Connect with us

Actualitate

Uranopolis înseamnă Orașul Cerului

Publicat

pe

De aici pleacă toți cei care vor să ajungă în Muntele Athos. Doar bărbați. O limbă de ciment, înfiptă în Marea Egee, e numită port. Hangița din crâșma de lângă îmi spune că e o rușine. Cei care așteaptă feribotul nu par deranjați. Mulți au lăsat acasă tocmai civilizația pe care grecoaica mea o așteaptă. Portul adună oameni din toată lumea. Preoți, călugări și laici. Pelerini și turiști. Cei mai mulți, din lumea ortodoxă. Dar nu e o regulă. Athosul fascinează credincioși și atei, deopotrivă. Sunt mulți români. Și ruși. Apoi, greci.

Dintr-un autocar cu număr de R. Moldova coboară un grup gălăgios, condus de un preot. Din cală ies lăzi cu struguri, damigene cu vin, sticle de ulei și saci cu făină. Oamenii le cară spre vapor. Am trecut atent, să nu fiu luat pe sus.

Un nene, cu o ladă pe umăr, spune că vine de la Chișinău. Alimentele vor ajunge la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon. „Noi suntem ruși”, îmi zice, într-o română impecabilă. Am plecat, mușcându-mi limba. Măcar aici să ignor geopolitica. Și prostia.

În așteptarea vaporului, pe chei, se naște un Magazin Universal. De la alimente la materiale de construcții. Camioane, lămâi, sârmă ghimpată și foi de tablă. Cauciucuri, cutii, butoaie, aparatură. Geamantane burdușite și sticle cu suc. Nu le păzește mai nimeni. Ideea că ar putea să dispară nu e în mentalul locului. Toate trebuie să ajungă la călugării din Munte. O parte o transportă chiar ei, alta o aduc credincioșii. Ca milostenie și jertfă.

Sosirea vaporului sparge plictiseala soporiferă. Nava e botezată „Axion Estin”, adică, „Vrednică Ești…”, trimitere directă la Fecioara Maria, ocrotitoarea Muntelui. Un grec agitat îmi cere viza, pașaportul și biletul.

În Muntele Athos se intră doar cu viza obținută la reprezentanța din Uranopolis sau Tesalonic, la invitația uneia dintre cele 20 de mănăstiri. Regula e strictă. Poți fi respins. S-a întâmplat. Nu ai decât să te întorci în România, fără să fi intrat deloc în Athos, care e Republică Monahală Semiautonomă.

După ce ne-am îmbarcat, pornim spre Athos. Avem mare liniștită și cer senin. O diversitate de chipuri și atitudini mă surprinde. Alături de un grec cu țigara în colțul gurii stă un evlavios bărbos, care deapănă metanierul. Lângă mine, un preot grec călătorește alături de o familie. Două bănci în față, o sticlă de coniac circulă într-un grup de preoți.

Sunt binedispuși. Văd și călători retrași, care privesc în zare ivirea Athosului. Trăiesc momentul, cu sfioșenia și mirarea unui copil. Cineva hrănește pescărușii, care îți mănâncă din palmă. Unii au în mâini icoane, alții, o cafea mare.

La prima oprire, feribotul lasă o mare parte din încărcătură. Câțiva pasageri coboară. Până la mănăstirea la care voi coborî mai sunt patru stații. De pe mal ne privesc mănăstiri și chilii. Multe au o vechime de peste o mie de ani. Lumea despre care am citit se dezvăluie, sinceră și disponibilă.  Cobor la parterul feribotului, printre camioane și bagaje. Mă așez lângă trapa uriașă, alături de alți pelerini. Încă nu știu ce sunt, turist sau pelerin.

