Producția a fost externalizată, în mare parte, în state din sud-estul Asiei, dar și în țările din fostul bloc comunist. Odată cu aderarea la UE, oamenii din Est au adoptat repede modelul occidental, mulți dorindu-și să lucreze mai degrabă în sectorul serviciilor decât în acela în care adaugi valoare materiilor prime. Chiar și România s-a transformat din țară cu mână de lucru ieftină, în una a cărei economie a crescut pe baza consumului de produse ieftine importate din țări asiatice.

Cum și românii au ars mai multe etape până când au ajuns în punctul în care tricourile și blugii să fie considerate mijloc de epatare, putând fi schimbate la orice oră din zi fără costurile din urmă cu 20 de ani, tot așa și tinerii asiatici au ajuns acum să nu-și mai dorească a lucra în fabrici pentru ca Liviu din România să se simtă special dacă-și schimbă pantofii săptămânal. Wall Street Journal scrie că fabricilor din Asia le este din ce în ce mai greu să atragă muncitori tineri, ceea ce este o veste proastă pentru consumatorii occidentali obișnuiți cu bunuri ieftine. Fabricile sunt nevoite să cheltuie în plus, pentru a îmbunătăți mediul de lucru și a oferi diverse facilități angajatului, aici intrând și redecorarea spațiului: ferestre din podea până în tavan, cafenea care servește ceai matcha, cursuri gratuite de yoga și dans. În Vietnam, teambuildingul a devenit ceva banal.

Dispariția treptată a forței de muncă foarte ieftine din fabricile asiatice se profilează a fi una dintre marile probleme de care Occidentul va trebui să  treacă. Modelul de producție globalizat, prin care s-a livrat o gamă largă de bunuri ieftine consumatorilor din întreaga lume, în ultimele trei decenii, este pe cale să se năruie, amintește sursa. Americanii și europenii, obișnuiți cu modelul fast-fashion și cu schimbarea televizoarelor ca pe ciorapi, se vor confrunta în curând cu prețuri din ce în ce mai mari.

Nu mai există loc pe planetă care să-ți ofere ceea ce îți dorești, spune Paul Norris, co-fondatorul britanic al fabricii de îmbrăcăminte vietnameze UnAvailable, cu sediul în Ho Chi Minh City. Oamenii vor trebui să-și schimbe obiceiurile de consum, la fel și mărcile. Lucrătorii în vârstă de 20 de ani – forța de muncă tradițională din industria confecțiilor – abandonează, în mod regulat, programul de formare al companiei. Aceia care rămân adesea lucrează doar câțiva ani. Toată lumea vrea să fie influencer, fotograf, stilist sau să lucreze într-o cafenea, spune el. Fabricile asiatice au fost nevoite să majoreze salariile și să adopte strategii costisitoare pentru a reține muncitorii, de la creșterea calității alimentelor în cantine până la construirea de grădinițe pentru copiii muncitorilor.

Producătorul de jucării și jocuri Hasbro a transmis anul acesta că deficitul de forță de muncă din Vietnam și China a condus la creșterea costurilor. Producătorul Barbie Mattel, care are o bază mare de producție în Asia, se luptă cu costuri tot mai mari cu forța de muncă. Ambele companii amintite au crescut prețurile produselor lor. Nike, care își produce majoritatea produselor în Asia, a transmis, în iunie, că au crescut costurile de producție, multe regăsindu-se în cheltuielile cu forța de muncă. Consumatorii americani, obișnuiți ca prețurile bunurilor să fie o parte fixă ​​și relativ stabilă din venitul lor, ar trebui să-și schimbe obiceiurile de consum, spune Manoj Pradhan, economist din Londra și coautor al cărții The Great Demographic Shift.

Țări producătoare din Asia se confruntă cu o problemă generațională. Lucrătorii mai tineri, mai educați decât părinții lor, influențați de experții de pe Instagram, Tik-Tok și alte rețele sociale, decid că viața lor profesională nu trebuie să se mai desfășoare între zidurile unei fabrici. Schimbările demografice joacă, la rândul lor, un rol important. Tinerii din Asia au mai puțini copii decât părinții lor și la o vârstă mai înaintată, ceea ce înseamnă că sunt supuși unei presiuni mult mai mici pentru a avea un venit constant la vârsta de 20 de ani. Sectorul de servicii în plină expansiune oferă oportunități pentru locuri de muncă mai puțin solicitante, mulți preferând să devină agenți de vânzări în mall-uri sau recepționeri de hotel.

Problema este acută în China, unde șomajul în rândul tinerilor din mediul urban a atins 21% în iunie, chiar dacă fabricile se confruntă cu deficit de forță de muncă. Companiile multinaționale își mută producția din China în țări precum Malaezia, Indonezia, Vietnam și India, dar și aici proprietarii de fabrici spun că au dificultăți în a-i aduce pe tineri la muncă. Salariile medii din fabricile din Vietnam s-au dublat din 2011 până în prezent, ajungând la 320 de dolari pe lună, potrivit Organizației Internaționale a Muncii a ONU. În China, salariile lucrătorilor din fabrici au crescut cu 122% din 2012 până în 2021, perioadă pentru care sunt disponibile date de la Națiunile Unite.

Mulți tineri spun că s-ar întoarce în fabrică dar numai dacă salariul li s-ar dubla, altfel aleg să fie proprii șefi și să lucreze pentru companii care livrează mâncare sau servicii de taxi. În trecut, producătorii puteau pur și simplu să se mute către destinații mai ieftine. Acest lucru nu este atât de ușor în zilele noastre. Există țări cu resurse mari de muncă în Africa și Asia de Sud, dar multe dintre ele sunt instabile din punct de vedere politic sau nu au o infrastructură bună și o forță de muncă pregătită. (L. Anghel).