Exclusiv
“Girează bugetul CSM pentru acoliți!”/Cine este in fapt militianul din fruntea CSM Ploiesti? A fost si este mana dreapta a procurorului „Portocala”/Funia se strange/INTERVIU IN EXCLUSIVITATE
Consilierul local Dragos Măchiţescu atrăgea atenţia, cu mult timp in urma, asupra presiunilor la care sunt supuşi angajaţii CSM Ploiesti care au semnat notificările de reziliere a contractelor de activitate sportivă pentru cinci persoane.
Aspecte confirmate si de Gerard Georgescu, care a fost numit pe 5 decembrie 2023 consilierul onorific al primarului Andrei Volosevici (membru PNL și candidat al PSD la un nou mandat) si a anunțat că nu va mai colabora cu edilul din cauza situației de la Clubul Sportiv Municipal (CSM) Ploiești. Acesta i-a adus acuzații grave primarului Volosevici într-o serie de postări pe pagina sa de Facebook, dar si in doua interviuri, in exclusivitate, pentru ziarul Incisiv de Prahova.
Instalarea noului director, Daniel Burghelea, şef al pensionarilor din PSD Prahova, a adus situaţii incredibile în club. Angajaţii incomozi au fost mutaţi de colo- colo, ca si când ar fi simpli pioni pe o tablă de şah.
După „transferul” lui Constantin Ilie la Parcul Municipal Vest, a venit mutarea lui Cristian Ioniţă (culmea coleg de partid cu noul director). Ioniţă, unul dintre oamenii care ştie aproape totul despre achiziţiile din CSM Ploieşti, a fost trimis la …”locul cu verdeaţă” numit Hipodrom. Ce l-a… recomandat? Nu vocea şi talentul, cum se spunea într-un film celebru, ci faptul că nu s-a sfiit niciodată să spună ceea ce gândeşte şi spune pe şleau orice este în neregulă.
CSM Ploieşti a rămas fără director adjunct, în urma deciziei sefului interimar al instituţiei Danuţ Burghelea.
Încetarea contractului Melaniei Dragomir a început cu data de 25 ianuarie, iar motivaţia a fost ca aceasta nu a susţinut concurs pe post.
Reamintim ca, miliţianul director de la CSM Ploieşti a interzis antrenamentele şi meciurile echipelor de handbal de la CS Activ Ploiesti , clubul CJ Prahova, în Sala Sporturilor Olimpia, renunţând la suma de aproximativ 10.000 de lei/ lunar.
Intrebarea se pune, pe buna dreptate: cine este in fapt militianul din fruntea CSM Ploiesti?
Simplu este si raspunsul, pentru cunoscatori: A fost si este mana dreapta a procurorului „Portocala”/Funia se strange! S-a incercat refacerea caracatitei procurorului si a mafiei de la „BRAVO”. NU AU REUSIT, sunt in corzi!
Acest militian a fost mana dreapta a procurorului „Portocala” pe cand lucra la SIC din IPJ PRAHOVA, instrument al unei institutii cu care procurorul de trista amintire cu actualul ziarist santajist amaninta si santaja diversi oameni de afaceri din judetul Prahova, pentru obtinerea de foloase necuvenite, unii cu santajul „bratarilor”, altii cu santajul denigrarilor in media, asa zisa media a unor infractori. La fosta Secție pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție au fost destule dosare penale pe cei trei, plangeri si declaratii dar totul s-a musamalizat cu ajutorul chesteorului Eduard Miritescu si al celebrului chestor Ginel Preda, cunoscut ca si sifonul acestei grupari de criminalitate economico-financiar organizata care a santajat si speriat judetul inca de pe vremea acestui procuror. De aici s-a ajuns la aceasta afacere murdara, a tunului imobiliar care a dat pe „tavalug” intreaga caracatita.
Intr-un interviu „fluviu”, toate aceste acuze s-au regasit si confirmat chiar si de fostul consilier onorific, Gerard Georgescu, al edilului PSD-ist Andrei Volosevici: ca aceasta grupare de criminalitate economico-financiar organizata din Prahova este acoperita si protejata de Eduard Miritescu prin politsiti corupti, procurori si judecatori care fabrica dosare si/sau „spala” dosarele penale ale mebrilor acestei mafii, o mafie despre care dezvaluim de cca 3 ani de zile!
