Exclusiv
„DNA să vină să vă ia!” – varianta ploieşteană
Un consilier din cabinetul primarului, angajat ILEGAL la Clubul Sportiv Municipal Ploiești (situatie stabilita de o instanta!), se lauda ca va face o echipa de fotbal de Liga a 3 a la CSM si ca vor avea buget de 2 milioane de euro. CSM deja are 4 milioane de euro pana acum.
Dupa ce a incercat sa destabilizeze echipa Petrolul Ploiesti pentru a pune „labuta” pe stadionul Pertrolul, consilierul primarului incearca alte metode de sifonare a banului public.
Acest nou demers vine in contextul in care, se pare, Consiliul Judetean Prahova nu a mai livrat banii pentru nocturna la arena ploieșteană realizand ca este o incercare lamentabila de sifonare a banului public.
In situatia in care cele de mai sus se vor adeveri si avand in vedere ca pe rolul unui parchet inca este un dosar penal pentru matrapazlâcurile efectuate de cei doi la stadionul Petrolul Ploiesti (pe denuntul lui Capra) nu putem decat sa spunem si noi lozinca:
„DNA să vină să vă ia!”

„DNA să vină să vă ia!” – varianta ploieşteană
Reconstrucția stadionului a avut loc în perioada 2010-2012, iar firma Alpine Bau a cîștigat licitația cu o ofertă de 11 milioane de euro. Un preț rezonabil, la acea vreme. Numai că, prin două acte adiționale, prețul a ajuns la 17 milioane de euro.
Deși Primăria Ploiești contractase un credit bancar pentru a finaliza investiţia, nu a plătit facturile la timp. Constructorul a dat în judecată Primăria Ploieşti şi a câştigat penalităţi în valoare de un milion de euro, sumă plătită din bugetul local în anul 2014.
După câteva luni, Alpine Bau, constructorul stadionului, a intrat în procedură de insolvenţă, iar administratorul judiciar al companiei a intentat un nou proces Primăriei Ploieşti solicitând alte penalităţi în valoare de 7 milioane de lei (peste 1,5 milioane euro). Și acest proces a fost pierdut de autoritățile locale ploieștene, iar bugetul local a fost văduvit de încă o sumă importantă.
În fapt, firma Alpine Bau a emis mai multe facturi către Primăria Ploiești, facturi neplătite la termen de municipalitate. Se întâmpla în anul 2012, iar gurile rele susțin că facturile urmau a fi plătite după ce Andrei Volosevici ar fi câștigat al doilea mandat de primar al Ploieștiului. În 2012, Volosevici a pierdut lupta electorală în fața lui Iulian Bădescu, facturile buclucașe au fost pitite în sertare, în așa fel încât Alpine Bau a câștigat penalități uriașe fără vreo șansă de a pierde respectivele procese.
Cu alte cuvinte, stadionul anunțat că va costa doar 11 milioane de euro, a costat în final peste 20 de milioane, dintr-o înțelegere tacită a băieților deștepți.
La licitaţia pentru construirea stradionului firma româno-germană Baupartener a oferit un preţ cu două milioane mai mic decât al celor de la Alpine Bau.
Nemţii au fost descalificaţi pe motiv că inginerul şef al proiectului era cetăţean ungar şi avea facultatea făcută în patru ani, în Ungaria, şi nu în cinci cum era în România!
La contestaţie au fost depuse documente din care rezulta clar că Alpine Bau era implicată în fapte grave de corupţie în Germania.
Comisia de licitaţie a Primăriei Ploieşti a fost „oarbă” şi a motivat că nu interesează Ploieştiul problemele din Germania, şi asta deşi România era membră UE.
Șefa comisiei de licitație de la acea dată era viceprimărița de atunci, Cătălina Bozianu, în prezent fost președinte al PMP Prahova. De altfel, Bozianu a semnat cele mai dubioase licitații, deoarece timp de patru ani, Andrei Volosevici (primar la acel moment și actual edil șef al Ploieștiului) refuza să semneze contractele care i-ar fi putut crea probleme.
