Featured
Australia își reevaluează alianța cu SUA și viitorul AUKUS pe fondul turbulențelor politice americane
Pe măsură ce tarifele și cererile de cheltuieli militare sporite ale președintelui Donald Trump zguduie aliații americani din Pacific, un cor tot mai mare de experți în politică externă din Australia încep să se întrebe dacă se mai poate conta pe SUA și dacă programul submarin cunoscut sub numele de AUKUS este încă în interesul Canberrei.
Imprevizibilitatea lui Trump pune sub semnul întrebării încrederea în SUA
Imprevizibilitatea demonstrată de administrația Trump în anunțarea și apoi amânarea tarifelor și impunerea acestora asupra aliaților și partenerilor a provocat iritare în Australia, Japonia, Vietnam și alte puteri din Pacific. Pe lângă aceasta, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a cerut Australiei la Dialogul Shangri-La din acest an să își crească cheltuielile pentru apărare la 3,5%, ceea ce ar reprezenta o creștere uriașă față de cele 2% actuale.
Cererea SUA ca Australia să lupte pentru Taiwan stârnește controverse
Ceea ce a depășit însă orice limită au fost rapoartele conform cărora administrația Trump ia în considerare posibilitatea de a cere Australiei, ca parte a AUKUS, să se angajeze să lupte cu China în cazul unui atac asupra Taiwanului. Vestea a apărut chiar înainte ca premierul Anthony Albanese să plece în China pentru o călătorie de șase zile care a inclus o întâlnire cu președintele chinez Xi Jinpeng.
Reacții oficiale și apeluri la reevaluare
Public, ministrul australian al Apărării, Richard Marles, rămâne optimist cu privire la AUKUS, un sentiment reiterat în ultimele zile de ambasadorul Australiei în SUA. Albanese a avut grijă să reafirme politica Australiei privind Taiwanul, în timp ce ministrul Industriei Apărării, Pat Conroy, a declarat ferm pe 13 iulie că nu va exista niciun angajament ferm cu privire la apărarea Taiwanului.
Cu toate acestea, vestea a declanșat o serie de articole de opinie din partea unor voci influente care cer acum o reexaminare a acordului AUKUS. „Ideea că un guvern de astăzi ar bloca un guvern viitor să angajeze forțele militare australiene într-un război care ar putea avea loc sau nu este absurdă”, a scris Andrew O’Neil în publicația Lowy Institute, The Interpreter, pe 14 iulie. Adăugată la celelalte presiuni din partea SUA, o astfel de cerință ar putea determina Australia să facă exact opusul a ceea ce dorește America, a scris O’Neil, expert în descurajare și profesor la Australian Catholic University.
Vocea diplomației: Peter Varghese cere o mai mare independență
La o zi după aceea, Peter Varghese, un diplomat australian de lungă durată care și-a încheiat cariera în 2016 conducând ministerul de externe ca secretar permanent, s-a alăturat dezbaterii. Într-un articol de opinie din 15 iulie pentru Australian Financial Review, Varghese și-a prezentat cazul simplu: „Sper ca Elbridge Colby să scufunde AUKUS pentru Australia”, a scris el, referindu-se la subsecretarul american al apărării pentru politică care a lansat revizuirea AUKUS. „S-ar putea ca SUA să ne salveze încă de noi înșine prin adăugarea de condiții la acordul privind submarinele nucleare pe care niciun guvern australian nu le-ar putea accepta.”
În prezent, cancelar al Universității Queensland, Varghese a oferit un argument atent calibrat, conform căruia „transacționalismul nud” al lui Trump este un memento salutar că SUA, ca toate țările, vor acționa întotdeauna doar în propriul interes și că acest lucru nu include garantarea securității unui aliat în toate circumstanțele. Acest lucru înseamnă, a argumentat el, că Australia trebuie să își sporească propriile cheltuieli de apărare pentru a fi mai autosuficientă față de SUA – chiar dacă, a recunoscut el, armata australiană trebuie să fie „susținută de tehnologia, informațiile și valoarea de descurajare a unei alianțe cu Statele Unite”.
„Zilele de glorie” au trecut: Navigând într-o lume bipolară
Australia și SUA sunt aliați prin tratat de când tratatul ANZUS a intrat în vigoare în 1952, iar ambele părți vorbesc mult despre ceea ce ambele părți numesc „camaraderie”, reflectând legăturile personale și istorice strânse dintre cele două țări. Dar, așa cum argumentează Varghese și alți experți, echilibrul periculos dintre China, Statele Unite și aliații săi va necesita recunoașterea faptului că, în cuvintele fostului diplomat, „zilele de glorie ale politicii externe australiene au trecut”. Ascensiunea economică și militară a Chinei, cuplată cu acțiunile administrației Trump, înseamnă că navigarea în această nouă lume bipolară „păstrând în același timp atât alianța cu SUA, cât și piața chineză va pune la încercare politica australiană ca niciodată”, a scris Varghese.
