Featured
Hamasul a fost responsabilul pentru război; acum este Israelul

Înţelegerea motivului pentru care Hamas a atacat Israelul, pe 7 octombrie, necesită înţelegerea obiectivului fundamental al Hamasului: crearea unui stat palestinian. Grupul a înţeles că atacul ar cere o schimbare în strategia naţională de securitate a Israelului, însă, probabil, a crezut că slăbirea alianţei care se crea în jurul său – între statele arabe precum Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită – merita riscul. Hamasul a mai înţeles şi că nu avea capacitatea militară de a înfrânge armata israeliană, aşa că, înainte de atacuri, a cerut sprijinul lumii arabe. Este greu de crezut că Hamasul ar fi putut să facă acest lucru fără ca Israelul să ştie, deci, cel mai probabil, a ştiut şi a crezut că este un lucru imposibil de obţinut.
Într-un fel, Israelul a avut dreptate. Nicio ţară arabă sau islamică şi nicio mişcare nu a fost pregătită să se alăture, militar, Hamasului. Grupul a crezut că, dacă un atac direct, combinat, asupra Israelului nu ar avea succes, atunci ar putea să forţeze Israelul să fie într-o poziţie imposibil de susţinut. Ştim că aceasta a fost gândirea pentru că Hamasul chiar a atacat Israelul şi, făcând acest lucru, l-a izolat de alţi posibili aliaţi. Decizia această arată că ziua de 7 octombrie a fost mult mai complexă şi, într-un fel, a avut mai mult succes decât ne-am fi aşteptat iniţial.
Atacul a surprins structurile israeliene de informaţii, care nu au reuşit să înţeleagă gândirea Hamas. Ziua de 7 octombrie a fost concepută nu pentru a distruge armata israeliană, ci pentru a crea o situaţie în care Israelul să nu poată nici să evite lupta, nici să implice forţe decisive, pentru că ar fi pus în pericol ostaticii pe care îi ţinea captivi Hamasul. Luarea ostaticilor a avut scopul conducerii Israelului spre furie şi imposibilitate şi de a crea îndoieli faţă de structurile de informaţii israeliene.
Este posibil ca Hamasul să fi aşteptat şi alte forţe arabe, precum Hezbollah, să intre în joc. Când a văzut că acest lucru nu s-a întâmplat, Hamas a ales Planul B. Dacă întăririle nu veneau, atunci voiau să facă Israelul să se concentreze pe o ţintă care nu avea valoare decisivă, dar care era esenţial de atacat şi care ar fi provocat costuri politice. Atunci, Hamas a strâns forţele în nordul Gazei şi a introdus întăriri ştiind că vor fi costuri mari. Israelul nu avea de ales. Având situaţia ostaticilor nerezolvată, un atac masiv în nordul Gazei însemna că Hamasul nu era slăbit, ci îşi creştea prezenţa. Războaiele sunt şi probleme politice, iar Cabinetul israelian a decis să atace aerian pentru a calma situaţia şi pentru a domoli ostilitatea în creştere a guvernului. Israelul a sperat că atacurile aeriene şi operaţiile speciale ar distruge Hamasul. Însă Hamasul luptase înainte într-un război urban în propriul teren, un teren în care contraatacurile surpriză şi distanţările sunt alegerile practice.
Cred că Hamas a ştiut – sau cel puţin a fost sfătuit de mişcări mai sofisticate din lumea arabă – că un răspuns israelian masiv în nordul Gazei ar fi adus atenţia lumii la victimele palestiniene, care ar fi dus la îndeajuns de multă presiune pe Israel încât să forţeze un rezultat favorabil Hamasului. Israelul a încercat să combată narativa prin sublinierea faptului că ostaticii sunt încă la Hamas, dar campaniile de relaţii publice ale Israelului au fost slabe. (Israelul a fost, istoric vorbind, bun în acest sens, însă nu a reuşit să priceapă că deciziile proprii şi declaraţiile despre Hamas surclasau propriile eforturi.)
