„Din momentul în care Florian Coldea şi Dumitru Dumbravă au ajuns la DNA, scenarii complicate şi teorii mai mult sau mai puţin conspiraţioniste au început să curgă fluviu. Nu le voi relua, nici n-are sens, din simplul motiv că în acest moment lipsesc prea multe piese din puzzle pentru ca cineva să îşi formeze o opinie cît de cît corectă asupra a ceea ce se ascunde în spatele întregii poveşti.

Nici eu nu o am, dar cred că merită să ne aplecăm asupra cîtorva elemente certe care ne-ar putea ajuta să ne apropiem de adevăr.

Arestarea lui Adrian Năstase a generat la vremea respectivă un val de uluială generală. Era imposibil de crezut că cel care fusese cel mai puternic om din România e săltat de procurori, mai ales după ce acesta scăpase fără prea multă bătaie de cap din dosare precum cel al chinezăriilor şi cel al Mătuşei Tamara. În fapt, Năstase a fost dărîmat de pe piedestal de sistemul putred creat de el însuşi, sistem care l-a trădat într-o clipită cînd puterea politică a trecut în alte mîini. Contrar aparenţelor, însă, Năstase a fost atunci o pradă ieftină. Deşi aflat la şefia Camerei Deputaţilor, el nu mai avea nici influenţa, nici informaţiile şi nici reţelele din timpul în care fusese premier.

Condamnările fostului premier, prima în mod deosebit, au reprezentat un punct de cotitură în istoria justiţiei româneşti, pînă atunci timidă şi laşă.

Cu totul altfel stau lucrurile acum, în privinţa lui Florian Coldea. 12 ani în funcţia de prim-adjunct al unui director al SRI care a fost, s-o spunem pe şleau, doar de decor democratic, i-au asigurat lui Coldea un scut relaţional şi informaţional pe care probabil nimeni în România nu îl mai are, recunoscut ca atare de presă, de oameni de afaceri, de ofiţeri de informaţii, de magistraţi, de toată lumea. Aşa încît, vine absolut firesc întrebarea: cum de s-a putut ca cel considerat a fi cel mai puternic om din ţară să ajungă vedetă la DNA într-un dosar de urmărire penală? Spre deosebire de Năstase, plecarea de pe funcţie nu i-a ştirbit mai deloc lui Coldea influenţa în statul român, după cum s-a văzut constant în ultimii ani şi după cum reiese limpede inclusiv din înregistrările depuse de denunţătorul Cătălin Hideg la dosar şi generos oferite de parchet postului de televiziune Realitatea Plus.

Drept pentru care, putem considera fără teama de a greşi că doar o entitate mai puternică decît generalul ar fi putut să declanşeze o acţiune de inculpare a acestuia. Una din ţară sau una din afara ţării. Sau poate amîndouă.

Şi pentru că spaţiul nu-mi permite să scriu suficient de detaliat şi argumentat precum aş dori, voi începe direct cu concluzia la care am ajuns după anunţul DNA privind punerea sub acuzare a celor patru: Florian Coldea, Dumitru Dumbravă, Doru Trăilă şi Dan Tocaci.

Pe scurt, asistăm la un atac formidabil de şubrezire a Serviciului Român de Informaţii, construit pe obsesia lui Măricel Păcuraru, patronul Realitatea, de a pune mîna pe Romprest, pe chinuiala lui Cozmin Guşă de a mai conta olecuţă în politică şi pe setea de răzbunare a unora care s-au ales de-a lungul timpului cu dosare instrumentate în perioada în care Codruţa Kovesi a fost procuror general, ulterior şefa DNA şi în prezent şefa EPPO.

Excluzînd varianta complet nerealistă în care DNA a fost hodoronc-tronc pătrunsă de fiorul dreptăţii, că doară ştim în ce ţară trăim, lista celor care ar avea acum de cîştigat din decuparea lui Coldea şi a apropiaţilor lui din peisaj e lungă.

