Exclusiv
Oligopolul farmaceutic și nepotismul: Mizele ascunse în afacerea Ciolacu
Contextul politic și afacerea familială
Omisiunile lui Ciolacu 4/Partea I
Recent intr-o emisiune televizata candidatul la campania prezidentiala, premierul Marcel Ciolacu a incercat timid, prin multe omisiuni, sa explice public implicarea in domeniul farma a nepotului acestuia, Mihai Cristian Ciolacu, dupa cum au aratat in ultima perioada de timp o serie de publicatii media online.
Pe acest fond redactia noastra a considerat necesar sa contribuie jurnalistic cu ceeace am putut identifica din omisiunile voite ale candidatului sus amintit, in problematica aflata in atentia opiniei publice, referitoare la afinitatile nepotului cu piata farmaceutica romaneasca.
Sa incepem documentarea:
Evoluția intreprinderii Nicomart Prim Team
In anul 2007 se infiinta o societate comerciala “UNIFARMSANTE” srl, CUI 21308322, J10/332/2007, cu sediul in satul Damboaca, comuna Sageata, jud.Buzau, cu obiect de activitate comert cu amanuntul, in magazine specializate, cu produse farmaceutice si medicale, cu produse de cosmetica si de parfumerie.
Schimbări structurale în administrare
In data 21.12.2010 se schimba asociatul unic existent cu un nou asociat unic in persoana doamnei Nicoleta Prisada, de profesie farmacist, respectiv administratorul neasociat cu drept de reprezentare cine altul decat sotul acesteia, tot farmacist domnul Razvan Mihai Prisada, persoana care actualmente este presedinte al Agentiei Nationale a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale din Romania[1].
Expansiunea și acapararea pe piața farmaceutică
In data de 07.05.2014 cei doi sus nominalizati au hotarat schimbarea denumirii societatii in SC “NICOMART PRIM TEAM” srl, firma care a functionat in acest format pana in data de 04.05.2018, cand se schimba structura asociativa a acestia prin majorarea capitalului social de la 200 de lei la 400 lei prin aportul in numerar al noilor asociati in persoana juridica firma “MARCOS PROVIT” srl, CUI 28995509, J10/742/2011, cu sediul in mun.Buzau, reprezentata prin dl. Marius – Gabriel Neagu, respectiv prin persoana fizica Mihai – Crisitian Ciolacu, cu domiciliul in mun.Buzau, nepotul fostului deputat PSD si nimeni altul decat premierul Marcel Ciolacu.
Ca urmare a acestei majorari de capital structura partilor sociale detinute in companie a devenit la aceea data urmatoarea: Nicoleta Prisada detinea 55% din capitalul social, “MARCOS PROVIT” srl, detine 5% din capitalul social si Mihai – Crisitian Ciolacu, detinea 160 lei, respectiv 16 parti sociale, cu valoarea nominala de 10 lei fiecare, reprezentand 40% din capitalul social si particiarea la beneficii si pierderi.
Interesant este ca in data de 18.06.2018 prin Hotararea nr.2 a AGA a SC “NICOMART PRIM TEAM” srl, s-a stabilit ca doamna Nicoleta Prisada renunta la calitatea de asociat, se retrage din societate si cesioneaza toate partile sociale detinute catre asociatul “MARCOVIT PROVIT” srl, astfel incat aceasta firma obtine 60% din capitalul social al firmei “NICOMART PRIM TEAM” srl, iar Mihai – Crisitian Ciolacu ramane cu 40% din capitalul social al firmei nominalizate.
Prin aceeasi hotarare se mai decide si revocarea din functiile de administratori ai societatii dna. Nicoleta Prisada[2] si dl. Razavan – Mihai Prisada[3], persoane care cu totul intamplator ajung in functii publice relevante, iar dl. Marius – Gabriel Neagu si Mihai – Crisitian Ciolacu, devin noii administratori ai SC “NICOMART PRIM TEAM” srl.
Dupa aceasta modificare in 28.08.2018 SC “NICOMART PRIM TEAM” srl, incepe acapararea de firme farmaceutice, sens in care intra incipient in asociere in cadrul firmei “Alina Pharm” srl – Buzau, cu un aport de capital social de 2,17%, iar restul de 97,83% il detinea dna. Marilena Tisaianu, ulterior, in 14.09.2018 doamna sus enuntata renunta la calitatea de asociat si se retrage din societate cesionand asociatului “Nicomart Prim Team” srl toate partile sociale detinute in cadrul Alina Pharm srl, respectiv 4500 de parti sociale in valoare de 45.000 lei.
Astfel, dupa cesionare firma “Nicomart Prim Team” srl devine asociat unic, cu un numar de 4600 de parti sociale in valoare toatala de 46.000 lei, revocandu-se din functia de administrator al societatii dna. Marilena Tisaianu, numindu-se administrator neasociat dl. Marius – Gabriel Neagu.
In 25.10.2019 se coopteaza ca asociat in cadrul firmei “Alina Pharm” srl, prin majorarea capitalului social al societatii cu valoarea de 10 lei, aport in numerar, depus de catre cine altul decat dl. Mihai – Crisitian Ciolacu, dar surpriza in 06.10.2020, acesta se retrage din societate cesionand partile sale sociale catre asociatul majoritar, iar in 31.03.2021 se muta sediul social al firmei in mun.Buzau, str.Urziceni nr,35, biroul 10, etj.1, jud.Buzau.
