Dintr-un potențial de producție hidroenergie de 40,5TWh/an, Comisia Europeană a tăiat României dreptul la 30,20TWh/an. Astăzi, Hidroelectrica produce circa 17 TWh/an, asigurând 34% din întreaga producție de energie a țării noastre. Autoritățile invocă reglementările de mediu ale UE, însă interdicția de a utiliza resursele hidroenergetice datează din 2021, fără ca aceasta să fi fost făcută publică. 

 România beneficiază de un potențial ridicat al resurselor hidroenergetice, comparativ cu restul statelor UE, însă utilizarea acestora a fost interzisă, pe șest, de Comisia Europeană. Dintr-un total al potențialului teoretic liniar de aproximativ 70,0 TWh/an, potențialul teoretic liniar al cursurilor de apă interioare este de aproximativ 51,5 TWh/an, iar cel al Dunării (doar partea românească) este evaluat la cca. 18,5 TWh/an.

”Hidroenergia constituie în prezent principala sursă de energie regenerabilă, acoperind cca. 34% din consumul final de energia electrică al României. Centralele hidroelectrice au un randament ridicat, iar hidrocentrale cu acumulare în pompaj ar conferi un rol de bază pe piața de echilibrare. La începutul lui 2024, puterea instalată netă din surse hidroenergetice a fost de 6.139 MW. S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., companie căreia statul i-a concesionat bunurile proprietate publică în domeniul producerii energiei electrice în centrale hidroelectrice în scopul exploatării, reabilitării, modernizării, retehnologizării precum și construirii de noi amenajări hidroenergetice, operează centrale a căror energie de proiect însumează 17,68 TWh/an”, se arată în Strategia energetică a României.

Astfel, compania Hidroelectrica are în curs de realizare, până în 2030, investiții totale de peste 800 milioane de euro, care includ construirea a circa 200 MW capacități noi, finalizarea unor capacități hidroelectrice începute, dar și diversificarea portofoliului de producere prin dezvoltarea de proiecte pe baza altor SRE, în capacități eoliene terestre și pe mare, cu o capacitate estimată de 600 MW, potrivit Strategiei energetică a României 2025-2030, cu perspective 2050. Un aspect important în ceea ce privește activitatea investițională în domeniul hidroenergetic constă în faptul că proiectele hidroenergetice de anvergură începute înainte de 1990 și nefinalizate până în 2024 au folosințe complexe, iar pentru finalizarea proiectelor este necesară reluarea analizelor tehnico-economice și de mediu, se mai semnalează în document.

Rezerve de uraniu

Dacă România ar fi fost lăsată să se axeze pe hidroenergie și energie nucleară, ar fi devenit exportator net, iar prețurile ar fi fost extrem de accesibile. La capitolul nuclear, țara noastră dispune de zăcăminte de minereu de urnaiu, precum și de capacități de procesare.

Rezervele dovedite de minereu existente și exploatabile asigură cererea de uraniu natural pentru funcționarea a două unități nuclear-electrice pe toată durata de operare. ”Pentru a spori securitatea aprovizionării cu materia primă necesară fabricării combustibilului nuclear la Fabrica de Combustibil Nuclear (FCN) Pitești și reducerii dependenței de import pe lanțul de producere a combustibilului nuclear, Societatea Națională Nuclearelectrica SA (SNN) a achiziționat Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu de la Compania Națională a Uraniului (CNU) în vederea consolidării ciclului nuclear și eficientizării costului materiei prime necesară fabricării combustibilului nuclear pentru CNE Cernavodă. De asemenea, tot în vederea consolidării ciclului combustibilului nuclear, SNN SA a preluat în anul 2021, cu titlu gratuit, licența de concesionare a activității de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Tulgheș Grințieș, județul Neamț. Darea în exploatare a acestui zăcământ, va crea premisele utilizării minereului de uraniu extras din țară”, se precizează în Strategia energetică.