Exclusiv
Edilul Andrei Volosevici ne propune si o administratie plina de analfabeți functionali creativi
La data de 03.08.2022, Incisiv de Prahova publica articolul „Edilul Andrei Volosevici ne propune o administratie plina de falsuri si uz de fals/Documente”, prin care dezvaluiam ca nasul edilului (Albu Catalin de la Politia Locala Ploiesti) isi promoveaza imaginea sa si a Politiei Locale Ploiesti prin falsuri si uz de fals.
Edilul Andrei Volosevici ne propune o administratie plina de falsuri si uz de fals/Documente
Iata ca, dupa ce ne-a propus o administratie plina de falsuri si uz de fals, edilul ne propune si o administratie plina de analfabeții functionali!
Consilier al Primarului Ploieştiului, Andrei Volosevici, Simona Băicoianu a fost detaşată la CSM Ploieşti pentru o perioadă de un an de zile si si-a inceput mandatul pe data de 30 septembrie 2022.
La doar 4 zile de la numire, Simona Băicoianu, iese in evidenta si isi arata maiestria de analfabet funcțional creativ.
Cum recunoști un analfabet funcțional?
Analfabeții funcțional sunt printre noi, ei nu stau izolați în sate colorate, uitate de timp și de infrastructură. Analfabeții funcțional lucrează în administrațiile urbane, în companiile multinaționale sau sunt mici întreprinzători privați. Ei sunt prezenți și activi pe facebook, pe insta sau pe Tinder.
E plin de analfabeți funcțional în jurul nostru, cu toții am cunoscut o grămadă, în familie, la școală, la liceu sau la facultate, la țară, prin cartiere, prin vacanțe sau pe la televizor. Unii ne-au rașchetat parchetul, alții ne-au ondulat părul, unii ne-au controlat biletele, iar alții ne-au condus țara, făcând parte din parlament sau guvern.
Jumătate dintre români sunt analfabeți funcțional. Cel mai cunoscut dintre ei este Bulă, cel pe care îl știm. Cu toții am fost cu el în clasă.
Definiția uzuală a analfabetismului funcțional este incapacitatea de a înțelege ideea unei povești. Adică e atunci când citești un articol în ziar și nu înțelegi ce vrea să spună autorul. Astfel, diferența între un analfabet și un analfabet funcțional este că analfabetul nu știe literele. Asemănarea este că niciunul nu înțelege cam nimic din seria de semne dintr-un paragraf, precum acesta, chiar dacă analfabetul funcțional îl poate citi, respectiv poate pronunța sunetele aferente silabelor din text. Conținutul propriu-zis de idei al unui text este inaccesibil ambelor categorii de analfabeți.
În funcție de capacitatea lor de a înțelege și de a exprima concepte logice, oamenii pot fi încadrați pe câteva niveluri de performanță cognitivă.
Nivelul 1, cel inferior, îl reprezintă analfabeții, adică cei care nu știu să citească. Surse de informare pentru ei sunt astăzi destule (radio și TV, întrucât pentru youtube tot trebuie să știe literele) însă accesul direct la informație le este practic imposibil. Analfabeții sunt asociați handicapaților culturali.
Nivelul 2 sunt cei pe care îi numim convențional analfabeți funcțional. Ei știu să citească, uneori pot să memoreze și să reproducă ceea cea au citit, însă nu reușesc să înțeleagă conținutul de idei din text.
Nivelul 3 sunt tot analfabeți funcțional dar deghizați de o nuanță fină. Sunt cei care înțeleg ideile din text însă nu sunt capabili să le coreleze cu experiențe anterioare sau cu viața curentă. Astfel, conținutul de idei, deși înțeles teoretic, nu poate fi folosit ca resursă într-o întreprindere viitoare.
Nivelul 4, cel de unde analfabeții funcțional nu prea mai sunt incluși, conține indivizii care nu sunt capabili să formuleze idei proprii, însă reușesc să-și însușească cu temeinicie ideile altora (mentori, profesori sau politicieni).
Nivelul 5, mai degrabă o subcategorie a nivelului 4, îi reprezintă pe cei care, deși dezvoltă idei proprii, sunt incapabili să le exprime. Mai pot fi numiți analfabeți funcțional creativi.
Nivelul 6, ceilalți, deștepții, crema-lumii sau cum vrem să le spunem. Ei sunt cei care știu să citească, înțeleg ideile dintr-un text (sau orice altă formă de conținut informațional), sunt capabili să le reproducă sau să le coreleze cu viață reală. În plus, dezvoltă idei proprii și sunt capabili să le exprime și să le argumenteze.
Nu este cert unde se trage linia corigenței la analfabetism funcțional sau dacă este nevoie să se tragă vreo linie.
La data de 04.10.2022, analfabetul functional Simona Băicoianu emite o aberatie de adresa, numarul 8760.
Nu ne mai pierdem timpul sa explicam modul cum a fost emisa adresa (este din cursurile de secretariat), adresa emisa prin care analfabetul functional aproba in calitatea de director al CSM Ploiesti, „intocmit” de inspector resurse Petrescu Dumitru.
In aceasta aberatie si parodie de adresa, se specifica:
„In conformitate cu dispozitia directorului Clubului Sportiv Municipal Ploiesti, intregul personal din subordine va depune pana la data de 11.10.2022, la Compartimentul Resurse Umane – Diploma de studii si Foaia Matricole – AUTENTIFICATE LA NOTAR”.
Chiar va rugam sa nu radeti, este de plans la ceea ce ne propune edilul Andrei Volosevici: o administratie plina de analfabeții functionali!