Prima oprire în Athos e la mănăstirea Xenofont, zidită în urmă cu un mileniu. Apar ziduri, turle de biserică și chilii. O cetate monahală, la malul Mării Egee. Mă simt în filmele și fotografiile pe care le-am văzut. Trecem o albie de râu secată, ne furișăm pe sub zidurile înalte și ne așezăm la intrare. Fiecare își lasă bagajele din mâini și respiră ușurat. Ne bucurăm de umbră. Deja, în Athos, căldura e caniculară.

Nu știu ce ar trebui să spun că am simțit când am ajuns în Athos. Nu mare lucru. Am intrat în biserica Xenofontului. După ce am sărutat icoana Maicii Domnului, m-am așezat într-o strană. Era răcoare, iar eu, obosit și asudat. Simțeam tihnă somnolentă. Vântul de pe vapor contribuise din plin.

Ca stare, nu mă simțeam în Athos. Mintea mea era împrăștiată. Rumega gânduri de acasă. Plictisit, am ridicat privirea spre icoana Fecioarei. Unii încă se închinau. Privindu-i chipul, mintea mi s-a adunat. Nu mai erau gânduri. Nici locuri sau oameni. Demult nu mă simțisem atât de bine cu mine.

Deveneam umplut de o liniște pe care o uitasem și pe care încetasem demult să o mai caut. Trăiam clipa, fără trecut sau viitor. Eram atât de prezent. Câteva secunde s-au dilatat cât un veac. Și nu făcusem nimic.

Doar mă așezasem acolo, să-mi trag sufletul. Nu am vocație mistică sau ascetică și nici nu sunt locuit de vreun pietism lăbărțat, dar am ieșit din biserică plin de bucurie. O bucurie fără motiv sau obiect. Care doar este. Eram bucuros, fără să știu prea bine de ce.

În curtea mănăstirii Xenofont, ordinea și curățenia sunt o constantă. Copacii înalți împart umbră, iar în jur sunt chilii, toate din piatră. Deasupra ușilor celor mai noi e scris anul zidirii: 1890. Spre ieșire, e lacul cu pești. Nu e mare, dar e spectaculos. Peștii au culoarea roșie și ies la suprafața apei. Rezemat de balustradă, ascult căderea continuă a firului de apă în micul heleșteu. Nu-mi doresc să fiu în altă parte.

Cei care ajung aici primesc apă și cafea, în arhondaric, clădirea destinată găzduirii pelerinilor. Există și dormitoare, pentru cei care vor să rămână peste noapte. Din micul balcon de lemn priveliștea Mării Egee este fascinantă. Stau pe băncuță și contemplu perspectiva hipnotică a liniei orizontului ce se împletește cu marea. Așa m-a primit Athosul.

Muntele Athos e așezat sub ocrotirea Maicii Domnului. Fiecare mănăstire are o icoană făcătoare de minuni a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus, pe care pelerinii o cinstesc în mod deosebit.

 

La Xenofont, e icoana Maicii Domnului  „Odighitria”, la Vatoped, „Pantanassa”, la Iviron, „Portărița”, iar la Prodromu, „Prodromița”. Sunt doar câteva. Femeilor le este interzis accesul în Athos. Singura femeie care se află aici în permanență e Maica Domnului. Pentru călugări, e de ajuns.

Întâlnirea cu mănăstirea Vatopedu e revelatoare. Privesc Bizanțul, iar Bizanțul mă privește pe mine. De la 1453, nimic nu s-a schimbat. Nici măcar ora. Ceasul din turn indică timpul bizantin, în care ziua începe la apusul soarelui. Aici, Constantinopolul nu a căzut, iar viața monahală continuă, netulburată.

Biserica și chiliile, zidurile și curtea respiră tradiție și continuitate. Obștea de călugări depășește suta, fiind alcătuită din oameni veniți din toată lumea. Am întânit și călugări români, bucuroși să-și revadă compatrioții. S-au adaptat și nu se simt printre străini.