In data de 24.09.2021 prin hotararea asociatiilor “Nicomart Prim Team” srl se muta sediul social al firmei la adresa din mun.Buzau, str. Urziceni nr.35, etj.1. birou 5, jud.Buzau.
In data de 04.09.2023 se realizeaza un proiect de fuziune intre “Nicomart Prim Team” srl Buzau, societate absorbanta si firmele “Alina Pharm” srl – Buzau, “Regiofarm” srl – Buzau, “Solarisfarm” srl – Buzau, societati absorbite, toate cu sediul social la adresa din mun.Buzau, str. Urziceni nr.35, birourile 10, 7, 8, etj.1, jud.Buzau si reprezentate, toate firmele enumerate in acest paragrf, in procesul de fuziune de catre acelasi reperezentant legal Marius- Gabriel Neagu, persoana care are si calitatea de administrator al acestor societati.
Scopul fuziunii era realizarea unei sinergii in administrarea comerciala a societatilor, simplificarea si eficientizarea sistemului decizional, o mai buna sustinere a nevoilor de investitii pentru dezvoltarea afacerii si imbunatatirea pozitiei financiare a Nicomart, si nu in ultimul rand pentru sustinerea grupului “Marcos Provit”, care opereaza in domeniul farmaceutic in Romania, prin intermediul mai multor companii, desfasurand activitati de distributie a produselor farmaceutice atat cu amanuntul printr-o retea extinsa de farmacii, cat si cu ridicata, despre care vom scrie intr-un alt episod.
Conexiuni controversate cu instituțiile financiare
In data de 21.03.2024 asociatii firmei “Nicomart Prim Team” srl, respectiv SC “Marcos Provit” SA si Mihai – Cristian Ciolacu au decis garantarea unui credit in suma de 21.000.000 lei contractat, culmea, de firma “Marcos Provit” SA de la societatea bancara “First Bank” SA, cu urmatorele garantii: garantie corporativa sau fideiusiune, ipoteca imobiliara asupra imobilelor proprietatea societatii garantoare (din jud. Bacau, Buzau) si creante derivate din polite de asigurare. Prin aceeasi hotarare a asociatiilor anterior nominalizati s-a decis garantarea obligatiilor contractuale ale “Marcos Provit” SA ce se regasesc “in contractul de credit de investitii (impreuna cu anexele acestuia) in valoare de 11.320.371 euro, cu o perioada de maturitate de 84 luni, ce urmeaza a fi incheiat cu CEC BANK SA”, avand drept scop acest credit de a refinanta o emisiune de obligatiuni emise de catre CVI Trust Sp Zoo[4], inclusiv comisioanele de refinantare si dobanzi capitalizate.
Interpretări ale profitului și fluxurilor financiare
Interesant este ca auzind declaratia lui Marcel Ciolacu[5] prin care spunea cu nonsalanta ca nepotul sau “Are 40% dintr-o firmă cu farmacii sătești care a făcut anul trecut profit de 60.000 de lei. Profitul lui înseamnă fabuloasa sumă de 2.200 de lei de la acea companie.”, si uitandu-ne pe situatia financiara 2023 a societatii “Nicomart Prim Team” srl, din care rezulta ca aceasta a avut un profit net de 67.686 lei, raportat la un venit total de 13.732.117 lei, cheltuieli totale de 13.642.748 lei si datorii de 16.639.249 lei, ne punem intrebari retorice cum oare o fi reusit aceasta firma sa devina garant pentru o alta firma din grup si CEC BANK, respectiv First Bank sa ofere in baza garantiilor depuse de societatea enuntata anterior sa acorde credite cumulate de peste 16.000.000 euro firmei “Marcos Provit” SA?
Apel la utoritățile statului
Sa speram ca organele abilitate ale statului vor controla ingineriile financiare ale firmelor sus subliniate, precum si daca creditele in cauza anterior specificate au fost acordate in deplina legalitate si in conditii de risc bancar minim astfel incat sa nu fie prejudiciate interesle nationale in domeniu financiar, cu atat mai mult cu cat la CEC Bank este actionar statul prin Ministerul Finantelor, autoritate publica centrala de specialitate aflata in cadrul Guvernului Romaniei, condus de catre nimeni altul decat surprinzatorul premier Marcel Ciolacu, persoana care nu cunoaste nimic despre cele sus subliniate.
Concluzie: căutarea adevărului în umbra nepotismului
Vom reveni cu noi informatii pe subiect in masura in care cititorii si institutiile statului vor avea interes in cunoasterea adevarului despre potenta in afaceri a nepotului premierului Marcel Ciolacu. (Cristina T.).