Sa explicam pe intelesul analfabetului funcțional creativ, Simona Băicoianu:
1. Care dispozitie a directorului, pe stanga sau pe dreapta parcelei de arat, pe stanga sau pe dreapta pietei?
2. Draga analfabet funcțional creativ, Simona Băicoianu, un NOTAR nu va putea NICIODATA sa autentifice Diploma de studii si/sau Foaia Matricola.
3. Ce sanctiuni exista pentru neresepectarea aberatiei de dispozitie emisa de analfabetul funcțional creativ, Simona Băicoianu, in ce baza legala?
Care este legătura dintre…Hale şi Pieţe şi sportul ploieştean?
Raspuns simplu si „eficace”: analfabetul funcțional creativ!
Care este legătura dintre…Hale şi Pieţe şi sportul ploieştean?
Stiri Actuale a dezvaluit, in exclusivitate, ca doamna Băicoianu, ultimul „mohican” din gaşca de prieteni cu care începeau al doilea mandat de primar al lui Andrei Volosevici, a ajuns „sefa” la CSM Ploieşti.
Aceasta „mutare” a edilului Andrei Volosevici a survenit dupa ce consilierii locali au trantit proiectele cu „cantec” si „lectia de smecherie” a primarului Nu a primit nota de trecere.
Reamintim ca, Incisiv de Prahova a publicat, inainte de sedinta Consiliului Local Ploiesti , doua articole: „Doua proiecte cu cantec pe ordinea de zi a sedintei Consiliului Local Ploiesti” si „Lecție de șmecherie in sedinta Consiliului Local Ploiesti/Mucegaiul și Șmecherii„.
Doua proiecte cu cantec pe ordinea de zi a sedintei Consiliului Local Ploiesti
Lecție de șmecherie in sedinta Consiliului Local Ploiesti/Mucegaiul și Șmecherii
Asa cum dezvaluiam, reactia consilierilor locali a fost ferma si au taxat derapajele primarului Andrei Volosevici iar „lectia sa de smecherie” nu a primit nota de trecere.
In plina degringoladă pentru acesta, Andrei Volosevici a avut parte de o reactie spumoasa a presei.
Astfel, pe modelul patentat de acesta cu tricoul imprimat ce continea mesajele false indreptate impotriva presedintelui Consiliului Judetean Prahova, jurnalista Cristina Iancu, de la Stiri Actuale, a afisat un tricou cu mesaje REALE:
„VIVI, angajat ILEGAL la CSM Ploiesti! Esti bine, Volo?”
A fost CIREASA DE PE TORT ce a caracterizat sedinta de ieri a Consiliului Local Ploiesti!
Pe scurt:
La inceputul sedintei a fost retras Proiectul de hotărâre privind transmiterea imobilului Patinoar artificial descoperit, situat în Ploiești str. Mareșal Averescu nr. 18C în administrarea Clubului Sportiv Municipal Ploiești.
Referitor la „Spitalul PPP Ploieşti – Raport privind conceptul proiectului” – inițiat de primar Andrei-Liviu Volosevici, acesta a suferit amendamentele dezvaluite de noi si Consiliul Local Ploiesti a luat act si NU a aprobat acest studiu de pre-fezabilitate care NU corespunde prevederilor legale.
Acest studiu de pre-fezabilitate realizat pentru Primăria Ploiești a devenit un adevărat secret de stat, chiar dacă s-au plătit 100.000 euro din bani publici. In fapt s-a achitat 50.000 de euro pana in prezent, fara baza legala si aviz de la Directia Economica (aviz NEGATIV).
De asemenea, procedura si criteriile in vederea organizarii concursului pentru ocuparea posturilor de conducatori ai institutiilor si serviciilor publice de interes local din municipiul Ploiesti a fost trantita de consilierii locali si „lectia de smecherie” a edilului nu a primit nota de trecere.
Reamintim ca, mintea odihnita a edilului Andrei Volosevici a propus o noua procedura si criterii in vederea organizarii concursului pentru ocuparea posturilor de conducatori ai institutiilor si serviciilor publice de interes local din municipiul Ploiesti, fiind vizate doua posturi de conducere la Parcul Memorial „Constantin Stere” (post pentru PSD) si la Clubul Sportiv Municipal Ploiesti, post probabil pentru proaspatul consilier agronom al primarului, Patrik Scoruş, fiul lui Fernando Scoruş. (Probabil acesta din urma inca confunda fostul garaj al SRI Prahova, unde isi facea veacul, cu vocabularul de cocalar si amenintarile in stanga si in dreapta).
Dedicatia s-a vazut din avion, conditiile pentru cele doua posturi de conducere fiind singurele in care vechimea in specialitatea studiilor necesare functiei sa fie de doar un an de zile, contrar prevederilor legale.
Consilierii locali au modificat vechimea la conducerea Parcului Memorial „Constantin Stere” si la Clubul Sportiv Municipal Ploiesti de la 1 an cat propusese nastrusnicul edil la 5 ani.
De remarcat ca aceasta lectie de smecherie primise aviz negativ in Comisia Juridica nr 7.
Totodata, consilierii locali au taxat si alte derapaje ale edilului privind cheltuirea banului public.
Totodata, reamintim ca, Incisiv de Prahova a dezvaluit, in exclusivitate, executarea directorului Donald Constantin din razbunare – se pare (ca reactie la dezvaluirile efectuate de președintele Consiliului Județean Prahova, Iulian Dumitrescu, care l-a acuzat, in mod direct, pe primarul Volosevici, că din cauza lui orașul a rămas fără acest serviciu public). Donald Cosntantin este perceput ca fiind in relatii bune cu presedintele Iulian Dumitrescu.
Dupa retragerea de la conducerea CSM Ploiesti, Donald Constantin si-a prezentat demisia din calitatea de consilier al edilului pentru ca numele acestuia sa nu fie asociat cu cel al lui Andrei Volosevici.
Simona Baicoianu a fost cercetata penal de catre Inspectoratul Judetean de Politie Prahova. La aceasta unitate, a fost inregistrat un dosar penal cu nr 389133 din 14 februarie 2013, dispunandu-se cercetarea numitei Simona Baicoianu ” Inregistrata la Politia Municipiului Ploiesti – Sectia nr. 3 Politie Ploiesti in randul dosarelor penale sub nr. 389133/14.02.2013.
Simona-Rodica BĂICOIANU – Președinte C.A la SC Hale si Piete Ploiesti , pupila lui Volosevici il numeste pe finul lui Adrian Semcu la conducerea SC Hale si Piete Ploiesti (Răzvan Lungu), iar Volosevici il numeste pe Adrrian Semcu director la SGU Ploiesti, cum dezvaluiam acum ceva vreme. Vom reveni. (Ec Adrian Radu).
Exclusiv
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat
Tămâie la Băicoi, dosar la Parchet: agenta cu creme și mașina poliției
„Grădinița de cadre – IPJ Prahova S.R.L.”, serial documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, intră în sezonul XXVI cu încă un episod de antologie: agenta cu creme în fund, Ciubuciu Miruna (sau cum o cheamă oficial în statul de funcții), prinsă nu doar cu „selfie”-uri deocheate, ci și la volanul mașinii de poliție, prin Băicoi.
Conform informațiilor venite „din sistem” și coroborate cu verificările BCI (Biroul Control Intern):
- BCI ar fi finalizat verificările și a probat că agenta:
- a condus mașina poliției prin Băicoi,
- fără să fie în drept și cu acordul tacit al lui Stoican Bogdan;
- aceste acte au fost trimise la Parchet pentru deschiderea unui dosar penal privind conducerea mașinii de poliție.
Aspectele privind mașina poliției condusă de agenta cu „pasiuni cosmetice” au fost dezvăluite în exclusivitate de Incisiv de Prahova.
Acum, când BCI a confirmat faptele și a expediat documentele spre Parchet, Stoican își schimbă repertoriul:
- în fața colegilor: „nu știam, nu am văzut, nu am auzit, nu recunosc”;
- în realitate: tăcere, amnezie interesată și o nouă cărămidă în zidul de ipocrizie al IPJ Prahova S.R.L.
Nunta de la Ramatuelle: șeful cu darul în pix și hărțuirea „ofiterului necredincios”
Înainte de a da cu tămâie prin birouri, Stoican Bogdan a dat cu invitații printre subalterni.
Povestea, relatată din interior:
- final de mai, nunta fiicei lui la un local de fițe, Ramatuelle;
- Stoican, în calicia lui după bani, invită masiv subordonați de la Poliția Băicoi:
- unii vin,
- alții refuză,
- alții anunță că vin, apoi spun că nu mai pot, pentru că:
- au probleme acasă,
- nu au bani de „dar”.
„Aici devine frumos”, spun sursele. Un ofițer Popescu Răzvan, venit din Dolj și considerat până atunci unul din lingăii fideli ai lui Stoican:
- anunță inițial că vine la nuntă;
- apoi spune că nu mai vine, invocând probleme de sănătate ale viitoarei sale soții, gravidă. Ulterior vine….
Din acel moment, Stoican intră pe modul „șef de S.R.L.”, nu comandant de poliție:
- începe să-l monitorizeze obsesiv:
- pe unde merge cu mașina,
- ce face în birou,
- cât stă în pauza de masă,
- dacă în pauza de masă îndrăznește să treacă pe acasă, la soția gravidă și bolnavă;
- îl hărțuiește cu atenția unui mic dictator de secție, supărat că nu i se respectă „taxa de protecție de nuntă”.
Rețeta medicală, bârfă de șef și batjocura bolii: „Sfântul Bogdan” fără niciun Dumnezeu
Episod demn de manualul „așa nu” în managementul polițienesc:
- ofițerul Popescu Răzvan pierde o rețetă medicală în interiorul clădirii poliției, pentru o boală a soției sale;
- un coleg „binevoitor” găsește hârtia și, în loc să i-o înapoieze discret, i-o duce direct lui Stoican.
De aici, Stoican:
- citește, comentează, bârfește problema medicală a soției subalternului;
- își strânge în jur lingăii de serviciu și face glume ieftine pe seama bolii femeii;
- totul, ca răzbunare că Popescu Răzvan:
- a zis că vine la nuntă,
- apoi a îndrăznit să spună că nu mai vine.
Confidențialitatea datelor medicale? Respect pentru suferința unui om și a soției lui? Zero.
Comportamentul descris de surse arată un „șef” care nu are toată țigla pe casă, dar are destul cinism cât să transforme o problemă de sănătate într-o cafenea de bârfă de birou.
Tămâie în sediu și draci în birou: „Sfantul Bogdan din Telega” exorcizează IPJ S.R.L.
Dincolo de micile răzbunări la nuntă, Stoican Bogdan și-a construit în poliție o imagine bizară de „sfânt pios”.
Relatări din interior:
- aproape în fiecare dimineață, Stoican:
- ia tămâia,
- „sfințește” sediul poliției,
- umple birourile de fum, de nu se mai vede nimic.
- colegii, ironici, spun că:
- dă cu tămâie ca să „scoată dracii” din biroul lui,
- sau să mai estompeze mirosul de corupție, abuz și hărțuire.
În loc de un comandant echilibrat, IPJ Prahova are un personaj cu comportament de Voila, care:
- dimineața face pe monahul cu tămâia,
- la prânz hărțuiește subordonați pentru că nu i-au făcut dar consistent la nuntă,
- seara râde de bolile soțiilor subalternilor.
„Sfântul Bogdan din Telega”, varianta IPJ S.R.L.: tămâie peste mizerie, nu curățenie în sistem.
„Laika” de la termopane: de la vânzătoare de geamuri la „penală” pe dosare complicate
Agenta de poliție Ilioiu Gabriela Roxana, deja menționată în episoadele anterioare ca „Laika”, are și ea un traseu „de firmă de cartier”, nu de instituție a statului.
Conform datelor din interior, coroborate cu dezvăluirile Incisiv de Prahova:
- angajată direct din civilie în 2016–2017, „când se intra cu buletinul”;
- vine la peste 30 de ani în poliție, în timp ce:
- ceilalți colegi aveau deja 10 ani vechime,
- unii trecuseră prin școli de poliție, examene, stagii.
Înainte:
- fostă vânzătoare de geamuri și uși termopan, aflată în căutarea unui „job stabil”.
După:
- intră la rutieră;
- se bagă în seamă cu ofițerul Vîrlan Florin (încă ne-șef atunci):
- la început, „glume expirate”,
- apoi apropiere „trup și suflet”,
- relație comentată intens în colectiv;
- ulterior, Vîrlan (rebotezat de colegi „Mârlan Florin”) este:
- împuternicit șef la Biroul Rutier,
- ea devine „favorita” lui:
- nu mai face stradă,
- e „secretară” comodă,
- iese cu „șeful–nașul” prin oraș să „verifice agenții”,
- face muncă de 2 lei, dar cu beneficii de top.
Răsturnarea lui Drăghici, „merite” salariale și anchete făcute praf
Când la conducerea Biroului Rutier ajunge Drăghici Laurențiu:
- acesta o trimite pe Ilioiu la munca de secretariat;
- acolo, „Laika” începe să:
- gafeze,
- cadă în greșeli,
- demonstreze că nu duce greul.
Reacția? În loc să fie corect evaluate competențele:
- Ilioiu Gabriela Roxana și Vîrlan Florin încep să:
- caute sprijin printre agenți,
- comploteze,
- încerce să-l răstoarne de la conducere pe Drăghici Laurențiu.
Apoi:
- „Laika” se mută la Cercetări Penale – Biroul Rutier;
- beneficiază de salarii de merit, în timp ce:
- alți agenți cu vechime,
- absolvenți de școli de poliție,
- nu primesc astfel de bonificații;
- meritul ei real?
- sprijinul și relația cu Vîrlan, nu competența profesională.
La Cercetări Penale Rutiere:
- colegii spun că nu se descurcă,
- „nu o ajută capul”,
- „procuroarea cu care lucra” a început să o certe că:
- nu știe anchetă penală,
- face praf dosarele penale.
Nu pentru că vrea să le saboteze, ci pentru că nu știe efectiv ce face.
Aici e vina sistemului: angajezi foste vânzătoare de termopane „cu buletinul”, le așezi în structuri de cercetare penală pe rutieră, apoi te miri că dosarele complicate sunt făcute praf.
Mita „pe mesaje”: agentul care cere 10 milioane și se miră că e reclamat la DGA
Și ca tabloul să fie complet, să nu uităm că Biroul Rutier Ploiești este exact locul în care:
- în ianuarie, s-a dat foc la arhivă,
- un agent a fost prins că a luat mită.
Conform relatărilor din interior:
- agentul Petre Răzvan oprește în trafic un șofer;
- îi cere șoferului „să-i dea ceva”;
- șoferul spune că „nu are la el”;
- în acel moment, un polițist normal ar înceta orice demers.
În loc de asta:
- agentul face schimb de numere de telefon cu șoferul;
- îi spune că:
- „se văd mai târziu”
- să-i dea 10 milioane (vechi);
- șoferul zice „da” și pleacă.
Trec:
- o zi,
- două.
Văzând că șoferul nu îl sună și el „are nevoie de bani”, agentul:
- începe să-l streseze cu mesaje,
- îi spune textual:
- „dar tu chiar nu te simți?”
Atunci șoferul:
- ia foc,
- înțelege că mita i se cere pe față,
- sună la DGA.
Final: încă un „cadru” intrat direct din viața civilă în poliție, care tratează uniforma ca pe un abonament la șpagă.
Foc la foișor în Telega: blesteme, fasole, alcool și pretenții de chetă pentru șef
Spre final de 2025, iarna, Stoican Bogdan face un gest „rar” pentru el:
- cheamă câțiva argați la domeniul său din Telega;
- îi adună la un ceaun de fasole cu carne;
- vrea să arate că e „om”, că își cinstește oamenii fideli.
Se bea, se râde, se face chef.
Din neatenție:
- ia foc foișorul din curte;
- sursele spun: „l-au ajuns blestemele”.
Vin pompierii:
- sting incendiul,
- pleacă.
Rezultatul:
- Stoican rămâne:
- fără asistentă,
- fără ceaun,
- fără foișor.
Dar partea „tare” vine după:
- zilele trec,
- nimeni dintre „oamenii lui” nu îl sună să vadă:
- cum se simte,
- dacă e bine,
- dacă are nevoie de ajutor;
- nimeni nu face chetă ca să-i ridice un foișor nou „omului la necaz”.
Stoican devine și mai supărat pe subalterni, nu pentru lipsa de profesionalism, ci pentru:
- lipsa de „compasiune financiară”,
- faptul că n-au pus mână de la mână să-i refacă „simbolul de domeniu”.
IPJ Prahova S.R.L. în varianta Telega: șeful se așteaptă la daruri, la chetă pentru foișor ars și la empatie financiară, în timp ce așteptările față de propriul comportament rămân la zero.
De la pietrișari și „Laika” la agenta cu creme și „Sfântul Bogdan”: aceeași firmă de familie
Dacă punem cap la cap:
- polițistul de la Câmpina care, conform presei locale (inclusiv Observatorul Prahovean), și-a amanetat laptopul sau laptopurile de serviciu pentru bani la păcănele;
- finul Olteanu Mihnea Ilie, indicat de surse (consemnate de Incisiv de Prahova) în „dispariția” unuia sau a două telefoane de serviciu;
- nașul Vîrlan Florin, șef de secție, cu istoric de relații „speciale” cu „Laika”;
- „Laika” – Ilioiu Gabriela Roxana, fostă vânzătoare de termopane devenită „specialistă” în cercetări penale rutiere, cu dosare făcute praf;
- agentul de la Rutieră Ploiești, Petre Răzvan, care cere 10 milioane mită prin mesaje și se supără că șoferul nu se „simte”;
- agenta cu creme, Ciubuciu Miruna, care conduce mașina poliției prin Băicoi, fapt confirmat de BCI și trimis cu acte la Parchet (după ce a fost dezvăluit în exclusivitate de Incisiv de Prahova);
- Stoican Bogdan:
- cu hărțuirea ofițerului Popescu Răzvan pentru că nu i-a onorat „darul” de nuntă,
- cu bârfa pe boala soției subalternului,
- cu tămâia de dimineață în sediul poliției,
- cu foișorul din Telega ars și supărarea că nimeni nu a făcut chetă să i-l reconstruiască;
- sezoanele anterioare cu:
- pietrișari „la negru”,
- turnători SIPI (gen Duță Georgiana),
- „mașini fantomă”,
- „arme rătăcite”,
- șefi reciclați și promovați,
avem aceași concluzie:
IPJ Prahova nu funcționează ca un inspectorat de poliție, ci ca un S.R.L. de familie, cu:
- amanet de bunuri de serviciu,
- tămâie peste abuzuri,
- protecție pentru „ai lor”,
- bârfe și răzbunări personale,
- mită „organizat” prin mesaje,
- dosare penale și disciplinare închise convenabil.
Concluzie: Circ cu girofar, tămâie în sediu și foișor la ofertă
În timp ce:
- o parte din presă se oprește la „caz incredibil, detalii în comentarii”,
- IPJ Prahova mimează transparența prin comunicate anemice,
- șefi ca Stoican fac ritualuri cu tămâie și răfuieli cu subalterni „necredincioși” la nuntă,
realitatea, așa cum se vede din dezvăluirile documentate în presa locală, în special de Incisiv de Prahova, arată așa:
- poliția – circ cu girofar,
- IPJ Prahova – S.R.L. de familie cu influențe de mănăstire dubioasă,
- cetățeanul – fraierul de serviciu, spectator la:
- amanet de laptopuri,
- dispariții de telefoane,
- mașini de poliție conduse de agente „cu creme”,
- termopane ajunse în birouri de cercetare penală,
- tămâieri matinale și foișoare arse.
Până când:
- procurorii,
- structurile de control,
- și politicul care patronează acest sistem
nu vor trata aceste episoade nu doar ca pe un pamflet, ci ca pe material de dosar serios, IPJ Prahova S.R.L. va continua:
- să vândă credibilitatea la tarabă,
- să emită bon fiscal de tăcere,
- să crească, în „grădinița de cadre”, pietrișari, turnători, amanetari, „Laika” de la termopane, șefi cu tămâie și colectori de daruri de nuntă.
Sezonul XXVI se închide aici.
Din păcate pentru Prahova, serialul e abia la mijloc. (Cristina T.).
Exclusiv
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii
Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la fabrica Coca‑Cola din Ploiești, un fel de reclamă frumos colorată: bună doar pe afiș. În spatele panourilor lucioase și al sloganurilor zâmbitoare, sursele interne descriu o realitate în care omul este, în cel mai bun caz, „daună colaterală”, iar accidentul de muncă – un „inconvenient birocratic” care trebuie musai ascuns.
Potrivit informațiilor primite din interiorul fabricii, conducerea ar fi transmis supervizorilor, șefilor de tură și maiștrilor un mesaj halucinant: nu se sună la 112 fără acordul expres al unui manager. Nici dacă omul este căzut, rănit, în pericol. Apelul la ambulanță devine, astfel, nu un reflex de salvare a unei vieți, ci o decizie de management, filtrată prin grija pentru „imagine”, „raportări” și „bătăi de cap”.
ITM‑ul, teoretic, există. Practic, spun aceleași surse, accidentul trebuie, dacă se poate, „rezolvat intern”. Cu taxiul, cu mașina colegului, cu tăcere, cu „lasă că trece”. Salvarea vieții poate aștepta; ce nu poate aștepta e teama conducerii de dosare, anchete și responsabilități.
Accident la silozuri: zahăr peste om, om sub tăcere
Unul dintre cele mai recente incidente, povestit de sursele noastre din interior, a avut loc la silozurile de zahăr. Potrivit acestora, instalațiile s‑ar fi defectat, zahărul „a amorsat” și a căzut peste un angajat, provocând răni serioase în zona cervicală și la coloană.