Vatopedu are șapte icoane considerate făcătoare de minuni. Prima, la intrare, deasupra. În timpul stăpânirii otomane, un pașă a tras în ea cu pistolul. Câteva ore mai târziu, atârna într-unul din măslinii de lângă poartă. Se spânzurase. În biserica mănăstirii, facem turul celorlalte icoane.

Fotografiatul este interzis. Locașul e monument UNESCO, iar asta îi obligă pe călugări să protejeze pictura. Mai ales, cea exterioară. În timpul amiezii, uriașe copertine exterioare coboară peste pridvor, oprind razele soarelui să pătrundă. Vatopedu nu mi-a dăruit liniștea Xenofontului.

E cea mai bogată și celebră mănăstire a Athosului, iar asta aduce aici o nesfârșită mare de vizitatori. Cântăm „Apărătoare Doamnă” și plecăm. La ieșire, magazinul mănăstirii oferă cea mai bună tămâie din lumea ortodoxă. Și nu doar. Icoane, cărți, ceaiuri, prăjituri, toate sunt lucrate cu rafinament.

Simonos Petras e mănăstirea care sfidează gravitația. Ctitorii au așezat-o pe vârful unei stânci și acolo a rămas. Din 1254, continuă să fascineze și să intrige arhitecți din toată lumea. De la intrare până în curtea interioară, locul e îmbrăcat în piatră, lucrată cu mare iscusință.

Ca particularitate, această mănăstire e casa intelectualilor. Sub rasa călugărească stau doctori, ingineri, profesori, avocați, medici. Cândva, au hotărât că lumea nu le poate da ce căutau. Așa au ajuns pe stânca ce privește Marea Egee din văzduh.

Cuminți, așteptăm să ni se deschidă biserica. Apare un călugăr, cărând un inel cu multe chei mari și grele. Chipul său mi-e cunoscut. E zâmbitor. Ne vorbește într-o engleză americană impecabilă. Și-mi amintesc. E unul din protagoniștii filmului documentar realizat aici de CBS.

În SUA, copil fiind, a găsit o fotografie a mănăstirii Simonos Petras, în geanta tatălui său. Așa s-a născut dorința de a veni aici. La început, doar curios. Apoi, călugăr și preot. Peste ani, vestea morții tatălui l-a găsit între aceste ziduri. Nu s-a grăbit spre casă. A rămas să se roage. Așadar, un american convertit la Ortodoxie și călugărit în Athos.

Ne expune istoria mănăstirii și aduce o cutie cu sfinte moaște. O sărutăm și ieșim pe balcon. E strâmt și din lemn, peste o prăpastie uriașă. În zare, privim spre vârful Athon, cu înălțimea de 2.033 de metri.

Ziua o încheiem în Kareia, orașul-capitală al Athosului. Aici se află Chinotita, forul suprem de conducere a Muntelui, formată din reprezentanții celor 20 de mănăstiri. Înnoptăm la chilia unui călugăr grec, aproape de centru. Cazarea nu e scumpă, iar condițiile sunt bune. Înțeleg că părintele se întreține financiar din asta.

În rest, se roagă în paraclisul ce se află lipit de casă. Athosul are mănăstiri și schituri. Schiturile sunt alcătuite din chilii. Cele 20 de mănăstiri athonite sunt deținute de monahi greci, majoritatea, dar și de ruși, bulgari sau sârbi. Doar noi, românii, nu avem așezământ cu rang de mănăstire. E un subiect dureros pentru călugării români din Munte.

A doua zi, dimineața mă găsește la ușa brutăriei. Miroase a plăcintă cu spanac și a pâine coaptă. Locul se află pe o străduță bizantină, cu garduri peste care se revarsă tufe uriașe cu flori parfumate.

Alături de un părinte român, plec spre mănăstirea Cutlumuș. Cărarea e îngustă și ne duce prin livezi înflorite. Avem plăcinte și chef de vorbă. Din sens opus, un călugăr ne salută în limba română: Hristos a Înviat! Salutul ne umple de bucuria Învierii, deși e încă Postul Mare.

