La fel ca în 1867, când achiziționarea Alaskăi de către secretarul de stat William H. Seward a fost întâmpinată cu scepticism și numită „Nebunia lui Seward”, Statele Unite se află astăzi în fața unei oportunități transformatoare. O achiziție strategică ar putea consolida securitatea arctică, reuni o populație indigenă divizată și reafirma poziția de lider a Americii într-o regiune aflată în plină evoluție.

Un scenariu strategic: Achiziționarea Insulelor Comandor

Propunerea îndrăzneață sugerează ca Statele Unite să urmărească achiziționarea pașnică și pragmatică a Insulelor Comandor de la Federația Rusă pentru suma de 15 miliarde de dolari. Scopul principal? Monitorizarea activității potențiale a submarinelor chineze care ar încerca să intre în Oceanul Arctic. Această inițiativă reflectă o anticipare strategică bazată pe realism geopolitic, unitate și asigurarea viitorului Arcticii.

Insulele Comandor: O poartă strategică

Situate în extremitatea vestică a lanțului Aleutinelor, la intersecția dintre Pacificul de Nord și Marea Bering, Insulele Comandor, alcătuite din Insula Bering și Insula Medny, reprezintă un arhipelag îndepărtat, locuit de aproximativ 676 de persoane, împărțite aproape egal între ruși și aleuți. Pe lângă bogata biodiversitate, patrimoniul cultural și mediul marin protejat, aceste insule câștigă o importanță geopolitică tot mai mare, pe măsură ce rutele maritime arctice se extind, iar puterile regionale, precum China, își intensifică prezența și interesul în Pacificul de Nord și Arctic.

Ascensiunea Chinei în Arctica: O amenințare subacvatică?

China s-a autoproclamat un „stat nearctic” și investește masiv în infrastructura arctică, cercetare științifică și capacități maritime cu dublă utilizare, dezvoltându-și „Drumul Polar al Mătăsii”. Deși activitățile sale sunt, în prezent, pașnice și orientate spre cercetare, natura cu dublă utilizare a multor investiții, combinată cu extinderea marinei chineze, ridică semne de întrebare cu privire la intențiile viitoare.

Submarinele chineze din clasele Jin și Tang, ar putea tranzita teoretic Strâmtoarea Bering și opera sub gheața arctică, unde detectarea este dificilă. Înarmate cu rachete balistice lansate de pe submarine JL-3, acestea ar putea amenința orașe americane precum New York și Washington, DC, din apele arctice, care se află în raza de acțiune a rachetei (peste 10.000 km). Dacă aceste submarine ar ajunge în Atlantic, timpul de avertizare ar putea scădea sub 15 minute, complicând opțiunile de răspuns ale SUA.

Un scut sonar în Marea Bering

Insulele Comandor se află direct pe ruta potențială de la Baza Navală Jianggezhuang a Chinei către Arctic. Poziția lor strategică le face esențiale pentru monitorizarea activității subacvatice. Aceste insule, combinate cu Insulele Aleutine americane existente, ar putea crea un „scut sonar aleutin” care să protejeze Marea Bering de intrări nedetectate.

Achiziționarea propusă a Insulelor Comandor și a Zonelor Economice Exclusive (ZEE) înconjurătoare ar respecta cadrele juridice internaționale, în special Convenția Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS). ZEE aferentă acestei achiziții ar acoperi aproximativ 431.014 kilometri pătrați, aproximativ de dimensiunea Californiei. Aceasta ar extinde ZEE a SUA cu 3,8% și ar face ca ZEE existentă a lanțului insulelor Aleutine să fie contiguă, permițând astfel o supraveghere persistentă.

Avantajele geofizice ale Insulelor Comandor

Un avantaj geofizic cheie al Insulelor Comandor constă în acumularea de gheață relativ moderată, comparativ cu insulele arctice mai nordice. Această caracteristică este semnificativă, deoarece acumularea puternică de gheață poate dispersa sau absorbi semnalele sonar, degradând fidelitatea acustică și reducând acuratețea detectării. În plus, mișcarea dinamică a gheții generează zgomot subacvatic ambiental, complicând identificarea semnăturilor submarinelor. Mediul acustic mai stabil al Insulelor Comandor oferă o locație superioară pentru monitorizarea subacvatică continuă, de înaltă rezoluție.

Provocări și oportunități

O astfel de tranzacție ar ridica inevitabil preocupări în rândul aliaților SUA, în special dacă războiul din Ucraina rămâne nerezolvat. O infuzie financiară mare în economia Rusiei ar putea fi văzută ca sprijinind indirect armata sa, potențial slăbind unitatea occidentală și sancțiunile. Pentru a aborda acest aspect, acordul ar putea include condiționalități și transparență stricte, cu fonduri distribuite în faze, legate de angajamente verificabile de reinvestire pașnică în infrastructură, conservare sau ajutor umanitar.

Pe de altă parte, Rusia ar putea ezita să vândă Insulele Comandor din cauza locației lor strategice și a valorii simbolice legate de mândria națională și integritatea teritorială. Cu toate acestea, aceeași proximitate ar putea face vânzarea acceptabilă. Comparativ cu Kamchatka, insulele oferă o utilitate militară limitată, fiind mai mult simbolice decât operaționale în postura de apărare a Rusiei.

Mai mult, prin transferul insulelor, Rusia ar putea complica subtil calculele strategice ale Chinei în Arctic, fără a se confrunta direct cu Beijingul. În plus, o ofertă de 15 miliarde de dolari reprezintă o oportunitate financiară semnificativă, care ar putea fi reinvestită în priorități interne și infrastructură.

Reîntregirea poporului Aleut

Această propunere vizează și poporul aleut, care odată se deplasa liber de-a lungul lanțului Aleutinelor. Din 1867, aceștia au fost divizați de granițe internaționale. Această achiziție i-ar reuni sub un singur cadru național pentru prima dată în peste 150 de ani, în conformitate cu Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP).

Reunificarea ar restabili continuitatea culturală, ar consolida guvernarea aleută și ar extinde oportunitățile. Integrarea în Statele Unite ar aduce acces la infrastructură modernă, asistență medicală și educație.

Un pas indrăzneț spre viitor

Insulele Comandor sunt mai mult decât avanposturi îndepărtate; ele sunt chei ale securității arctice, simboluri ale unității și faruri de speranță pentru comunitățile divizate. Inițierea unui dialog constructiv poate contura viitorul Arcticii, transformând „Nebunia lui Seward” într-o viziune strategică.