Într‑o lume normală, într‑o țară care se pretinde europeană, scenariul ar fi simplu: se sună imediat la 112, vine ambulanța, se asigură asistență medicală de urgență, se raportează accident de muncă, se anchetează, se iau măsuri.
În „lumea Coca‑Cola Ploiești”, conform surselor, s‑ar fi ales alt scenariu: omul nu ar fi fost preluat de ambulanță, ci transportat cu mașina unui coleg, departe de ochii și pixurile instituțiilor. Nu viața, ci hârtia contează; nu sănătatea, ci statistica.
„Fiecare accident aduce hârtii, mai bine să nu existe… oficial”
Sursele noastre susțin că, în interior, logica e cinică și crudă: fiecare accident de muncă înregistrat atrage cercetări, documentație, timp pierdut, observații pentru conducere și, posibil, diminuări salariale pentru cei considerați responsabili. Concluzia? Dacă nu vrei dosare, nu vrei controale, nu vrei „belele” – mai bine nu ai accidente. Sau, și mai bine, nu le ai… în acte.
În aceste condiții, tentația de a evita raportarea oficială a accidentelor de muncă nu mai e un derapaj, ci aproape o politică internă. Se încurajează „stingerea” problemelor în interior, cu prețul sănătății, al vieții și al adevărului.
Hârtia iese „curată”, omul pleacă șchiopătând.
„Siguranță la cel mai mic preț”: rețeta defectelor programate
Un alt capitol negru, relatat de surse, privește întreținerea instalațiilor din fabrică. În loc de mentenanță serioasă, profesionistă, făcută de specialiști calificați, s‑ar fi mers – potrivit informațiilor interne – pe varianta „contractorului cel mai ieftin”.
Cea mai mică ofertă, cel mai mare risc.
Rezultatul? Defecțiuni, improvizații, reparații făcute pe genunchi, instalații lăsate să funcționeze în regim de „merge și așa”. Într‑o fabrică ce lucrează cu silozuri de zahăr, praf combustibil și, după cum aflăm, cu substanțe chimice periculoase în imediata apropiere, „merge și așa” poate însemna, la propriu, „azi lucrăm, mâine explodăm”.
Cocktail exploziv: zahăr, acid clorhidric, sodă caustică și… nepăsare
Conform surselor noastre din interior, în imediata apropiere a silozurilor de zahăr se află rezervoare cu acid clorhidric și sodă caustică. Din cauza improvizațiilor și exploatării defectuoase, aceste substanțe ar putea fi eliminate în atmosferă sau pe diverse materiale, creând un amestec periculos cu praful de zahăr.
Acolo unde un proiectant sau un specialist independent ar trebui să verifice, să autorizeze, să certifice siguranța, sursele susțin că, în practică, s‑ar fi mers pe varianta „verificării interne”: o omologare făcută în casă, într‑o companie care, în public, se laudă cu standarde globale și responsabilitate socială.
Praful de zahăr și substanțele chimice nu știu PR, nu înțeleg comunicate de presă. Înțeleg doar fizică, chimie și reacții. Iar combinația dintre ele, alături de improvizații, poate deveni o bombă cu ceas în mijlocul unei fabrici pline de oameni.
Muncitorii în „saună chimică”, birourile la aer condiționat
În timp ce muncitorii din producție, potrivit relatărilor din interior, își duc zilele în hale cu temperaturi ridicate, în praf, zgomot și expunere potențială la substanțe periculoase, angajații din birouri – inclusiv cei care ar trebui să asigure sănătatea și securitatea în muncă (SSM) – stau la aer condiționat, cu monitoarele curate și rapoartele „aranjate”.
Ironia grotescă: tocmai cei plătiți ca să protejeze muncitorii ajung, conform surselor, să fie parte din sistemul de cosmetizare a realității. Se transmite „discret” că e mai bine să nu exagerezi cu sesizările, să nu creezi „probleme”, să nu zgudui barca. Barca e a companiei; dacă se scufundă, se îneacă, evident, cei de jos.
SSM cu semnătură forțată: „Ori semnezi, ori pleci”
O altă acuzație gravă venită din interior este presiunea pusă pe angajații cu atribuții SSM. Conform surselor, aceștia ar fi împinși să își dea acordul, prin semnătură, pe decizii și situații cu care, profesional, nu sunt de acord.
Dilema lor este simplă și cinică: ori semnezi, ori îți pierzi locul de muncă.
Astfel, sănătatea și securitatea în muncă devin o formalitate birocratică: se bifează că totul este în regulă, se semnează: „Am luat la cunoștință”, „Nu sunt probleme”, „Nu există riscuri semnificative”. Pe hârtie, fabrica e un paradis al siguranței. În realitate, oamenii știu că își pun viața în joc la fiecare tură.
„Paza” imaginii: ambulanțe blocate, poliție la poartă, tăcere în interior
Nu e vorba doar de tăcerea internă. Sursele noastre mai afirmă că șeful serviciului de securitate ar fi transmis firmei de pază să NU permită accesul unei ambulanțe sau al unei echipe de poliție în incinta fabricii până când nu își dă acordul un manager. Cu alte cuvinte, chiar și salvarea are voie să intre doar după ce verifică marketingul.
Dacă un angajat moare sau este grav rănit, problema principală nu este viața lui, ci cum arată situația „în exterior”. În cazul în care un angajat pleacă brusc din tură după un incident, potrivit relatărilor, se poate întâmpla să nu mai existe niciun „caz oficial” de accident la locul de muncă. Omul suferă, dar pentru fabrică, el devine doar „un absenteist”.
„Nu există accidente, doar absențe nemotivate”
Logica relatată de surse este de un cinism monumental: dacă omul pleacă acasă, la spital sau „undeva”, fără ambulanță, fără poliție, fără raport, atunci – în acte – nu s‑a întâmplat nimic la locul de muncă. Nicio responsabilitate, nicio anchetă, nicio sancțiune.
A dispărut doar „o resursă umană”, nu un om.
Din această perspectivă, problema nu mai este doar una de securitate în muncă, ci una de moralitate fundamentală. O companie care la nivel global se promovează ca model de „responsabilitate socială” ajunge, în practica de zi cu zi, să fie acuzată, prin sursele interne, că își apără mai tare procedurile și bonusurile manageriale decât sănătatea oamenilor care îi produc marfa.
Concluzie: între imaginea globală și realitatea din hală
Cazul Coca‑Cola Ploiești, așa cum reiese din relatările angajaților și sursele interne, ridică întrebări grave pentru toate instituțiile care ar trebui să conteze: ITM, inspectoratele de muncă, autoritățile de mediu, Ministerul Muncii, ministerele de resort.
Dacă ceea ce descriu sursele este corect, atunci avem de‑a face nu doar cu incidente izolate, ci cu un întreg sistem de:
- mușamalizare a accidentelor,
- presiune asupra angajaților SSM,
- improvizații tehnice periculoase,
- ignorare deliberată a riscurilor chimice și mecanice,
- blocare a accesului serviciilor de urgență fără „aprobarea” conducerii,
- sacrificare a sănătății oamenilor în numele profitului și al imaginii.
Coca‑Cola, ca brand, vinde „fericire la doză”.
La Ploiești, conform surselor, fericirea asta pare produsă într‑o fabrică în care omul e, în cel mai bun caz, un consumabil. Iar întrebarea finală rămâne, inevitabil, pentru autorități:
câte „doze de tăcere” mai sunt dispuse să înghită până când cineva moare „oficial” la locul de muncă? (Cristina T.).
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor
“Cu ăia mici n-am ce să vorbesc” – slogan nescris al unui sindicalism de castă
Domnule Oprică ȘERBAN, înainte să vă cocoțați pe Facebook și prin ședințe ca mare explicator de ce pleacă oamenii din SNPP, poate ar fi cazul să vă puneți întrebarea de bun-simț: de ce au început, de fapt, să plece?
Nu dă deloc bine să vorbiți cu emfază despre lozinca „În primul rând, oamenii!” în timp ce peste dumneavoastră plutește episodul interceptărilor ambientale în care ați fi rostit, foarte relaxat:
„Cu ăia mici n-am ce să vorbesc.”
Dacă afirmația vă aparține – și în mediul polițiștilor de penitenciare se știe foarte bine la ce episod se face referire – atunci colegii au tot dreptul să se întrebe:
cine sunt, în realitate, „oamenii” puși pe primul loc?
Agenții de poliție penitenciară sau ofițerii cu funcții de conducere, adică “peștii mari”, cei care contează cu adevărat la încasarea cotizațiilor?
“Peștii mari”, cotizații mari, influență mare: sindicat sau afacere cu adeziuni?
Explicația e simplă, aproape banală:
“Peștii mari” = venituri sindicale mari.
Mai ales când acești “pești mari” sunt șefi în unitate, cu salarii mai consistente, cu influență directă sau indirectă asupra carierei “ălora mici” și, mai ales, cu puterea de a deveni instrument de recrutare pentru SNPP.
Iar de aici apare întrebarea pe care dumneavoastră o ocoliți cu o grație demnă de un dansator pe gheață:
De ce pleacă oamenii?
Nu după ce le explicați dumneavoastră doct “marea strategie sindicală”, ci înainte, în momentul în care decideți să vă uitați onest în oglindă. Abia apoi aveți ce să “explicați” celor 415 membri cu care vă tot lăudați.
Câți dintre acești 415 membri SNPP au aderat din convingere și câți au fost influențați de faptul că anumite persoane din conducerea SNPP sunt, simultan, și șefi în Penitenciarul Giurgiu?
Câți au semnat liber, și câți au considerat că e mai prudent să fie în același sindicat cu cei care le pot atinge cariera, postul, mutarea, evaluarea?
“Pleacă fără argumente”? Nu cumva pleacă din cauza minciunilor, presiunii și pilelor?
Spuneți, cu aerul eternului neînțeles, că unii pleacă “fără argumente”.
Poate problema nu este la cei care pleacă, ci la cei care conduc SNPP.
V-ați întrebat vreodată, serios, nu mimat, dacă nu cumva dumneavoastră sunteți problema, nu membrii care ies pe ușă?
Poate oamenii pleacă pentru că s-au săturat de minciuni, manipulări și presiune.
Poate pleacă pentru că s-au săturat să vadă cum:
- amante,
- rude,
- și tovarăși de pahar
ai conducerii SNPP ajung să ocupe funcții “călduțe” în Penitenciarul Giurgiu, în timp ce “ăia mici” nu au:
- niciun drept susținut real,
- niciun sprijin concret,
- ci doar obligația de a cotiza și de a umple numărul cu care SNPP iese la paradă publică.
“În primul rând, oamenii!”, dar în practică:
în primul rând, amanta, ruda și prietenul de șpriț.
Dacă n-ar fi șefi în unitate, câți membri ar mai avea SNPP?
Mai există o întrebare pe care și-o pun tot mai mulți în Penitenciarul Giurgiu, între două schimburi și două rapoarte:
Dacă persoanele din conducerea SNPP nu ar avea și funcții de conducere în Penitenciarul Giurgiu, iar liderul sindicatului nu ar lucra la Resurse Umane, SNPP ar mai avea astăzi 415 membri?
Sau am descoperi brusc că numărul real de membri, fără presiune, influență și teamă, ar fi cu totul altul – mult mai mic și mult mai apropiat de realitatea din teren?
Sindicalism autentic vs. “scut” uman în jurul Famigliei Teoroc
Sindicalismul autentic nu se măsoară în:
- grosimea dosarului cu adeziuni,
- nici în numărul de atacuri la adresa celuilalt sindicat din penitenciar.
Se măsoară în:
- libertatea fiecărui polițist de penitenciare de a alege fără influențe,
- fără presiuni,
- fără frica faptului că opțiunea sindicală i-ar putea spulbera șansele de promovare sau i-ar putea aduce “griji” inutile de la șefi.
Abia atunci, și numai atunci, puteți rosti fără să roșiți: „În primul rând, oamenii!”
Până atunci, lozinca se traduce mai cinstit prin:
“În primul rând, funcțiile și cotizațiile!”
Sindicatul cu 20 de oameni muncește, SNPP se pozează
În timp ce SNPP se ocupă intens cu gardă sindicală de corp pentru Famiglia Teoroc, conform mesajului postat pe Facebook de liderul FSANP – președintele Sindicatului FRATERNITATEA – realitatea din teren arată altfel.
Conform aceleiași surse, în Penitenciarul Giurgiu:
- FSANP încearcă să construiască o organizație sindicală puternică,
- în condițiile în care directorul unității este FULGA, cel cu familia arestată, despre care s-a mai scris public,
- iar acest director nu agrează FSANP, ci susține familia TEOROC, adică are “grijă” ca angajații să cotizeze la SNPP și să fie ținuți sub presiune.
În acest timp, un sindicat cu doar 20 de oameni se luptă, concret, pe toate fronturile, pentru:
- o salarizare mai bună a “ălora mici”,
- condiții de muncă mai bune,
- și pentru drepturile tuturor polițiștilor de penitenciare din Penitenciarul Giurgiu, indiferent în ce sindicat sunt.
Întrebarea care răsună, legitim, în rândul membrilor este:
Dumneavoastră, unde sunteți în momentele acestea?
Câte proteste, câte negocieri, câte demersuri – și câte poze cu “scutul” pentru TEOROC?
Domnule Oprică ȘERBAN, haideți să lăsăm teoriile și să trecem la inventarul rece al faptelor recente:
- La câte acțiuni sindicale reale ați participat în ultima perioadă?
- La câte proteste (nu poze și comunicate)?
- La câte negocieri concrete pentru drepturile celor 415 polițiști de penitenciare?
- La câte demersuri efective pentru “ăia mici”, cei despre care “n-aveați ce să vorbiți”?
În schimb, la câte acțiuni de tip “scut” în jurul Famigliei Teoroc ați fost prezent, oficial sau neoficial?
La câte momente de solidaritate cu “peștii mari” și câte cu agenții de pe secții?
Poate că, înainte de a le ține predici altora despre ce înseamnă sindicalism, ar fi sănătos să răspundeți, punctual, la aceste întrebări.
Până atunci, “În primul rând, oamenii!” rămâne doar un slogan gol, lipit peste o realitate în care “ăia mici” sunt buni doar la număr și la cotizații, iar “ăia mari” își împart funcții, protecții și scuturi sindicale. (Cerasela N.).
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat Tămâie...
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...
Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător
IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...
Tatăl invizibil și sistemul somnoros — pamflet despre un copil lăsat pe pilot automat
O mamă disperată își povestește cazul „Bine ați venit la vizite… poate” — programul-fantomă Judecătoria a stabilit week-end-uri de vizită:...
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
Salariul „de excelență” la plic, între cumetri: statul plătește, nașa încasează În timp ce colegii din Poliția Română află din...
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
Când ceri drepturi salariale: ți se pune în brațe factura SRI Într-un dosar în care reclamanți sunt un sindicat și...
O justiție cu două viteze: judecătorul blindat, polițistul abandonat în stradă
Un judecător, protejat imediat. Un polițist, lăsat să aștepte. În România pro-europeană, ediția 2026, statul pare să poarte uniformă doar...
Comisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)
„Mafia antigrindină”, la buton. Comisia pentru Mediu, la pix Chiar dacă ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, forțează cu orice...
Grădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare
De la ofițerul cu pietriș la ofițerul cu note informative După episodul cu „ofițerul–transportator de pietriș la negru” de la...
ANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar
„Sectorul medical” pe sticle: când imaginea ANP se îneacă în alcool În Penitenciarul de Femei Târgșor, „sectorul medical” pare să...
Vestul Sălbatic de Țăndărei: Polițiști cu pistolul la brâu, statul cu mâinile în buzunar
Atac armat la prânz: „Bună ziua, tragem în casă!” În plină zi, în municipiul Țăndărei, județul Ialomița, doi bărbați au...
-
Exclusivacum 4 zile
ANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar
-
Exclusivacum 4 zile
Grădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
Comisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 2 zile
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
-
Exclusivacum 3 zile
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
-
Featuredacum 2 zileLovitură de grație pentru agricultură: Fermierii români riscă închisoarea pentru utilizarea apei și a îngrășămintelor