Problema militară fundamentală pentru Australia cu AUKUS, care este menită să includă achiziționarea a cel puțin trei submarine americane clasa Virginia și producția eventuală a unei mici flote de submarine de atac SSN AUKUS cu propulsie nucleară, este, argumentează Verghese, că cele 368 de miliarde de dolari australieni (240 de miliarde de dolari americani), pe care se estimează că AUKUS le va costa pe „norocoasa țară”, „distorsionează” armata convențională pe care Australia ar trebui să o construiască.
O Americă îngrijorătoare: Impactul asupra suveranității australiene
Australia, spune el, vede „în administrația Trump o Americă foarte diferită și îngrijorătoare”. (Deși s-ar putea să nu fie un indicator al politicii sale, merită remarcat faptul că Varghese a fost consilierul pe probleme externe al prim-ministrului John Howard, din partea Partidului Liberal; Partidul Liberal se află acum în opoziție cu Partidul Laburist al lui Albanese).
Unul dintre cei mai respectați experți în securitate națională din Australia, John Blaxland, a declarat că aceste cereri ale aliaților sunt „de genul celor care nu au mai fost văzute în memoria vie. Acest lucru se întinde nu doar asupra tarifelor, ci și asupra creșterii cheltuielilor pentru apărare. Factorii de decizie americani par inconștienți sau neîngrijorați de reacțiile negative pe care le generează”, a spus Blaxland, șeful biroului DC al Universității Naționale Australiene. „Acest context face ca cererile SUA pentru un angajament larg și în mare parte deschis cu privire la apărarea Taiwanului, înaintea oricărui conflict, să fie atât de extraordinare și inutile”.
În timp ce Blaxland nu cere Australiei să se retragă din AUKUS, el avertizează că „natura evidentă și confruntațională a cererilor Washingtonului înseamnă că prim-ministrul Anthony Albanese nu are, efectiv, altă opțiune decât să se opună” cererilor Washingtonului.
Voci care cer ruperea de dependența de SUA
Ducând argumentul cu un pas mai departe, Albert Palazzo, care a fost mult timp directorul studiilor de război pentru armata australiană, a argumentat într-o discuție de la mijlocul lunii iunie despre AUKUS că revizuirea lui Colby, „ar trebui să fie salutată de toți australienii ca o oportunitate pentru guvernul Albanese de a renunța la acord și de a se dezobișnui de dependența de SUA”.
Palazzo, acum profesor adjunct la Universitatea New South Wales din Canberra, consideră că revizuirea este o șansă „pentru liderii noștri politici de a-și exercita cea mai importantă responsabilitate: afirmarea suveranității națiunii și echiparea Australiei pentru a-și asigura securitatea națională pe cont propriu”. Palazzo și-a încheiat recentul articol spunând că, „AUKUS rămâne un afront la adresa suveranității australiene”.
Apărătorii AUKUS: O necesitate strategică
În timp ce mulți experți din Australia au pus sub semnul întrebării AUKUS sau au exprimat îngrijorări cu privire la relația lungă și strânsă a Australiei cu Statele Unite în ultimele săptămâni, Jennifer Parker, ofițer de carieră în marină, acum la Universitatea New South Wales, spune că „renunțarea [la AUKUS] ar fi nesăbuită. O marină capabilă, centrată pe submarine cu propulsie nucleară, garantează securitatea și economia noastră”.
În loc de argumentul lui Varghese conform căruia costurile AUKUS vor distorsiona Forța de Apărare Australiană, o mare parte din bani fiind alocată pentru nave de atac cu propulsie nucleară în loc de nevoile militare convenționale, Parker argumentează „că această viziune ignoră faptele militare brute ale apărării unui continent insular. Acesta este exact momentul să menținem cursul AUKUS, nu să-l abandonăm”.
Risc accelerat de conflict: Viitorul AUKUS
Chiar și susținătorii AUKUS spun că mișcările recente ale Statelor Unite au ajutat la evidențierea pericolelor situației actuale, pe care Albanese a spus în mod repetat că sunt cele mai periculoase din punct de vedere strategic de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Ian Langford, profesor la Universitatea New South Wales din Sydney, a scris recent că „a se agăța de AUKUS fără a confrunta riscurile mai profunde pe care le expune acum ar fi o greșeală strategică. Din perspectivă australiană, calea submarinelor este pe o aprindere lentă: primele livrări nu sunt așteptate până la începutul anilor 2030. Între timp, riscul unui conflict major al puterilor în Indo-Pacific se accelerează, cu un potențial punct critic care implică China și SUA încă din 2027”.
Opinia publică și viitorul AUKUS
În timp ce elitele politice dezbat soarta AUKUS și a cheltuielilor australiene pentru apărare, sprijinul pentru AUKUS rămâne solid în rândul publicului australian, potrivit sondajului anual Lowy privind securitatea națională și problemele de politică externă. „Pe măsură ce peisajul geopolitic se schimbă rapid, jumătate din populație (51%) spune că Australia ar trebui să își sporească cheltuielile pentru apărare, în timp ce o minoritate (37%) spune că cheltuielile ar trebui să rămână la aproximativ același nivel ca acum. Sprijinul majoritar pentru achiziționarea de submarine cu propulsie nucleară în cadrul AUKUS a rămas ferm (67%)”, se arată în raportul privind sondajul.