Pentru a intelege exact amploarea acestei „caracatite”, Incisiv de Prahova a mai solicitat, un nou interviu – fostului consilier onorific:
Intrebare:
- Domnule Georgescu, dupa o pauza de sase saptamani, v-ati intors in Consiliul Local sa aparati ploiestenii? Sau care a fost tinta?
Raspuns – Gerard Georgescu:
In ultimii aproape patru ani, mai bine zis trei ani si jumatate am fost la peste 120 de sedinte de Consiliul Local al Municipiului Ploiesti sustinand problemele ploiestenilor, sustinadu-le cauzele.
Am facut o pauza atata timp cat cat am fost consilier local al primarului Ploiestiului, timp de sase saptamani, o perioada care mi-a marcat parcursul atat pozitiv, dar mai mult NEGATIV.
Am fost in Consiliul Local pentru a le solicita consilierilor locali doua lucruri, sa nu voteze bugetul „Hotiei Comunitare” elaborat de gasca Volosevici si sa ii apere pe ploiesteni si functionarii administratiei, cinstiti, de furia primarului, care si-a PIERDUT BUSOLA.
Intrebare:
- Domnule Georgescu, cum au decurs lucrarile ultimei acestei sedinte caci din ce s-a vazut pe on-line lucrurile au degenerat?
Raspuns – Gerard Georgescu:
Da, lucrurile au degenerat si pentru ca la sedinta a participat deputatul Politianu, deputat ales pe listele USR, dar care isi doreste sa fie primar.
Nimic deplasat, dar domnul Politianu a creat un scandal, manipuland o problema reala a unor cetateni abuzati de administratia Volosevici.
Ce este trist, ca primarul Volosevici a incercat sa amplifice acest scandal, iar domnul Politianu si-a aratat forta de parlamentar, aratandu-ne, noua care venim de trei ani in Consiliul Local ca „ Ferma Animaker este una actuala.
Adica, unii sunt mai egali ca altii!
Disputa dintre Politeanu si Volosevici, pareau prieteni, era politica, cu domnul Dumitrescu, cu Consiliul Judetean Prahova, probabil din cauza faptului ca in 2020 daduse-ra mana, dar se resfrangea in ACUZE STERILE CU CONSILIEII LOCALI, NU INTELEGEA NIMENI ce treaba are Consiliul Judetean in „activitatea” domnului primar despre care se stie ca a batut palma cu gruparea PSD Prahova.
Intrebare:
- Domnule Georgescu, ati reusit sa va expuneti si sa transmiteti problemele catre Consiliul Local?
Raspuns – Gerard Georgescu:
Da, am reusit, e adevarat doar 3 minute, nu ca domnul deputat Politianu 20 minute, dar am fost concis si sintetic.
Doar ca din nou primarul Volosevici, care facea naveta dintre biroul sau si sala de sedinte, a devenit din ce in ce mai „inversunat si agitat” (N.R – prietenii stiu de ce…), cu fiecare drum, iar ochii din ce in ce mai tulburi (N.R – Oare de ce?…am zis mai sus…) m-a aprostofat in legatura cu banii ploiestenilor de la Spitalul de Pediatrie Ploiesti, de fapt banii stransi din Spectacolul de Caritate, afirmand ca banii nu sunt la Spital si daca am vre’o suspiciune sa fac plangere penala. (N.R- Oare inca se mai bazeaza pe protectia chestorului Eduard Miritescu si a sifonului gruparii de crima organizata, inca chestorul (ne)arestat Ginel Preda din fruntea IPJ Prahova? Bizar!).
Am ramas stupefiat pentru ca toata lumea intelesese ca Spitalul de Pediatrie si Primaria stia de aceasta actiune, lasand sa se inteleaga ca banii sunt in conturile firmelor care au organizat, iar Primaria si Spitalul NU stiu NIMIC si NICI NU VOR sa stie.
