Featured
Genocidul Khmerilor Roșii a avut un impact devastator asupra Cambodgiei
În inima Asiei, colindând străzile vibrante ale capitalei Cambodgiei, Phnom Penh, am pășit într-unul din cele mai groaznice locuri – Muzeul Tuol Sleng. Am simțit, pe rând, curiozitate, tristețe, revoltă și o stranie senzație de datorie. În fața mea se deschidea un capitol al istoriei unui popor.
Încolonați la casa de bilete, elevi de școală generală, în uniforme bleu, așteptau în liniște să ia parte la o lecție a istoriei țării lor. Muzeul Tuol Sleng, sau S-21, a fost unul dintre cele mai înfiorătoare locuri create de regimul Khmerilor Roșii, o perioadă întunecată din istoria recentă a omenirii. Condus de Pol Pot, un comunist revoluționar, regimul a instaurat teroarea, între anii 1975-1979.

Khmerii Roșii au preluat puterea după un război civil sângeros, implementând o utopie agrară radicală, forțând populația să lucreze în cadrul unor colectivități agricole, politici care au dus la foamete, boli și moarte în masă.

În încercarea de a crea o societate egalitaristă, Khmerii Roșii au exterminat intelectualii, membrii elitei, minoritățile etnice, religioase și oricine era suspectat că ar putea fi un dușman al regimului. Școlile, spitalele și templele au fost închise, iar orașele au fost golite de locuitori și transformate în fantome.

Mărturie a acestor fapte este chiar muzeul în care intru cu inima strânsă, pentru că știu ce mă așteaptă înăuntru, dar știu și că niciodată nu ești pregătit să digeri astfel de informații. Actualul muzeu a fost un centru de detenție și tortură, unde sute de mii de oameni au fost interogați pentru a-și recunoaște presupusele crime împotriva regimului și, în final, executați.
Străzile din jurul fostei închisori sunt, astăzi, într-un freamăt continuu, cu tuk-tuk-uri asurzitoare, zeci de turiști și vânzători stradali pe fiecare trotuar. Doar zidurile înalte, cu sârmă ghimpată, te pun în temă despre locul în fața căruia te afli. Dincolo de zidurile groase ale curții interioare, viața agitată a cambodgienilor curge cu același vacarm și arome de mâncare stradală.
La intrare în curtea umbroasă, mă opresc în fața unui panou cu „decalogul” închisorii, reguli aplicabile oricărui deținut – „în timp ce ești bătut sau supus la șocuri electrice, nu ai voie să țipi!” sau „trebuie să răspunzi la întrebări imediat, nu ai timp de gândire.”

De la primele cuvinte pe care le aud prin căștile ghidului audio, sunt transportată într-o lume a absurdului. Un localnic este cel care dă viață tuturor poveștilor, citând relatări ale martorilor, pe care le ascult în timp ce străbat holurile lungi. Pereții sunt înțesați de fotografii, astfel că întreaga suferință capătă un chip – al sutelor de victime care își spun, încă, povestea.
Clădirea a fost, inițial, o școală, transformată de regim într-o închisoare, în care intelectualii și familiile lor erau torturați. A fost un loc unde tinerii veneau să învețe pentru un viitor mai bun. Și pe care comuniștii, în cinismul lor, l-au transformat într-un loc al morții. Băncile elevilor au fost înlocuite cu paturi de fier, de care erau legați prizonierii. Profesorul de la catedră a fost înlocuit de un torționar. Clasele au acum zăbrele la geamuri, iar zidurile sunt mărginite de sârmă ghimpată.
Victimele înfometate și terorizate m-au privit cu ochi goi din fotografiile expuse, dar ceea ce m-a impresionat a fost umanitatea care a răzbătut dincolo de ororile pe care le auzeam în căști. Scrisorile abandonate și obiectele personale ale victimelor sunt mărturii ale vieților pe care le-au trăit acești oameni, înainte să devină prizonieri ai propriului stat.

În spatele acestor ziduri au fost schingiuiți peste 15 mii de oameni, numărul exact nefiind cunoscut nici astăzi. La Închisoarea S-21 și-au dat sfârșitul familii întregi: dacă tatăl era acuzat, soția și copiii îl însoțeau în temniță, și uneori și în tortură și moarte.
Poza unei femei cu un bebeluș în brațe, chipuri de oameni resemnați, debusolați, loviți. Urmate de poze de după tortură, cu trupuri zdrobite, dezumanizate.
Ghidul oferă informații despre inspecția de la 4 dimineața, când gardienii căutau obiecte cu care deținuții se pot sinucide. Erau schingiuiți să mărturisească crimele anti-revoluție și că au trădat idealul revoluționar. Bătaie, umilință, șocuri electrice, scufundări până aproape de înec, apoi moartea. Se spune că nu mai mult de 200 de oameni au supraviețuit Închisorii S-21.

Am ascultat, mai bine de două ore, zeci de mărturii ale gardienilor, ale torționarilor și ale puținilor supraviețuitori, nepunându-se accent pe partea emoțională, ci mai ales pe cunoașterea trecutului, pentru ca asemenea lucruri să nu se mai repete.
Genocidul Khmerilor Roșii a avut un impact devastator asupra Cambodgiei. Aproape două milioane de oameni au murit din cauza foametei, execuțiilor și a condițiilor inumane. Puținii supraviețuitori au fost afectați profund de traumele suferite, iar țara încă poartă cicatricile trecutului. (A. Motoc).
Administratie
Virgil Nanu, întâlnire cu Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României: investiții și noi oportunități pentru Prahova
Virgil Nanu, presedintele Consiliului Judetean Prahova, a avut o intalnire oficială cu Mihai Daraban, presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, in cadrul careia au fost discutate oportunitatile de investitii din judet, situatia mediului de afaceri local si posibilitatile de atragere a unor noi investitori.
Discutia s-a concentrat in special pe potentialul parcurilor industriale din Prahova si pe interesul de a atrage investitori straini care sa dezvolte proiecte noi in judet. Astfel de investitii pot aduce nu doar capital si activitate economica, ci si noi locuri de munca pentru prahoveni.
Cei doi oficiali au discutat si despre avantajele pe care le are Prahova in relatia cu mediul de afaceri si despre oportunitatile care pot fi promovate mai bine catre companiile interesate sa investeasca in judet.
Relația de colaborare dintre Virgil Nanu și Mihai Daraban a fost un punct de plecare pentru discutii despre oportunitatile pe care Prahova le ofera investitorilor, despre situația mediului de afaceri local și despre proiectele care pot contribui la dezvoltarea economică a județului.
Exclusiv
EPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă
Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani la negru, dosare penale pe fundal de manele, CAR-ul IPJ transformat în „Academie de Cămătărie”, „doctorii-Dumnezeu” protejați de poliție, prădători sexuali mușamalizați și Resurse (In)Umane conduse de amante ajunse șefe, în Episodul 52 ridicăm cortina și mai sus:
intrăm în clasa pregătitoare de neamuri, kile și vile a imputernicitului șef IPJ Prahova, Ginel Preda.
Flagrantul DGA care s-a „uitat” la rubrica „Grad de rudenie”
„A fost surprins în flagrant un agent de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul Rutier, în timp ce primea mită, de la o persoană cu calitatea de martor denunțător.”
Acțiune realizată de DGA Prahova. Punct.
Ce nu v-a spus comunicatul „sterilizat” este „detaliul” care explică perfect de ce IPJ Prahova arată ca un cămin studențesc fără supraveghetor:
polițistul prins în flagrant este Petre Răzvan, rudă de sânge cu ditamai împuternicitul la șefia IPJ Prahova – Ginel Preda.
Schema de familie, pe scurt:
- Petre Răzvan – agent la Rutieră, prins cu șpaga în mână;
- Ginel Preda – șeful IPJ Prahova, „tătucul” Grădiniței de cadre;
- Ginel Preda și tatăl lui Petre Răzvan sunt veri.
