De aproape două decenii, sistemul de influențare a vremii a funcționat în România fără o validare științifică reală. În timp ce banii publici curgeau, marile întrebări rămân fără răspuns și suspiciunile de ilegalitate se adună (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Unde sunt testele independente și validările?

Legea românească prevede clar: orice sistem de intervenție meteorologică trebuie să fie testat, validat și comparat în mod riguros, de instituții independente, între zone cu și fără intervenții, pentru a se putea afirma cu adevărat eficiența. Dar, după aproape 20 de ani de activitate, nimeni nu poate prezenta un astfel de raport.

Întrebare crucială: Unde sunt studiile comparative, publice și verificate, semnate de experți independenți? Conform surselor interne, nici măcar nu s-a realizat vreodată un program de testare conforme cu normele internaționale, iar rezultatele „miraculoase” ale sistemului sunt doar declarații de marketing și campanii de PR.

Avizul INSEMEX, doar un certificat de siguranță pentru explozivi, nu o omologare meteorologică

Există un aviz de siguranță pentru explozibilul RAG-96, emis de INSEMEX Petroșani, dar acesta nu echivalează cu o omologare tehnică internă sau internațională a dispozitivului utilizat în influențarea vremii.

Întrebarea este simplă: A fost vreodată acestor rachete un certificat de omologare conform normelor de siguranță și funcționare? În cazul în care nu, riscurile pentru populație, mediu și infrastructură sunt aproape imposibil de evaluat și gestionat, iar orice presupus succes devine doar o speranță nesusținută științific.

Cine și-a asumat eficiența acestor “intervenții”?

Compania Electromecanica Ploiești și alte entități proclamă rezultate spectaculoase privind reducerea grindinei, dar nu există dovada că aceste afirmații au fost validate de comunitatea științifică sau de autorități independente.

Rezultatele sunt, în cel mai bun caz, simple declarații de PR, fără studii controlate, fără zone martor și fără baze statistice. În absența unui sistem riguros de măsurare, orice analiză devine un spectacol de marketing, nu o știință veritabilă.

Lipsa aproape a oricarui studiu de impact sau cercetare experimentală

În lumea adevărată, tehnologia de influențare a vremii trebuie să fie susținută de date. Am spune chiar că trebuie “dovedită” în laborator și pe teren, prin studii cu zone martor, măsurători riguroase și analiză statistică de tip științific.

Dar, în cazul sistemului românesc, lipsește: nicio măsurare sistematică, nicio comparație, nicio validare de către experți în domeniu. În aceste condiții, orice afirmație despre „eficiența” rachetelor devine doar o ipoteză, nu o certitudine.

Ce riscuri ascunse se ascund în spatele „tehnologiei” de influențare a vremii?

• Contaminarea mediului: nanoparticulele de argint, folosite pentru a stimula precipitațiile, sunt acum sub lupa comunității științifice. Studii recente din Brazilia arată că aceste nanoparticule riscă să polueze pânza freatică, să provoace mutații genetice și chiar cancere în rândul populației.
• Riscuri de explozie și accidente: Explozibilul RAG-96 e folosit fără o omologare tehnică în adevăratul sens al cuvântului. La aproape 20 de ani de utilizare, nimeni nu poate garanta siguranța pentru populație sau pentru instalațiile din apropiere.

Mai mult, lipsa unui control riguros, a unor studii științifice transparente și a unor verificări independente transformă aceste rachete și intervenții în adevărate bombe cu ceasornic, necontrolate și fără responsabilitate.

De ce sistemul de influențare a vremii funcționează ca un „chilot în vine”?

Sistemul românesc de influențare a atmosferei seamănă cu un „joc de glezne”, dacă nu chiar mai rău.

• Lipsa omologării și testării riguroase a făcut ca intervențiile să fie învârtite în cerc, în timp ce banii publici continuă să curgă pe bandă rulantă.
• Interventiile fără criterii clare sau evidențe științifice au fost promovate ca „soluție universală”, deși, în realitate, nu există studiile necesare pentru a demonstra eficiența acestora.
• Riscul cel mai mare: tot ce se întâmplă pe teren—fie că e secetă, fie grindină—nu se bazează pe date concrete, ci pe declarații de PR și promisiuni politice.

Un sistem cu eficiență aproape zero, în timp ce resursele se risipesc pentru soluții ineficiente, și sănătatea mediului și a populației este periclitată fără să se știe exact cum.

Concluzie: Sistemul nu e altceva decât o schemă de două decenii care a fost ținută în viață cu falsuri și riscuri ascunse.

Suspiciunile de fraudă, lipsa studiilor validate, lipsa unui control riguros și riscurile enorme pentru sănătate și mediu ne obligă să tragem un semnal de alarmă clar: este timpul să punem capăt acestei mărițe de buzunare publice, să verificăm legalitatea și eficiența reală, dar mai ales să protejăm mediul și sănătatea românilor.

Pentru că, la final, țara și pământul nimănui nu le aparțin celor care ascund adevărul, ci celor care îl caută și îl promovează transparent. Vom reveni. (Cristina T.).