Pe parcursul sedintei, de multe ori, domnul primar a AMENITAT conilierii cu PLANGERE PENALA, dar a si afirmat, ca cei care „doresc” sa faca sesizare la organele de cercetare penala, sunt liberi sa o faca, indemnand la acest lucru, de parca acesta STIE CA ARE O PROTECTIE SAU poate din alte considerente.
(N.R- Abuzurile si ilegalitatile au luat o intorsatura greu de musamalizat, chiar si la acest nivel. Stim ca nu mai sunt sarbatorile, dar… poate… „colindatorii”… mascatii –cei adevarati, nu cei narcomani din clubul organizatiei de crima organizata- vor veni sa ii colinde pe unii dintre acestia, repetam, lucrurile au scapat de orice control si este prea pe fata, prea ca la „tara”)!
Intrebare:
- Domnule Georgescu, de ce credeti ca se manifesta asa acest edil?
Raspuns – Gerard Georgescu:
Doamna, pentru ca NU are solutii pentru problemele ploiestenilor, pentru a acoperi incompetenta echipei sale si a distrage atentia de la DIRECTIONAREA banilor catre „destinatii bine prestabilite”.
De altfel, in ultimii trei ani s-a facut ceva in Ploiesti?
O, da, BULEVARDUL!
ACESTA CU DEDICATIE!
Scandalul este MODUL SAU DE A TRAI, scandal cu functionarii, scandal cu institutiile subordonate, cu angajatii, scandal cu cei care l-au ajutat sa fie ce ste, dar dupa ce isi vede sacii in caruta devine HAOTIC!
Intrebare:
- Domnule Georgescu, relationarea dumneavoastra cu primarul (inca in functie), in acel timp scurt, cum a fost?
Raspuns – Gerard Georgescu:
Eu sunt omul faptelor, nu prea stau mult la povesti sau in sedinte, dar in putinele momente cand aveam ceva de spus ma trata la fel ca pe ploiesteni, nu ma auzea, agitat, fara timp pentru mine si practic am simtit ca sunt in plus.
De aceea am plecat relativ repede pentru ca riscam sa ma umplu de zoaie.
In legatura cu aceea colaborare pot sa va spun ca am vazut cine este si m-am convins, Andrei Voloseici, un peronaj care practic, amesteca adevaruri cu minciuni pentru ca ploiestenii sa NU inteleaga, doar ca acestia sunt inteligenti!
Intrebare:
- Domnule Georgescu, cu ce ati ramas dupa ultima sedinta din Consiliul Local Ploiesti?
Raspuns – Gerard Georgescu:
In primul rand vreau sa va spun ca ploiestenii trebuie sa deschida ochii la alegerile locale iar un profil de „acest gen” NU trebuie sa mai devina primarul Municipiului, daca vor o dezvoltare a orasului, un echilibru si comunicare la nivelul institutiilor.
Acest primar din ORGOLIUL NEMASURAT si dorinta expresa de a-si PROTEJA CLANUL, A DISTRUS PLOIESTIUL.
Daca ar fi sa spun un lucru pozitiv, as vrea sa apreciez o mare parte din consilierii locali prezenti care au dat dovada de respect, echilibru si spirit democratic pentru ca deputatul Politianu a facut din sala de sedinte o sala de asteptare dintr- gara…, din pacate pentru demnitatea dumnealui!
In final, poate cel mai important de subliniat este ca trebuie schimbata viziunea politicienilor locali despre candidatul si profilul noului primar, care trebuie sa aiba puterea caracterului, abilitatea de negogiator si eleganta de a sti sa nu isi faca adversari doar de „dragul lipsei solutiilor la problemele deja enorme ale ploiestenilor”.
Cel mai bun exemplu pentru ce am spus eu in acest nou interviu este conferinta de presa sustinuta ieri de Andrei Volosevici, care practic, a amestecat iar adevaruri cu minciuni pentru ca ploiestenii sa nu inteleaga.
Intrebare:
- Domnule Georgescu, care este relatia primarului Ploiestiului cu sportul ploiestean?

Raspuns – Gerard Georgescu:
NICI UNA!
