Connect with us

Featured

Operatiunea „Satanique”/Document declasificat MKULTRA

Publicat

acum 4 ani

pe

Este un principiu general acceptat acela că pentru a înțelege corect o situație, o întâmplare, o atitudine trebuie să se țină seama de contextul general al epocii, al vremii, de legile existente la momentul respectiv, de obiceiurile oamenilor, de concepțiile generale care guvernau societatea în care ei trăiau. Să deschidem la întâmplare paginile unei cărți de istorie și, citindu-le, să ne lăsăm purtați de gând în lumea respectivă.

Iată-l pe împăratul Vespasian, cel care, aflat la strâmtoare financiară, inventează toaletele publice cu plată, lăsând posterității nu doar un nou tip de edificiu sanitar, ci și celebrul dicton legat de acestea „Banii n-au miros” (Non oleat pecunia). Așa de mare era în vremea lui Vespasian pasiunea oamenilor pentru luptele de gladiatori, încât el construiește Colosseum-ul, arenă de proporții într-adevăr colosale. Ce se întâmlă acolo? O luptă între gladiatori, cu arme dintre cele mai diferite, la finalul căreia învinsul era omorât spre satisfacția spectatorilor. Alteori luptele erau duse împotriva unor fiare sălbatice înfometate, sau animalele erau asmuțite asupra unor nefericiți condamnați la supliciu. Și ce se mai amuzau doamnele romane când leii aduși de dincolo de Marea Nostrum sfâșiau, alături, părinți și copii creștini! Cum se mai desfătau ele auzind țipetele de groază ale mamelor care nu-și puteau apăra copiii!

 VespasianVespasian

Contemporan cu Vespasian, Iisus Hristos a sfârșit pe cruce. Pedeapsă groaznică,  binecuvântarea morții venind după circa șase ore de chinuri. Dar acesta era obiceiul vremii; cu un secol mai devreme, șase mii de sclavi fuseseră crucificați de-a lungul drumului dintre Capua și Roma pentru vina de a se fi răsculat sub conducerea viteazului Spartacus, cel care prin originea sa tracă ne era strămoș.

 SpartacusSpartacus

Să dăm câteva file înainte. În Anglia elisabetană, pe vremea lui Shakespeare, exprimarea aleasă, înflorită cu metafore, era o modă, la dans perechile abia dacă se atingeau, dar în paralel supraviețuiau distracții de genul „ursul legat la gard”, unde bietul animal era sfâșiat de câini spre plăcerea asistenței.

Și am putea lungi șirul exemplelor pe zeci și zeci de pagini.

Astăzi pedeapsa cu moartea este abolită în majoritatea statelor. Iar acolo unde ea este totuși aplicată, totul decurge, pe cât posibil, fără suferința condamnatului. De asemenea, astăzi există legi care protejează animalele. Există reguli chiar și pentru sacrificarea lor, pentru că, o știm prea bine, omul se află la capătul lanțului trofic.

Dar să deschidem cartea mai aproape de vremurile noastre. Lumea a trecut prin flăcările a două războaie mondiale în decurs de jumătate de secol. S-au comis atrocități fără număr. Cele mai multe de către oamenni purtând uniforme militare. Ruși, nemți, englezi, americani, croați și, să o recunoaștem deschis, români, dar și alții s-au angajat într-o sarabandă a crimei, a torturii, a uciderii fără teamă de consecințe. De la învinși, mulți au plătit pentru faptele lor. De la învingători, mai puțini.

Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este simplă: Este corect să îi judecăm pe romanii de la începutul primului mileniu, sau pe englezii elisabetani, sau pe oricine altcineva din trecut după normele morale și legale de astăzi? Nu trebuie să ținem seama de contextul epocii? Sau, venind la contemporaneitate, este corect să ne referim la lipsa de umanism, la încălcarea unor drepturi care, este adevărat, n-ar trebui niciodată și niciunde încălcate, selectând însă exemplele numai de partea învinsă?

Cei care au adunat și consolidat în norme legale obligatorii pentru toți obiceiurile, cutumele, au stabilit și un principiu imuabil, extrem de important: legea acționează numai pentru viitor. După legea intrată în vigoare astăzi nu poate fi sancționată o infracțiune săvârșită, să zicem, anul trecut.

Putem însă, desigur, să dezavuăm fapta respectivă.