[1] https://www.anm.ro/comunicat-de-presa-02-03-2022/
https://www.anm.ro/_/CV%20-%20Dr.%20Farm.%20Razvan%20Mihai%20Prisada.pdf
[2] https://sanatateabuzoiana.ro/un-medic-chirurg-si-doua-farmaciste-se-alatura-echipei-spitalului-judetean-buzau/
[3] Conform CV publicat – “Octombrie 2018- August 2019 Atașat pe sănătate cu grad de consilier diplomatic Numele instituției Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, Bruxelles, Belgia • detașat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe pe durata misiunii permanente în străinătate”
[5] https://economedia.ro/ce-nu-spune-premierul-marcel-ciolacu-atunci-cand-incearca-sa-dea-explicatii-despre-afacerile-nepotului-sau-mihai-cristian-legaturile-politica-business-care-se-pot-regasi-in-diverse-etape-din-activ.html
Exclusiv
Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri
Contabilul-șef al secretelor naționale, chestorul Grecu din MAI, își apără cu disperare „arma letală” OMAI S7/2018, un simplu ordin de salarizare prezentat în instanță ca manual de operațiuni secrete NATO.
Meciul „SPRD vs. Contabilul Grecu”: runda documentelor secrete cu coeficienți la cap
Meciul dintre Sindicatul Polițiștilor „Diamantul” (SPRD) și contabilul-șef al Ministerului Afacerilor Interne, chestorul Grecu, pentru declasificarea OMAI S7/2018 e în plină desfășurare. Și nu e doar un litigiu juridic, e stand-up comedy pe bani publici.
Pe de o parte, ai sindicatul care cere să vadă, ca tot muritorul, metodologia de salarizare din MAI. Pe de altă parte, ai „experții de top” ai lui Grecu, crema Direcției Generale Juridice (DGJ-MAI), care au reușit o performanță istorică: să transforme un ordin cu coeficienți, procente și formule de calcul într-un fel de dosar ultrasecret cu CIA, GRU, spioni, arme și droguri.
Și toate astea se văd negru pe alb în întâmpinarea MAI, la pagina 13 din 17 (pagina 18 din PDF). Acolo, punctul 8 este „argumentul forță”, bomba juridică menită să convingă instanța că OMAI S7/2018 trebuie să rămână îngropat la „strict secret de serviciu”.
Rezultatul? Un text atât de caraghios încât, cum bine observă cei de la Sindicatul Diamantul, „ne fac să ne stricăm de râs”.
Argumentul lor „de beton”: N-avem secrete, dar sunt confidențiale, că așa vrem noi
Citez, cu pietate juridico-umoristică, pasajul-fanion al DGJ-MAI:
„Reclamantul omite să precizeze faptul că, deși actele administrative de numire în funcție și de stabilire a drepturilor salariale nu sunt clasificate, ele sunt confidențiale, fiind comunicate exclusiv beneficiarilor, accesul la aceste documente fiind rezervat, pe cale de consecință doar angajatului și angajatorului, fără diseminarea publică a informațiilor pe care le atestă.”
Traducere în română simplă:
– Da, recunoaștem, actele de salarizare nu sunt clasificate.
– Da, tot acolo se văd frumos toate informațiile pe care le-ar „ascunde” OMAI S7/2018.
– Dar! Le numim „confidențiale” și gata, am rezolvat: nu le arătăm nimănui.
Practic, experții-contabili-juriști recunosc singuri că Ordinul S7/2018 nu conține secrete reale, pentru că „secretele” sunt deja divulgate în actele individuale de salarizare, care ajung – cum e normal – la fiecare angajat: fie că lucrează la tarabă, la Dedeman, la OMV, la Senat sau la MAI.
Și atunci, ce fac strategii DGJ? Mută mingea din „secret de serviciu” (care are condiții legale clare, art. 15 lit. e) din Legea 182/2002 – trebuie să existe un PREJUDICIU real prin diseminare) în „confidențial”, o noțiune elastică, fără temei serios de a fi opusă instanței sau reclamantului.
Altfel spus:
– Nu-i secret de serviciu, că nu prea avem pe ce.
– Dar îl ținem ascuns „că e confidențial”, pentru că așa zicem noi.
CCR 101/2018: când invoci o decizie care îți dinamitează singură „secretul”
Apogeul spectacolului juridic este că însuși MAI, prin DGJ, își sparge argumentele cu propria citare a Deciziei CCR 101/2018.
Decizia CCR 101/2018 este una PENALĂ, referitoare la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (corupția – folosirea de informații nedestinate publicității pentru foloase necuvenite). Curtea Constituțională explică acolo, clar, următoarele:
- „Informațiile nedestinate publicității” pot fi:
- (a) clasificate, conform Legii 182/2002
- sau (b) confidențiale.
Exact CCR spune, în paragrafele 16–19, că informațiile confidențiale sunt DISTINCTE de cele clasificate.
Și acum vine comedia:
MAI citează această decizie ca și cum ar consolida „secretul” OMAI S7/2018, dar de fapt admite, prin propria trimitere, că:
- Ordinul S7/2018 NU stă în picioare ca „secret de serviciu”;
- îl împinge singur în zona de „confidențial” – adică tocmai în categoria care NU are același regim juridic și NU poate fi folosită ca pârghie pentru a-l ascunde față de instanță sau față de reclamant.
Cu alte cuvinte, DGJ-MAI își trage singură preșul de sub picioare și strigă apoi: „Uitați ce bine ne apărăm secretul!”