Nu ne vom referi in acest articol cum Hotararea nr 274 a fost modificata prin Hotararea nr 82 si nici cum se face ca stadionul trebuia să coste, iniţial, 11,5 milioane de euro, dar cu suplimentări s-a ajuns la 17,5 milioane de euro. Aici sunt multe de scris si dezavaluit, la DNA existand inca pe rol o disjungere din acest dosar din care nu lipseste constructorul Alpine Bau, penalitatile obtinute prin neplata voita a unor facturi (poate recunoasteti „modelul” Veolia”) si/sau denuntul si plangerea efectuata de Capra…(denunt pe care il vom publica foarte curand).
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/082_23.03.2010_stadion.pdf”]
Ne vom referi strict la nocturna care a costat peste 530.000 de euro si care, conform Raportului de Specialitate „incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Anunțul a fost făcut de CSM Ploiești, administratorul stadionului ”Ilie Oană”.
”În calitate de administrator al stadionului “Ilie Oană”, Clubul Sportiv Municipal Ploieşti a finalizat demersurile privind obţinerea Certificatului de Securitate pentru următorii doi ani, astfel că arena îndeplineşte toate criteriile necesare pentru organizarea de meciuri oficiale în sezoanele competiţionale 2022-2023 şi 2023-2024.
Certificatul de Securitate se reînnoieşte din doi în doi ani şi, chiar dacă acesta expira la finalul actualului sezon competitional, CSM Ploieşti a demarat din timp procedura de prelungire, întrucât documentul îi este necesar clubului Petrolul Ploieşti la dosarul de licenţiere pentru ediţia de campionat 2022-2023.
Certificatul implică avize de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Expert tehnic autorizat pentru instalaţia de nocturnă, Electrica, Direcţia de Sănătate Publică şi Jandarmerie.
Redeschis în septembrie 2011, Stadionul “Ilie Oană” are acreditare de categoria UEFA 4 şi va putea găzdui în continuare inclusiv meciuri internaţionale organizate sub egida Federaţiei Române de Fotbal sau a Uniunii Europene de Fotbal Asociaţie”, a informat CSM Ploiești la 15 martie.

În afară de patru becuri arse, nocturna actuală nu ar avea nicio problemă, însă administratorul stadionului, CSM Ploiești, a reușit să obțină o ”hârtie” din partea unei companii de profil, cum că aceasta nu mai este conformă cu standardele din zilele noastre. O nocturnă inaugurată în urmă cu 11 ani! Informația că la Ploiești se vrea schimbarea nocturnei a surprins chiar și reprezentanții EAD, deținătorii de drepturi TV din Liga 1 și Liga 2, care au un cuvânt greu de spus la omologarea stadioanelor.
Cei interesați direct de aceste modernizări au pus la pachet cu nocturna, pentru a avea cheluieli și mai mari, și schimbarea unor scaune la Tribuna O și Tribuna I.

Fostul fotbalist Vivi Răchită, consilier la Primăria Ploiești (consilier si/sau antrenor fara echipa ca nu mai intelegem nimic din contractul de cascadorii rasului depus de Rachita intr-o instanta, pe civil) și cel care se ocupă de arena prahoveană, a explicat ce se va rezolva în timp rapid la stadionul din localitate, inca din 21.01.2021!!!!
„Se va schimba nocturna la arena ploieșteană, vom trece pe leduri. Va fi cea mai puternică nocturnă din România și consumul foarte redus, vor fi 2260 lucși”, a declarat Vivi Răchită pentru ProSport.
Se încearcă și regazonarea stadionului după luna septembrie, motiv pentru care Petrolul ar putea disputa mai multe meciuri pe un alt teren.
”Am refuzat o șpagă de 500 de mii de euro ca să fac stadionul ăsta că era programat altul! M-am ocupat de el de la caietul de sarcini până la construcția lui, am fost pe baricade, pe șantier.
L-am construit într-un an de zile. Nu știu dacă există cel mai ieftin preț din lume, dar a costat 1065 de euro per loc inclusiv TVA. E cu grad UEFA 4, ceea ce înseamnă meciuri oficiale pentru echipa națională, cu 15 070 de locuri, cu 2000 de lucși, cu încălzire, cu degivrare.
Iar gazonul nu a fost schimbat niciodată! Acum 4 ani a expirat termenul gazonului, dar noi l-am prin mentenanță l-am păstrat la standarde UEFA deși au jucat multe echipe, Voluntari, Chindia, Sepsi, Petrolul, echipa națională.