Revin la detaliul care nu trebuie uitat: contextul epocii. Lumea, se spune pe bună dreptate, a devenit un sat mare. Și asta nu doar de ieri, de alaltăieri. Circulația informației, a ideilor, a oamenilor și a modelolor pe care ei le reprezintă ne apropie tot mai mult. Este absurd să condamni spionajul făcut de ruși, să zicem, împotriva americanilor, dar să elogiezi spionajul americanilor împotriva rușilor.

Dar unii dintre noi o fac! Cu aceeași ușurătate cu care aprobă acțiunile teroriste împotriva statului român dinainte de 1989. Cu aceeași lipsă de inhibare cu care declară drept faptă abdominabilă folosirea de către Securitate a tehnicii operative pentru documentarea activitpții unui trădător de țară, dar nu au nici o tresărire când aud comunicatul Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căruia în anul 2009 au fost eliberate 3011 mandate de interceptare a convorbirilor telefonice.

Mulți dintre cei care acuză la grămadă, nediferențiat, serviciile de informații ale României dinainte de 1989 o fac pe fondul unei acute lipse de cultură în domeniu. Lor le oferim în continuare două exemple, de la „case mari”, care ilustrează efectele nefaste ale lipsei de responsabilitate a politicului în utilizarea acestor servicii în alte scopuri decât apărarea valorilor și intereselor naționale.

Primul exemplu se referă la acțiunile ilegale ale CIA din perioada 1950-1974, derulate în plină febră a Războiului Rece, în numele anticomunismului propovăduit de senatorul republican McCarthy, care spumega împotriva comuniștilor strecurați, după părerea lui, în toate instituțiile statului, în teatru și cinematografie. Atunci nimeni nu umbla cu mănuși, atunci se întâmplau tot felul de nenorociri în lupta pentru afirmarea celor două sisteme. Atunci, în SUA, mari artiști, mari oameni de știință erau declarați  dușmani ai Americii, într-o vânătoare de vrăjitoare spre care tindem noi acum.

 Joseph McCarthyJoseph McCarthy

Celălalt exemplu este din Franța anilor ’80, și ilustrează modul în care, pentru satisfacerea unor interese de mare putere, serviciul de informații a putut fi angrenat în acte ce pot fi clar considerate drept terorism de stat, dar și maniera în care factorul decizional care a ordonat misiunea respectivă a știut să-i protejeze pe executanții acesteia.

Dar, înainte de a vă lăsa să faceți singuri o comparație între exemplele prezentate în continuare și activitatea informativă a Securității rpmâne în aceleași perioade (anii ’50-’70, respectiv 1895), cred că ar fi util să reproduc două referiri de dicționar, la teoriile senatorului american sus-amintit. Iată-le:

Termenul de mccarthyism „este folosit astăzi în legătură cu acuzațiile demagogice, nesăbuite, lipsite de substanță, precum și cu atacurile publice la adresa caracterului sau a patriotismului oponenților politici”.

Prăbușirea lui McCarthy a început în urma pledoariei publice a unui ziarist de mare talent, Edward Murrow. Printre altele, acesta declara: „Trebuie să ne aducem mereu aminte că acuzațiile nu constituie probe și că o condamnare depinde de probe și de un proces corect. Nu o să mergem pe stradă temându-ne unul de celălalt. Nu o să ne lăsăm târâți de frică într-o epocă a iraționalității dacă săpăm adânc în istoria și în doctrina noastră și ne vom aminti că nu ne tragem din niște fricoși”.

Nu pot decât să fiu de acord cu cele declarate de ziaristul american acum șase decenii. Și aș mai adăuga ceva: Din istoria neamului nostru, așa cum am învățat-o eu, nici noi nu ne tragem din niște fricoși!

Experiente medicale pe oameni

În urmă cu vreo doi ani, canalul de televiziune National Geographic a difuzat, în cadrul emisiunii „Secretele istoriei”, un cutremurător film privind experiențele medicale pe oameni. Auzisem până acum doar despre nefericiții care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial au fost supuși, în lagărele germane ale morții, la cele mai odioase încercări de către călăi care aveau diplomă universitară de medic. Iată însă că istoria poate produce oricând surprize. Și multe evenimente petrecute în perioada Războiului Rece constituie asemenea surprize.