Măricel Păcuraru, al cărui post de televiziune a susţinut timp de trei luni de zile o campanie acerbă împotriva lui Coldea şi a lui Dumbravă, ignorînd complet scăderea de audienţă, oftează de cîţiva ani după Romprest. În prezent, nici unul dintre acționari, toţi fiind companii private, nu deține majoritatea simplă: Familia Păcuraru controlează printr-un acţionar 42,69 %, medicul Mihai Dracea controlează prin trei acţionari 43,76 %, iar 10% îl are guvernul prin Compania Națională Aeroporturi București, care este anchetată acum de procurorii DNA în dosarul duty-free-urilor de pe aeroportul Otopeni, dosarul avînd ca punct de plecare un denunț al fostului director al CNAB în legătură cu presiuni ale patronului postului Realitatea Plus pentru a pune mîna pe cele 10% acţiuni ale companiei. La conducerea executivă se află directorul Bogdan Adimi, apropiat al medicului Dracea.

În încercările repetate de a prelua controlul Romprest, Păcuraru a demarat în ultimii ani, prin Realitatea Plus, repetate campanii împotriva celor care i-au stat în drum, soldate toate doar cu amenzi serioase din partea CNA. Fără legătură cu subiectul, la una dintre şedinţele Consiliului de administraţie a şi fost înregistrat afirmînd: „Băi, am furat atât de mult, am furat atât de mult ca să vă dau și vouă bani, mă! (…) Respectă infractorii, mă! Cine nu e infractor în ziua de azi, înseamnă că e prost. Nu are ce căuta în business!”

În mai multe rînduri, Păcuraru a acuzat, prin jurnaliştii de la Realitatea Plus, că în spatele grupării Dracea ar sta Florian Coldea şi alţi cîţiva apropiaţi de-ai lui. Ceea ce cred  că este adevărat, avînd în vedere că nu există companie importantă în România fără epoleţi în spatele ei. În consecinţă, prin demolarea lui Coldea urmată de retragerea SRI din umbra medicului, Dracea ar rămîne fără protecţia de care a beneficiat pînă acum şi visul de preluare a controlului asupra Romprest ar putea deveni realitate.

Dar cum ar putea Păcuraru să scape de Coldea? Obişnuitele campanii de linşaj mediatic purtate de Realitatea Plus s-au dovedit cam inutile, drept pentru care Păcuraru şi cei din spatele lui au gîndit o altă strategie şi au trecut la identificarea unui procuror suficient de motivat, de cointeresat pentru a deschide şi un dosar penal ca o încununare a campaniei purtată de televiziunea lui. Acesta a fost găsit în persoana Mihaelei Iorga Moraru, numită de Alina Gorghiu procuror-şef al Secţiei de combatere a corupţiei din DNA.

Mihaela Iorga Moraru a fost acuzată, în 2017, de DNA-ul condus la acea vreme de Kovesi că l-ar fi ajutat pe omul de afaceri Florian Walter, fostul patron Romprest, decedat în 2019, care era urmărit internaţional şi cercetat de DIICOT, scopul fiind acela de a îngreuna cercetările şi tragerea la răspundere penală a acestuia. Iorga a încercat, în fapt, să preia nelegal respectivul dosar.

Peste doar cîteva luni de la trimiterea ei în judecată, judecătoarea Silvia Cerbu de la  Înalta Curte de Casație și Justiție anula rechizitoriul DNA. Soțul Silviei Cerbu, procurorul fost DIICOT acuzat, cu mai mulţi ani în urmă, de abuzuri grosolane comise într-un dosar în care erau vizate două judecătoare, este în prezent consilierul procurorului șef al DNA, Marius Voineag. Judecătoarea Cerbu are şi ea un trecut profesional cu semne de întrebare, fiind cea care a trimis înapoi pentru completări rechizitoriul întocmit de Secţia Parchetelor Militare (SPM) în cazul Ursu pe motiv că nu e convinsă de faptul că regimul comunist a fost unul opresiv.

Despre procuroarea Iorga ar fi multe de spus, dar merită reţinut conflictul adînc dintre aceasta şi Kovesi, soldat cu revocarea din funcţia de procuror DNA în 2017 şi trimiterea ei, în 2018, în judecată pentru favorizarea infractorului şi fals intelectual. După spălarea de către judecătoarea Cerbu, Iorga ajunge în martie 2019 la Secţia Specială de Investigare a Magistraţilor (SIIJ). Tot în martie, Kovesi este pusă de SIIJ sub control judiciar şi procuroarea Adina Florea îi deschide două dosare penale. Iorga a rămas la SIIJ pînă în 2022, timp în care a finalizat zero rechizitorii, soluţionînd prin clasare un sfert din dosarele repartizate, restul rămînînd în sertare.