Suntem pe plus, dar acum nu mai avem voie să se joace mai mult de 4 ore pe săptămână.
Ca să fac o comparație stadionul a costat mai puțin decât acoperișul de la Arena Națională,” a precizat Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport.
Tot in tonul celor cele declarate de eternul Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport
Mentenanța gazonului cu o firmă înființată peste noapte
Imediat după angajarea lui Valeriu Răchită la CSM Ploiești, pe postul de consilier al directorului general (post care nu a existat niciodată în organigrama clubului), a fost schimbată firma care asigura mentenanța gazonului de pe stadionul Ilie Oană.
Astfel, firma care se ocupa de mentenanța gazonului încă de la începtul reconstruirii stadionului Ilie Oană a fost înlocuită cu o firmă înființată cu fix o lună înaintea semnării contractului cu CSM Ploiești.

Conform informațiilor publice, SC Verde Ornamental SRL a fost înființată în plină pandemie, în data de 19 mai 2020. Peste două săptămâni de la înregistrarea firmei semnează cu CSM Ploiești contractul pentru asigurarea mentenanței gazonului de pe stradionul Ilie Oană. Contractul a fost atribuit direct, fără nicio procedură transparentă și fără nicio altă explicație. În mod normal, un astfel de contract (câteva zeci de mii de euro anual) ar trebui încredințat unei firme cu o experiență relevantă în domeniu, cu recomandări venite de la clienții anteriori, dar în cazul SC Verde Ornament SRL nu a fost nevoie de astfel de documente.
Mai mult, în luna septembrie 2021, reprezentantul Verde Ornament informează conducerea CSM Ploiești că durata de viață a gazonului de pe stadionul ploieștean este expirată de patru ani și că ar trebui înlocuit… Iar în lipsa înlocuirii complete a gazonului, fiecare mentenanță scoate din visteria CSM Ploiești, minim 40.000 de euro anual.

Și pentru că stadionul trebuie menținut și întreținut cu bani mulți, se vorbește acum despre înlocuirea scaunelor de pe arena ploieșteană, pe motiv că cele existente sunt decolorate din cauza fenomenelor meteo.
Conform unor surse va urma înlocuirea scaunelor de pe Ilie Oană, schimbarea gazonului și modernizarea tabelelor electronice de marcaj. Despre scaune deja a răsuflat informația că a fost contactată o firmă de la Oradea, iar prețul unui scaun ar urma să fie în jurul sumei de 30 de euro/bucata!
Ca o concluzie, templul fotbalului ploieștean a devenit vaca de muls a baietilor deștepți care au găsit o modalitate de a sifona niște bani publici fără ca vreo autoritate a statului să îi deranjeze. Nu de alta, dar cine vine să numere firele de iarbă înlocuite (pe hârtie) sau cine cântărește fertilizatorii folosiți pentru îngrijirea gazonului…Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine
De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții
În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni, IGPR a descoperit soluția supremă de „management modern”: să dea treaba în cârca altora.
Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, Inspectoratul General al Poliției Române, care este primul obligat juridic la plata salariilor pentru salariații din structurile teritoriale ale IGPR, a decis, pur și simplu din comoditate birocratică, să paseze plata acestor salarii către diverse IPJ-uri.
Nu printr-o lege, nu printr-o procedură transparentă, ci… așa, „din vorbe”, ca la birt: „Tu plătești, că mie îmi e lene.”
Bebe-chestor și orchestra de PR: „Refuzați accesul la acte!”
Ca în orice piesă proastă de teatru administrativ, și aici există un regizor:
structurile de relații publice ale IGPR, conduse – cum plastic le descrie Sindicatul Diamantul – de „bebe-chestor”, au intrat imediat în rol.
Instrucțiunea către IPJ-uri:
refuzați accesul la actele prin care IGPR v-a delegat obligațiile de plată a salariilor.
Sindicatul Diamantul le-a cerut aceste acte tocmai pentru a vedea:
- dacă ele există în realitate;
- și, dacă da, ce temei legal este invocat pentru schimbarea debitorului-angajator.
Simplu, legal, firesc.
Reacția sistemului? Ușile închise, hârtiile ascunse, minciuna pusă în funcțiune.
Două IPJ-uri, două răspunsuri, aceeași rușine
Sindicatul Diamantul prezintă două răspunsuri oficiale:
unul de la IPJ Teleorman, altul de la IPJ Botoșani.
La IPJ Botoșani, se intră în aceeași logică a pasei înapoi, a amânărilor și a plimbatului solicitărilor, tipică unui sistem care are ceva de ascuns.
Dar IPJ Teleorman merită un loc special în manualul de ipocrizie administrativă.
Teleorman: „Nu avem actul, dar știm că trebuie să plătim”
În răspunsul IPJ Teleorman, se ajunge la un nivel de absurd demn de Kafka:
instituția pretinde că NU deține actul prin care a fost însărcinată să plătească salariile pentru structurile teritoriale ale IGPR.
Și aici vine întrebarea logică, pusă de Sindicatul Diamantul și pe care orice om cu bun simț și-ar pune-o:
- Dacă nu aveți actul, de unde știți că trebuie să plătiți aceste salarii?
- Pe ce bază legală plătiți salariile unor polițiști care nu sunt pe statul vostru de angajați?
- Dacă tot e „la liber”, de ce nu plătiți și salariile de la primărie, de la muzeu sau de la echipa de fotbal?
Când o instituție publică îți spune, în esență: „Nu avem actul, dar executăm”, nu mai e administrație, e subordonare oarbă, fără temei juridic.
IGPR, angajator de carton: debitorul se schimbă fără lege
În mod normal, angajatorul – în acest caz, IGPR – este debitorul legal al salariului.
Orice schimbare a acestui debitor trebuie:
- să aibă temei legal clar;
- să fie consfințită prin acte scrise;
- să fie transparentă și opozabilă părților.
Ce vedem aici, conform Sindicatului Diamantul?
- IGPR pasează obligația de plată către IPJ-uri,
- aparent în baza unor „dispoziții” interne, fără suport legal real,
- iar IPJ-urile acceptă să plătească salarii pentru structuri teritoriale ale IGPR, fără să poată prezenta actul de delegare.
Adică exact rețeta perfectă pentru haos juridic, abuz administrativ și încălcarea drepturilor salariaților.
Secretomanie și opacitate: când întrebi de acte, ești tratat ca dușman
Sindicatul Diamantul n-a cerut secrete de stat, coduri nucleare sau protocoale secrete.
A cerut actele prin care se presupune că IGPR a delegat IPJ-urilor plata salariilor.
Răspunsul sistemului:
- ba nu avem actele,
- ba nu vi le dăm,
- ba le are altcineva,
- ba „nu e treaba voastră”.
Adică modelul clasic de administrație care știe că nu e în regulă și reacționează prin refuz, blocaj și minciună.
Bebe-chestor, mare manager: delegări din vorbe, bani din buzunarul statului
În toată această situație grotescă, imaginea „bebe-chestorului” de la relații publice devine simbolul unei conduceri:
- care nu își asumă responsabilitățile de angajator,
- care se ascunde în spatele altor structuri,
- care pasează obligațiile, dar păstrează puterea și funcțiile.
În loc să existe o linie clară: IGPR – angajator, IGPR – plătitor, avem:
- IGPR – șeful „de sus”,
- IPJ-uri – plătitori improvizați, aparent în baza unor dispoziții fără fundament legal,
- salariați – prinși la mijloc, dependenți de un mecanism construit pe „merge și-așa”.

Concluzie: Statul de drept, plătit pe sub mână
Ceea ce devoalează Sindicatul Diamantul nu e doar o întâmplare birocratică, ci o schemă de funcționare:
- angajatorul real (IGPR) își externalizează obligațiile,
- debitorul de salariu se schimbă „din pix” sau chiar fără pix, doar din obediență,
- IPJ-urile plătesc fără să poată arăta actul în baza căruia o fac,
- iar când cineva întreabă „Arătați actul!”, vin minciuni și refuzuri.
Un sistem care își plătește oamenii pe baza unor aranjamente neclare, ascunse de ochii lor, nu mai e doar incompetent, ci periculos.
Atât timp cât IGPR se comportă ca un angajator-fantomă, iar IPJ-urile acceptă rolul de casierii ilegali, un lucru e sigur:
nu statul de drept plătește salariile, ci statul de mântuială. (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ Arad descoperă invenția „muștiucului”. Minune administrativă: 30 de bucăți în 30 de minute!
Într-o țară în care lipsurile sunt sport național, IPJ Arad tocmai a bifat o performanță istorică: după ce Sindicatul Europol i-a adresat o critică constructivă, șeful Inspectoratului de Poliție Județean Arad, chestorul Stoicănescu, a reușit miracolul logistic al secolului – a pus mâna pe telefon.
Surprinzător, dar adevărat: telefoanele funcționează și în Poliția Română.
„Managerul” descoperă că e… manager
Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, chestorul Stoicănescu a înțeles, în cele din urmă, că nu este doar purtător de funcție și de „salariu de excelență”, ci și manager.
Înarmat cu această revelație tulburătoare, a trecut la acțiune: și-a sunat omologii, colegii de promoție și prietenii și a reușit să facă rost de 30 de muștiucuri pentru aparatele etilotest.
Da, ați citit bine: 30. Nu 300, nu 3.000. Treizeci.
Atât a produs „mobilizarea exemplară” în stil IPJ Arad.
30 de muștiucuri, 30 de minute – campanie expres contra alcoolului la volan
Dacă îi întrebi pe polițiștii din teren – cei care chiar trebuie să lucreze cu aceste dotări „de lux” – realitatea e simplă:
cele 30 de muștiucuri vor fi consumate în aproximativ 30 de minute, dacă se desfășoară o acțiune serioasă de combatere a consumului de alcool la volan.
Cu alte cuvinte, după o jumătate de oră de muncă efectivă, aparatele etilotest se pot întoarce liniștite la somn, că nu mai au cu ce lucra.
Și, totuși, cum subliniază și reprezentanții Sindicatului Europol, mai bine 30 de testări decât niciuna.
Bine ați venit în România minimalului absolut, unde și „un pic” devine motiv de autoaplaudare.
Strategia IPJ Arad: să nu fie nimic, ca să nu lipsim de la nimic
Cazul acestor 30 de muștiucuri nu este doar un episod comic, ci și o radiografie amară a modului în care se gestionează siguranța rutieră.
Combaterii alcoolului la volan i se răspunde cu un pumn de consumabile, obținute prin telefoane între prieteni, nu printr-o planificare bugetară serioasă.
Sursa acestor informații, Sindicatul Europol, nu povestește o anecdotă, ci o realitate: polițiștii sunt trimiși în stradă să lupte cu alcoolul la volan… dar fără muniție suficientă.
Iar „muniția”, în cazul de față, înseamnă un banal muștiuc de etilotest.
Refrenul rușinos: „Nu sunt fonduri”
În toată această comedie administrativă, există și un refren pe care chestorul Stoicănescu îl interpretează, după cum reiese din poziția Sindicatului Europol:
atunci când reprezentanții sindicali îi semnalează lipsurile existente, răspunsul reflex este: „nu sunt fonduri”.
Problema e că funcția nu vine doar cu birou, semnătură și prestanță, ci și cu responsabilități concrete:
- să gestionezi eficient bugetul instituției;
- să te asiguri că polițiștii au resursele necesare pentru a-și face treaba;
- să nu transformi „nu sunt fonduri” în politicile oficiale ale inspectoratului.
Salariu de excelență, performanță de muștiuc
Ironia maximă, subliniată de Sindicatul Europol, stă în detaliul financiar:
chestorul Stoicănescu beneficiază de un „salariu de excelență” în cuantum de 50% din venit.
Adică, pe românește, este plătit suplimentar pentru excelență.
Iar „excelența” se traduce, în acest caz, printr-o mobilizare eroică pentru… 30 de muștiucuri.
Dacă pentru 30 de muștiucuri este nevoie de critici publice, apeluri la colegi de promoție și efort colectiv, ne putem întreba:
ce ar fi nevoie pentru o dotare completă a IPJ Arad? O ședință de spiritism bugetar?
Concluzie: România în care „merge și-așa” se măsoară în muștiucuri
Acest episod, relatat de Sindicatul Europol, nu este doar o glumă amară. Este imaginea clară a unei administrații în care:
- planificarea lipsește,
- responsabilitatea se ascunde după „nu sunt fonduri”,
- iar polițiștii din stradă trebuie să se descurce cu firimituri logistice.
Faptul că, după o critică, șeful IPJ Arad a reușit totuși să obțină 30 de muștiucuri arată un singur lucru:
se poate, atunci când se vrea.
Doar că, în loc să fie normalitate, devine știre.
Iar cât timp „excelența” managerială se măsoară în muștiucuri numărate pe degete, șoferii băuți pot sta liniștiți: nu poliția îi urmărește, ci lipsa de dotări îi protejează. (Cerasela N.).
Exclusiv
EPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă
Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani la negru, dosare penale pe fundal de manele, CAR-ul IPJ transformat în „Academie de Cămătărie”, „doctorii-Dumnezeu” protejați de poliție, prădători sexuali mușamalizați și Resurse (In)Umane conduse de amante ajunse șefe, în Episodul 52 ridicăm cortina și mai sus:
intrăm în clasa pregătitoare de neamuri, kile și vile a imputernicitului șef IPJ Prahova, Ginel Preda.
Flagrantul DGA care s-a „uitat” la rubrica „Grad de rudenie”
„A fost surprins în flagrant un agent de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul Rutier, în timp ce primea mită, de la o persoană cu calitatea de martor denunțător.”
Acțiune realizată de DGA Prahova. Punct.
Ce nu v-a spus comunicatul „sterilizat” este „detaliul” care explică perfect de ce IPJ Prahova arată ca un cămin studențesc fără supraveghetor:
polițistul prins în flagrant este Petre Răzvan, rudă de sânge cu ditamai împuternicitul la șefia IPJ Prahova – Ginel Preda.
Schema de familie, pe scurt:
- Petre Răzvan – agent la Rutieră, prins cu șpaga în mână;
- Ginel Preda – șeful IPJ Prahova, „tătucul” Grădiniței de cadre;
- Ginel Preda și tatăl lui Petre Răzvan sunt veri.
Cu alte cuvinte, DGA a prins în flagrant nu doar un polițist, ci și o piesă din arborele genealogic al IPJ Prahova.
Unul ia șpagă, altul ia salariu de șef. Restul… iau notițe cum se face „carieră”.
„Dacă ei își angajează amantele, eu de ce să nu-mi angajez neamurile?”
Logica lui Ginel Preda e simplă, demnă de manualul de „Management la IPJ Prahova”:
- șefii mai mari își angajează amantele,
- își plasează pupilele pe funcții,
- își pun „locotenenții” la butoane.
Așa că și-a zis:
„Dacă ei au harem, eu de ce să nu am Grădiniță de Cadre cu neamuri?”
Și s-a apucat temeinic de populat IPJ Prahova cu rubedenii.
Nepoata „sportivă”: 100 de kg la probă, „excepțional” la avansare
Primul „cadru didactic” din Grădiniță:
o nepoată a lui Ginel Preda, angajată la Serviciul Comunicații și Tehnologia Informației.
Detaliul savuros, comentat prin birouri și pe holuri:
- nepoata are în jur de 100 de kg
- și totuși… a trecut proba sportivă eliminatorie
- și, bonus, a fost avansată la excepțional.
Într-un sistem în care candidați sănătoși, tineri, picați la 100 de metri ca la olimpiadă de carton, la IPJ Prahova se pare că s-a descoperit o nouă ramură:
proba sportivă de „rudenie aplicată” – dacă ești de neam cu șeful, nu contează pulsul, ci arborele genealogic.
Nedumerirea prin sistem:
- Cum a luat proba sportivă?
- A măsurat cineva condiția fizică sau doar gradul de rudenie?
Răspunsul e simplu:
La IPJ Prahova, nu te întreabă nimeni câte flotări poți face, ci câți metri de sânge te leagă de șef.
Fiul surorii la SICE – „păunul” cu limba lungă
Cum o Grădiniță de cadre nu poate funcționa cu o singură nepoată, Ginel Preda și-a mai adus un „cadru”:
- fiul surorii sale, angajat la SICE (Serviciul de Investigare a Criminalității Economice).
Nu întâmplător, în ultimul timp, toți au prins brusc drag de SICE – locul unde îți poți ține aproape dosarele și departe problemele.
Numai că băiatului surorii, după cum se vorbește, îi cam place:
- băutura
- și mai ales laudoroșenia la băutură.
Și când se combină alcoolul cu neamurile bine plasate, ies la iveală detalii de patrimoniu:
- vila lui Ginel Preda din Italia, trecută, evident, pe numele altcuiva;
- o altă vilă „pe undeva pe la Apostolache”.
Problema nu e că șeful IPJ Prahova are vile.
Problema este că:
- nu apar în declarațiile de avere,
- și „laudoroșenia” nepoțelului a ajuns la urechile unor instituții specializate, care de ceva timp lucrează în liniște, fără zurgălăi.
Adică:
- nu mai cântă lăutarul cu epoleți,
- cântă hârtiile, interceptările și verificările.
Când nepoții beau și vorbesc, lucrează „alții în liniște”
Din „pălăvrăgeala” de pahar nu ies doar povești de familie, ci și complicații penale:
- se vorbește de cine a trimis firma de construcții la Apostolache,
- cum s-au făcut lucrările,
- cum se plimbă banii și proprietățile.
Și aici se aprinde becul roșu:
Din cauza acestor laudoroșenii riscă să pice și persoane nevinovate, gen:
- firma adusă „doar ca să muncească”,
- oameni care nici nu știu în ce jocuri au fost băgați de „gura spartă” a băiatului de la SICE și de gustul lui Ginel pentru vile discrete.
De la CAR-IPJ și „doctorii-Dumnezeu” la „IPJ Family & Friends SRL”
Dacă punem cap la cap toate episoadele:
- CAR-ul IPJ, rebotezat „Academie de Cămătărie”, cu împrumuturi pentru „ai noștri” și executări pentru „fraieri”;
- „doctorii-Dumnezeu” de la UPU, protejați de polițiști când omoară oameni cu indiferența lor;
- prădători sexuali în uniformă, mușamalizați pe linie ierarhică;
- Resurse Umane conduse de amante ajunse șefe, care calcă în picioare polițiști cu cariere oneste;
- polițiști beți, violenți, scandalagii – apărați de „sistem”;
și adăugăm acum:
- nepotul prins în flagrant de DGA cu șpaga în mână;
- nepoata „sportivă” de 100 kg, miraculos trecută de probe și avansată „excepțional”;
- fiul surorii de la SICE, care se laudă la băutură cu vile în Italia și la Apostolache ale lui Ginel Preda, trecute pe alte nume;
avem tabloul complet al „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”:
Nu mai este inspectorat de poliție, este o combinație de:
- firmă de familie,
- grădiniță de neamuri,
- sală de nuntă pentru amante,
- și casă de vacanță pentru averi neasumate.
Concluzie: când pui copiii, neamurile și amantele la butoane, cine mai păzește hoții?
Episodul 52 nu aduce doar „elemente de culoare”, ci confirmarea finală că IPJ Prahova nu este o instituție de aplicare a legii, ci:
- o structură de protecție pentru un cerc restrâns de familii și interese,
- o fabrică de sinecuri pentru rubedenii,
- și un scut pentru averi ascunse prin Italia și comune liniștite precum Apostolache.
În timp ce:
- polițiști corecți sunt umiliți, izolați sau împinși spre ieșirea la pensie,
- victimele prădătorilor în uniformă sunt reduse la tăcere,
- șpaga la Rutieră se ia în familie,
- iar vilele se construiesc pe numele „prietenilor de încredere”,
IPJ Prahova își merită pe deplin noul branding:
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:
aici se cresc neamuri, nu caractere; vile, nu dosare penale; excepționali la rudenii, repetenți la integritate.”
DGA a prins deja un nepot în flagrant.
Rămâne de văzut câte episoade vor mai fi până când cineva va ridica cortina complet, nu doar pentru agenții de jos, ci și pentru șefii cu vile, neamuri și „excepționale”.
În episoadele viitoare – nu știm dacă chiar în episodul 53 – vă vom devoala ceva de thriller, că de comedie nici măcar macabră nu mai poate fi vorba: cum un fost miner, pardon, magazioner de mină, care vindea la negru tot ce avea în gestiune, inclusiv explozibil, și care avea două fete la produs pe la Călinești, în Prahova, a ajuns să ocupe o funcție de conducere într-o unitate de poliție din cadrul IPJ Prahova.
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 5 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum o ziEPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 4 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum o ziORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE
-
Exclusivacum 2 zileLa TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână



