Probleme de prioritizare în resurse

Un nou document de politică de la Institutul Mitchell pentru Studii Aerospatiale subliniază că Departamentul Apărării nu a fost capabil să se pregătească în mod adecvat pentru competiția cu marii puteri, cum ar fi Rusia și China, din cauza incapacității șefilor de stat major de a prioritiza finanțarea și alte resurse din nevoile actuale către cele de mâine.

Institutul solicită administrației Trump, cunoscută pentru urmărirea schimbărilor majore, să abordeze această problemă.

Deficitele legii Goldwater-Nichols din 1986

„Deficiențele Legii de Reformă Goldwater-Nichols (GNA) din 1986 sunt o cauză principală a subfinanțării forțelor critice de luptă. Această legislație a restructurat DOD, rezultând într-o structură birocratică care restricționează sever capacitatea serviciilor de a prioritiza amenințările strategice pe termen lung în favoarea cerințelor imediate, non-combat ale comenzii de luptă și birocrației civile de apărare. Drept urmare, există un model pătrunzător în cadrul militarului de neglijare a strategiilor de achiziții și cerințelor de apărare pe termen lung,” se afirmă în documentul intitulat „Apel pentru un Nou NSC-68 și Reformă Goldwater Nichols.”

Problemele de alocare a resurselor

Documentul susține, de asemenea, că „redistribuirea organizațională a priorității nu se limitează doar la nevoile de planificare pe termen scurt versus termen lung, ci și la echitățile serviciilor.” Rezultatul a fost că Pentagonul nu a reușit să își finanțeze corect pivotul către teatrul Indo-Pacific, care, conform documentului, necesită o redistribuire a resurselor de la Armată către Forțele Aeriene, Forța Spațială și Marina.

„În schimb, părțile serviciului din bugetul de apărare rămân statice, iar conducerea DOD continuă să aprobe investiții ale Armatei în capacități duplicat — de exemplu, rachetele de suprafață-cu-suprafață pe distanțe lungi, care costă între 60 și 70 de milioane de dolari fiecare, pe care Forțele Aeriene le-ar putea efectua cu capacități mult mai eficiente din punct de vedere al costurilor,” precizează documentul.

Recomandări pentru imbunătățire

Cheia pentru a rezolva problema priorităților pe termen scurt versus pe termen lung este „repoziționarea șefilor de servicii în cadrul structurii de comandă, păstrând în același timp capacitatea forțelor SUA de a desfășura operațiuni comune.” Șefii de servicii trebuie să aibă capacitatea de a stabili cerințe viitoare și de a asigura alocarea fondurilor pentru a îndeplini aceste cerințe cu resursele necesare de echipamente și personal.

Autorii documentului — Richard Andres, cercetător senior non-rezident la Mitchell, împreună cu generații în retragere din Forțele Aeriene, Michael Moseley și Larry Stutzriem — susțin, de asemenea, că un alt motiv pentru eșecul de a reformula forțele SUA în fața competitorilor este stagnarea și ineficiențele cauzate de „supra-centralizarea” Biroului Secretarului Apărării (OSD).

„O revizuire completă a diverselor birocrații asociate cu OSD ar trebui să fie realizată cu scopul de a muta misiunile și autoritățile către servicii. Accentul ar trebui să fie pus pe facilitarea deciziilor strategice care prioritizează achiziția de capacități bazate pe o evaluare onestă a costului-per-efect și desfășurarea forțelor orientate spre abordarea provocărilor competiției între mari puteri,” afirmă documentul.

Cele patru recomandări:

1. Inițiază o reevaluare cuprinzătoare a securității naționale, evaluând obiectiv peisajul amenințărilor existente și recunoscând deficiențele strategiilor actuale.
2. Acționează imediat pentru a restructura DOD și corecta deficiențele organizaționale care au împiedicat eforturile anterioare de reformă menite să contracareze amenințările reprezentate de China și Rusia.
3. Crește bugetul de apărare pentru a-l aduce în conformitate cu peisajul de securitate în evoluție.
4. Evaluează capabilitățile de apărare și redistribuie investițiile între servicii pe baza unei evaluări cost-per-efect. Aceasta necesită o revizuire holistică a rolurilor și misiunilor contribuțiilor serviciilor la Strategia Națională de Apărare.

Aceste recomandări sugerează un necesar și urgent proces de reformă care ar putea ajuta Pentagonul să se adapteze și să răspundă mai eficient provocărilor oferite de marii competitori globali.