În 2013, Maureen Kearney, reprezentanta a 50.000 de angajați ai unei multinaționale franceze din domeniul energiei nucleare, trebuie să le apere interesele.
Când descoperă că s-ar putea ca o înțelegere secretă să pericliteze locurile de muncă ale francezilor și să vândă tehnologia nucleară chinezilor își activează talentele și relațiile. Pare că asistăm la un complot cu politicieni, bani și puteri străine, însă filmul ia o altă turnură, spre o dramă psihologică.
Maureen (Isabelle Huppert) nu e ca restul colegilor. În primul rând, e femeie. În orice încăpere, ea este o pată de culoare, luminoasă, radiantă, cu rujul roșu nelipsit, în contrast cu costumele cenușii și mutrele acre ale celor din conducerea companiei. Dă impresia unei ființe fragile, însă nu fragilitatea a adus-o la al șaselea mandat de reprezentant sindical, ci faptul că nu poate fi intimidată. Are mereu la ea un zâmbet subtil, dezarmant, de Mona Lisa, aproape binevoitor, la pachet cu o vorbă hotărâtă.
Succesul ei printre angajați nu dă bine peste tot. Agitația pe care o produce la nivel politic, menită să pericliteze afacerea bănoasă prin care Franța practic își vinde tehnologia nucleară statului chinez (cazul și întreaga poveste din film sunt reale), îi aduc neplăceri. Este amenințată și atacată în propria casă.

Sursa FOTO: transilvaniafilm.ro
Ancheta nu duce nicăieri. Fiecare șef este pus sub presiune, într-o cascadă de la cel mai înalt la cel mai jos nivel. Poliția începe să privească victima cu alți ochi. Maureen devine principalul suspect. Este acuzată că a înscenat totul, că s-a automutilat și autoviolat. Stupid, dar în oarecare concordanță cu felul în care sunt privite femeile de cei care ar trebui să le facă dreptate.
Lipsa de empatie și de experiență directă cu anumite fenomene fac din polițiști continuatori ai agresiunii. Povestea protagonistei vine dintr-un sistem în care asemenea lucruri sunt foarte întâlnite, nu doar în Franța, ci și în alte părți, poate mai ales în alte părți.
Sindicalista întâlnește asemenea atitudini și prejudecăți la orice pas. Scena de la tribunal, în care stă față în față cu o judecătoare femeie, care o acuză de lucruri despre care ar trebui să aibă cunoștință directă, este poate cea mai grăitoare în privința violenței sistemice, de orice fel, la care sunt supuse femeile.

Sursa FOTO: transilvaniafilm.ro
Maureen încearcă să-și facă dreptate. După multe încercări și mulți ani, reușește să demonstreze că a fost acuzată pe nedrept, însă atacatorii ei rămân liberi, ancheta inițială fiind închisă.
Din punct de vedere tehnic, filmul nu excelează. Schimbările de decor sunt prea abrupte, scenele prea scurte, dezlânate, parcă decupate și ciopârțite din altele mai coerente. Unele filmări de exterior sunt spectaculoase, dar, în definitiv, inutile și chiar înșelătoare, pentru că încearcă să plaseze filmul într-un alt gen. Totuși, cazul merită atenție și îi putem mulțumi regizorului pentru scrupulozitatea cu care îl recreează.
Filmul va fi distribuit în cinematografele din România începând cu 21 aprilie. (D. Luca).
Sindicalista/ La syndicaliste (2022), Franța, dramă, thriller, 121 min.
Regie: Jean-Paul Salomé
Cu: Isabelle Huppert, Grégory Gadebois, François-Xavier Demaison, Pierre Deladonchamps, Marina Foïs etc.