Ordinul de salarizare transformat în dosar cu spioni, arme și droguri
Adevărata perla logică apare când aceiași „experți” încearcă să vândă instanței ideea că dezvăluirea metodologiei de salarizare ar declanșa Apocalipsa operațională în poliție.
Sintetizând ironia Sindicatului Diamantul:
- Ordinul S7/2018 e o simplă metodologie de salarizare.
- Cu coeficienți, procente, formule de calcul.
- E, practic, un OMAI 132/2004 cu un facelift – ordinul vechi, nesecret, dar niciodată publicat și, culmea, ultra-activat „pe hârtie”, deși figurează abrogat.
- Metodele de calcul pentru sporurile alea înghețate la nivelul lui 2018 sunt în mare parte raportate la OG 38/2003 și OMAI 132/2004 – acte care, oficial, sunt abrogate, dar în realitate bântuie prin realitatea de salarizare.
Ce face însă MAI?
Prezintă acest rahat birocratic cu coeficienți ca pe un dosar penal cu agenți dubli, CIA, GRU, transporturi de arme și droguri acoperite. De parcă în OMAI S7/2018 n-ar fi formule de calcul, ci coordonatele GPS ale depozitelor secrete NATO.
„Nu poate fi explicat” interesul pervers al cetățeanului… de a ști cu cât e plătit polițistul
În logica debusolată a DGJ-MAI, dacă OMAI S7/2018 ar fi dezvăluit:
- „Nu poate fi explicat” interesul „pervers” al unui cetățean de a identifica polițistul.
- Se sugerează un fel de transfer dement:
- De la „metodologie de salarizare”
- La „manual de vânat polițiști după nume, CNP, conturi bancare și cod PIN”.
Ajung să îți dea impresia că dacă OMAI S7/2018 devine public:
- Oricine va putea afla numele polițiștilor,
- CNP-urile,
- datele nevestei, amantei,
- conturile bancare
- și, de ce nu, codul PIN de la telefon.
Totul, doar prin simpla deschidere a unui ordin de… salarizare.
OMAI S7/2018 este prezentat, în retorica absurdă a apărătorilor săi, ca un fel de hartă interactivă cu GPS, camere video și microfoane: deschizi PDF-ul și ți se conectează automat la toți polițiștii din țară.
Misiune imposibilă: Tom Cruise, varianta contabil cu epolet
În această piesă de teatru administrativ, chestorul Grecu apare ca un fel de Tom Cruise al ministerului, erou într-o „Misiune Imposibilă” cu dosare S, seifuri, lacăte și ștampile roșii.
Diferența e că, în loc de pistol și sfoară de rappel, arma lui Grecu este:
- OMAI S7/2018 = Glock
- Formulele de calcul și coeficienții de funcție = gloanțele.
Imaginați-vă scena la bloc:
– „Cum e la muncă, domnu’ chestor Răzvan?”
– „Ce să le spun oamenilor? Că am flendurit toată ziua paginile OMAI S/7/2018?”
– Așa că omul salvează aparențele: „Am tras cu Glock-ul până s-a înroșit țeava!”
Realitatea: a fluturat hârtii cu procente, a protejat cu dantelă juridică un ordin de salarizare și a apăsat cu disperare pe sigiliul de „strict secret”, ca nu cumva cetățeanul să vadă cum arată de fapt arhitectura salariilor în MAI.
„Profesioniștii” de la DGJ-MAI: când confunzi dreptul administrativ cu scenarii SF
Sindicatul Diamantul rezumă plastic:
„Observați cât de profi sunt experții de la DGJ-MAI!”
„Profesionalismul” se vede în:
- Contradicțiile interne: recunosc că actele nu sunt clasificate, dar le trântesc eticheta de „confidențial”, ca să le ascundă.
- Citarea CCR 101/2018 în favoarea lor, când decizia arată exact invers: diferența clară dintre informațiile clasificate și cele confidențiale, scotând Ordinul S7/2018 din aria „secretelor de serviciu”.
- Transformarea unei metodologii de salarizare într-un potențial pericol pentru siguranța polițiștilor, de parcă salariul și sporul de noapte ar fi echivalentul traseului unui transport de armament strategic.

Concluzie: când „secretul de serviciu” acoperă mai degrabă rușinea de salarizare, nu siguranța națională
Din tot spectacolul juridico-contabil rezultă câteva evidențe jenante:
- OMAI S7/2018 nu e un document strategic, ci o piesă-cheie în înțelegerea modului în care sunt plătiți polițiștii.
- Secretizarea lui pare să protejeze mai degrabă opacitatea, haosul și improvizațiile din salarizarea MAI, nu securitatea vreunei operațiuni speciale.
- Invocarea confidențialității actelor de salarizare – care ORICUM sunt comunicate fiecărui angajat, în orice domeniu – este o glumă proastă juridic și o palmă pe obrazul transparenței.
În „țara dacilor, unde contabilul e polițist”, așa cum mușcător observă Emil PASCUT de la Sindicatul Diamantul, OMAI S7/2018 a devenit „Glock-ul” cu care se împușcă orice tentativă de transparență.
Nu vorbim despre spioni, CIA, GRU, arme și droguri.