Israelul este acum prins într-un război în nordul Gazei cu un Cabinet dur, care nu va accepta o retragere strategică şi un sistem media care să îi critice abordarea. Hamasul a fost responsabilul pentru război; acum este Israelul.
În acest moment, opţiunile militare ale Israelului sunt limitate, din cauza schimbării opiniei publice a celui mai important aliat, SUA. Posibilitatea unui atac de succes asupra Hamasului este mică şi chiar şi cetăţenii israelieni protestează pentru o înţelegere cu privire la ostatici. Cineva a întrebat odată: câte divizii militare are opinia? Răspunsul este „niciuna”, dar poate contura lumea şi este, deci, esenţială pentru o ţară mică precum Israelul.
Când mă uit la această situaţie, cred că Hamasul a lovit, accidental, structura militară şi politică israeliană şi că Israelul încă nu a înţeles că există diferite tipuri de război şi că oricare dintre acestea te poate învinge. Eu cred şi că Israelul a făcut o greşeală enormă: armata sa, deşi este competentă şi bună din punct de vedere tehnologic, a convins ţara că este o putere mai mare decât este în realitate. Tehnologia este bună, dar războiul este condus de lideri subtili şi atenţi, care nu-şi supraestimează puterea şi nu subestimează puterea manipulării minţii inamicului. Este o lecţie importantă pentru noi toţi. (GEORGE FRIEDMAN).
Exclusiv
Jilava, Mioveni – aceeași mizerie! Baroneasa Whatsapp și tunurile penitenciarelor românești

Spovedania unei „Baronese” nervoase: Jilava plânge după Mioveni!
Cristina Teoroc, supranumită „baroneasa” de la Jilava – penitenciarul cu o reputație sinistră, „al morților subite” – a erupt pe grupul de WhatsApp al directorilor de penitenciare. Motivul? Schimbările de strategie ale noii conduceri ANP, care au îndrăznit să atingă sacrosanctele „aranjamente” ale vechii găști. Se pare că „baroneasa” își varsă nervii pentru că un anumit director Sabăreanu – un apropiat al familiei sale și partener de drum sindical al soțului – a fost „decapitat” de la Spitalul Penitenciar Mioveni de către noul director general, comisar-șef Bogdan Geo Burcu. (Conform informațiilor publicate inițial de FSANP și preluate de diverse surse media).
𝐌𝐚𝐢 𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝐚𝐬𝐭𝐚?
Sabăreanu, cel îndepărtat din funcție, nu ar fi fost schimbat degeaba. Se vorbește tot mai insistent despre un tun de 200.000 de lei, orchestrat împreună cu dr. Costin Ștefan, consilierul bine-cunoscut al ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, conform investigațiilor FSANP. Dar în loc să-și plece capul rușinat, Sabăreanu se victimizează: „Sindicatul schimbă directori prin reclamații!”. O victimizare clasică, desprinsă parcă din manualul infractorului bugetar de succes! Se pare că reacția promptă a Corpului de Control a stricat socotelile celor care sperau la o mușamalizare ca la carte.
De la pile și umbrele, la scaunul de director: Rețeta succesului în sistemul penitenciar
Sursele noastre sunt fără echivoc: Sabăreanu nu a ajuns în scaun prin merite sau competențe, ci prin protecție sindicală și sprijin politic. Un traseu tipic pentru mulți directori din sistemul penitenciar, unde pilele și umbrelele sunt mai importante decât rezultatele și munca cinstită. Oare cum ar reacționa ministrul Radu Marinescu dacă ar vedea cu ochii lui cum se fac numirile în sistem, dincolo de rapoartele cosmetizate?
