Poate niciodată ca acum n-a depins lumea de informația oferită de jurnaliști pe toate canalele imaginabile dezvoltate în universul nostru digital. Viețile noastre nu numai că depind de acest flux informațional enorm și foarte adesea contradictoriu, dar vedem că și politicile publice, deciziile luate de guvernanți sau de companii, se modelează în foarte mare măsură în funcție de informațiile primite prin presă.

Tocmai din această cauză, realizând progresiv importanța strategică a muncii jurnaliștilor, din ce în ce mai mulți politicieni sunt tentați să instituie diverse de forme de control, mai mult sau mai puțin vizibile dar, pe fond, toate la fel de brutale, pentru a le putea controla activitatea, împiedicând sau influențând conținutul unor știri sau comentarii. De aici și reacția responsabilă, în multe țări ale lumii, în cazul nostru în Europa, a multor organisme internaționale sau naționale care promovează un principiu esențial: o presă responsabilă care trebuie promovată și apărată.

Azi, la ora când apare acest articol, Consiliul Europei difuzează global Raportul privind libertatea presei în Europa: a sosit vremea pentru inversarea tendinței pe care-l regăsiți la finele acestui text în versiunile franceză și engleză, cu ilustrații aparținând colegilor de la Cartooning for Peace. Este vorba despre o extrem de interesantă evaluarea anuală semnată de organizațiile partenere din cadrul „Platformei pentru securitatea jurnaliștilor”.

Texul are o valoare specifică pentru tagma jurnaliștilor dar, în opinia mea, trebuie citit și ca un document politic cu relevanță extinsă pentru starea democrațiilor din această lume în care trăim și în care, mult prea ocupați să supraviețuim, nu-i mai acordăm suficientă atenție pentru a descoperi mecanismele care anunță viitoarele forme de represiune și dictatură.

Veți descoperi cât de largă este paleta mijloacelor de represiune și control pe care și le-au creat guverne din țările cu democrație avansată și care vorbesc incontinuu despre înaltele principii care trebuie respectate într-un stat de drept. Din panoplia respectivă nu lipsește absolut nimic: de la legislații din ce în ce mai restrictive și mai dure care să îngrădească aproape definitiv libertatea de exprimare, până la folosirea unor sisteme complexe de ascultare și înregistrare de tipul PEGASUS destinat atacării telefoanelor tip SMART care utilizează IOS sau Android.

Sistemul respectiv de spionaj și intercepție poate să ocolească sistemele de securitate și să acceadă integralitatea fișierelor, mesajelor, fotografiilor și parolelor, poate localiza apelurile telefonice și declanșa înregistrări audio, poate activa camera foto sau sistemul de GPS creat în 2013 de către compania israeliană NSO Group prin care au fost interceptați nu numai jurnaliști, ci și personalități de cel mai înalt nivel din lumea politică și financiară, spre exemplu în Ungaria, Polonia, Cipru, Grecia sau Spania.

Totul riguros documentat în raportul realizat de Parlamentul European, acum vorbindu-se despre „efectul disuasiv”pe care acest tip de tehnologii îl au asupra jurnalișmului european „și care pun în pericol viața priviată a jurnaliștilor precum și confidențialitatea surselor”. Dar poate servi și la crearea unei baze de date (video și audio) care să fie folosită de aplicațiile complexe care sunt utilizate pentru a realiza acele deep fake audio și vedeo care încep să fie fplosite intens în camaniile electorale, spre exemplu.

Un capitol separat, foarte important în actual ontext politic din Europa, privește tentativele diverselor guverne de a-și subordona sectorul de stat mass-media, cu două elemente esențiale: preluarea controlului politic asupra sectorului public mass media, controlul exercitat asupra autorităților cu atribuții specifice în reglementarea funcționării instituțiilor de presă, achiziția unor grupuri private de presă de către persoane legate de guvern sau susținute de acesta precum și distibuția discriminatorie de fonduri publice pentru finanțarea acelor grupuri de presă cu politici pro-guvernamentale… mai sunt folosite mijloace aparent legale pentru a crea obstacole economice și de reglementare în raport cu presa independentă, limitând capacitatea lor de a obține venituri, de a funcționa și de a informa publicul. Este vorba despre o tehnică răspânbdită printre guvernele autoritatariste și populiste pentru a controla informația publică”. Vă spune ceva acest lucru? Se pot găsi cumva și exemple românești alături de cele identificate de autorii Raportului în Turcia, Rusia, Marea Britanie, Georgia sau Polonia?

Lista continuă și pare nesfârșită, incluszând actele de intimidare și violențe împotriva jurnaliștilor unele în care s-a invocat în repetate rânduri o posibilă participare a unor organisme de repreziune controlate de stat atunci când ziariștii devene, în opinia guvernanților, amenințări la securitatea națională și trebuiau reduși la tăcere, cu un sub-capitol special pentru violențele exercitate în Rusia împotriva ziariștilor.

Discuția de acum nu privește numai libertatea de expresie și, implicit, capacitatea jurnaliștilor de a-și face datoria. E vorba, în esență, despre modul în care se decide să evileze lumea în care trăim, amenințată acum, mai mult ca niciodată, de apariția extremismelor și a unui extrem de activ mesaj de ură și intoleranță. Antinomic, în esența lui, valorilor lumii promise a democrației și toleranței. Dar cui îi mai pasă de asta?

Cristian Unteanu