Vorbim despre coeficienți, sporuri înghețate la nivelul lui 2018 și formule de calcul care, dacă ar deveni publice, ar arăta cât de „creativă” este, de fapt, contabilitatea respectului față de polițiști.
Iar asta, spre deosebire de „secretele de serviciu”, ar produce, într-adevăr, un prejudiciu. Nu siguranței naționale, ci imaginii Ministerului Afacerilor Interne. (Cristina T.).
Exclusiv
Vesta antiînjunghiere și creierul anti-logică: cum arată „uniforma modernă” văzută din birou
Uniformă de catalog, piele de cobai
Acestea sunt reacțiile pielii unui polițist din cadrul Poliției Capitalei după 8 ore de „glorie operațională”, timp în care, conform dispozițiilor șefilor săi ierarhici, a fost obligat să poarte vesta antiînjunghiere peste cămașa de intervenție.
Nu vorbim de un detaliu „opțional”, ci de un element din componența acelei uniformei de poliție mult prea lăudate și prezentate ca „modernă”, „occidentală”, „ca-n filme” – „asemănătoare poliției din SUA”, ca să cităm un clasic în viață, așa cum remarcă Sindicatul Europol.
Din birouri, în fotografii, în prezentări PowerPoint, uniforma arată impecabil. În comunicate, este „reformă”. Pe teren, în viața reală, pe pielea oamenilor, se transformă într-un experiment dermatologic forțat.
Pe teren: transpirație, căldură și viziune de birou
În realitate, o zi de muncă pentru un polițist nu înseamnă defilare la paradă și ședințe foto pentru Instagramul instituției. Înseamnă:
- intervenții,
- deplasări permanente,
- urcat și coborât din autospecială,
- stat ore întregi în picioare,
- căldură,
- transpirație,
- stres,
- risc.
În asemenea condiții, echipamentul trebuie să fie, în mod normal, practic, funcțional și adaptat misiunii, nu fanteziilor estetice ale vreunui „strateg” din birou care confundă patrula reală cu un poster de promovare instituțională.
Dar între realitatea din stradă și imaginația confortabilă din birouri se cască un hău pe care nu-l acoperă nici vesta, nici cămașa, nici sigla „modernă”.
Șefi cu vestă pe polițist și ochelari de cal pe logică
Ne întrebăm, evident retoric:
De ce ar trebui ca un șef din Poliția Capitalei să nu facă diferența între:
- momentul în care un polițist are real nevoie de vesta antiînjunghiere
și - momentul în care aceasta ar trebui să stea depozitată în mașina de poliție, gata de folosit la nevoie, nu lipită de pielea omului 8 ore în șir?
Oare nu este elementar ca polițistul să se echipeze cu vesta antiînjunghiere atunci când primește o sesizare și se deplasează la un eveniment unde există un risc concret?
Nu pentru unii șefi. Ei par să lucreze după un alt Cod: Codul Dispozițiilor Absurd-Rigide, în care logica este articolul 1 – abrogat.
„Poartă vesta non-stop!” – filozofia ergonomiei made in birou
După „mintea” unora dintre șefii din Poliția Capitalei, polițistul trebuie să poarte vesta non-stop, ca un fel de armură de carton rigidă, indiferent de activitatea desfășurată:
- dacă se află la sediul unității,
- dacă stă la birou și completează documente,
- dacă așteaptă repartizarea unei lucrări,
- dacă doar conduce autospeciala.
Nu contează disconfortul, nu contează sănătatea pielii, nu contează riscul de suprasolicitare sau de probleme medicale. Important este să fie bifată „dispoziția”.
Pentru că, în mintea acestor șefi, mai important decât siguranța și sănătatea polițistului este ca o hârtie să fie respectată orb, ca o dogmă. Logica? Echilibrul? Preocuparea autentică pentru oamenii din stradă? Termeni exotici, necunoscuți.
Vesta antiînjunghiere: echipament de protecție, nu medalie de decor
Realitatea de bun-simț, enunțată clar de Sindicatul Europol, dar aparent imposibil de înțeles la anumite niveluri de comandă:
O vestă antiînjunghiere este un echipament de protecție, nu un accesoriu estetic de uniformă.
Nu este cravată, nu este insignă, nu este breloc de pus la chei. Este ceva ce:
- se folosește când situația o cere,
- se îmbracă în funcție de risc,
- se adaptează misiunii, nu programului de birou al șefului.
Să obligi un polițist să poarte vesta în mod permanent, indiferent de activitate, doar ca să „dea bine” în ordinele interne și în poze, înseamnă să confunzi protecția cu tortura lentă.
O zi de teren pentru șefii „strategi” – cel mai bun curs de perfecționare
Poate că, înainte de a emite asemenea dispoziții rupte de realitate, unii șefi ar trebui să facă un mic experiment educativ:
- să petreacă o singură zi în teren,
- îmbrăcați exact ca polițiștii cărora le dau ordine,
- cu vesta antiînjunghiere peste cămașa de intervenție,
- în aceleași condiții de căldură, transpirație, oboseală, deplasări și stat în picioare.
Fără aer condiționat de birou, fără „pauză la mapă”, fără prezentări frumos editate. Doar ei, echipamentul și realitatea.