Primarul Volosevici are o relatie foarte apropiata cu directorul CSM Ploiesti care i-a executat ordinele!
I-a reangajat pe „pupilele” acestuia, i-a indepartat pe oamenii incomozi si a dat-o afara pe directoarea adjuncta.
Probabil URMEAZA ACUM EXECUTIA BANILOR!
Cica am facut o gluma, solicitand primarului sa mareasca nivelul sumei pentru abonamentele pensionarilor care primesc gratuitati, sa intre aici si domnul Burghelea, directorul CSM Ploiesti care are un venit mic, peste 32000 lei/luna.
Primarul Volosevici a fost foarte nervos si fara menajamente m-a jignit!
In finalul intervenției mele din ultima sedinta a Consiliului Local Ploiesti, VOLOSEVICI zice:
Zi-o p-aia „să aveți România și Drapelul in suflet!!
Este practic îndemnul meu care a devenit o marcă!!
Dar la mișto…În bătaie de joc!!!
Este, poate, singurul lucru care m-a deranjat practic!
Îmi dau seama că nu are nimic de-a face acest primar COMUNITATEA aceasta!
Va multumim pentru acest NOU interviu – in exclusivitate- care a mai limpezit „apele” (si asa tulburi) din urbea lui Caragiale. (Cerasela N.)
Exclusiv
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.
Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!
În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:
- este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
- se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.
Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”
Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.
Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”
Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:
- promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
- cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.
Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:
- același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
- ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.
Omu’ avea timp de toate:
- și la păcănele,
- și adjunct la Siguranța Circulației,
- și erou al orelor suplimentare fantomă.
Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.
Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare
Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:
- sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
- lipsă totală de verificări reale,
- justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.
Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.
Unde e documentul?
Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:
- adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
poate fi găsită in institutie; - exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.
Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.
Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc
Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:
- Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
- Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.
Pe de o parte:
- Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
- protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
- conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.
Pe de altă parte:
- cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
- cei care au deranjat cu întrebări,
- cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.
De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam
Totul se leagă într-un tablou grotesc:
- Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
- rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
- „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
- sindicate transformate în anexe ale directorilor;
- Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
- iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.
Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:
- accidentul falsificat,
- organigrama croită pe blat,
- orele suplimentare fantomă,
- feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”
sunt părți ale aceleiași povești.
Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine
Când tragi linie:
- „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
- sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
- Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
- promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
- umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
- salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.
Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.
Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.
La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.
Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.
Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate
Să ne imaginăm un pic scenariul:
- Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”. - Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.
Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.
Grădinița de Cadre: unde legea e opțională
La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:
- „Cum să invoci legea doar când îți convine”
- „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
- „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”
Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.
În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”
Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei
Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:
Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?
- Amendă.
- Morală.
- „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”
Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?
- Nimic.
- Tăcere.
- Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.
Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.

Concluzie: legea nu e bec opțional
Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.
Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.
Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).
Exclusiv
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională
O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?
În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.
„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet
Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:
- puncte de vedere,
- interpretări „obligatorii”,
- hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.
Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.
Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:
- art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
- art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare: - art. 16 (egalitate în drepturi),
- art. 21 (acces la justiție),
- art. 24 (dreptul la apărare),
- art. 31 (dreptul la informație),
- art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
- art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).
Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură
Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.
Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.
În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:
- ministrul stă în vitrină,
- Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
- iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.
Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie
Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.
Pe românește:
- juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
- dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.
E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.
Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană
Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.
Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.
În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.
Dar în realitate, reiese din motivare, avem:
- „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
- „reglementare” fără act normativ,
- puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.
„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul
Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.
Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:
- pe baza lui se resping drepturi,
- pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
- pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.
Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.
Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.
Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul
Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:
Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?
Dacă răspunsul este „da”, atunci:
- Constituția devine opțională,
- separația puterilor e decorativă,
- drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.
Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:
- să reglementeze prin acte normative asumate,
- semnate de persoane competente,
- publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.
Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe
Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:
- dacă statul își respectă propriile reguli,
- sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.
Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.
Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.
Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:
- lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
- și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 2 zileMAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 5 zileCum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 12 oreOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 4 zileBâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Featuredacum 4 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI
-
Exclusivacum 12 ore„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri



