Contraamiralul Alexis Walker, comandantul grupului de lovire al portavionului 10, era conștient că ziua sa la bordul portavionului George H.W. Bush (CVN-77) putea deveni extrem de haotică într-un timp scurt.

Un scenariu imprevizibil: De la probleme tehnice la atacuri electronice

Haosul putea lua forma unei defecțiuni a ascensoarelor aeronavelor, afectând capacitatea esențială a navei de a genera misiuni. Putea primi vestea că unul dintre distrugătoarele grupului său de lovire a suferit daune severe în luptă și se întoarce în port. Oricare dintre sistemele cheie ale portavionului pentru autoapărare, operațiuni ofensive sau navigație ar putea fi inutilizabile dacă sistemele de război electronic inamice ar avea succes.

„Te culci noaptea și totul funcționează perfect. Te trezești dimineața și această persoană a avut o victimă. Această piesă de echipament nu funcționează foarte bine. Un alt eveniment din lume a schimbat ceva ce intenționai să faci”, a declarat el unui grup de reporteri la începutul acestei luni, la bordul Bush, într-o sală de conferințe situată chiar lângă biroul și cabina sa. „Cum reacționezi la toate aceste lucruri?”

„Large Scale Exercise 2025”: Testarea limitelor flotei

Toate aceste scenarii complexe s-ar putea întâmpla în timp ce nava este andocată în siguranță între alte portavioane și nave de război amfibii aici, în Norfolk, Virginia. Grupul de lovire ar experimenta evenimente generate ca parte a „Large Scale Exercise” (LSE) 2025, a treia iterație a evenimentului cheie de antrenament al Marinei și al Corpului de Marină al SUA, conceput pentru a testa flota la nivel global și simultan.

Într-o perioadă în care flota Marinei este suprasolicitată – de la patrularea în Indo-Pacific, la doborârea rachetelor în Marea Roșie și la asistarea Gărzii de Coastă în interdicția maritimă lângă granița de sud – „Large Scale Exercise” din acest an s-a concentrat pe capacitatea serviciului de a echilibra prioritățile atunci când are mai multe misiuni de îndeplinit decât nave de desfășurat. Mai mult, Marina validează o nouă modalitate de a răspunde la mediul global printr-o metodă condusă de proaspătul șef al operațiunilor navale, amiralul Daryl Caudle.

„Planul global de răspuns maritim”: Pregătirea pentru viitor

Caudle a denumit această metodă „Planul Global de Răspuns Maritim”, iar problema pe care o rezolvă, potrivit viceamiralului John Gumbleton, comandant adjunct al US Fleet Forces, este cum generează Marina forțe pregătite mai rapid și cum o fac înainte de a apărea o criză?

„O parte din [lucrul către acest obiectiv] a fost un exercițiu teoretic pe care l-am făcut în ianuarie anul acesta pentru a repeta acest lucru înainte de a ajunge la Large Scale Exercise”, a declarat el reporterilor de la sediul US Fleet Forces, un centru cheie pentru planificarea evenimentului bienal staționat la câțiva kilometri de locul unde era andocat Bush. „Acesta este un rezultat major al Large Scale Exercise pentru a valida acele ipoteze cu privire la ce autorități trebuie să coborâm pentru a sprijini eșaloanele să iasă, în loc să așteptăm criza.”

Simulare realistă: Cheia testării globale

Cheia modului în care Marina testează întreaga flotă – chiar și atunci când unele nave și echipaje sunt departe de pericol – este prin ceea ce Pentagonul numește antrenament Live, Virtual și Constructiv (LVC). LVC, așa cum îl descriu oficialii, este similar cu realitatea augmentată. Cei 880 de planificatori ai LSE pot injecta o varietate de situații pentru fiecare echipaj – cei aflați pe mare și cei andocați – în orice moment, prin intermediul tehnologiei de antrenament, pe care oficialii au spus că o răspândesc în întreaga flotă. În unele cazuri, incidentul poate avea loc cu adevărat, cum ar fi un avion de luptă trimis pentru a simula „aerul roșu” sau aeronavele inamice. În alte cazuri, „racheta” pe care echipajul unei nave o vede venind poate fi doar un punct pe ecranele lor.

Simulările sunt „identice, dacă nu aproape identice [cu un scenariu din viața reală]… totul arată exact la fel ca atunci când ești în curs, până la luminile care sunt stinse”, a declarat Chief Warrant Officer Greg Cummings, un ofițer de acțiune tactică, reporterilor, în timp ce se afla în centrul de direcționare a luptei (CDC) al Bush.

Impactul global: Cum influențează acțiunile locale operațiunile la distanță?

În timpul „Large Scale Exercise”, întrebarea cheie nu este doar capacitatea unui echipaj de a reacționa, ci mai ales modul în care acțiunile Bush și ale grupului său de lovire influențează alte echipaje din întreaga lume.

De exemplu, stocurile de muniții au devenit un subiect omniprezent pentru conducerea Marinei de la începutul operațiunilor din Marea Roșie, în octombrie 2023. Obiectivul fiecărui comandant de luptă este de a reduce riscul în zonele lor de responsabilitate, ceea ce duce la cereri de nave, echipaje și muniții din partea conducerii Marinei. Dar proviziile sunt limitate. Fiecare rachetă trasă de o navă este o rachetă indisponibilă pentru alta.

Un nou plan, o veche problemă: Echilibrarea resurselor limitate

„Ca parte a Large Scale Exercise, aceasta este o fricțiune care, cu răutate și premeditare, este de fapt pusă în joc pentru a stimula conversația”, a spus Gumbleton, comandantul adjunct al Fleet Forces.

„Planul Global de Răspuns Maritim” al amiralului Caudle este conceput pentru a oferi o modalitate de a schimba Marina de la timp de pace la timp de război, stabilind un set de reguli de război pentru desfășurări, personal și întreținere, pentru a genera mai multe forțe înaintea unui conflict, potrivit USNI News.

Prin intermediul exercițiului „Large Scale Exercise”, Marina SUA își testează capacitatea de a răspunde eficient la crizele globale, simulând scenarii complexe și imprevizibile, cu scopul de a optimiza utilizarea resurselor și de a pregăti forțele pentru un viitor incert.