Este posibil ca, după această experiență, brusc, logica să redevină o calitate managerială, iar empatia să nu mai fie privită ca un moft.
Între pozele lucioase și pielea distrusă: adevărata față a „modernizării”
Între o uniformă „modernă”, prezentată impecabil în fotografii, în powerpoint-uri și în discursuri de PR, și realitatea celor 8 ore petrecute în stradă de un polițist de la Poliția Capitalei este o prăpastie pe care nu o poate acoperi niciun comunicat.
Sindicatul Europol a arătat clar: reacțiile pielii colegului lor nu sunt un moft, ci o consecință directă a unei dispoziții stupide, rigide și complet rupte de misiunea reală a polițistului.
Și atunci, întrebarea se pune simplu și usturător:
Avem o uniformă „ca în SUA” doar în poze, sau avem șefi care ar trebui trimiși la recalificare în logică elementară și respect față de oamenii din prima linie?
Până nu se înțelege că polițistul nu este manechin de catalog, ci om aflat în serviciu, orice „modernizare” va rămâne un ambalaj frumos pus peste o atitudine profund înapoiată. Iar pielea celor din stradă va continua să plătească prețul „viziunilor” de birou. (Cerasela N.).
Pe baza dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol privind condițiile reale de purtare a noii uniforme „moderne” a Poliției Capitalei
Exclusiv
TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea unei rețele interne de influență. Potrivit informațiilor și documentelor invocate în materialul inițial, Alexandri Nicolae, cunoscut drept „Nae Comisionaru’”, ar fi ajuns să-și construiască în societate un sistem de oameni loiali, amplasați în funcții-cheie, astfel încât deciziile, banii, documentele și achizițiile să treacă prin filtre controlabile.
Imaginea rezultată este aceea a unei instituții în care organigrama nu se desenează după nevoile transportului public, ci după harta relațiilor personale.
O rețea întinsă de la contabilitate până la autobază
Conform informațiilor transmise, influența lui Nae s-ar întinde asupra unor compartimente esențiale din TCE: Direcția Financiară, Serviciul Financiar-Contabilitate, Achiziții-Aprovizionare-Depozite, Investiții, Autobază, Resurse Umane și Administrativ, precum și Tehnologia Informației.
La acestea se adaugă șefii unor structuri care controlează tarifele, vânzările, subvențiile și fluxul operațional al societății. Într-o companie care gestionează fonduri publice și asigură transportul ploieștenilor, asemenea funcții ar trebui ocupate pe criterii de competență, experiență și integritate.
Potrivit acuzațiilor prezentate, criteriul dominant ar fi fost însă loialitatea față de gruparea lui Nae.
Astfel, susțin sursele, societatea ar fi fost împărțită între oameni considerați „de-ai lui”, fiecare cu un rol precis în mecanism: unii la bani, alții la contracte, alții la achiziții, investiții, personal, depozite sau exploatare.
Comisii de recepție cu membri absenți de la recepție
Unul dintre cele mai grave aspecte semnalate privește comisiile de recepție. Conform informațiilor furnizate, anumite comisii ar fi semnat documente privind recepția unor bunuri fără ca membrii lor să fi participat efectiv, fizic, la verificarea acestora.
Dacă aceste susțineri se confirmă, problema nu mai este una de simplă neglijență administrativă, ci ridică întrebări serioase despre modul în care au fost validate achizițiile și despre cine a verificat realitatea bunurilor recepționate.
La TCE, recepția nu ar trebui să fie un exercițiu de semnătură automată, executat de la distanță. Ea presupune verificarea cantității, calității, conformității și existenței efective a produselor sau serviciilor. În lipsa acestei verificări, hârtia poate ajunge să înlocuiască realitatea, iar ștampila să țină loc de control.
Serviciul Tarife, Vânzări și Subvenții – funcție fără explicație?
În centrul controverselor apare și conducerea Serviciului Tarife, Vânzări și Subvenții. Potrivit elementelor transmise, șefa acestui serviciu ar fi menținută într-o structură despre care sursele afirmă că nu își justifică în mod clar existența și atribuțiile.
Acuzația este formulată și mai dur: persoana respectivă ar fi fost prezentă la serviciu fără ca activitatea sa să fie ușor de identificat, iar timpul de lucru ar fi fost petrecut, în anumite situații, alături de soțul său, asistent manager, în așa-numitul „birou oval”.
Desigur, aceste afirmații necesită verificare documentară și puncte de vedere oficiale. Însă întrebarea rămâne: într-o societate care invocă pierderi, datorii și nevoia de reducere a cheltuielilor, de ce sunt păstrate compartimente și funcții despre care angajații susțin că se suprapun sau nu produc rezultate măsurabile?
Șoferi, fini și servicii personale plătite prin timpul societății
Rețeaua descrisă de surse nu s-ar limita la funcțiile de conducere. În ecuație apar și șoferii considerați apropiați ai lui Nae.
Potrivit informațiilor primite, șoferul personal al acestuia ar fi efectuat ore suplimentare peste limita legală, situație care ar trebui verificată prin pontaje, foi de parcurs și state de plată. În același timp, acesta ar fi unchiul Cătălinei Ciofu Stoica, prezentată în materialul inițial drept fina lui Nae.
Un alt șofer ar fi fost angajat la Coloana 8, iar un alt fin ar fi beneficiat de o situație cu totul aparte: în timpul programului de lucru, ar fi întreținut și amenajat curtea lui Nae.
Dacă această informație se confirmă, avem de-a face cu o întrebare simplă și incomodă: timpul de muncă era plătit de TCE, dar folosit pentru interese private?
Într-o societate publică, programul angajatului nu este proprietatea personală a unui șef. Iar curtea unui lider informal nu poate deveni anexă a fișei postului unui salariat plătit din bani publici.
„Angajări pe bandă rulantă”, în timp ce nota de plată explodează
Potrivit informațiilor transmise, Nae, împreună cu Slăniceanu, ar fi contribuit la angajarea succesivă a numeroși șefi, angajați TESA, șoferi și alte categorii de personal.
Formula descrisă de surse este una de tip industrial: se creează posturi, se găsesc ocupanți, se repartizează oamenii în puncte strategice, iar cheltuiala salarială crește până la niveluri greu de justificat economic.
În timp ce discursul oficial vorbește despre reorganizare, reducerea costurilor și rentabilizare, realitatea reclamată din interior ar fi exact opusul: mai multe funcții, mai multe salarii și o structură administrativă tot mai încărcată.
Pentru că, la TCE, eficientizarea pare să fi fost tradusă într-o regulă simplă: se reduc oamenii incomozi, dar se păstrează oamenii utili.
Juridicul, redus la două persoane: o presupusa „partenera” și nepotul
Una dintre cele mai controversate decizii privind noua organigramă vizează compartimentul juridic.
Conform informațiilor furnizate, în organigramă ar urma să rămână doar doi consilieri juridici. Unul dintre aceștia este indicat drept persoană prezentată de surse ca fiind „partenera” de viață a lui Nae, iar celălalt ar fi Radu Alexandru, nepotul său.
Astfel, într-o societate cu achiziții, contracte, subvenții, litigii, proceduri administrative și fonduri publice, controlul juridic ar fi redus la un tandem descris de surse drept unul bazat pe relații de familie și personale.
Dacă informațiile se confirmă, avem o imagine greu de conciliat cu principiile unei administrații profesioniste: juriștii considerați incomozi ar fi eliminați, în timp ce în schemă ar rămâne persoane apropiate liderului informal al rețelei.
Nu este vorba doar despre două posturi. Este vorba despre cine verifică legalitatea deciziilor și cine are capacitatea de a spune „nu” atunci când o măsură ridică probleme.
Registratura, contractele și calitatea – toate drumurile duc la control
Noua structură analizată în weekend, potrivit informațiilor din materialul inițial, ar putea muta Registratura și Secretariatul în subordinea directă a Slănicioaicăi.
O asemenea schimbare ar însemna control asupra documentelor care intră și ies din societate, asupra numerelor de înregistrare, adreselor și sesizărilor.
În paralel, Managementul Calității ar urma să fie subordonat direct Directorului General, iar Compartimentul Contracte, gestionat de Magdalena și Zafiriadi, ar putea fi trecut în subordinea Cătălinei Ciofu Stoica.
De ce ar fi contractele scoase din zona juridică și mutate într-o altă structură? Întrebarea este legitimă, mai ales când în joc se află închirieri de spații, publicitate, venituri proprii și alte fluxuri financiare.
O reorganizare adevărată ar trebui să clarifice responsabilitățile și să întărească verificările. Cea descrisă de surse pare să facă altceva: concentrează documentele, contractele și procedurile în mâinile unor persoane considerate apropiate.
Hipodromul, TCE și poliția: aceeași rețetă, decor schimbat
Materialul inițial a pus în legătură influența lui Nae cu mai multe zone ale administrației locale: Hipodromul, TCE și structuri din IPJ Prahova.
La Hipodrom, cazul „Vijelie STI”, relatat de Incisiv de Prahova, a fost prezentat ca o situație în care o Comisie de Apel a CSM Ploiești ar fi fost extinsă de la trei la cinci membri, iar o decizie favorabilă calului contestat ar fi fost ulterior desființată prin Decizia ANZ nr. 554 din 11 august 2026.
Acestea sunt elemente care trebuie analizate prin documentele oficiale și prin punctele de vedere ale instituțiilor implicate.
La TCE, în schimb, acuzațiile vizează pierderi, datorii, consumuri de combustibil, pontaje, achiziții și presiuni asupra persoanelor care ar fi refuzat să valideze anumite situații.
În ambele cazuri, susține materialul, regulile ar fi devenit elastice pentru cei protejați și rigide pentru cei care deranjează.
Raportul 1729 și consiliul care „ia act” până uită
Raportul oficial nr. 1729 din 5 noiembrie 2025, atribuit Primăriei Ploiești, a fost prezentat ca indicând pierderi considerabile, datorii fiscale, achiziții suspecte, consumuri de combustibil nejustificate și probleme de control intern.
Au fost invocate și presiuni asupra a două controlore financiare care ar fi refuzat să închidă ochii.
