelentă, că apa este „perfectă” și că există tot felul de filtre și stații de tratare, trebuie spus un lucru esențial: fabrica nu respectă legislația în vigoare. Legea nu e opțională. Nici pentru Coca-Cola. Nici pentru Dragoș Nan. Faptul că apa provine din pământ, la fel ca cea de la robinet, nu este un argument valid. Discuția nu este despre originea apei, ci despre respectarea normelor legale, a standardelor de calitate și a procedurilor obligatorii privind siguranța sanitară.

Menționăm clar câteva dintre actele normative relevante în acest caz:

• Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 122/2020 pentru modificarea și completarea Legii apelor;
• Hotărârea Guvernului nr. 971/2023, privind calitatea apei destinate consumului uman;
• Și, nu în ultimul rând, Ordonanța nr. 7/2023, care transpune în legislația națională normele europene.

Toate acestea prevăd obligații clare privind captarea, tratarea, monitorizarea, autorizarea și raportarea privind sursele de apă. O fabrică, indiferent cât de mare, nu poate funcționa „după ureche”.

Dragoș Nan și „ai lui” par, din păcate, complet străini de aceste reglementări. Dar de ce ar fi altfel, atâta vreme cât Coca-Cola își permite să ignore legea, protejată de tăcerea complice a unor instituții publice?

Dovadă stau lipsa de acțiune și pasivitatea suspectă din partea:

• Gărzii Naționale de Mediu (GNM),
• Agenției pentru Protecția Mediului (APM),
• Administrației Naționale „Apele Române”,

…instituții care ar trebui să vegheze la respectarea legii, nu să stea „la o cola rece” cu oamenii puși să o încalce. În loc să își facă treaba, pilele și întreaga rețea de protecție din jurul lui Dragoș Nan preferă complicitatea și aranjamentele. În timp ce cetățenii sunt mințiți, angajații sunt intimidați, iar legea, ignorată.

Sindicatele, complici la dezmăț?

În loc să fie vocea angajaților, sindicatele ascund mizeriile din fabrică pentru a-și păstra privilegiile!

Angajații din fabrică trăiesc în fiecare zi o realitate dificilă, marcată de condiții de muncă grele, presiune constantă și o monitorizare care mai degrabă îi descurajează decât îi susține. Instabilitatea cauzată de acești factori face ca oamenii să se simtă neputincioși și neapreciați, iar nemulțumirile lor ajung să fie ignorate total.

Pe lângă aceste dificultăți, o altă sursă majoră de frustrare este reprezentată și de sindicatele din fabrică, care ar trebui să fie vocea și sprijinul angajaților. Din păcate, realitatea este cu totul alta. Sindicatele nu doar că nu reușesc să le apere interesele, dar chiar ascund problemele interne și „mizeriile” din fabrică pentru a-și păstra propriile privilegii. În loc să fie o punte între angajați și conducere, aceste organizații par mai degrabă să protejeze interesele unui cerc restrâns.

Concluzie: E timpul să dăm cu sifonul penal de toți pereții!

Nu mai bem otrava corupției! Cerem justiție și demisii! Până când vom mai tolera ca Nan și gașca lui să-și bată joc de noi, să ne otrăvească și să ne mintă cu zâmbete carbogazoase?

Nu lăsați ca „băutura fericirii” să vă transforme în complici pasivi la propria otrăvire! Refuzați să mai înghițiți minciunile Coca-Cola! Luați atitudine, denunțați abuzurile, cereți dreptate!

Altfel, veți ajunge să trăiți într-o Românie sufocată de gunoaie și minciuni, unde singurul gust dulce va fi cel amar al regretului! E timpul să ne luăm țara înapoi, bulă cu bulă! Vom reveni. (Cristina T.).