Unii își propun asta de la o vârstă fragedă, alții ajung aproape întâmplător, ocupându-se de meserii de nișă pentru care armata nu oferă pregătire.

La Arhivele Militare Naționale Române întâlnești oameni cu parcursuri educaționale și profesionale diferite, toți însă sunt pasionați de munca pe care o fac.

Daniela Florentina Borcan este angajată în armată de doi ani. Este absolventă a Facultății de Istorie din cadrul Universității din București și a unui masterat, la aceeași facultate. Pasiunea pentru istorie i-a fost cultivată din liceu.

Am ales această facultate datorită profesorului din liceu care ne-a făcut să avem un sentiment aparte pentru istorie. Mi-a plăcut, recunoaște ea.

Povestește că lumea din jur o întreba mereu: ce faci tu cu Facultatea de Istorie? Unde te duci, unde te angajezi? Deși era un domeniu pe care îl iubea, simțea că posibilitățile profesionale sunt limitate.

Putea să fie profesor, cercetător sau să aleagă ceva conex, în administrația publică. Totuși, în momentul în care căuta un loc de muncă, s-a ivit oportunitatea de la Arhivele Militare Naționale Române (AMNR).

Eu nu am avut în plan să vin la arhive, să lucrez la Arhivele Naționale sau Arhivele Militare. Dar faptul că se cerea istorie a fost cumva șansa mea să continui și să mă folosesc de facultatea pe care am absolvit-o, povestește Daniela.

A observat anunțul de angajare pe Facebook, distribuit de Universitatea din București. Nu fusese pe deplin atentă când l-a văzut prima dată. N-a citit numele complet al instituției, crezând, la prima vedere, că e vorba de Arhivele Naționale, cu care era familiarizată deja, pentru că făcuse un stagiu de practică acolo.

Daniela Florentina Borcan

A început să se documenteze și s-a înscris la concurs. A fost o șansă, care s-a dovedit a fi bună pentru mine până în acest moment. Consider că aici este un mediu care îmi oferă posibilitatea de evoluție în domeniul în care sunt licențiată, spune Daniela.

Mediul nou, necunoscut până la angajare, cu multe reguli și rigori, a reprezentat o provocare.

E diferit de viața civilă, clar, dar cred că ține de fiecare în parte cât de mult își dorește să se afle într-un loc și ce vrea de la el. Eu mi-am dorit întotdeauna să-mi depășesc limitele și să trec peste orice provocare, deși sunt femeie și se spune că sistemul acesta e cumva apanajul bărbaților.

Am încercat să mă mulez pe tot ceea ce se cere aici și să fac față situațiilor care apar. Până acum, credeam că am trecut prin toate, dar în fiecare zi mă lovesc de alte situații noi și încă acumulez informații și experiențe, mărturisește ea.

Avem foarte multe documente necercetate, care merită să fie văzute și aflate de ceilalți. Lucrul în arhivă nu este ușor, dar e foarte interesant.

Daniela Florentina Borcan, arhivist

Tânăra este expert în cadrul Biroului documentare istorică și memorialistică. Aici se adresează cercetătorii – dar nu numai – cu întrebări în ceea ce privește istoria militară.

Noi putem oferi informații limitate, generale, despre ceea ce îi interesează. În cazul în care vor să afle mai multe, pot să vină să cerceteze. Au acces la arhivă, pot să răsfoiască, să caute informații, să se uite pe microfilme.

Povestește că unii colegi oferă răspunsuri scrise, alții îndrumă cercetătorii în depozitele de arhivă, astfel încât să găsească mai ușor lucrurile de care sunt interesați.

Vin aici și acei care vor să afle informații despre rudele, bunicii care au luptat, despre un anumit regiment. Pe lângă acei care vin pentru documentarea pentru doctorat, pentru lucrări de disertație, sunt și acei care privesc istoria din punctul de vedere al familiei și pot să-și afle astfel istoricul.

În primă fază, angajații AMNR le oferă ajutorul și consilierea necesare, apoi pot să răsfoiască prin dosare și să identifice informațiile de care sunt interesați.

Spune că meseria presupune mult mai multe decât își imaginează oricine. Avem foarte multe documente necercetate, care merită să fie văzute și aflate de ceilalți.

Lucrul în arhivă nu este ușor, dar e foarte interesant. Este o muncă destul de grea, îți ia timp, dar oferim informații inedite prin ceea ce avem aici.

Mi-ar plăcea ca tinerii să fie încurajați și să li se ofere mai multe informații referitoare la locul de muncă pe care ar putea să-l aleagă.

O întreb cum obține satisfacția la locul de muncă, printre documentele vechi și prăfuite și altele noi, pe care trebuie să le completeze, din cauza birocrației.

Pe lângă faptul că sunt mândră că duc la bun sfârșit sarcinile zilnice, reușesc să aflu lucruri noi, să-mi dezvolt cultura din punctul de vedere al istoriei militare, afirmă tânăra.

Îmi spune că ar trebui să se ocupe exclusiv de cercetare, să scrie articole, să publice, să participe la conferințe, dar pe lângă aceste lucruri îi revin, la fel ca și colegilor ei, atribuții prin cumul. Și atunci când reușești să-ți duci la bun sfârșit sarcinile zilnice și să faci și altele pe lângă, cu atât mai mult ai o satisfacție.

Nu vreau să cred că se creează o rutină, dar îți intri cumva în ritm.

Transmite că i-ar fi plăcut să fie informată despre opțiunile de carieră când era în facultate. Să existe programe și oameni dispuși să le comunice studenților toate detaliile.

Poate așa nu ar fi fost surprinsă să afle că sunt posturi disponibile și în armată pentru absolvenții de istorie.

Mi-ar plăcea ca tinerii să fie încurajați și să li se ofere mai multe informații referitoare la locul de muncă pe care ar putea să-l aleagă. Nouă în facultate nu ni s-au oferit. Trebuia să cauți singur.

Acum, le-a spus și prietenilor că există oportunități de dezvoltare profesională în armată, dacă și candidații au competențele și calitățile necesare. În meseria de arhivist, spune că este esențial să fii pasionat.

Trebuie să ai răbdare, să fii interesat, să-ți placă să te documentezi, pentru că nu o să găsești din prima ceea ce cauți, mărturisește Daniela Florentina Borcan.

Experiența Danielei dovedește că și atunci când ajungi aproape din întâmplare în armată, aceasta poate fi un mediu propice de muncă, în care să-ți găsești satisfacția și motivația necesare. (D. Luca).