Exclusiv
„Atunci când înjurați Ministerul, Guvernul, IGPR, păstrați și câte ceva în dreptul REPREZENTATIVILOR care semnează în numele nostru!”
După cum deja cunoașteți, deși încă nu i-a adus pe polițiști și militari la plafon – pentru că nu sunt bani – Guvernul a decis majorarea salariilor personalului medical: pentru ei sunt bani, precizeaza Vitalie Josanu de la sindicatul Diamantul.
Acum, nu voi intra în detalii înainte de a face o paranteză și să spun că teama de grevă, în plină campanie electorală nu îi coafează deloc pe politicieni. Personalul medical, deși este plătit încă din 2017 la nivelul 2021 – ca să nu plece din țară – a avut norocul să-și crească veniturile și mai mult odată cu declanșarea Pandemiei Covid 19, care le-a adus un spor bunicel, peste ceea ce deja era un salariu comparabil cu al colegilor lor din Occident. După ce a trecut molima, s-au pomenit și cu veniturile diminuate iar ”omul odată ce are, tot mai vrea!” Nu-i putem acuza pe ei de imoralitate, câtă vreme de la magistrați nu vedem un exemplu de etică și moralitate! Eu unul îndrăznesc doar să-mi exprim îndoiala dacă această mărire va reduce și din perioada de programare de câteva luni pentru ceea ce mă doare azi, că să nu fiu nevoit să-mi rezolv problema la cabinetul privat al domnului doctor de la stat… Vise taică!
Între timp, noi am rămas cu ”se are în vedere” iar în schimbul acestuia unele sindicatele reprezentative s-au angajat slugarnic în promovarea campaniei disperate de recrutare promovată de MAI și IGPR. La o simplă căutare pe paginile lor, uitați-vă ce găsești, dezvaluie Vitalie Josanu:
Sincer, dacă la Gîrniță nu aveam prea mari așteptări, sunt dezamăgit de atitudinea Europol, pe care i-aș fi văzut – dacă nu boicotând – măcar ceva mai pretențios în materie de portavoce a guvernanților care își bat joc de noi. În context – deși nu l-am scutit de critici – pot aprecia SNPPC, pentru că a preluat câteva revendicări și insistă asupra lor, nu însă faptul că se ploconește slugarnic în schimbul unor promisiuni de Sfântu Așteaptă. Culmea e că ține să se laude peste tot cu asemenea ispravă, smulsă Guvernului ”de la fapte la vorbe!”, mai dezvaluie sursa citata.
Există voci ale Elefantului sindical ”Forza SNPPC” care se laudă că doar Zelca participă la negocieri cu Ministerul, cu IGPR și desigur doar reprezentativii au acces direct la informații, spre deosebire de ”cei de la Diamantul” care critică ”în dreapta și în stanga”. Înainte de toate, participi în număr restrâns la negocieri pentru că și tu îngrădești varianta unei reprezentativități lărgite. Ar fi luptat cot la cot cu tine și Sindicatul DIAMANTUL, dacă era invitat, mai precizeaza Vitalie Josanu.
„Acest amănunt, îți complică ție, Elefantule, existența: este un handicap pe care MAI, IGPR ți l-au bagat pe gât și tu l-ai susținut bucuros cu fiecare reînnoire a Acordului colectiv de muncă. Cu cât mai multe minți luminate la negocieri, cu atât mai bine pentru toți angajații, pentru toți membrii, inclusiv ai tăi. Absența delegației noastre – cu lideri foarte bine pregătiți – de la negocieri te responsabilizează și mai mult față de membrii noștri. De aceea noi – ca sindicat – mereu atenți la detalii, vom fi și caustici atât față de angajator, cât și în raport cu ”reprezentativii” care cred că sunt capabili să negocieze în numele nostru! Lipsindu-vă de parteneriatul nostru, deveniți și ținta reproșurilor noastre pentru toate gafele. O mulțime din acestea au fost strecurate direct pe sub nasul vostru și ați semnat cu toată satisfacția pârlitului, ajuns să atingă o palmă ministerială”.
Altminteri, vă asigurăm că are și Sindicatul Diamantul propriile sale canale de comunicare, simpatii și antipatii. Nici nu ținem să devenim foarte dragi Ministerului, chiar dacă ”am prinde și noi la struguri”, cum înțelege Gîrniță propria prezență la negocieri, puncteaza Vitalie Josanu.
Faptul că Ministerul Afacerilor Interne nu are ochi pentru Sindicatul Diamantul și Sindicatul Europol, arată că – așa mici cum suntem – știm să punem degetul pe rană, suntem auziți. Nu ne-ar place să alergăm slugarnici în urma cortegiului ministerial, așa cum odinioară îl vedeam pe Zelca cum zorea spre Dusterul cu numere MAI, pus la dispoziție… în interes sindical. Dacă are cineva impresia că va ciurui palma din care ciugulește, atunci să nu ne mirăm că avem colegi care nu înțeleg de ce medicii da și polițiștii ba.