În locul unor măsuri ferme, Consiliul de Administrație al TCE, format potrivit materialului inițial din Dobrescu, Șchiopu, Țaboi, Băcanu și Pantazi, ar fi adoptat Decizia nr. 11 din 11 august 2026. Formula menționată este una administrativă, dar cu efect de amânare: se prorogă analiza, se ia act, se solicită actualizarea documentelor.
Pe scurt, raportul nu ar fi dus la demiteri, sesizări penale sau sancțiuni reale.
Așa se transformă un document potențial exploziv într-un dosar care se plimbă între birouri până când praful administrativ îl acoperă complet.
Organigrama de weekend: eficiență sau operațiune de conservare?
În timp ce orașul așteaptă explicații despre pierderi și transportul public, la TCE s-ar fi lucrat în weekend la noua organigramă.
Potrivit informațiilor transmise, Slănicioaica și Monica Manea au fost la serviciu, inclusiv duminică, pentru a lucra la structură împreună cu Dobrescu și Nae.
Planul descris este următorul: directorul general să fie pus să semneze organigrama, iar documentul să ajungă ulterior în ședința Consiliului Local Ploiești.
Dacă scenariul se confirmă, consilierii locali ar urma să primească nu o soluție fundamentată pentru redresarea TCE, ci o schemă deja construită în spatele ușilor închise.
O organigramă desenată în weekend poate fi perfect legală. Dar legalitatea formală nu răspunde singură la întrebarea esențială: pentru cine a fost desenată?
Pentru că una este să reorganizezi o societate în funcție de necesități operaționale și alta este să reorganizezi societatea astfel încât să-ți păstrezi oamenii, să-ți protejezi rudele și să-ți elimini adversarii.
De la „reformă” la imperiu personal
Privite împreună, toate aceste elemente descriu, potrivit acuzațiilor primite, o societate în care puterea nu ar mai fi exercitată doar prin funcții oficiale, ci printr-o rețea informală de relații.
Directori, șefi de servicii, personal TESA, șoferi, membri ai comisiilor de recepție și persoane apropiate familiei sau anturajului ar ocupa poziții care permit controlul asupra:
- banilor;
- achizițiilor;
- documentelor;
- contractelor;
- pontajelor;
- consumurilor de combustibil;
- subvențiilor;
- informațiilor interne;
- controlului juridic.
În această logică, TCE nu mai seamănă cu o societate publică aflată în serviciul comunității, ci cu un domeniu privat administrat cu bani publici.
Întrebările la care trebuie să răspundă instituțiile
Informațiile prezentate impun clarificări din partea Primăriei Ploiești, a conducerii TCE, a Consiliului de Administrație, a Curții de Conturi, ANAF și, după caz, a organelor de urmărire penală.
Printre întrebările care se cer verificate se află:
- Cine a aprobat și cine a ocupat funcțiile-cheie din noua rețea?
- Au fost respectate criteriile de competență și procedurile legale?
- Membrii comisiilor de recepție au fost prezenți fizic la verificarea bunurilor?
- Există pontaje și foi de parcurs care să justifice orele suplimentare ale șoferilor?
- A fost folosit timpul de lucru al angajaților pentru activități private?
- Cum au fost fundamentate salariile și noile posturi?
- De ce este redus compartimentul juridic la două persoane?
- Există relații de rudenie sau personale între persoanele menținute în organigramă și factorii de decizie?
- De ce sunt mutate Registratura, Contractele și Managementul Calității în subordini considerate strategice?
- Ce măsuri au fost luate în urma Raportului nr. 1729/2025?
Final: la TCE nu se taie rețeaua, se taie doar cine deranjează
Într-o societate normal administrată, reorganizarea ar începe cu risipa, suprapunerile, funcțiile inutile și vulnerabilitățile de control.
La TCE Ploiești, potrivit informațiilor prezentate, se întâmplă invers: se reduc juriștii, se păstrează apropiații, se multiplică funcțiile de conducere și se consolidează o rețea care ar cuprinde financiarul, achizițiile, investițiile, autobaza, resursele umane, IT-ul, contractele și chiar comisiile de recepție.
Pe hârtie, este reorganizare. În realitate, acuzațiile sugerează o operațiune de acaparare.
Nae nu ar controla doar un birou sau un serviciu, ci întregul traseu al deciziei: de la documentul intrat în registratură până la contract, de la pontaj până la salariu, de la achiziție până la recepție și de la juridic până la semnătura finală.
Iar când într-o societate publică rămân în juridic partenera de viață și nepotul, întrebarea nu mai este cine apără legea.
Întrebarea este dacă mai există cineva care să aibă voie să o aplice. (Sava N.).
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 47 – I.P.J. Prahova – „Grădinița de cadre”: Manelistul Mocanu își șterge pozele, Iolanda filmează la șliț, iar Iacob „evadează” cu foliile pe spate
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum 4 zileMEDAT își face reorganizarea cu toporul: DINA dispare, CSAT-ul află din ziar
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 2 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum 4 zileOperațiunea „Reorganizarea”: cum vrea MEDAT să taie statul în felii și să-l servească intereselor de partid
-
Exclusivacum 3 zileMinisterul Economiei și „Digitalizării” își taie singur internetul la cap – cum să faci praf o direcție strategică cu un simplu proiect de HG



