Marioara revine la ‘ciuruit’: Ce mai vinde Regina Țepelor imobiliare la 76 de ani?

Zilele trecute, un fior a străbătut Ploieștiul: Marioara Lupu, arhitecta „țepei imobiliare” care a lăsat peste 100 de familii cu buzunarele și speranțele goale, a fost zărită într-un birou notarial. Întrebarea arde pe buzele tuturor: ce mai pune la vânzare această „regină a ciuruielii”? „A fost un fleac, i-am ciuruit pe toți”, ar fi replicat aceasta, cinismul fiind, se pare, ultima redută a escrocilor de elită.

Cu un sechestru „subțirel” pe avere, Marioara sfidează miile de victime din complexele fantomă White Tower, City Gate și Mărășești. La 76 de ani, radiază de sănătate, contrar previziunilor fiului său, Mihai, și ale maestrului Nichita, care sperau ca un deces providențial să le șteargă păcatele. Ghinion! Bunicuța e mai verde ca niciodată, iar planurile lor s-au dus pe apa Sâmbetei.

Vlad ‘Il Capo’ Nichita: Sfidare pe roți de BMW – Cum iși bate joc de păgubiți și autorități

Legături de o ambianță de mafie și conspirație (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

În timp ce victimele își ling rănile, Vlad Nichita, alias „Il Capo”, își etalează luxul sfidător. Două BMW-uri, unul pentru el, unul pentru consoartă, defilează prin oraș, simboluri ale impunității. Banii vin, se pare, de la „familia din Chișinău”, o sursă nesecată de „ajutoare” pentru un om lovit de soartă… sau de justiție?

Această aroganță grosolană nu este doar o palmă dată păgubiților, ci și o provocare directă la adresa autorităților. Cum e posibil ca, la mai puțin de un an de la ridicarea controlului judiciar, un inculpat să își permită un asemenea lux? Oare justiția doarme sau e complice?

Trioul infernului imobiliar se destramă: Lupu, Nichita și jocul ‘aruncă vina mai departe’

Vremurile de glorie, când trioul Lupu Marioara-Lupu Mihai -Vlad Nichita puneau „țara la cale”, au apus. Mihai se vedea cel mai puternic om de afaceri, iar Vlad visa la fotoliul de primar. Acum, după patru ani de dezvăluiri incendiare marca Incisiv de Prahova, „sudura” s-a rupt.

În disperare de cauză, fiecare aruncă cu noroi în celălalt. Lupu și fiul îl acuză pe Nichita, iar acesta se declară „nevinovat”, un biet observator al neregulilor. Când latul se strânge, fiecare își apără pielea, chiar și cu prețul trădării.

Justiția ploieșteană, in genunchi? Cum o Președintă ‘grăbită’ decide soarta sechestrului lui Nichita

Pe 17 septembrie 2025, Vlad Nichita a contestat sechestrul asigurător pe averea sa. În ciuda protestelor de la Curtea de Apel Ploiești, președinta completului, Irina Nicoleta Comardici, a decis că dosarul e „de importanță” și trebuie judecat urgent. Verdictul a rămas în pronunțare până pe 30 septembrie, alimentând suspiciunile și indignarea. Oare ce urgență ardea pe președintă? Să nu cumva să se facă dreptate prea repede?

Armata de avocați ‘bine cotați’: Cu ce bani ai păgubiților iși cumpără ‘Il Capo’ impunitatea?

Vlad Nichita dispune de o armată de avocați cu CV-uri impresionante și onorarii pe măsură. De unde atâția bani? Din „fleacurile” ciuruite de Marioara? Din afacerile dubioase cu mașini de lux? Din creditele „uitate” la Chișinău?

Unul dintre acești apărători, Av Pop Dominic, afișează un rânjet batjocoritor la adresa victimelor, o oglindă fidelă a „educației” clientului său. Arogant, sfidător, convins că „are balta pește”, Nichita își cumpără impunitatea cu banii furați de la oameni disperați.

Concluzie: Câte arogante mai trebuie să indurăm, până când justiția va face dreptate?

Păgubiții se întreabă, pe bună dreptate, câte arogante mai trebuie să suporte din partea acestui infractor, până când își vor recupera prejudiciile. Până când justiția va înceta să fie oarbă, surdă și mută la suferința lor?

Cerem autorităților să rezolve aceste cazuri cât mai repede, să recupereze tot prejudiciul și să confiște averea infractorilor, dând-o înapoi celor ciuruiți. Altfel, Ploieștiul va rămâne capitala neoficială a fraudelor imobiliare, un loc unde escrocii prosperă, iar victimele sunt condamnate la tăcere și disperare. Noapte bună, România! Vom reveni! (Cristina T.).