Mănăstirea Cutlumuș e o bijuterie arhitecturală, la doi pași de capitala Athosului. În anii ’90, lăcașul a rămas fără călugări. Legendă sau nu, Chinotita a trimis scrisoare oficială președintelui Emil Constantinescu, oferind Cutlumușul României. Desigur, mănăstirea trebuia recondiționată, cu bani românești. Președintele a refuzat, iar noi am rămas tot pe dinafară.

În curtea Cutlumușului, dăm gata și restul de plăcinte. Două de om. Asta după ce ne-am închinat în biserică. Pictura veche, din secolul al XI-lea, umple pereții pridvorului ce împresoară biserica din trei laturi. Și aici, am cântat Axionul, înaintea icoanei Fecioarei Maria. E o tradiție a majorității pelerinilor aflați în Athos, supranumit și Grădina Maicii Domnului.

În Athos, nu vei găsi sfinți. Cel mult, pictați pe pereții bisericilor sau așezați în racle din argint. În rest, oameni. Marile dezamăgiri se nasc din marile amăgiri. În special, în locuri ca acesta. În pelerinajul meu prin mănăstirile Athosului, nu multe, am găsit fețe zâmbitoare, dar și încruntate.

Călugări voioși, însă și posomorâți. La mănăstirea Stavronichita, cel care a descuiat biserica m-a privit de parcă-i datoram bani. La Sfântul Andrei, preotul ne-a lăsat cheia, să descuiem și să facem ce vrem. Omul era numai bucurie. La plecare, ne-a dat uzo și dulciuri, alături de apă rece din fântână.

Trei zile s-au scurs repede. Abia mă obișnuisem cu gândul că am ajuns în Athos, când a trebuit să plec. În ultima noapte, am dormit la chilia românească Sfântul Nicolae. În urmă cu mulți ani, un călugăr din Neamț a găsit aici un zid ruinat. Prin ferestre crescuseră copaci. A muncit cu ziua la mănăstirile grecilor.

Căra lemne cu spatele. Apoi, cu un cal. Acum, are zeci de cai și un schit imens, cu biserică și cazare generoasă. Orele dimineții ne-au găsit în biserică. Sfânta liturghie începe la ora 5. Ne rugăm, la lumina lumânării. Acum, în Athos se fac sute de liturghii. Asta ține Muntele și miile de călugări. Rugăciunea.

Feribotul spre casă îl luăm de la mănăstirea Sfântul Pantelimon. Locul a împlinit o mie de ani și e locuit de monahi ruși. Totul e perfect. Ordine și curățenie desăvârșite. Pe jos, granit. Curtea uriașă e flancată de clădiri imense. Din clopotniță, pot număra patru biserici. Și mai sunt.

Clopotele gigantice poartă chipuri de sfinți și țari. Între palmieri, se află o capelă plină cu sfinte moaște. Trec pe la toate. Îl descopăr pe sfântul Siluan Athonitul. Rus, desigur. Ca să ajung în port, cobor câteva sute de trepte, până la un izvor. De jos, mănăstirea își dezvăluie anvergura impresionantă.

Cu adevărat, e frumoasă. Apa Mării Egee o reflectă înfrățită cu albastrul cerului, în culori și forme spectaculoase. Sunt ultimele mele clipe în Athos. Mă întind pe o piatră. Închid ochii și las soarele să mă cuprindă.

Athosul e o minune. Dacă vrei. Dacă nu, e locul în care ai pierdut încă trei zile dintr-o viață fără rost. Și totuși, nimeni nu pleacă de aici așa cum a venit. E locul care naște întrebări. Frământări și căutări. Mari sau mici, după puterea și voința fiecăruia. Cei care pleacă iau ceva de la cei care rămân. Devin purtători de Dumnezeu. Și de Athos. Pentru că Athosul nu e un loc, ci o stare de spirit. (Paul Palencsar; foto- Paul Palencsar).