Cu alte cuvinte, DGA a prins în flagrant nu doar un polițist, ci și o piesă din arborele genealogic al IPJ Prahova.
Unul ia șpagă, altul ia salariu de șef. Restul… iau notițe cum se face „carieră”.
„Dacă ei își angajează amantele, eu de ce să nu-mi angajez neamurile?”
Logica lui Ginel Preda e simplă, demnă de manualul de „Management la IPJ Prahova”:
- șefii mai mari își angajează amantele,
- își plasează pupilele pe funcții,
- își pun „locotenenții” la butoane.
Așa că și-a zis:
„Dacă ei au harem, eu de ce să nu am Grădiniță de Cadre cu neamuri?”
Și s-a apucat temeinic de populat IPJ Prahova cu rubedenii.
Nepoata „sportivă”: 100 de kg la probă, „excepțional” la avansare
Primul „cadru didactic” din Grădiniță:
o nepoată a lui Ginel Preda, angajată la Serviciul Comunicații și Tehnologia Informației.
Detaliul savuros, comentat prin birouri și pe holuri:
- nepoata are în jur de 100 de kg
- și totuși… a trecut proba sportivă eliminatorie
- și, bonus, a fost avansată la excepțional.
Într-un sistem în care candidați sănătoși, tineri, picați la 100 de metri ca la olimpiadă de carton, la IPJ Prahova se pare că s-a descoperit o nouă ramură:
proba sportivă de „rudenie aplicată” – dacă ești de neam cu șeful, nu contează pulsul, ci arborele genealogic.
Nedumerirea prin sistem:
- Cum a luat proba sportivă?
- A măsurat cineva condiția fizică sau doar gradul de rudenie?
Răspunsul e simplu:
La IPJ Prahova, nu te întreabă nimeni câte flotări poți face, ci câți metri de sânge te leagă de șef.
Fiul surorii la SICE – „păunul” cu limba lungă
Cum o Grădiniță de cadre nu poate funcționa cu o singură nepoată, Ginel Preda și-a mai adus un „cadru”:
- fiul surorii sale, angajat la SICE (Serviciul de Investigare a Criminalității Economice).
Nu întâmplător, în ultimul timp, toți au prins brusc drag de SICE – locul unde îți poți ține aproape dosarele și departe problemele.
Numai că băiatului surorii, după cum se vorbește, îi cam place:
- băutura
- și mai ales laudoroșenia la băutură.
Și când se combină alcoolul cu neamurile bine plasate, ies la iveală detalii de patrimoniu:
- vila lui Ginel Preda din Italia, trecută, evident, pe numele altcuiva;
- o altă vilă „pe undeva pe la Apostolache”.
Problema nu e că șeful IPJ Prahova are vile.
Problema este că:
- nu apar în declarațiile de avere,
- și „laudoroșenia” nepoțelului a ajuns la urechile unor instituții specializate, care de ceva timp lucrează în liniște, fără zurgălăi.
Adică:
- nu mai cântă lăutarul cu epoleți,
- cântă hârtiile, interceptările și verificările.
Când nepoții beau și vorbesc, lucrează „alții în liniște”
Din „pălăvrăgeala” de pahar nu ies doar povești de familie, ci și complicații penale:
- se vorbește de cine a trimis firma de construcții la Apostolache,
- cum s-au făcut lucrările,
- cum se plimbă banii și proprietățile.
Și aici se aprinde becul roșu:
Din cauza acestor laudoroșenii riscă să pice și persoane nevinovate, gen:
- firma adusă „doar ca să muncească”,
- oameni care nici nu știu în ce jocuri au fost băgați de „gura spartă” a băiatului de la SICE și de gustul lui Ginel pentru vile discrete.
De la CAR-IPJ și „doctorii-Dumnezeu” la „IPJ Family & Friends SRL”
Dacă punem cap la cap toate episoadele:
- CAR-ul IPJ, rebotezat „Academie de Cămătărie”, cu împrumuturi pentru „ai noștri” și executări pentru „fraieri”;
- „doctorii-Dumnezeu” de la UPU, protejați de polițiști când omoară oameni cu indiferența lor;
- prădători sexuali în uniformă, mușamalizați pe linie ierarhică;
- Resurse Umane conduse de amante ajunse șefe, care calcă în picioare polițiști cu cariere oneste;
- polițiști beți, violenți, scandalagii – apărați de „sistem”;
și adăugăm acum:
- nepotul prins în flagrant de DGA cu șpaga în mână;
- nepoata „sportivă” de 100 kg, miraculos trecută de probe și avansată „excepțional”;
- fiul surorii de la SICE, care se laudă la băutură cu vile în Italia și la Apostolache ale lui Ginel Preda, trecute pe alte nume;
avem tabloul complet al „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”:
Nu mai este inspectorat de poliție, este o combinație de:
- firmă de familie,
- grădiniță de neamuri,
- sală de nuntă pentru amante,
- și casă de vacanță pentru averi neasumate.
Concluzie: când pui copiii, neamurile și amantele la butoane, cine mai păzește hoții?
Episodul 52 nu aduce doar „elemente de culoare”, ci confirmarea finală că IPJ Prahova nu este o instituție de aplicare a legii, ci:
- o structură de protecție pentru un cerc restrâns de familii și interese,
- o fabrică de sinecuri pentru rubedenii,
- și un scut pentru averi ascunse prin Italia și comune liniștite precum Apostolache.
În timp ce:
- polițiști corecți sunt umiliți, izolați sau împinși spre ieșirea la pensie,
- victimele prădătorilor în uniformă sunt reduse la tăcere,
- șpaga la Rutieră se ia în familie,
- iar vilele se construiesc pe numele „prietenilor de încredere”,
IPJ Prahova își merită pe deplin noul branding:
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:
aici se cresc neamuri, nu caractere; vile, nu dosare penale; excepționali la rudenii, repetenți la integritate.”
DGA a prins deja un nepot în flagrant.
Rămâne de văzut câte episoade vor mai fi până când cineva va ridica cortina complet, nu doar pentru agenții de jos, ci și pentru șefii cu vile, neamuri și „excepționale”.
În episoadele viitoare – nu știm dacă chiar în episodul 53 – vă vom devoala ceva de thriller, că de comedie nici măcar macabră nu mai poate fi vorba: cum un fost miner, pardon, magazioner de mină, care vindea la negru tot ce avea în gestiune, inclusiv explozibil, și care avea două fete la produs pe la Călinești, în Prahova, a ajuns să ocupe o funcție de conducere într-o unitate de poliție din cadrul IPJ Prahova.
Exclusiv
Autospeciala de hârtie: la IPJ Constanța, siguranța rutieră se face cu ITP și RCA, nu cu caroserie și frâne
Autospeciala-minune: dacă are ITP și RCA, e tank de intervenție
IPJ Constanța a descoperit, cu ajutorul birocrației iluminate, secretul absolut al siguranței rutiere, dezvăluie Sindicatul Europol. Nu e vorba de airbag-uri, sisteme de protecție sau structură de rezistență. Nu.
E vorba de două foi A4: ITP valabil și poliță RCA.
În „PRECIZAREA” emisă după accidentul grav de la Pecineaga – unde o mașină de poliție s-a răsturnat și a luat foc – conducerea IPJ se grăbește să ne liniștească: totul a fost în regulă, mașina avea actele la zi.
Cu alte cuvinte, dacă Loganul ars avea ITP și RCA, atunci, din punct de vedere IPJ Constanța, era practic un vehicul blindat de ultimă generație. Ce dacă a luat foc? Important e că era în regulă pe hârtie.
„Mijloacele din dotare”: de la tonfă la Logan cu girofar, tot una
În încercarea de a-și demonstra grija față de polițiști, conducerea IPJ reușește o performanță conceptuală: bagă mașina de poliție în aceeași oală cu „mijloacele din dotare”.