Deși ”luptă” în altă curte, observ că și prietenul Cosmin Dorobanțu promovează concursurile de recrutare a noilor fraieri, dacă e să ne gândim la condițiile actuale și discriminarea noastră în raport cu ceilalți: vârsta de pensionare egală cu toți, nu însă egali și în drepturi, mai precizeaza Vitalie Josanu.
Ce-i drept, atunci când reușește să se abată de la concurența cu atotcunoscătoarea Monica Tatoiu la datul cu părerea în orice domeniu. Nu cred să ajungă până la tupeul acesteia de a intra la dezbatere din videochat, în costum de baie, lungită pe șezlong, undeva pe malul mării, în timp ce în platou se dezbăteau chestii serioase cu protestul fermierilor, pe vreme geroasă. Cosmine, dacă reușești așa ceva, ai o bere de la mine, cu proxima ocazie!
De ce nu se majorează norma de hrană, salariul de grad, chiriile, de ce nu ni se aplică Legea 153/2017, de ce atâta secretizare în materie de drepturi salariale, de ce o asociație precum CNP pozează în reprezentant al angajaților, toate, absolut toate sunt negociate cu sindicatele reprezentative. Atunci când înjurați Ministerul, Guvernul, IGPR, păstrați și câte ceva în dreptul REPREZENTATIVILOR care semnează în numele nostru, afirma Atunci când înjurați Ministerul, Guvernul, IGPR, păstrați și câte ceva în dreptul REPREZENTATIVILOR care semnează în numele nostru!
Nu știu ce caută printre ”reprezentativi”, leguma sindicală condusă de Ionel Babuș, așa numita Federație Sindicală ”Al. I. Cuza”, dă semne de existență doar când trebuie să răspundă apelului MAI, mai dezvaluie Vitalie Josanu de la sindicatul Diamantul. (Cerasela N.).
Exclusiv
Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate
Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice
Când instituția care ar trebui să aplice legea se trezește că este bătută măr chiar cu codul de procedură în mână, intervine instinctul de supraviețuire al „sistemului”. Sindicatul Diamantul (SPRD) a scos la iveală un adevăr crud: când Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pierde pe frontul juridic, unde dovezile sunt clare, deschide imediat frontul „bălăcărelii” publice. Nu e prostie, e „intoxicare” – un termen franțuzit, folosit de serviciile secrete pentru a descrie procesul prin care publicului i se injectează venin informațional direct în venă, doar pentru a salva niște funduri de birouri din Calea Victoriei.
Manualul Securistului Modern: Cum să minți prin omisiune și să pari credibil
„Intoxicarea” nu e pentru amatori. Conform analizei prezentate de Sindicatul Diamantul, acest procedeu implică livrarea controlată de mizerii către spațiul public. Rețeta e de o ticăloșie academică: se folosesc surse anonime sau „colaboratori” utili, se apelează la canale media cu pretenții de credibilitate și se păstrează mereu un sâmbure de adevăr pentru a avea o ieșire de siguranță. Ai un dosar penal? Îl arunci pe piață fără context, fără număr, fără stadiu procesual, doar ca să-l „mânjești” pe cel care te-a deranjat. Totul este sincronizat cu precizia unui ceas elvețian, fix când ținta obține o victorie sau e mai vulnerabilă. Este, practic, sportul național al epoleților care nu știu să piardă bărbătește în instanță.
Recrutare, cumpărare sau distrugere: Treptele Iadului în versiune „Interne”
Dacă nu te pot controla, te distrug. Aceasta pare să fie doctrina de aur a structurilor care ghidează brațul înarmat al comunicării strategice. Sindicatul Diamantul explică mecanismul sinistru: dacă o țintă nu poate fi recrutată ideologic, se încearcă cumpărarea ei. Dacă nici banii nu „ung” rotițele, se trece la compromiterea cu materiale existente. Iar dacă nici așa nu cedezi, se dă ordinul de execuție reputațională. Faptul că s-a ajuns la această ultimă metodă de pe „caietul de sarcini” este, paradoxal, un compliment pentru cei vizați: înseamnă că liderii respectivi sunt incoruptibili, deci s-a trecut la artileria grea a noroiului.
Cazul Șercan: Manualul de „Kompromat” dâmbovițean cu miros de epoleți
Pentru cine crede că astea sunt doar scenarii de filme cu spioni de mâna a doua, exemplul jurnalistei Emilia Șercan stă ca mărturie a mizeriei de sub preșul MAI. În 2022, după ce a.îndrăznit să se atingă de „doctoratul” de carton al premierului Ciucă, a fost victima unei operațiuni de manual. Probe dintr-un
dosar penal de la poliție s-au scurs pe site-uri pentru adulți în câteva ore. Ministrul de Interne a promis anchetă? S-a ales praful. Șeful Poliției a oferit o „sursă zero”? S-a dovedit a fi un fals tehnic grosolan. Până și justiția a stabilit că rectorii de la Academia de Poliție erau, de fapt, niște orchestratori de denigrare, nu de educație.
Concluzia de sub epoleți: Dacă deranjezi, te „rezolvă” băieții
Cazul Șercan, readus în atenție acum, demonstrează că în „țărișoara” noastră, compromiterea celor care „nu stau cuminți” nu este vreo teorie a conspirației, ci o politică de stat documentată și atestată internațional. Dacă Sindicatul Diamantul a devenit ținta acestui „flanc mediatic”, este clar că cineva de sus a intrat în panică. Când adevărul te doare, nu te apperi cu argumente – scoți „kompromatul” și speri ca noroiul să fie suficient de gros încât să nu se mai vadă propria incompetență. (Cristina T.).
Exclusiv
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful
În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate, „greii” din birouri, de la șefi de birou până la inspectori generali, și-au desenat coeficienți care ar face orice muritor de rând să se simtă un paria al economiei. Cu praguri ce se apropie de 4,66, șefimea și-a asigurat o bază salarială de beton, pe care nu o mai pot clătina nici vânturile austerității, nici tăierile de sporuri. Conform analizei Sindicatului Europol, în timp ce conducerea este „protejată” direct prin lege, agentul din stradă este lăsat să navigheze într-o mare de incertitudini, cu un coeficient de mizerie de 1,4. Practic, responsabilitatea managerială a fost tradusă prin „noi luăm grosul, voi luați restul”.
Capcana VRS-ului fix: Cum a fost ucisă predictibilitatea la altarul bugetar
Cea mai mare „găselniță” a acestui proiect este decuplarea salariului polițistului de salariul minim pe economie. Valoarea de Referință Sectorială (VRS) a fost bătută în cuie la 4.325 de lei, devenind o cifră moartă care nu se va mișca nici măcar cu un milimetru dacă economia duduie sau dacă prețurile explodează. De acum înainte, orice leu în plus pentru polițist va depinde de „mila” Guvernului și de pixul politic din legea bugetului anual. Este, în esență, un mecanism perfid de înghețare salarială ambalat într-o prezentare tehnică modernă: polițistul rămâne la mâna politicianului, rugându-se ca la fiecare sfârșit de an să mai primească o firimitură de la masa bogaților.
Sporuri sub lacăt: 20% pentru toți, adică nimic pentru cei din prima linie
Cireașa de pe tortul inechității este plafonarea sporurilor la un prag general de 20%. Într-un sistem unde munca de noapte, riscul și suprasolicitarea neuropsihică ar trebui să fie regula, nu excepția, acest plafon transformă drepturile variabile într-o loterie instituțională. Dacă banii se consumă pe „administrativ” sau pe alte găuri negre bugetare, agentul operativ va constata că sporul său judiciar sau de noapte există doar pe hârtie. Un agent debutant s-ar putea trezi cu un net de aproximativ 5.000 de lei – o sumă care, în contextul inflației actuale, transformă meseria de polițist într-o formă de voluntariat periculos.
Concluzie: Reforma care pregătește exodul
Noua lege nu este altceva decât o invitație oficială la demisie pentru cei care încă mai credeau în echitate. În timp ce ofițerii superiori se uită la fluturașii de salariu cu satisfacția celui care a fentat sistemul, „talpa” sistemului – agenții și subinspectorii – sunt condamnați la o pierdere constantă a puterii de cumpărare. Fără o formulă obligatorie de actualizare anuală, această lege va deveni sicriul în care va fi îngropată definitiv atractivitatea carierei de polițist. În final, vom rămâne cu o armată de șefi bine plătiți care vor conduce, probabil, secții de poliție goale. (Cerasela N.).
Exclusiv
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.
„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”
Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.
Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.
Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului
În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.
Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.
HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău
Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.
Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.
Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”
Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.
Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”
Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi
Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.
Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.
Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea
În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.
Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?
Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol
Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.
Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.
Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).
Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate
Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...
Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
De opt ani, liniștea și patrimoniul Transport Călători Express (TCE) SA Ploiești sunt „garante” de o firmă care pare specializată...
VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
În laboratoarele prăfuite ale Ministerului de Interne, unde gândirea critică este considerată „abatere disciplinară”, s-a inventat un nou sport național:...
MIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
Alchimia puterii în varianta ovină: De la brațul ocrotitor al ciobanului, la isteria halucinațiilor cu „lupi” În peisajul mioriticei instituții...
SLATINA, ORAȘUL UNDE POLIȚIA SE JOACĂ DE-A PUZLE-UL: CUM SĂ FACI VARZĂ SIGURANȚA CETĂȚEANULUI SUB COMANDA LUI „SHERIFF” DE MEZZO
Alchimia incompetenței: Când șeful Murguleț amestecă patrulele ca pe cărțile de joc La Slatina, siguranța publică a devenit un fel...
CIRCUL „DOCTORILOR” ÎN DEZINFORMARE: Cum au vânat „vitele incălțate” un spion rus și au nimerit un oficial moldovean
Într-o țară unde Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să funcționeze pe bază de curent de la Moscova atunci când vine...
Marele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
Există o artă fină în a orchestra o campanie de denigrare, dar ce s-a întâmplat recent în laboratoarele prăfuite ale...
-
Ancheteacum 5 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 4 zile
Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 3 zile
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 5 zile
MIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 4 zile
VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 4 zile
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 4 zile
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
-
Exclusivacum 2 zile
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie