De ce isi are un asemenea subiect loc intre atatea evenimente ce tin de istoria noastra mai mult sau mai putin recenta ?

Pentru ca manipularea este un instrument folosit de mult timp  pentru a conduce masele si mai ingrijorator este ca cei care au abuzat de acest instrument le-au condus mai mereu pe un drum gresit.

Conform anumitor surse de informare (wikipedia.org)  manipularea este un ” tip de influenta sociala care urmărește schimbarea percepției sau comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive.  Pentru că manipulatorul își urmărește doar propriile interese, deseori în detrimentul altora, aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale și inselatoare “.

Intrebarea care ar putea apare este daca oricine poate fi manipulat ?

In general da, pentru ca manipulatorul foloseste punctele slabe ale asa numitei “victime” si este bine cunoscut ca orice om are punctele sale slabe, dar predispusi sunt cei care au una sau mai multe din urmatoarele vulnerabilitati:

• naivitatea – victimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși

• constiinciozitate exagerată – victima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă

• încredere în sine scăzută – victima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede

• intelectualizare – victima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa

• dependenta emoțională – victima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.

• incredere exagerată – oamenii onești presupun adesea că și ceilalți sunt onești. Se bazează pe oameni pe care abia îi cunosc, fără să le verifice competența etc. Aceștia se îndoiesc rareori de așa-zișii experți.

• altruism exagerat – opusul psihopatului, prea onești, prea corecți, prea empatici

• impresionabilitate – sunt seduși repede de cei cu șarm superficial. De exemplu, votează pentru politicianul mincinos care pupă copiii.

• masochism – le lipsește respectul de sine și îi lasă inconștient pe altii să profite de ei, crezând că o merită din cauza unui sentiment de vinovăție

• lăcomie – cei lacomi și neonești pot cădea pradă unui manipulator care îi convinge ușor să facă ceva imoral

• imaturitate – au o judecată defectuoasă, cred afirmațiile exagerate ale reclamelor

• materialism exagerat – o pradă ușoară pentru cămătari sau cei care se ocupă cu scheme de îmbogățire rapidă

• dependenta psihologica – cei dependenți simt nevoia să fie iubiți și prin urmare sunt predispuși să accepte ceva ce ar trebui să refuze

• singurătate – oamenii singuri pot accepta orice formă de contact cu oamenii.

• narcisism – narcisiștii sunt înclinați să cadă pradă laudelor nemeritate

• impulsivitate – aceștia iau decizii în grabă, de exemplu ce să cumpere sau cu cine să se căsătorească, fără a-i consulta pe ceilalți

• frugalitate exagerată – nu pot refuza o afacere chiar dacă cunosc motivul pentru care ies atât de ieftin

• batranetea – cei în vârstă pot deveni istoviți și mai puțin capabili de a se ocupa de mai multe lucruri odată. Când primesc o ofertă, e mai puțin probabil să se gândească că ar putea fi o înșelătorie. Sunt predispuși să ofere bani unei persoane care are o poveste tristă.

Si acum, dupa ce am expus vulnerabilitatile care predispun la manipulare, cam care credeti ca ar fi probabilitatea de  a gasi  macar una din ele la indivizii ce alcatuiesc o masa de oameni. Eu cred ca undeva la 90% daca nu chiar mai mult.

De acceea masele sunt foarte usor manipulabile.

Experienta dovedind eficacitatea manipularii, structurile ce pregatesc oamenii implicati in conducerea maselor au perfectionat  si au extras in mod “didactic”  asa numitele tehnici de manipulare.

Haideti acum sa vedem si cum se poate face asta …. Nu e asa ca e tentant ?

• Recompensa pozitiva –include lauda, sarmul superficial, simpatia superficială (lacrimi de crocodil), cereri de scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenție, expresii faciale cum ar fi râsul sau zâmbetul forțat; recunoaștere publică

• Recompensa negativa – include sâcâirea, urlatul, tratamentul silentios, intimidare, amenințări, înjurături, santaj emotional, învinovățire, îmbufnare, plânsete și făcutul pe victima.

• Recompensa intermitenta sau partiala – Recompensa negativă parțială sau intermitentă poate crea un climat în care persistă frica și nesiguranța, un exemplu fiind atacurile teroriste. Recompensa pozitivă parțială sau intermitentă poate încuraja victima să persiste – de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, jucătorul câștigă bani din când în când, dar poate pierde în total.

• Pedeapsa

• Învățarea în urma unei traume – folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominanța sau superioritatea; chiar și un singur incident care implică un asemenea comportament poate conditiona sau învăța victimele să nu-l supere/confrunte/contrazică pe manipulator.

• Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.

• Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propaganda.

• Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.

• Rationalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat.

• Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune că comportamentul lui/ei nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.

• Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.

• Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.

• Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.

• Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).

• Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează constiintei victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și indoiala de sine.

• Rusinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.

• Jucarea rolului de victimă (“sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca mila, simaptie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.

• Invinovatirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.

• Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.

• Seductia: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, magulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.

• Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un tap ispasitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.

• Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.

• Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.

• Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.