Firma aerospațială SNC a prezentat oferta sa pentru sistemul de instruire cu jeturi al Marinei Americane (UJTS), un nou candidat care se alătură unui domeniu industrial aglomerat pentru a înlocui vechiul T-45 Goshawk al serviciului.

Aeronava bi-motor, cu două locuri, propusă de SNC, numită „Freedom Trainer”, se bazează pe un design pe care compania l-a dezvoltat în urmă cu ani de zile cu Turkish Aerospace Industries, a declarat astăzi pentru Breaking Defense un oficial al companiei. Între timp, SNC a continuat să dezvolte avionul și intenționează acum să îl ofere în speranța de a deveni principalul contractant pentru UJTS.

Îmbunătățirea performanței și reducerea costurilor

„Ceea ce ne-am propus să facem a fost să fim capabili să îmbunătățim performanța și calitatea instruirii, reducând în același timp costul acelei creșteri a performanței instruirii”, a declarat Derek Hess, vicepreședintele SNC pentru dezvoltare comercială, într-un interviu. „Și nu este o sarcină banală de făcut, și am venit cu o platformă care va face exact asta.”

Caracteristici cheie ale Freedom Trainer

Potrivit unui comunicat de presă al companiei, Freedom Trainer este așteptat să se laude cu o durată de viață a fuselajului de 16.000 de ore, eliminând necesitatea unor programe „neplanificate” de prelungire a duratei de viață. În plus, comunicatul afirmă că cheltuielile legate de motor ale avionului sunt cu 40% mai mici decât cele ale avioanelor de antrenament actuale ale Marinei și la jumătate față de cele ale avioanelor de antrenament terestre. Hess a spus că designul aeronavei este „armonizat în jurul” unității de propulsie Williams International FJ44.

SNC: De la conversie la producție

SNC este cunoscută în mod obișnuit pentru lucrările de conversie a aeronavelor, și întrebat cum intenționează compania să producă avionul dacă este selectată, Hess a spus că unele detalii sunt încă „sensibile la concurență”. Dar el a subliniat că SNC, în calitate de principal contractant, „va fi responsabilă pentru fiecare șurub și sistem care intră în aeronavă. Și avem o cantitate uimitoare de capacitate de adăugat la baza industrială a SUA.”

Concurenți probabili

Concurenții probabili cunoscuți pentru programul Marinei includ deja echipe conduse de Boeing, Lockheed Martin, Textron și o firmă puțin cunoscută numită Stavatti.

Practica aterizării pe portavion simulată până la atingere

Hess și Ray Fitzgerald, vicepreședintele senior al SNC pentru strategie, au spus că antrenorul va oferi practică de aterizare pe portavion în câmp (FCLP) până la aterizare, în care piloții care aterizează pe o pistă de aerodrom ar putea simula aterizarea ca și cum ar fi pe un portavion, ceea ce pe o navă reală poate presupune lovirea puternică a punții și înclinarea aeronavei în modul corect pentru a prinde un cablu de reținere. Marina spune că FCLP-urile presupun de obicei „aterizări repetitive de tip ‘touch and go’ pe aerodromuri”.

Marina revizuiește cerințele

În mod notabil, o cerere recentă de informații (RFI) de la Marina a arătat că serviciul se retrage de la cerința FCLP-to-touchdown, permițând în schimb concurenților să ofere FCLP până la punctul unei simulări de întrerupere a aterizării (wave-off). O cerere oficială de propuneri (RFP) care să prezinte cerințele nu a fost încă lansată. După publicarea acestui raport, un purtător de cuvânt al Marinei a declarat pentru Breaking Defense că serviciul intenționează să lanseze un RFP în decembrie și că, conform RFI-ului anterior, „aeronava UJTS va trebui doar să efectueze Practica Aterizării pe Portavion în Câmp (FCLP) până la întreruperea aterizării (wave off)”.

Freedom Trainer: Construit pentru misiunea UJTS

Spre deosebire de T-45, nu se așteaptă ca UJTS să aterizeze efectiv pe un portavion. Cu toate acestea, Hess a spus că Freedom Trainer este capabil de aterizări și decolări pe un portavion în sine. „Aeronava noastră este construită pentru misiunea UJTS de la zero”, a spus el.

Drepturile de date: Un punct de atracție

SNC speră, de asemenea, să atragă interesul Marinei pentru drepturile de date ale aeronavei. În cazul în care compania câștigă competiția, „le înmânăm pachetul de date”, a spus Fitzgerald – o caracteristică care este de obicei un punct sensibil cu industria. „Deci, își vor deține propriul destin de la bun început.”

Arhitectură deschisa și parteneriate

O arhitectură deschisă a sistemelor permite, de asemenea, avionului să faciliteze mai ușor lucrul cu parteneri precum Red 6, o companie care construiește un sistem de realitate augmentată montat pe cască, numit Airborne Tactical Augmented Reality System (ATARS), potrivit companiei. În practică, ATARS se află pe vizorul unui pilot și proiectează imagini cu amenințări precum aeronave inamice, permițând piloților să se antreneze împotriva adversarilor fără a avea nevoie de o altă aeronavă și de pilotul acesteia pentru a se da drept inamic.

SNC colaborează cu Red 6 la Freedom Trainer, astfel încât echipamente precum ATARS să fie „integrate” în aeronavă de la început, a explicat Fitzgerald. Abordarea companiei implică o „Familie de Sisteme” Freedom, care include avionul în sine, un sistem de instruire terestru, un sistem logistic integrat și o infrastructură care leagă aceste elemente, potrivit lui Hess.

Ascultând Marina Americană

„Ne străduim din greu să ne asigurăm că ascultăm Marina și că avem o competiție completă și deschisă și că ei apreciază lucrurile pe care le aducem la acea competiție”, a spus Hess.