Baronesele dau lecții de morală: Ipocrizie la nivel inalt
„Baroneasa” Teoroc, în timpul ăsta, dă lecții despre corectitudine și „dublu standard”, deși conduce un penitenciar, Jilava, care este un focar de probleme. Orice critică la adresa „baronesei” este imediat întâmpinată cu amenințări de proteste de către soțul sindicalist. Un adevărat scut familial împotriva oricărei forme de control sau responsabilizare!
Apel către Ministrul Justiției: Curățenie generală la Jilava și Mioveni!
Domnule ministru Radu Marinescu, vă îndemnăm să mergeți la Jilava nu doar în „vizită”, ci într-un control adevărat. Poate veți descoperi mai multe decât rapoartele cosmetizate și declarațiile sforăitoare de pe WhatsApp. E timpul să faceți curățenie în sistemul penitenciar, începând cu aceste două focare de corupție și incompetență!
Decență și gura mică!
Pentru doamna Cristina Teoroc și domnul Sabăreanu, mesajul nostru este simplu:
- Baroneaso, mai puțină morală de doi bani și mai multă decență! Nu mai da lecții de corectitudine, când conduci un penitenciar cu probleme grave!
- Sabăreane, gura mică! Ultimul om care ar putea da lecții despre integritate ești tu, cel acuzat de sifonarea banilor publici! (Cristina T.).
Exclusiv
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare

Sindicatul Sidepol trage un semnal de alarmă cu privire la dezamăgirea și frustrarea tot mai mari resimțite de polițiștii tineri, mulți dintre ei dorind să părăsească sistemul din cauza presiunii, lipsei de sprijin, salarizării precare și a condițiilor de muncă improprii. Sindicatul dezvăluie un „caz real, problemă generală”, în care un polițist tânăr și-a exprimat dorința de a demisiona din cauza nemulțumirilor acumulate.
Stres, lipsă de sprijin și deficit de personal: Problemele majore ale polițiștilor
Potrivit Sindicatului Sidepol, principalele neajunsuri cu care se confruntă polițiștii sunt:
- Stres psihic acumulat prin tot mai multe atribuții acordate.
- Lipsa de sprijin din partea managerilor, adesea lipsiți de pregătirea necesară.
- Lipsa resursei umane (peste 25.000 de angajați lipsă), un coleg fiind nevoit să lucreze pentru 3-4.
- Salarizare incorectă și lipsa de predictibilitate a carierei, prin modificarea succesivă a legislației în defavoarea angajaților.
- Condiții de muncă improprii.
- Dotare precară și legislație care nu apără angajatul.
„Guvernul Bolojan nu face decât să adâncească criza”: Critici la adresa măsurilor guvernamentale
Sindicatul critică măsurile anunțate de Guvernul #Bolojan, care, în loc să îmbunătățească situația, „nu fac nimic altceva decât sa adâncească și mai mult criza din sistem”.
Cerințe concrete: Cariere predictibile, salarizare echitabilă și recunoașterea bolilor profesionale
Sindicatul Sidepol solicită măsuri imediate și concrete pentru îmbunătățirea situației polițiștilor:
- Un cadru predictibil al carierei polițistului.
- Salarizare echitabilă și motivantă.
- Recunoașterea bolilor profesionale și sprijin real pentru sănătatea polițiștilor.
- Suplimentarea resursei umane prin încadrări și școli adaptate nevoilor actuale.
- Dotare modernă și eficientă.
- Legislație care să apere angajatul în raport cu atribuțiile pe care le desfășoară.
„Polițiștii nu cer privilegii, ci doar respectul și condițiile minime”: Un apel la responsabilitate
Sindicatul subliniază că polițiștii nu cer privilegii, ci doar respectul și condițiile minime pentru a-și putea face datoria față de cetățeni și față de România. (Cerasela N.).
Featured
Agresorul polițistului lovit cu o sticlă, arestat preventiv după 3 zile. Complicele, sub control judiciar
-
Exclusivacum 4 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 16 ore
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare
-
Exclusivacum 3 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 3 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 5 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum 2 zile
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
-
Exclusivacum 4 zile
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!