Tonfa, pistolul, vesta, cătușele, Loganul. Toate „mijloace din dotare”.
Probabil, în logica asta, mașina e doar o bastonă ceva mai mare, cu patru roți și un motor.
Nici urmă de discuție despre:
- dacă vehiculul este cu adevărat proiectat pentru misiuni de intervenție;
- dacă oferă protecție reală în caz de impact;
- dacă rezistă la răsturnare fără să se transforme instant în torță.
Important e altceva: există documente.
Autospecială by colant: pui girofar, lipești stickere, ai făcut vehicul de intervenție
Partea cu adevărat spectaculoasă vine când aflăm de ce se numește „autospecială”:
Loganul este „denumit autospecială doar pentru că e colantat și are girofar”.
- Nu pentru că are structură ranforsată.
- Nu pentru că are sisteme suplimentare de siguranță.
- Nu pentru că e gândit pentru urmăriri, intervenții, risc crescut.
Nu. E „autospecială” pentru că are abțibilduri și lumină albastră pe capotă.
După logica asta:
- dacă îți lipești o cruce pe Dacie, devine ambulanță;
- dacă pui o sirenă pe Logan, ai făcut mașină de pompieri;
- dacă lipești „NASA” pe portieră, poți anunța primul zbor Constanța – Marte.
Milionul de „autospeciale civile”: fiecare român cu ITP și RCA e forță de intervenție
Conform marii revelații birocratice de la IPJ Constanța, dacă o mașină are ITP și RCA valabile, atunci îndeplinește „condițiile de siguranță”.
Prin urmare:
- milioane de români care circulă pe drumurile publice sunt, de fapt, proprietarii unor autospeciale de elită;
- România e plină de potențiale mașini de intervenție, blindate spiritual cu ștampila de la ITP.
De ce să mai discutăm despre:
- teste Euro NCAP;
- airbag-uri, ABS, ESP, sisteme de frânare de urgență;
- protecția ocupanților la impact frontal/lateral;
- standarde speciale pentru vehicule de intervenție, unde riscul e mult mai mare?
Când ai ITP și RCA, ești, practic, Formula 1 în viziunea IPJ Constanța.
ITP și RCA – hârtia care nu te salvează din foc
Realitatea enervant de simplă, pe care o știe orice șofer serios și orice inginer auto, este că:
- ITP-ul atestă că, la momentul verificării, mașina corespunde unor minime standarde tehnice;
- RCA-ul este doar o asigurare de răspundere civilă – adică plătește daunele provocate altora.
Nici ITP-ul, nici RCA-ul nu îți țin caroseria întreagă la răsturnare.
Nu îți sting flăcările.
Nu îți protejează coloana, capul, viața.
Ele îți protejează… hârtia. Și, eventual, imaginea șefilor, când trebuie bifat că „totul era în regulă din punct de vedere legal”.
Întrebare pentru IPJ Constanța: e autospecială sau sicriu cu girofar?

În loc să se ascundă după formule seci și acuzații mascate în „precizări”, conducerea IPJ Constanța ar trebui să răspundă la o întrebare simplă:
Mașinile în care își trimit polițiștii la intervenții sunt cu adevărat vehicule de siguranță sau doar Dacii vopsite și colantate, bune de poză pe Facebook?
Pentru că:
- dacă o mașină de poliție se răstoarnă și ia foc, problema nu se rezolvă cu „avea ITP și RCA”;
- polițiștii nu au nevoie de autospeciale de hârtie, ci de mașini care să îi aducă înapoi acasă, vii;
- misiunile de noapte, de urmărire, de intervenție la evenimente grave nu se fac cu minimum legal + colant + girofar.
Atâta timp cât răspunsul instituției se rezumă la „actele erau în regulă”, mesajul pentru propriii oameni este crud de clar:
viața ta valorează exact cât două hârtii ștampilate. Restul e imagine și colant. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 3 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
-
Exclusivacum o ziLa TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum o ziOperațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri



