Pentru a doua oară în 2023, șeful Direcției Generale pentru Armamente, general-locotenent dr. ing. Teodor Incicaș, vorbește despre programele de înzestrare în curs, viitoare, dar și despre cele care nu au ajuns să se materializeze, explicând și de ce apare această situație.

Înainte de a vorbi despre programele de înzestrare în curs, vă propun să lămurim un program de înzestrare cu o istorie veche, al cărui rezultat trebuia să fie până în momentul de față achiziția a patru corvete.

Dacă doriți, discutăm, deși eu cred că Ministerul Apărării Naționale, prin comunicatul de presă pe care l-a prezentat, și-a făcut datoria față de media și a prezentat chiar foarte onest ceea ce s-a întâmplat. (…)

Sigur că procesul a durat poate prea mult, s-a vorbit de prețuri care nu mai erau de actualitate, dar în același timp, ceea ce vă pot spune în numele MApN și foarte ferm este că nu MApN a prelungit foarte mult acest proces.

Mai mult decât atât, MApN a fost foarte deschis față de asocierea care a câștigat procedura de achiziție a corvetelor. Însă având în vedere faptul că, probabil din cauza uneia dintre părți, asocierea nu și-a menținut în mod practic oferta, pentru că nu a venit să semneze acordul cadru atunci când noi am cerut, a trebuit să anulăm procedura.

Și aș vrea să mă limitez aici la această procedură, care constituie un trecut oarecum cu anumite traume în MApN și de aceea o să avem grijă ca astfel de demersuri și succesiune de demersuri în procesul de înzestrare, de achiziție ca atare, să nu se mai repete.

E o lecție identificată, foarte amară pentru noi, dacă e să fiu sincer până la capăt.

Pe de altă parte, am văzut în urma războiului din proximitatea României că navele sunt foarte vulnerabile la atacul dronelor, fie ele maritime sau aeriene. Există posibilitatea unei regândiri a strategiei de apărare? Va reînvia acest proiect de achiziție a corvetelor?

Trebuie să înțelegeți un lucru. În MApN, procesul de înzestrare se desfășoară pe mai multe paliere de fundamentare. În marea majoritate a acestora, decizia stă în mâinile operaționalului, a categoriilor de forțe, a Statului Major al Apărării. Nu este nimic spectaculos.

Așa se desfășoară procesul în marea majoritate a armatelor, cu siguranță în toate armatele NATO. Pentru că, desigur, structurile operaționale sunt cele care își exprimă nevoia de înzestrare, ne dau cerințele operaționale pe baza cărora noi fundamentăm și elaborăm cerințele tehnice cu care mergem în achiziții.

Deci vorbim cu Forțele Navale pentru a afla ce se va întâmpla cu achiziția corvetelor?

În ceea ce privește procesul de înzestrare a Forțelor Navale, el nu este un proces care acum stagnează. Forțele Navale române sunt în procesul de achiziționare a sistemului de rachete de coastă bazat pe racheta NSM.

De asemenea, am transmis părții americane, având în vedere calitățile acestei rachete, cerința noastră de a moderniza navele purtătoare de rachete cu aceste tipuri de rachete. Mai sunt și alte demersuri care privesc modernizarea Forțelor Navale ale României.

În ceea ce privește achizițiile de corvete, bunăoară, vreau să vă spun că Forțele Navale sunt în proiectul PESCO care se referă la noua corvetă multirol a Europei, proiect care va trebui să fie prezentat undeva prin 2025, urmând ca producția să înceapă în a doua parte a deceniului, probabil chiar spre 2030.

Din câte știu, există trei etape în care se află procesele de achiziții: contracte în curs, cele care se află în procedură de atribuire și cele care sunt trimise spre aprobare în Parlament. Vă propun să le luăm pe rând și să-mi spuneți, în ceea ce privește contractele de achiziții în curs, care sunt acestea și la ce nivel sunt?

Avem mai multe contracte de achiziții în curs. O să le amintesc pe cele mai mari.

Încep cu contractul pentru Piranha V. Am intrat în etapa a doua, adică am semnat al doilea contract subsecvent, urmând ca primele 47 de vehicule să fie livrate în acest an. Al doilea contract subsecvent se referă la 133 de produse, pe când primul contract s-a referit la 94, din care 82 s-au recepționat, 12 derivate fiind în faza de testare finală.