Dată fiind relaţia antagonică cu Kovesi şi istoricul acesteia în privinţa manierei controversate, ca să nu spun altfel, de instrumentare a dosarelor, cointeresarea procuroarei Mihaela Iorga Moraru într-o acţiune de deschidere a unui dosar penal lui Coldea a venit firesc, în termenii scenariului probabil următor: noi îl tocăm mediatic pe Coldea pînă îl lăsăm despuiat în boxeri pe uliţa publică, voi îl preluaţi cu dosar şi-l strîngeţi de boxeri pînă toarnă tot ce ştie despre Kovesi. O ofertă greu de refuzat de către procuroarea familiarizată bine cu afacerea Romprest şi a cărei carieră a fost binişor pătată de fosta şefă DNA.

Nu ştiu dacă ideea acestui agreement a venit din vreo zonă aflată deasupra celor doi sau pur şi simplu au fost demersuri ale grupării Păcuraru. Înclin să cred a doua variantă. În opinia mea, trocul pare a fi fost făcut undeva la începutul acestui an şi a început a fi pus în aplicare cu ocazia Untold Dubai. Iar faptul că, în ciuda audienţei în scădere, Realitatea Plus a continuat campania împotriva generalilor SRI ne arată că miza acelor emisiuni a fost dublă: pe de o parte, distrugerea imaginii acestora, iar pe de altă parte – şi poate cel mai important – culegerea de informaţii relevante cu potenţial probatoriu şi identificarea de potenţiali martori sau denunţători.

De altfel, am convingerea că dosarul în cauză e deocamdată mai subţire decît foiţa de ţigară, bazîndu-mă nu numai pe audierea straniu de lungă de 15 ore a celor doi generali, probabil pentru ca cei audiaţi să obosească, să cedeze şi să ofere ceva consistent procurorilor, cît şi pe subţirimea materialelor prezentate de Realitatea Plus în toate aceste trei luni de campanie, dar mai ales pe acuzaţia adusă lor de către DNA, aceea de trafic de influenţă. Adică fix-pix. Nu numai că este greu de probat o astfel de acuzaţie, dar însuşi denunţătorul Hideg afirmă, întrebat de Antena 3, că nu are probe pentru cele afirmate, procurorii fiind cei care trebuie să dovedească faptele acuzaților, și că nu este sigur că parte din cei 100.000 de euro pe care i-ar fi dat avocatului Trăilă au ajuns la Florian Coldea.

În ceea ce-l priveşte pe Hideg, legăturile acestuia cu Dan Tocaci şi Dumbravă au fost detaliate de el însuşi, dosarul său de corupție instrumentat de Parchetului European condus de Kovesi, pentru fraude la achiziții efectuate în pandemie, fiind în prezent pe rol la Curtea de Apel. Interesul acestuia este evident unul singur şi este vital, să scape de puşcărie.

Nu în ultimul rînd, este totuşi greu de crezut că ceea ce probabil a început ca un troc între o grupare condusă de Măricel Păcuraru şi o procuroare controversată nu a atras atenţia, eventual şi implicarea altor indivizi şi entităţi publice sau private din ţară. Bunăoară, în 2023, EPPO a deschis 215 dosare legate de fraudarea fondurilor europene, cu prejudiciu total estimat la 1,87 miliarde euro, în total EPPO avînd 260 de investigații active în România, cu un prejudiciu total de aproape 2 miliarde de euro. 29 de persoane au fost deja inculpate, iar în 7 dosare inculpații și-au recunoscut vina. Aşa încît, dacă miza demolării lui Coldea se regăseşte în preluări de afaceri, miza demolării Codruţei Kovesi se regăseşte în scăparea multora de la nişte condamnări deocamdată inevitabile.

De asemenea, mi se pare interesant şi nu doar o simplă întîmplare faptul că acestă campanie împotriva generalilor SRI a fost dusă la o televiziune apreciată de mulţi analişti şi jurnalişti ca fiind o portavoce a intereselor ruseşti în România. În septembrie 2023, publicaţia online Podul scria: “Realitatea PLUS are, de peste un an, un discurs puternic anti UE, alimentând în emisiunile sale euro-scepticismul și susținând „suveranitatea românilor” în fața deciziilor de la Bruxelles. De asemenea, Realitatea Plus, televiziunea lui Păcuraru, s-a remarcat în ultimii ani prin mai multe campanii de presă duse împotriva rivalilor de business ai patronului, dar și printr-un fel de propagandă suveranistă, combinată periodic cu punctaje de comunicare apărute pe canale rusești. Tot Maricel Păcuraru este finanțatorul Clubului de Presă, din care fac parte foști jurnaliști condamnați, dar și personaje controversate, precum Cosmin Gușă sau Iosefina Pascal, ambii cu discursuri conspiraționiste și antieuropene. În noiembrie 2014, Maricel Păcuraru a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani în același dosar cu fostul director al Companiei Poșta Română, Mihai Toader. Faptele s-au derulat în 2006 și au produs Poștei un prejudiciu de patru milioane de euro, fiind eliberat în 2017.” Eliberarea s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii, după cum a demonstrat jurnalista Sorina Matei, iar din acel moment Realitatea a devenit o portavoce cuminte şi pentru Cotroceni.

Desigur, este doar o simplă coincidenţă faptul că taman în ziua audierilor celor patru aflăm că avem un ditamai spionul printre noi, care timp de 2 ani a fotografiat clădiri şi maşini pentru Putin fără să-l tulbure SRI-ul, iar MAE, drept urmare, a expulzat un diplomat rus.

Revenind la accentele ruseşti care răzbat constant la Realitatea, cred că e legitim să ne punem întrebarea dacă Rusia are un interes în şubrezirea şi chiar destabilizarea contrainformaţiilor româneşti? Desigur că da. Cu atît mai mult cu cît momentul este propice, avînd în vedere că SRI nu are un director de atîta amar de vreme, conducerea rămînînd în sarcina unor militari a căror unică posibilitate de manifestare în relaţia cu decidentul politic este aceea de a saluta docili, în poziţie de drepţi. Şi de a tăcea, aşa cum au făcut pe întreaga durată a campaniei Realitatea Plus, deşi operaţiunea de decredibilizare a generalilor SRI s-a reflectat substanţial şi în mod profund negativ asupra instituţiei.

Apropos de salutul docil, nu sînt de acord cu teoriile care spun că Florian Coldea a plecat din SRI cu tot cu afacerile serviciului, că a luat-o razna pe arătură, furat de putere şi de bani, de aceea este înlăturat chiar de cei care i-au fost subalterni. Coldea e militar, iar cariera fulminantă şi-a construit-o tocmai pe obedienţă şi pe disciplina executării ordinelor. Un astfel de om nu o ia pe arătură, aşa cum îşi imaginează unii. Şi nici cu cei care spun că fostul prim-adjunct al SRI a schimbat taberele cînd a ieşit la pensie, dînd cu flit americanilor ca să se pupe cu francezii, nu sînt de acord. Din acelaşi motiv de mai sus, la care adaug şi constrîngerile provenite din susţinerea de care a beneficiat de-a lungul anilor, atît de pe continent, cît şi de peste ocean. Relaţia dintre serviciile de informaţii americane şi cele europene cu SRI a fost şi este strînsă, iar Coldea, ca şef de facto al serviciului, ştie poate cel mai bine că taberele nu se schimbă ca pe ciorapi, fiindcă există consecinţe, iată de ce le-aş sugera conspiraţioniştilor să nu îl creadă pe Coldea mai prost decît este, chiar dacă pe Dumbravă îl putem socoti mai prost decît pare. Acesta este şi motivul pentru care cred că demolarea lui Coldea nu a plecat din vreun ordin de peste graniţă, chiar dacă poate ulterior a fost stîrnit interesul unor entităţi externe, ci este pur şi simplu rodul unor manevre domestice, dîmboviţene, la fel ca multe altele care au dat jos de pe piedestal personaje cunoscute din stratosfera autohtonă. Însă conspiraţiile sună întotdeauna mai bine în urechile românilor mari amatori de palpitaţii.

Nu în ultimul rînd, alte două alte entităţi ar fi interesate în şubrezirea SRI. Este vorba despre SIE care nu are cum să nu miroasă oportunitatea comasării dintre cele două servicii cu preluarea SRI de către SIE, fapt care este posibil să convină şi aliaţilor în perspectiva extinderii războiului din Ucraina, fiindcă una este să dialoghezi cu două servicii de informaţii, fiecare de capul ei, alta e să controlezi un singur serviciu coerent de informaţii şi contrainformaţii, şi DGIA a cărei poftă de extindere a cadrului atribuţional în sfera culegerii de informaţii din zona civilă pare a fi din ce în ce mai acută.

Închei cu părere de rău că sînt nevoită să domolesc entuziasmul general, redînd un comentariu postat de Adrian Severin: “Ce vedem nu e lichidarea statului subteran, ci doar execuția rituală a vechii gărzi, menită a-i arăta celei noi că puterea reală se află în altă parte.”

Da, oamenii pleacă, sistemul rămîne. Iar locul lăsat liber de Coldea va fi ocupat rapid de un altul care va prelua din mers conexiunile de afaceri şi reţelele de influenţă.

Cînd Năstase şi apoi Băsescu au deschis larg cutia Pandorei lăsînd corupţia, traficul de influenţă şi şantajul să zburde liber prin toate ungherele statului, eşaloanele predecembriste doi şi trei din Partid şi din Securitate s-au organizat rapid în găşti care timp de trei decenii şi-au respectat teritoriile, au colaborat dacă a fost cazul şi uneori şi-au dat la glezne, fără însă a ajunge la cuţite. La fel şi de acum înainte, doar naivii şi necunoscătorii sistemului pot crede în vreun iluzoriu punct de cotitură. De aceea înclin deocamdată să cred că Florian Coldea şi Dumitru Dumbravă nu vor vedea nici măcar o secundă cerul patriei printre gratii. Şi ei cred acelaşi lucru, dovadă comunicatul lui Coldea ca un mieunat de pisicuţ inocent. E drept, îşi vor pierde substanţial influenţa, le rămîn însă banii şi informaţiile cu care, după ce va trece valul penal, o vor putea răscumpăra.

Pe de altă parte, în cazul în care în spate există mai mult decît o răfuială între găşti şi dacă mizele ating chestiuni de securitate naţională, posibilitatea ca ancheta să se extindă şi să vedem şi niscai condamnări nu este de ignorat, însă acest lucru presupune înainte de toate şi ceva profesionalism, lucru greu de găsit în curtea DNA. O dovadă de incompetenţă şi de grabă inexplicabilă, în cazul de faţă, este punerea celor patru sub acuzare din spatele unui birou, fără măcar o percheziţie demonstrativă de ochii lumii.

A nu se înţelege că nu salut deschiderea dosarului de la DNA, chiar dacă raţiunile care stau în spatele acestui demers nu au legătură cu justiţia, ci doar cu banii şi interesele personale ale unor clici. Dimpotrivă. Din cînd în cînd, un semnal de aparentă schimbare de direcţie în bine trebuie dat cetăţenilor, ca măcar licărul ăla prăpădit din capul tunelului să mai pîlpîie olecuţă.

În ceea ce priveşte minunatul cîmp tactic de care acum probabil şi vecina mea de şase ani a auzit, întreb nedumerită: cu ce diferă declaraţia lui Dumbravă privind cîmpul tactic şi influenţa SRI în justiţie de declaraţiile altui general SRI, Anton Rog, șeful Centrului Național Cyberint, care a povestit cu seninătate despre implicarea serviciului în politică şi alegeri? Nici în cazul lui Dumbravă nu am văzut demiteri, nici în cazul lui Rog, dovadă că SRI îşi protejează de fiecare dată oamenii, indiferent de mărimea gafelor pe care aceştia le fac.

La fel cum nu am văzut şi nici nu vom vedea sancţiuni în rîndul magistraţilor care, încălcînd nonşalant legea, scurg către presă informaţii din dosare şi folosesc jurnalişti pe post de momeli pentru denunţători. Nu poţi instrumenta ilegalităţi încălcînd tu însuţi legea. Cîtă vreme vom tolera acestă putredă realitate, nu vom putea avea o justiţie curată. Nici măcar speranţa că poate totuşi…

In loc de concluzie, adaug un singur lucru: dosarul generalilor SRI va fi folosit electoral.”

Daniela Tobă