Cu toate acestea, sondajul a fost efectuat între 3 și 16 martie, înainte ca rapoartele despre revizuirea AUKUS să devină publice, așa că nu este clar dacă valul se schimbă.
Exclusiv
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă, că te poți trezi figurant fără să vrei!
Jilava, mon amour (sau mai bine, mon „caușmar”!) cu figuranți forțați
În adâncurile sistemului penitenciar românesc, acolo unde dreptatea și legalitatea se ascund sub pat, o familie a transformat corupția într-o artă: familia Teoroc. Dar, ca în orice comedie (neagră), vine și momentul de cotitură, când clovnii își dau arama pe față și publicul începe să arunce cu roșii. Iar ieri, la Ministerul Justiției, am avut parte de un spectacol trist: polițiști trimiși în stradă ca ostatici ai răzbunării unui clan.
„Baroneasa WhatsApp” și aventurile padocului fantastic (continuă!)
Cristina Teoroc, alias „Baroneasa WhatsApp”, a transformat Penitenciarul Jilava într-un fel de „Fermă Animalelor” a lui Orwell, dar cu mai multă risipă și mai puțină morală. În loc de porci conducători, aveam câini de lux, tolăniți în padocuri construite pe bani publici, în timp ce angajații se întrebau dacă nu cumva au greșit meseria și trebuiau să se facă dresori. Acum, însă, „ferma” e în vizorul autorităților, iar „Baroneasa” încearcă să își spele imaginea cu orice preț.
Ștefan Teoroc, Liderul de sindicat cu vedere selectivă (si santaj inclus)
Și unde era Ștefan Teoroc, marele apărător al drepturilor angajaților? Probabil prea ocupat să numere banii din cotizații sau să admire „realizările” soției. Că doar nu era să se supere pe „Baroneasă” pentru niște fleacuri, cum ar fi colectările ilegale de fonduri sau amenințările la adresa subalternilor. Ah, și să nu uităm de liderii din teritoriu, recompensați cu funcții de conducere pentru a ține „armata” de membri în frâu! Asta nu e reprezentare sindicală, e șantaj curat!

SNPP: Sindicatul care apără corupția cu unghiile și cu dinții (sau mai bine, cu vuvuzele sub frică și pensionari recrutați cu forța)
Când „Baroneasa” a fost detronată de șeriful Bogdan Burcu, SNPP a sărit ca ars. Circa 400 de polițiști au fost trimiși în stradă, mulți dintre ei fără voia lor, obligați, șantajați sau intimidați de șefi. Au strigat împotriva Ministerului Justiției și a ANP de frică, nu din conștiință. Au suflat în vuvuzele de frică pentru susținerea unei familii care a pus mâna pe un sindicat și îl folosește pentru influență și îmbogățire personală. Asta nu e luptă sindicală, e răzbunare personală pe banii și nervii oamenilor!
FSSP: O umbră ieftină și inutilă a lui Teoroc
Și să nu uităm de Florin Șchiopu și FSSP, o prelungire inutilă a SNPP, o umbră ieftină a lui Teoroc, fără personalitate și fără principii. Prezența lor la protest? O glumă proastă, o încercare disperată de a da greutate unui protest care s-a dovedit a fi un eșec total.
Bogdan Burcu: Eroul sau nebunul? (sau poate doar un tip sătul de mizerie?)
Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.
În mijlocul acestui circ grotesc, apare un personaj: Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Unii îl consideră un erou, un justițiar care a venit să curețe cloaca din sistemul penitenciar. Alții îl văd ca pe un nebun, un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Un lucru e cert: a avut curajul să dea cu bâta-n baltă și să deranjeze liniștea corupților. Și, se pare, a reușit să spulbere mitul invincibilității familiei Teoroc.
Morala poveștii (dacă exista așa ceva în România, mai ales când vine vorba de corupție)
Familia Teoroc a crezut că poate transforma sistemul penitenciar într-o afacere de familie. SNPP a crezut că poate manipula angajații la nesfârșit. Dar, ca în orice comedie proastă, vine și momentul în care publicul se trezește și începe să huiduie. Iar polițiștii care au refuzat să participe la mascaradă sunt dovada vie că, în sistem, încă mai există conștiință, discernământ și rușine.
Concluzie: România, tara minunilor (si a corupților cu polițiști santajați și lideri disperați)
Sperăm că instituțiile statului vor avea curajul să pună capăt acestei mascarade și să curețe sistemul penitenciar de corupție și abuzuri. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare câți Teoroci mai trebuie să apară ca să ne dăm seama că ceva e putred în Danemarca (pardon, în România)? Și, mai ales, câți polițiști vor mai fi folosiți ca marionete în războaiele personale ale unor lideri corupți?
Întrebarea zilei:
Oare dacă am pune toți corupții din România într-un penitenciar administrat de familia Teoroc, cu lideri SNPP pe post de gardieni șantajatori, s-ar mai fura ceva sau ar ajunge să se fure între ei (și să dea vina pe Burcu)? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură
Featured
Polițiștii SIDEPOL se alătură protestului național din 29 octombrie: „Uniți pentru o viață decentă!”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 11 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