Deci, în acest an urmează a fi primite alte 47 de produse Piranha V, parte a contractului subsecvent numărul doi.

Așa mi-ați spus și în urmă cu șase luni, dar am găsit informații pe care puteți să le confirmați sau să le infirmați, cum că aceste 47 de vehicule nu vor intra anul acesta în dotare, ci anul viitor. E posibil să existe o întârziere?

Având în vedere că termenul de livrare este la sfârșitul lui noiembrie, eu nu vă pot spune acum dacă vor fi produse întârziate în livrare. Depinde de producător.

Deocamdată, din datele pe care le avem noi la dispoziție, eu spun că primele 47 din acest contract subsecvent numărul doi urmează să ne fie livrate anul acesta. Dacă nu ne vor fi livrate anul acesta, sigur că vom dispune, în conformitate cu mecanismele contractului, plata penalităților.

Pe noi ne interesează, evident, să primim cât mai repede aceste vehicule.

Legat de penalități, oamenii se așteaptă ca partenerii care nu-și respectă cuvântul să plătească. Penalitățile acestea sunt de ordinul miilor, zecilor de mii de euro, sutelor de mii de euro?

Vă dau două exemple: unul în care avem un contract de livrare la care a trebuit să mergem cu penalități, având în vedere întârzierile în livrări, de ordinul zecilor de milioane de lei și am mai avut un alt contract la care am mers cu penalități de ordinul milioanelor de euro.

Depinde câte zile avem întârzierea în livrare. Întârziere la livrări se întâmplă. Uneori companiile ne cer să fim de acord cu forța majoră pe care o invocă dânșii, astfel încât să acceptăm întârzierea fără penalități.

Sincer, nu datorită exigențelor pe care le avem noi, ci având în vedere fundamentările legale, am fost de puține ori de acord cu un astfel de demers și în majoritatea acestor demersuri realizate de companii a trebuit să impunem plata penalităților.

Se întâmplă, face parte din logica derulării contractelor de achiziții. Atunci când există întârzieri, se aplică penalitățile, pentru că astea sunt mecanismele contractuale de protecție a intereselor statului român, al nostru, a Ministerului Apărării Naționale, pentru că, repet, interesul nostru este să avem echipamentul în termenul pe care îl stabilim de comun acord cu companiile, în contracte.

Ce alte contracte mai sunt în desfășurare?

Avem în clipa de față sistemele de avioane fără pilot. Bayraktar-ul este un program pe care l-am început în acest an. Urmează să avem primele livrări începând de anul viitor.

De asemenea, anul acesta am semnat pentru celălalt sistem de avioane fără pilot – cel pe care noi îl numim de tip tactic-operativ, cu firma Elbit din Israel – primul contract subsecvent și ne referim la o aeronavă de tip Watchkeeper, care este livrată și armatei britanice.

Am cerut ca sistemul să fie înarmat și urmează să achiziționăm și muniția necesară înarmării acestui sistem.

După aceea vorbim de continuarea programului de înzestrare cu platforme de transport multifuncționale. Până în prezent au fost livrate un număr de 862, cred că rețin bine, de vehicule de diverse tipuri de către firma Iveco, cu integrarea și fabricarea în România.

Chiar ne bucurăm că începând cu ultimul lot am trecut la o altă etapă în ceea ce privește fabricarea în România, pentru că am cerut fabricarea altor componente în România.

De asemenea, când vorbim de vehicule, nu ne referim numai la platforme de transport ca atare, ci ne referim și la remorci, pe care le achiziționăm de la Uzina Mecanică Mediaș, care a livrat întotdeauna la timp și la calitatea pe care am cerut-o.

Urmează ca în luna septembrie să semnăm contractele subsecvente numărul doi și cu Iveco și vom achiziționa alte 1039 de vehicule și, de asemenea, o să achiziționăm și o să semnăm și contractul subsecvent numărul doi cu Uzina Mecanică Mediaș, pentru remorci.

