După trei falimente de 300 de mld dolari pierderi (Silicon Valley Bank, Signature Bank, Silvergate), alte 60 de bănci regionale americane se „pregătesc” de faliment sau de preluarea de către cele 5 mari găuri negre bancare americane (JP Morgan, Citigroup, Bank of America, Wells Fargo, Goldman Sachs), într-o operațiune de concentrare economică fără precedent în istorie și fără contrargumente.

Poate că asta o fi fost chiar planul … Acțiunile Credit Suisse, chiar preluată fiind de rivala UBS, au scăzut azi cu 60%. Obligațiunile emise anterior (cca 18 mld euro) nu mai au nicio valoare. Bondurile americane sunt și mai otrăvite acum, pentru că și UBS le avea în portofoliu. Falimentul Credit Suisse contaminează acum și UBS și, prin interconexiunea impusă de Banca Înțelegerilor Internaționale de la Basel (Bank of International Settlements), și băncile europene.

Între timp, saudiții, principalii deponenți la Credit Suisse, își retrag masiv dolarii, operând schimburi în remnimbi (yuani chinezești convertibili). Așa vor face toți cei care nu mai vor dolarul ca monedă de referință internațională – brazilieni, indieni, iranieni, ruși, africani.

Posibila arestare a lui Trump  (anunțată chiar de el) nu va rezolva cu nimic criza. O va agrava. Ca să nu mai vorbim că Xi a bătut deja palma cu putinul … Așa cum ziceam, situația se îmbunătățește din ce în ce mai rău …

Aparent, Credit Suisse a fost salvată de la faliment printr-un împrumut de 50 de mld franci de la Banca Centrală a Elveției și prin înghițirea sa ulterioară în UBS, rivalul său mai mult decât controversat. Doar că cele 50 mld sunt bani tipăriți de o bancă centrală aflată ea însăși în restriște – anul trecut a declarat pierderi de peste 132 de mld franci (141 mld dolari). Interesant: Banca Centrală a Elveției este o societate comercială, iar nu o instituție publică.

Această bancă, nu uitați, a cauzat uriașa criză a hiper-valorizării francului elvețian din 15 ianuarie 2015, care a falimentat milioane de cetățeni din Europa centrală și de Est, inclusiv din România, și zeci de mii de primării. În plus, UBS este o bancă având propriile pierderi masive cauzate de expunerea prea mare pe obligațiuni americane „otrăvite”, care au falimentat deja Silicon Valley Bank. Cât despre „onestitate”, UBS este una dintre cele mai delincvente bănci mari, fiind sancționată în repetate rânduri pentru manipularea pieței (ex. – indicele Libor) sau pentru încălcarea embargourilor impuse unor țări anti-americane, ca Iran, de exemplu.

Așadar, nu s-a terminat. Nici pe departe. Tot la nivel de aparență, o bancă regională americană, First Republic Bank, a fost salvată de la faliment cu depozite negarantate de 30 de mld dolari constituite de primele 6 mari bănci americane, la cererea Fed și a secretarului american al trezoreriei. Notă: acțiunile FRB scăzuseră, în trei zile, cu 70%, retragerile (bank run) fiind de peste 70 mld dolari.

Mai mult ca sigur, „ajutorul” nu va fi suficient, iar hemoragia bancară americană nu s-a terminat. Pentru „salvare” va fi nevoie de alți helicopter money. Acești bani tipăriți peste noapte nu pot duce decât către două consecințe catastrofale pentru cetățeanul de rând: (i) puterea de cumpărare a banilor va scădea și mai mult, după ce a fost distrusă de „lupta” contra plandemiei și de finanțarea războiului fără de sfârșit din Ucraina; (ii) creșterea costurilor creditării și ale serviciilor bancare va fi covârșitoare.

În ambele cazuri, este vorba de a salva parazitul pe seama parazitatului, adică a contribuabilului sau a consumatorului. Nu îi crede nimeni pe șăfii la lume când spun că nu se vor lua bani din taxe și impozite pentru salvarea băncilor (bail out). Au mai zis asta și cu „ocazia” falimentului Lehman Brothers și nu s-au ținut de cuvânt.

Mai grav este că, atunci când nu vor mai fi bani în bugetul public, băncile vor fi salvate cu banii deponenților (bail in). S-a mai întâmplat asta după criza datoriilor suverane din UE, din 2009-2011.

Este, de asemenea, cert că salvarea paraziților se face cu banii consumatorilor. Ratele bancare vor crește și mai mult față de anul trecut, la fel și costul „serviciilor” bancare pe care nu le mai putem evita, căci cash-ul a devenit indezirabil.

La fel ca și în cazul asigurărilor, în banking nimic din „ajutorul” dat salvaților sau faliților nu este în sarcina salvatorilor, ci al mulțimii care este obligată să contracteze cu ei.

După dezastrul din plandemie și hiper-valorizarea facturilor la energie, după creșterea aberantă a costului alimentelor și a costului bunurilor de larg consum, majorarea ratelor, a comisioanelor bancare și a primelor de asigurare era tot ce le mai trebuia consumatorilor. Ba nu, greșesc: mai încape și o creștere a taxelor și a impozitelor pentru a susține efortul de război ucrainean.

Profiturile, ultra-privatizate, se fac, oameni buni, pe frica, suferința și nenorocirea celor mulți. Costurile, larg socializate, sunt puse în spinarea celor mulți. Totul pentru a asigura privilegiile nei-feudalilor care nu produc decât catastrofe, războaie și falimente, din care să câștige ei și cu ajutorul cărora să își asigure supunerea celor mulți și insignifianți.

Nemernicii care practică acest comportament de parazit s-au asigurat din timp că sunt interdependenți, făcând întreaga societate să depindă de ei. Astfel că societatea nu își mai poate permite să se deparaziteze. Acesta este capitalismul de spionaj și pradă.

Este cauza generatoare a oceanului de vaiete peste care plutesc cinic câțiva demenți mesianici care ne spun că ne putem salva dacă mâncăm insecte și ne lăsăm genul să zburde fluid.

Nota bene: din cauza acestei plase de păianjeni burtoși care sufocă întreaga lume, românii nu sunt exceptați de la plata pentru greșelile și infracțiunile capitaliștilor de spionaj și pradă. Dimpotrivă: românii trebuie să sufere suplimentar și din cauza prostiei și a imposturii leadership-ului local, compus din supuși prea-plecați ai sus-enunțaților păianjeni burtoși.

Gheorghe Piperea