Actualitate

Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi

Publicat

pe

De

Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.

Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor

Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.

„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.

Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global

Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.

Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.

Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare

Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.

Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.

Citeste in continuare

Actualitate

Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate

Publicat

pe

De

Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.

Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc

Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.

Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.

Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO

Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.

Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale

Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.

Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației

Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.

Citeste in continuare

Actualitate

Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale

Publicat

pe

De

Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.

O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică

Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).

Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor

Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.

Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale

Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.

Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului

Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv13 ore ago

Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX

Din fabrica de suc, direct la tarabă În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și...

Exclusiv14 ore ago

Republica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor

Trei firme și-un singur mare paravan: „Nu se vede beneficiarul, deci nu există” În România, țară cu peste 900.000 de...

Exclusiv14 ore ago

Nu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum

Mitul oficial: „Nu mai avem oameni pentru șefii de mâine” De la un simplu anunț al Penitenciarului Slobozia pentru ocuparea...

Exclusiv14 ore ago

Condiții grele și toxicitate birocratică: Sindicatul ‘Diamantul’ dă MAI în judecată pentru răspunsuri fantomă

Sindicatul vs. Ministerul: fluturașul de salariu, noul document secret de stat Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a decis să scoată...

Exclusiv2 zile ago

Alarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)

„S-a stins lumina la clanuri”. Dosarele cu miros de grajd, coca-cola toxică și doctori de vite cu costume de firmă...

Exclusiv2 zile ago

„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)

După ce în episodul XV am arătat cum IPJ Prahova plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la...

Exclusiv2 zile ago

Cursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)

Doi deținuți, trei ofițeri și o demonstrație practică: „Cum să faci praf autoritatea uniformei în câteva secunde” Scena de la...

Exclusiv2 zile ago

Smiorcăială „de excelentă” la instanță: jandarmii plâng de mila bugetului, dar ascund propriile prostii și abuzuri (Document)

Lacrimi pentru buget, tăcere pentru pagubiți Într-un dosar pe majorarea de „excelență”, argumentele depuse de jandarmi la instanță sunt croite...

Exclusiv2 zile ago

Republica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului

Regionalizare pe hârtie, garduri în realitate În timp ce alte instituții intră în era digitală, Administrația Națională a Penitenciarelor se...

Exclusiv3 zile ago

Ordinul Secret S/7/2018: Cum își ascunde M.A.I. „misiunile speciale” de împărțit bani între șefi

Sindicat vs. Minister: începe războiul pe bani publici și secrete de carton Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (CIF 19544011, cu...

Exclusiv3 zile ago

Statul radioactiveșuat: cum a aruncat Guvernul 1.060 de tone de deșeuri nucleare în curtea românilor și a plecat acasă

Statul eșuat? Nu, statul radioactiv. România, țara în care guvernanții lasă uraniul la soare România nu mai este doar „stat...

Exclusiv3 zile ago

Mafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”

Băieții cu girofar și rezervor fără fund În mijlocul Poliției Române, acolo unde ar trebui să miroasă a lege și...

Exclusiv3 zile ago

Polițist la 40 de grade: dacă nu te omoară infractorul, te topește statul la serviciu

Caniculă cu 40+ grade, polițist în stradă: statul la umbră, cu OUG-ul în buzunar În timp ce în foarte multe...

Exclusiv3 zile ago

Promovări la Poliție, după un an de pauză: se mișcă melcul bugetar prin MAI

“Veste mare” în MAI: după un an de amorțeală, s-au găsit vorbele, nu și fondurile După aproape un an în...

Exclusiv5 zile ago

Când poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan

„Poliție aservită” și poliție iritată: Recorder aprinde fitilul, Drăgan detonează conferința Un reportaj Recorder – „Poliție aservită” – publicat în...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv