Pe 21 noiembrie, Vladimir Putin al Rusiei a oferit Occidentului o fereastră clară asupra gândirii și intențiilor sale strategice. Prin utilizarea rachetei „Oreshnik” împotriva Ucrainei — o armă pe care Putin o consideră o amenințare „hipersonică”, deși analiștii sunt împărțiți în privința acestei caracterizări — el nu doar că a demonstrat disponibilitatea sa de a folosi părțile avansate ale arsenalului său, dar și capacitatea fără precedent pe care acestea o reprezintă.

Capacități de apărare și ingrijorări

După aceea, Putin s-a lăudat că arma este imună la sistemele de apărare anti-rachetă. Punând deoparte întrebarea dacă aceasta este într-adevăr o armă hipersonică, punctul său mai larg este corect: în acest moment, SUA nu au adevărate apărare împotriva unei amenințări hipersonice.

Decizia nefericită a MDA

Anterior în acest an, Agenția pentru Apărarea Rachetelor (MDA) a fost constrânsă să ia o decizie nefericită în legătură cu programul său Glide Phase Interceptor (GPI), care ar trebui să ofere prima apărare a Americii împotriva vehiculelor de glisare hipersonice. Motivele și consecințele acestei decizii ar trebui să servească drept poveste de avertizare atât pentru următorul Congres, cât și pentru administrația în incomingă, mai ales dacă țara noastră vrea să abordeze serios armele aflate deja în mâinile adversarilor precum domnul Putin.

Competență și tăierea bugetului

În trecut, MDA și-a lăudat angajamentul față de „cele mai bune practici de achiziție”, care includeau „zbor înainte de a cumpăra” și extinderea competiției corporative mai adânc în procesul de achiziție. Cu toate acestea, GPI a avut o decizie timpurie de „downselect”, alegând un contractor corporativ ca câștigător al programului și încheind competiția.

Decizia a venit cu cinci ani mai devreme decât se planificase, înainte chiar de evaluarea revizuirilor preliminare de proiect ale echipelor concurente. Acest lucru este foarte neobișnuit.

Implicațiile deciziei timpurii

Generalul-locotenent Heath Collins, directorul MDA, a descris decizia ca fiind „determinat de resurse”. Acesta este un cod al Pentagonului pentru atunci când Ministerul Apărării se confruntă cu un plafon bugetar arbitrar — lipsit de studiu, analiză sau strategie de ansamblu — și este forțat să își încadreze întreaga cheltuială sub acest plafon. Într-un interviu recent, Collins a declarat: „Pe măsură ce ne-am apropiat de [FY] 25, Legea responsabilității fiscale … a exercitat presiune asupra întregului departament pentru a lua decizii foarte dificile de prioritizare și de resurse.”

Riscurile asociate cu GPI

Pentru GPI, o consecință foarte probabilă a acestei decizii timpurii de downselect este un flux de finanțare imprevizibil pentru program. Acest lucru, combinat cu imaturitatea programatică relativă și posibilile provocări de dezvoltare, ridică întrebări despre când soldatul va putea să aibă capacitatea GPI în mâinile sale. Așa cum a afirmat Masao Dahlgren de la Center for Strategic and International Studies, „downselectarea atât de devreme în procesul de dezvoltare adaugă risc — în cazul în care apar întârzieri, nu va exista o design competițională din care să alegi.”

Necesitatea integrării cu capacitățile spațiale

Amintiți-vă, nu există un predecesor pentru GPI. Acesta reprezintă primul și singurul interceptor conceput și proiectat special pentru a contracara vehiculele de glisare hipersonice rusești și chineze.

Ca „Oreshnik”, aceste arme sunt deja în serviciu, iar SUA nu au în prezent o apărare hipersonică realistă.

Integrarea cu capabilitățile de detectare și urmărire

GPI nu va opera într-un vacuum, ci va necesita o capacitate de detectare și urmărire bazată pe spațiu pentru a achiziționa și urmări arma hipersonică, iar apoi pentru a orienta GPI să efectueze un intercept și să distrugă arma. Datorită fizicii implicate în acest set de probleme, Collins a subliniat necesitatea unei capabilități de detectare și urmărire orbitale pentru a direcționa GPI, „deci, în loc să privești în sus căutând o amenințare hipersonică, vrei să fii mai sus și să urmărești hipersonicele.”

Această inițiativă este actualmente reprezentată de capacitatea satelitelor Hypersonic and Ballistic Tracking Space Sensor (HBTSS), două dintre care au fost lansate în orbită în februarie trecut. Pentru a asigura compatibilitatea deplină între interceptor și sistemul de detectare și urmărire, aceste capabilități trebuie să fie dezvoltate în paralel, astfel încât să informeze proiectarea și configurația finală a ambelor.

Mandatul Congresului pentru apărarea împotriva hipersonicelor

În Legea de Autorizare a Apărării Naționale pe 2024, Congresul a mandatat o capacitate inițială de operare în faza terminală împotriva hipersonicelor să fie disponibilă până în 2029. Această soluție intermediară este prudentă, dar acest sistem inițial rudimentar — denumit în mod adecvat „umplutură de goluri” — nu trebuie să concureze pentru buget cu vehiculul GPI complet operațional necesar până în 2032. Două fluxuri de finanțare distincte și adecvate sunt esențiale.

În aprilie 2023, Rep. Doug Lamborn, președintele Subcomitetului pentru Forțe Strategice al Camerei Reprezentanților, a discutat importanța acestor programe când a spus: „Având în vedere ritmul rapid cu care adversarii noștri urmăresc și desfășoară sisteme hipersonice, sunt nerăbdător să aud idei din partea DoD despre cum să avansăm atât HBTSS, cât și GPI.” Deși acest lucru poate să nu mai fie posibil în condițiile realităților fiscale impuse MDA, sentimentele lui Lamborn descriu cu siguranță necesitatea absolută de a nu permite ca niciun program să langujeze.

O nouă administrare și direcția în domeniul apărării

Administrația Trump în incomingă a semnalat deja dorința sa de a re-prioritiza apărarea cu rachete într-un mod în care actuala administrație Biden nu a făcut. Congresul ar trebui să facă o cauză comună cu noua administrație și să reînvie apărarea cu rachete a patriei și a resurselor americane desfășurate prin oferirea unui flux de finanțare stabil și previzibil pentru GPI. Bugetul ar trebui să fie adecvat pentru dezvoltare și testare și să fie suficient de rezistent pentru a face față provocărilor inevitabile pe care le va întâmpina orice program nou.

Importanța finanțării pentru succesul GPI

Suficienta finanțare este cheia pentru asigurarea unei cronologii de achiziție pentru a desfășura un GPI complet operațional până în 2032. Miza este cu adevărat foarte mare, iar dacă domnul Putin ne-a arătat ceva, este că nu avem timp de pierdut.