O cultură a secretului
Arenele securității naționale în domeniul spațial — de la politici, la procesele agențiilor, la doctrinele operaționale, la tehnologie, la bugete și programele de achiziții — au fost, tradițional, acoperite de un văl de secreție. Având în vedere că primele misiuni spațiale ale SUA au fost în mare parte legate de colectarea de informații în timpul Războiului Rece, este ușor de înțeles cum a apărut această cultură. Schimbarea acestui bias cultural s-a dovedit a fi o sarcină dificilă, în ciuda dorinței exprimate de mulți lideri militari de a face acest lucru.

O nouă direcție
Cu toate acestea, 2024 a adus dovezi că se conturează o schimbare către mai multă deschidere, indiferent dacă cei din “lumea ascunsă” sunt pregătiți sau nu. Această schimbare este determinată în mare măsură de realitățile unui mediu spațial acum dominat de interese comerciale, mai degrabă decât de operatori guvernamentali. Iată cinci povești (plus una bonus) care oferă o privire în spatele vălului secretoș și sunt revelatoare într-un fel.

Tehnologia și transparanța
Avansurile tehnologice, inclusiv inteligența artificială, și boom-ul companiilor comerciale care își mențin „ochii” pe cer fac din ce în ce mai greu pentru guverne să își ascundă sateliții sau să le estompeze scopul. Aceia care doresc să facă acest lucru — inclusiv adversarii SUA — au lucrat, între timp, pentru a-și îmbunătăți tehnicile de „invizibilitate”. O parte interesantă a fost observarea acestui joc de-a șoarecele și pisica desfășurându-se din ce în ce mai des în domeniul public în ultimii câțiva ani.

Monitorizare independentă
Observatorii independenți ai spațiului, cu telescoape personale, urmăresc și împărtășesc informații între ei (și cu cercetătorii și reporterii interesați) despre obiecte spațiale intrigante, cum ar fi sateliții spioni neacoperiți și deșeurile spațiale potențial periculoase. De fapt, unele dintre cele mai exacte și mai actuale informații despre activitățile spațiale ale Rusiei și Chinei nu provin de la Forțele Spațiale ale SUA, ci de la independenți și, din ce în ce mai mult, de la firme comerciale care își demonstrează abilitățile de urmărire a spațiului.

Relația dintre Forțele Spațiale și NRO
Așa cum am documentat în ultimii câțiva ani, Forțele Spațiale și principalul operator de sateliți de spionaj al națiunii, Biroul Național de Recunoaștere (NRO), au lucrat lent pentru a rezolva problemele de relație și acum au intrat într-un parteneriat (în cea mai mare parte) funcțional pentru achiziționarea imaginilor satelitare despre ținte de pe Pământ și din spațiu. Totuși, ca în orice triunghi amoros clasic, reconcilierea NRO-Forțele Spațiale a lăsat și mai mult pe Agenția Națională de Inteligență Geospatială (NGA) pe margine — iar în mod destul de extraordinar, aceasta nu s-a sfiit să își facă publice nemulțumirile.

Probleme cu RTX și programul MEO
Sub supravegherea atentă a lui Frank Calvelli, Directorul Executiv al Achizițiilor Spațiale al Forțelor Aeriene, care, la începutul mandatului său, și-a dorit să fie strict cu programele eșuate, Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forțelor Spațiale a fost recent mai dispus să recunoască problemele programelor și deficiențele contractorilor. Cu toate acestea, a fost o surpriză mică să se vadă că SSC a confirmat atât de repede în iunie că a reziliat contractul cu RTX pentru dezvoltarea noii constelații de avertizare/urmărire a rachetelor în orbita medie a Pământului (MEO), din cauza depășirilor de costuri și întârzierilor, precum și a problemelor tehnice. Compania, care în martie a anunțat că se retrage ca principal contractor în domeniul spațial, este de asemenea lider contractor pentru unul dintre cele mai costisitoare și de lungă durată „copii problemă” ale Forțelor Spațiale, sistemul de control și comandă pentru sateliții GPS moderni, Next-Generation Operational Control System (OCX).

Pe 21 noiembrie, șeful SSC, general-locotenent Philip Garrant, le-a spus reporterilor că un contractor a fost inclus pe lista de monitorizare a contractorilor Forțelor Spațiale (prima utilizare documentată a acelei puteri acordate de Congres în 2018), dar a refuzat să numească firma.

Revizuirea politicii de clasificare
Departamentul Apărării (DoD) a anunțat în ianuarie că a finalizat o revizuire a politicii sale de un an cu privire la modul în care programele spațiale au utilizat, și mulți spun că au abuzat, de clasificarea strict restricționată a Programelor cu Acces Special (SAP) — mutându-se atât pentru a reduce nivelul de clasificare pentru o serie de programe, cât și pentru a impune reguli care să limiteze viitoarele desemnări SAP. Din păcate pentru noi, jurnaliștii, nimic nu a fost de fapt dezinformat. Chiar și noua politică rămâne ferm clasificată.

Aceste evoluții sugerează o transformare semnificativă în modul în care sunt gestionate și prezentate aspectele legate de securitatea națională în domeniul spațial, cu o tendință tot mai mare către transparență și colaborare, chiar și în fața provocărilor create de mediul actual dominat de interese comerciale.