În ceea ce privește un alt program care a fost destul de dezbătut, și anume programul de avioane F16, avioane multirol, urmează să avem primele livrări din Norvegia până la sfârșitul acestui an, pentru că, așa cum v-am spus data trecută, există o terță parte care are anumite aprobări  de dat, fiind constructorul original al avioanelor, și anume partea americană.

Se pare că partea norvegiană a primit aprobările pe care le așteptam, astfel încât să putem avea până la sfârșitul anului primele aeronave, cât mai multe, sper eu, livrate spre România, la capacitate operațională completă, ca să nu lăsăm nici un termen relativ, urmând ca diferența să fie livrată până la sfârșitul anului viitor.

Există vreun proiect de modernizare a aeronavelor F-16 și nu mă refer neapărat la cele norvegiene, cât la cele care sunt deja în dotarea armatei, din Portugalia și care știu că sunt la alte standarde?

În ceea ce privește aeronavele norvegiene, noi am cerut ferm de la început să le luăm în configurația 6.5.2. Ele se găsesc în prezent la configurație avansată aș putea spune.

Atât primele 17 aeronave, cât și aceste 32 urmează a fi modernizate în România, la o altă configurație, 6.6, a cărei dezvoltare este în curs de finalizare în SUA; probabil va fi cea mai dezvoltată configurație pe care o au avioanele F16, așa cum sperăm noi.

Există expertiză în România acum pentru a face acest lucru sau urmează să fie acumulată?

Da, industria națională de apărare din România deja s-a conectat la lumea F-16 cu tot ceea ce înseamnă lucrări de mentenanță, dar și posibile lucrări de modernizare. (…)

Aerostar Bacău este centru de mentenanță în ceea ce privește aeronavele F-16. Deja, din cunoștințele mele, în cooperare cu Forțele Aeriene, a executat o serie de lucrări periodice la aeronavele F-16 pe care le avem în uz. De aceea și modernizarea se va face prin Aerostar.

Evident că noi am cerut părții americane ca în momentul în care vom avea primele aeronave – primele două aeronave le vom moderniza în Portugalia – ca atunci când vom avea primele două aeronave modernizate în Portugalia, specialiștii de la Aerostar Bacău să asiste la lucrările de modernizare de acolo, ca să-i pregătim pentru realizarea acestei modernizări.

Știu că am zis că mergem în ordine cu contractele, dar dacă tot vorbim de aeronave, vă propun să trecem la subiectul F-35, pentru că de curând MApN a trimis în Parlament acest proiect pentru aprobare. Aprobarea trebuie dată conform legii într-o perioadă de timp de maxim o lună?

Da, există o prevedere în lege vizavi de durata până la care Parlamentul trebuie să dea aprobarea prin cele două comisii de apărare reunite. (…)

Într-adevăr, am trimis spre Parlamentul României cererea de aprobare prealabilă a achiziției de 32 de avioane F-35, într-un volum de 6,5 miliarde de dolari.

Când ne referim la sumă, este într-adevăr una foarte mare pentru statul român și, sigur, va cere un efort considerabil din partea statului privind sprijinul nostru în achiziționarea acestui echipament care asigură superioritate, nu numai tehnologică, dar și operațională, pe care Forțele Aeriene o caută în luptă.

Pe de altă parte, trebuie să menționăm că atunci când discutăm de plata a 6,5 miliarde, nu ne referim numai la avioane.

Ne referim și la pachetul care asigură securitatea aprovizionării, ca să o numim așa, în ceea ce privește sprijinul logistic, inclusiv mentenanța, în ceea ce privește anumite lucrări specifice referitoare la criptarea comunicațiilor, sprijin în comunicații, în care noi dorim să fie implicată și industria din România.

Pe de altă parte, când ne referim la plata a 6,5 miliarde de dolari nu ne referim la plata a 6,5 miliarde de dolari în 5 ani, în 6 ani, în 10 ani. Sigur, ne referim la o plată care se va face pe o durată mai mare, în funcție de termenul de livrare a aeronavelor.

Noi avem un nivel de ambiție, ca să avem o capacitate operațională în anul 2032. Dar ea, cu siguranță, nu se referă la toate cele 32 de aeronave, ci se referă la o primă livrare de aeronave. Deci, plata celor 6,5 miliarde, repet aici, va fi eșalonată pe o perioadă de 10-15 ani, vom vedea când vor veni ultimele aeronave.

Reîntorcându-ne la contractele în curs, îmi spuneați în urmă cu șase luni de sistemele de apărare antiaeriană cu rachete portabile, MANPAD-uri. Între timp și aici au apărut probleme.

Bun, începem un al doilea capitol al discuției noastre, vizavi de procedurile de achiziție în curs. Așa ar fi cel mai corect să-i spunem, pentru că procedura de achiziție în curs se poate solda cu un succes sau cu un eșec.

Din păcate, în ceea ce privește rachetele portabile, în etapa finală am avut un singur candidat care s-a calificat, iar oferta lui a fost neconformă. În conformitate cu legea, noi am cerut mai multe clarificări, sperând, într-un final, în primirea unei oferte conforme.

Din păcate, oferta a fost neconformă din multiple motive și atunci a trebuit să închidem procedura, urmând a o reîncepe în partea a doua a acestui an. Eu sper să îi dăm drumul undeva prin octombrie-noiembrie.

Există o discuție în presă legată de sistemele de obuziere de calibru 155 mm de nivel batalion. Puteți detalia?

Discutând despre programele de achiziție în curs, cele care se desfășoară acum, unul dintre cele mai importante este achiziția a trei sisteme de obuziere autopropulsate pe șenile.

Trebuie înțeles foarte clar că Armata României are nevoie de obuziere autopropulsate pentru realizarea sprijinului de artilerie. Artileria întotdeauna este poziționată în câmp, mai în spate, trebuie să țină cont de toate aspectele legate de terenul care se găsește în România, de asemenea de cerințele NATO.

Din acest punct de vedere, noi avem o primă achiziție de trei sisteme de obuziere autopropulsate pe șenile. Nevoia este atât de sisteme de obuziere autopropulsate pe șenile pentru brigada noastră blindată și pentru cele două brigăzi de infanterie grea, cât și de sisteme pe roți pentru brigăzile de infanterie ușoară și pentru brigăzile de vânători de munte.

Când vorbim de prima achiziție, de sisteme de obuziere autopropulsate pe șenile, aceasta este dictată ca primă prioritate de nevoia de înzestrare a brigăzii blindate și a celor două brigăzi de infanterie medii pe care le avem notificate la NATO și pe care trebuie să le înzestrăm cu sisteme de obuziere autopropulsate pe șenile, în conformitate cu țintele de capabilități ale NATO, în conformitate cu nevoile pe care Forțele Terestre le-au identificat în ceea ce privește deplasarea în câmpul tactic, în ceea ce privește nevoile vizavi de zonele în care aceștia își desfășoară misiunile sau posibile zone de operații chiar de pe teritoriul țării noastre.

De aceea, prioritatea a fost sistemele de obuziere pe șenile, urmând ca sistemele de obuziere pe roți să fie achiziționate, așa cum am spus, pentru brigăzile de infanterie ușoară.

În urmă cu șase luni spuneați de achiziția de tancuri Abrams. Ne vom opri la cele 54?

Eu am declarat într-un anumit context, că pe lângă cele 54, Armata României are nevoie de alte 300 tancuri și derivate noi, care vor face subiectul unei proceduri concurențiale.

Sunt două lucruri de subliniat aici.

Unu, nu știm momentul la care vom începe acea procedură. Va depinde de disponibilitatea unor fonduri multianuale și de prioritățile pe care Statul Major al Forțelor Terestre le acordă unei astfel de achiziții și cu siguranță nu va începe anul viitor.

Și doi, cu siguranță nu există un favorit, vreau să subliniez asta. De altfel, vreau să subliniez un alt lucru, și profit de această emisiune ca să-l subliniez ca mesaj: în toate procedurile competitive, Armata României nu are un favorit. Ea cere să i se livreze produsele în conformitate cu performanțele tehnice și termene de livrare pe care le avem în respectiva procedură de achiziție.

Și discutând asta, vreau să afirm încă o dată foarte ferm, procedurile competitive de achiziții pe care le desfășoară Armata României nu se referă la vreun favorit. Cred că colegii mei au reușit să demonstreze până acum deplina legalitate a tuturor procedurilor pe care le desfășurăm.

În ceea ce privește programele de înzestrare pe care le avem în curs de achiziție, aș vrea să mai menționez vânătorul de mine, program care se referă la achiziția a două vânătoare de mine în uz.

Asta înseamnă că vor fi second-hand.

Acest second-hand n-ar trebui să fie limbajul dumneavoastră.

Publicul ar putea să înțeleagă așa.

Noi, militarii, folosim termenul de achiziție sisteme în uz. De ce? Pentru rapiditatea livrării. Sigur că probabil Forțele Navale au în vedere achiziția și a altor sisteme noi în viitor.

De ce am vrut aceste două în uz? Pentru că e nevoie de livrarea primului până la sfârșitul anului, astfel încât să facem față provocărilor pe care Marea Neagră le aduce în ceea ce privește pericolul minelor care plutesc în derivă în mare și care se desprind din câmpurile de mine care sunt în zona conflictului din Ucraina.

Un alt subiect care cred că ar avea potențial să fie controversat e achiziția celor două submarine, care înțeleg că se va face prin atribuire directă tot către Naval Group.

Mă forțați să intru în al treilea capitol al discuției noastre, și anume achizițiile viitoare. Forțele Navale au decis că au nevoie de aceste submarine de tip Scorpene. Nu vă ascund că avem discuții informale cu partea franceză ca să înțelegem care vor fi viitorii termeni.

Ceea ce vreau să vă spun, că în ceea ce privește viitoarea achiziție de submarine, ea se va realiza pe baza unei legi pe care o vom transmite spre Parlamentul României, iar achiziția va trebui, în momentul în care se derulează, să fie cu succes. Nu intenționez nicio clipă să mai repetăm vreodată povestea achiziției corvetelor.

V-am spus că este o lecție identificată, amară, dar este o lecție identificată de către noi, adică știm ce avem de făcut.

Ce alte programe interesante aveți în vedere în perioada următorilor ani?

Nu vorbim de următorii ani, eu vreau să vă vorbesc de intențiile noastre de începere a unor proceduri de achiziție în perioada imediat următoare și chiar în acest an!

Intenția noastră este ca în luna septembrie să începem procedura de achiziție pentru sistemele de rachete cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune, așa numitele SHORAD și VSHORAD, aceasta abreviere venind de la denumirea lor în limba engleză, short range air defence și very short range air defence.

Tot în acest an vrem să începem achiziția mașinilor de luptă a infanteriei pe șenile și vorbim de achiziția a 249 de vehicule; o achiziție care urmărește modernizarea brigăzii noastre blindate.

Apoi este achiziția celor două elicoptere pentru Forțele Navale, care a fost aprobată anul trecut de către Parlamentul României.

În același timp, colegii de la Forțele Terestre desfășoară altă achiziție care a fost aprobată de Parlamentul României și care se referă la modernizarea sistemelor de apărare aeriană de tip Oerlikon, la capacitatea de combatere a rachetelor și artileriei.

Cu siguranță vom începe achiziția în cadrul unui alt program de înzestrare, care are achiziții multiple, și anume cel care se referă la aparatură optică.

Apoi vorbim de program în derulare în ceea ce privește livrările, de achiziții în derulare și viitoare achiziții atunci când vorbim de sistemele CBRN la care desfășurăm mai multe achiziții.

Un alt program pe care dorim să-l începem, dar nu știm dacă vom începe în acest an sau în anul care vine, se referă la sistemul satelitar militar de telecomunicații.

Aici vom începe achiziția acestui sistem, în funcție de modul în care își termină fundamentarea pe cerințe operaționale echipa condusă de Comandamentul Comunicațiilor și Informaticii. În funcție de alegerea acestora, noi vom cumpăra respectivul sistem.

 Ce înseamnă asta?

Înseamnă că vom avea un satelit militar românesc.

Cam acestea ar fi preocupările imediate.(…) Referitor la achizițiile de anul viitor, nu aș vrea să mă pronunț acum și aștept invitația din semestrul viitor ca să le descriu. (Bogdan Oproiu).