Dezvăluirile făcute de National Geographic se referă la activități desfășurate în Marea Britanie și, de către CIA, pe teritoriul american și în Germania de Vest. De fapt asemenea dezvăluiri au o oarecare vechime. La ordinul Congresului SUA, William Colby, directorul CIA, a prezentat acțiunile pe care CIA le întreprinsese, abătându-se de la normele legale, în perioada 1950-1974. Raportul său de 693 de pagini a devenit cunoscut sub numele „Bijuteriile de familie” (Family Jewels) și a generat o furtună în Agenție, Colby fiind acuzat în șoaptă că spală rufele murdare în public și chiar că ar fi agent sovietic. După mai bine de trei decenii, la 25 iunie 2007, raportul lui Colby a fost desecretizat și pus la dispoziția publicului.

Unul dintre capitolele acestui raport se referă la Proiectul MKUltra, care viza controlul asupra minții, spălarea creierului, inducerea unor modificări comportamentale, desființarea personalității umane și subordonarea ei prin comenzi transmise de un coordonator.

 Document declasificat MKULTRADocument declasificat MKULTRA

Dar nu doar televiziunea a produs asemenea dezvăluiri. A apărut, în limba română, volumul semnat de Gordon Thomas intitulat „Armele secrete ale CIA – Tortură, manipulare, arme chimice”, volum care în mare parte se referă la aceleași experiențe făcute la comanda CIA pe ființe umane. Din acest volum vom extrage în continuare unele date. Și pentru a nu lăsa nici un dubiu asupra conținutului experimentelor efecutate în cadrul proiectelor CIA, precizăm că în multe cazuri erau folosiți „subiecți de unică folosință”, mai exact oameni care dacă nu mureau în timpul tratamentului erau uciși imediat după aceea.

Cine erau nefericiții care înainte de moarte trebuiau să treacă prin toate chinurile iadului sub ochii indiferenți ai unor medici care uitaseră că primul principiu al meseriei lor este „Să nu faci rău” (Primum non nocere)? Erau deținuți încercați în Germania Occidentală pentru că fuseseră ofițeri SS sau Gestapo, erau norvegieni care îi susținuseră pe naziști (quislingi), erau fugari din Est adăpostiți în lagărele de refugiați. Aceștia din urmă puteau fi uciși pe motiv că erau „indivizi de loialitate îndoielnică sau bănuiți a fi agenți dubli sovietici”.

A nu se crede cumva că, într-un act de așa-zisă dreptate înfăptuită sub Legea Talionului, doctorii americani veneau să răzbune crimele comise de medicii naziști sau japonezi. Nici pe departe. La Fort Detrick, statul Maryland, unde se creau și se testau cele mai temute arme bacteriologice și chimice „savanții americani erau asistați de oameni de știință japonezi” (…) care „în schimbul totalei imunități pentru crimele lor de război dezvăluiseră toate testele pentru armele biologice pe care le făcuseră pe prizonierii inamici în timpul celui de al doilea Război Mondial”.

De asemenea, în faza finală a războiului și imediat după acesta, în cadrul operațiunii Paperclip, au fost aduși în SUA peste șapte sute de cercetători naziști, inclusiv unii dintre aceia care făcuseră experiențe pe oameni în lagărele de concentrare. Așa se face că la Fort Detrick a lucrat și Kurt Blome, unul dintre conducătorii programului biologic nazist, acuzat în Procesul de la Nurnberg. În 1943 acesta omorâse mii de oameni în lagărele de concentrare, în experimente în timpul cărora le injectase ciuma, antraxul și alți microbi mortali. În 1951 la Fort Detrick el lucra „cu aceiași agenți biologici pe care îi folosise în lagărele de concentrare”.

Alături de indivizi precum Kurt Blome lucra și Frank Olson, director adjunct al Sectorului „Operații speciale” al CIA.

La începutul anilor ’50, Frank Olson a făcut mai multe vizite în Germania, în cadrul operațiunii „Artichoke”, în care experimenta folosirea drogurilor pentru interogatorii. În cadrul unei noi vizite în Germania, din august 1953, a fost martor la studierea efectelor unor medicamente în interogarea și torturarea unor deținuți sovietici și a unor personale suspectate a fi agenți dubli. A fost profund impresionat și a mărturisit unui coleg că ar vrea să plece din sistem. Colegul a raportat starea de spirit a lui Olson. Lui Olson i s-a recomandat să meargă la New York pentru un consult medical, dar acolo a fost drogat și aruncat de la etajul 10, pe fereastra hotelului din Manhattan unde locuia.

În 1975, guvernul a admis că Olson a fost drogat cu LSD fără șirea lui și a oferit familiei 750000 de dolari în cadrul unei înțelegeri în afara tribunalului.

Fiul lui Olson, Eric, consideră că tatăl lui a fost uciș pentru „a proteja” poporul american de cunoașterea faptului că propriul său guvern a preluat și a extins experimentele naziste privind controlul asupra minții umane, tortura psihologică și războiul chimic și că efectua aceste experiențe, asemenea naziștilor, pe subiecți care nu aveau știință de tratamentul care li se aplica, pe deținuți sau oameni „dispensabili” până se ajungea în faza terminală.

Operatiunea „Satanique”

Activitățile organizației Greenpeace sunt destul de bine cunoscute în lume. Organizația reunește un grup de activiști inimoși care și-au dedicat viața apărării Pământului împotriva agresiunii noastre, a oamenilor. Greenpeace luptă împotriva defrișărilor abuzive, împotriva uciderii necugetate a animalelor sălbatice, împotriva poluării, iar lista demersurilor sale vizând în ultimă analiză apărarea mediului, apărarea noastră, a oamenilor, ar putea continua.

 Nu o singură dată însă activitatea Greenpeace a intrat în contradicție cu lăcomia unor companii care de dragul profitului cor să doboare copaci seculari pe sute de hectare, vor să ucidă balene, vor să omoare delfini sau pui de focă. Nu o singură dată a intrat în contradicție cu politica agresivă a unor state.

Un asemenea conflict a fost generat de ambițiile nucleare ale Franței care, în anii `80 punea la punct focoasele nucleare pentru SLBM M4 (rachete balistice cu lansare de pe submarine). Experiențele franceze de pe atolul Morura din arhipelagul polinezian periclitau flora și fauna pentru sute de ani de acum înainte. De aceea Greenpeace a hotărât să intevină, atrăgând atenția întregii lumi asupra nesăbuitelor planuri franceze. A achiziționat pentru aceasta un vas, botezat Rainbow Warrior, care urma să conducă în zona experiențelor nucleare o mică flotilă de iahturi.

O asemenea intenție era prea mult pentru președintele Francois Mitterrand, cel însetat de dreptate și preocupat patru ani mai târziu, în 1989, de pregătirea „evenimentelor spontane” care urmau să se declanșeze în decembrie în România. Așa se face că a ordonat împiedicarea prin orice mijloace a acțiunilor Greenpeace și a aprobat personal planul Operațiunii „Satanique”, care fusese elaborat în acest scop de către DGSE (Direction Generale de la Securite Exterieure – serviciul francez de spionaj) și care i-a fost prezentat de șeful instituției, amiralul Pierre Lacoste.

Planul prevedea scufundarea navei Rainbow Warrior aflată la ancoră în portul neozeelandez Auckland, lăsând mica flotă de iahturi fără conducere, fără nava lor amiral. Amiralul Lacoste a trimis o echipă care mai întâi a studiat zona și apoi, la 10 iulie 1985, doi scafandri autonomi au minat nava. Prima explozie a produs o gaură în bordaj prin care putea intra un automobil. A urmat, după șapte minute, o a doua explozie, iar vasul s-a scufundat. Cu acest prilej a fost ucis Fernando Pereira, un fotograf olandez de 35 de ani, aflat pe navă.

Gaura din bordajul navei Rainbow Warrior
Gaura din bordajul navei Rainbow Warrior

Din nefericire pentru amiralul Lacoste, operațiunea a produs vâlvă și, la scurt timp, doi dintre agenții lui au fost arestați în noua Zeelandă. Ei treceau drept turiști, soț și soție, intrați în țară cu pașapoarte elvețiene.

Au mai fost arestați trei subofițeri, care imediat după explozie părăsiseră Noua Zeelandă pe un iaht, dar a trebuit ca aceștia să fie eliberați pe motive de procedură. Submarinul francez Rubis, aflat în zonă, i-a luat la bord, după care a scufundat iahtul.

Cei doi „turiști elvețieni” arestați, cpt. Dominique Prieur și mr. Alain Mafart au fost judecați în Noua Zeelandă și condamnați la câte 10 ani închisoare pentru omor din imprudență și câte 7 ani pentru incendiere voluntară (cu executară voluntară). Imediat Franța a exercitat presiuni asupra Noii Zeelande, blocând importurile de produse lactate din această țară, ceea ce reprezenta o adevărată catastrofă economică pentru micul stat din sudul Pacificului. Franța a obținut astfel un acord, conform căruia cei doi să își execute pedeapsa într-o închisoare militară franceză. După transfer, ei au făcut mai puțin de doi ani închisoare și au fost eliberați, întorcându-se la Paris (el la 14.12.1987, ea la 06.05.1988), unde au primit decorații și și-au reluat cariera.

Pentru a liniști spiritele, amiralul Pierre Lacoste și-a dat demisia, arătând că „nu persoana mea era implicată, ci funcția”. A demisionat, de asemenea, ministrul Apărării, Charles Hernu (DGSE era în subordinea Ministerului Apărării). În tot acest timp, Mitterrand clama public dorința lui fermă de „a se afla adevărul” și a dispus formarea unei comisii de anchetă. În doar câteva zile, fără a-l intervieva le Lacoste, ai cărui oameni erau în mod limpede executanții atentatului, Comisia a decis că guvernul nu e implicat.

Intervenția brutală a Franței, cu caracter terorist, a fost dezavuată în toată lumea. Ea nu a fost uitată nici acum, dovadă fiind numeroasele articole, evocări, reportaje televizate prilejuite de împlinirea a 20 de ani de la eveniment. În presa din Franța, președintele Mitterrand a fost prezentat într-o caricatură ca un frogman care explică tinerilor: „Pe vremea aceea numai președinții aveau voie să execute acțiuni teroriste”.

Le Monde și New York Times scriau la 12 iulie 2005: „Iată învățămintele la cea de a 20-a comemorare a scufundării navei Rainbow Warrior: Guvernele, chiar și cele din țările democrate,sunt capabile de crime, de acte de terorism împotriva unor ținte civile. Guvernele, chiar și cele din țările democrate, acoperă și neagă aceste crime. Liderii, chiar și liderii democrați, mint lumea, vor minți lumea și vor nega rolul lor în acte de sălbăticie teroristă”.

Paul Cernea – revista Vitralii, Lumini si Umbre, anul II/nr. 7/iunie 2011

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

„Ambiții la ea acasă”. Arhitecta-șefă Veronica Rădună îl pune în întârziere pe primarul Polițeanu și anunță plângeri penale dacă hotărârea definitivă nu este executată

Publicat

acum 8 ore

pe

octombrie 26, 2026

De

Un abuz turnat în beton, o hotărâre definitivă și un primar care preferă platoul „TV”

Conflictul de la vârful Urbanismului din Ploiești a trecut de la nivelul acuzațiilor politice la faza în care fiecare cuvânt rostit poate deveni probă în dosar.

După ce Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești au decis definitiv că demiterea arhitectei-șef Veronica Rădună a fost nelegală și au obligat Primăria să o reintegreze și să-i plătească toate drepturile salariale, administrația condusă de primarul Mihai-Laurențiu Polițeanu refuză, deocamdată, să coboare de pe schela abuzului.

În locul unei simple dispoziții administrative de reintegrare, primarul preferă platoul unei emisiuni, unde, pe 23 octombrie 2026, transformă o hotărâre judecătorească definitivă într-un „mister” și o arhitectă-șefă repusă în drepturi într-o țintă de ironii și insinuări.

Răspunsul Veronicăi Rădună vine acum în dublă formă: o Notificare și punere în întârziere adresată direct primarului și un comunicat de presă în care își apără public demnitatea profesională și demontează, punct cu punct, declarațiile edilului.

Hotărârea definitivă: Curtea de Apel anulează recursul Primăriei, Rădună câștigă tot

Filmul juridic este limpede, iar cronologia nu lasă loc de interpretări:

  • În august 2022, Veronica Rădună ocupă prin concurs funcția de arhitect-șef al municipiului Ploiești, în cadrul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană.
  • La 29 mai 2025, primarul Mihai Polițeanu îi semnează raportul de evaluare pentru perioada 25.10.2024–31.12.2024, acordându-i nota 1,13 și calificativul „nesatisfăcător”.
  • Tot la 29 mai 2025, este emisă Dispoziția nr. 2755 prin care Rădună este eliberată din funcție, act ce produce efecte de la 30 iunie 2025.
  • Prin Sentința civilă nr. 1641/31.07.2026, Tribunalul Prahova:
    • anulează raportul de evaluare și dispoziția de eliberare,
    • obligă primarul să emită actul de reintegrare în funcția de arhitect-șef (sau într-o funcție echivalentă, dacă postul nu mai există),
    • obligă U.A.T. Municipiul Ploiești să plătească toate drepturile salariale din perioada în care raportul de serviciu a fost întrerupt,
    • recunoaște perioada concedierii ca vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional,
    • obligă primarul și U.A.T. la plata a 2.050 lei cheltuieli de judecată.
  • Primarul declară recurs. Curtea de Apel Ploiești, prin Hotărârea nr. 1121/14.10.2026, anulează recursul ca neîncadrat în motivele legale și obligă U.A.T. la 5.000 lei cheltuieli de judecată.

Cu alte cuvinte: singurul act judecat „pe formă” nu este procesul Veronicăi Rădună, ci recursul Primăriei, declarat și semnat de primar împreună cu secretarul general.

Hotărârea Tribunalului rămâne astfel definitivă la 14 octombrie 2026 și, în baza Legii contenciosului administrativ, constituie titlu executoriu. De aici, lucrurile sunt simple doar pe hârtie.

Termen-limită 13 noiembrie: fie execută, fie intră în „zona penalului”

În Notificarea și punerea în întârziere transmisă primarului și adusă la cunoștința structurilor-cheie din Primărie, Veronica Rădună îl anunță pe Mihai Polițeanu că nu mai discută politică, ci termene legale.

Invocând art. 24 din Legea nr. 554/2004, ea arată negru pe alb:

  • hotărârea definitivă trebuie executată de bunăvoie în maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă;
  • termenul se împlinește la 13 noiembrie 2026;
  • după această dată, intră în joc:
    • amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/zi pentru autoritate,
    • penalități în favoarea reclamantei,
    • posibilitatea unor despăgubiri suplimentare pentru neexecutare,
    • și, mai grav, incidența art. 287 Cod penal privind neexecutarea hotărârilor judecătorești (reintegrare și plata salariilor).

Instanța de executare este Tribunalul Prahova, care, conform legii, poate aplica aceste sancțiuni rapid, în camera de consiliu, fără taxe și fără proceduri suplimentare.

În paralel, Codul administrativ și Legea contenciosului administrativ prevăd răspunderea personală a aleșilor locali și a persoanei vinovate de refuzul de executare. Iar Rădună anunță explicit că îl va acționa în nume personal pe Mihai Polițeanu.

„Misterul” primarului și replica arhitectei-șef: declarațiile devin probă la dosar

Miezul conflictului nu mai este doar juridic, ci și profund uman și profesional.

Pe 23 octombrie 2026, la o „emisiune”, întrebat despre reintegrarea Veronicăi Rădună, primarul Polițeanu afirmă, între altele:

  • că sunt „decizii neplăcute”,
  • că instanța i-ar fi dat dreptate „pe formă”,
  • că pentru el este „un mister” de ce aceasta dorește să revină în Primărie,
  • că „relația nu a fost bună și nu va fi bună în continuare”,
  • că, dacă are ambiții, „să le aibă la ea acasă”,
  • și sugerează că sub „oblăduirea” ei s-ar fi produs construcții haotice, construcții ilegale, recepții neconforme și scandalul „White Tower”.

Acuzațiile și formulările au fost preluate de ziare locale, care au redat textual fragmentele cu „misterul” și „relația nu va fi bună”.

În Notificare, Rădună pune reflectorul exact pe aceste declarații și le transformă, explicit, în probe:

  • demonstrează caracterul culpabil al unei eventuale neexecutări: primarul recunoaște public hotărârea, admite că „trebuie să o reîncadreze”, dar nu face nimic;
  • devoalează subiectivismul evaluatorului: Tribunalul anulase deja raportul de evaluare pentru vicii obiective, fără să fie obligat să tranșeze reaua-credință; primarul vine ulterior și spune clar că are „nemulțumiri personale” și că relația va fi în continuare proastă;
  • transformă orice viitoare evaluare, reorganizare sau măsură defavorabilă într-un potențial abuz verificabil în instanță, pentru că judecătorii vor analiza fiecare act prin prisma acestor declarații televizate.

Rădună: „Nu am nevoie de încrederea primarului pentru a exercita o funcție publică dobândită prin concurs”

În comunicatul de presă dat publicității la 26 octombrie 2026, Veronica Rădună rupe tăcerea pe care a păstrat-o timp de un an și patru luni de proces.

Ea subliniază câteva puncte esențiale:

  • funcția de arhitect-șef nu este un „post la dispoziția primarului”, ci o funcție publică specifică, obținută prin concurs;
  • nu a făcut declarații publice în timpul procesului „pentru că locul unei asemenea dispute este sala de judecată, nu presa”;
  • revine acum în spațiul public doar pentru că primarul a ales să comenteze o hotărâre definitivă și să atace nu doar funcția, ci persoana ei.

Despre celebra formulă a primarului – „dacă are ambiții, să le aibă la ea acasă” – Rădună răspunde tăios, dar rece:

„Funcția publică nu se exercită în temeiul simpatiei conducătorului instituției și nu încetează din cauza antipatiei lui.”

Iar despre „lipsa de încredere” invocată de edil:

nu are nevoie de încrederea primarului pentru a exercita o funcție publică dobândită legal; Codul administrativ nu condiționează raportul de serviciu de „încrederea” subiectivă a șefului politic.

Sentința de 40 de pagini: instanța a analizat fiecare obiectiv și criteriu. Doar recursul Primăriei a căzut pe formă

Una dintre tezele centrale ale lui Mihai Polițeanu – că instanța ar fi dat dreptate „pe formă” – este demontată direct de hotărârea Tribunalului și reluată clar în comunicatul Veronicăi Rădună.

Tribunalul Prahova, în Sentința civilă nr. 1641/31.07.2026:

  • a analizat pe fond:
    • toate cele 4 obiective de performanță,
    • toate cele 19 criterii pentru care primarul, ca evaluator, i-a dat note de 1 și 2;
  • a constatat:
    • că obiectivele și indicatorii de performanță nu i-au fost comunicate la începutul perioadei evaluate, fapt confirmat și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici;
    • că raportul pretinde să evalueze doar 68 de zile (25.10.2024–31.12.2024), dar aduce ca argumente evenimente și situații din anii 2018–2023;
    • că nu există niciun „material primar” din care să rezulte procentele și notele acordate;
    • că evaluatorul transferă asupra arhitectei-șef întreaga responsabilitate pentru „haosul urbanistic”, pentru deciziile consiliului local, ale comisiilor colegiale, pentru conduita dezvoltatorilor și chiar pentru lipsa de reacție a altor instituții;
    • că vocabularul folosit în raport („dezastruos”, „haos urbanistic”, „plantată politic”) depășește cu mult registrul neutru al unei evaluări profesionale.

Pentru aceste motive, instanța anulează raportul de evaluare și dispoziția de eliberare din funcție.

Singurul act sancționat „pe formă” este, repet, recursul Primăriei, anulat de Curtea de Apel pentru că nu a putut fi încadrat în niciun motiv legal de recurs.

White Tower, construcțiile ilegale și recepțiile neconforme: acuzații aruncate în spațiul public, respinse în sălile de judecată

Un alt element grav al discursului primarului din emisiunea incriminata este asocierea numelui Veronicăi Rădună cu:

  • construcțiile ilegale de pe domeniul public,
  • recepțiile neconforme,
  • scandalul White Tower,
  • și cu ideea că „sub oblăduirea ei” s-ar fi produs toate aceste „nenorociri”.

Din nou, sentința Tribunalului vine cu precizări reci și tăioase:

  • intervalul în care se evaluează activitatea Rădună este de 68 de zile (25.10.2024–31.12.2024);
  • edificarea nivelului neautorizat de la White Tower se situează în anii 2018–2022;
  • procesele-verbale ale Inspectoratului de Stat în Construcții din anii 2021–2023 și notificările din 2023, semnate inclusiv de Rădună, arată că:
    • s-au făcut controale,
    • s-au trimis invitații,
    • s-au dispus măsuri;
  • raportul de evaluare nu identifică niciun act concret omis de arhitecta-șef.

În plus:

  • dosarul penal în care a fost cercetată Veronica Rădună în legătură cu activitatea Direcției de Urbanism a fost clasat la 30 iunie 2025, pentru lipsa elementelor constitutive ori a formei de vinovăție;
  • aceeași Primărie care o acuză astăzi în spațiul public a susținut, în întâmpinarea depusă la Tribunal, că Rădună a primit calificative maxime la evaluările din anii 2020–2023.

În Notificare, Rădună invocă și standardele Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție: chiar și o judecată de valoare devine ilicită dacă este complet lipsită de bază factuală.

Or, în acest caz, „lipsa bazei factuale” nu este o opinie a arhitectei-șef, ci constatarea unei instanțe civile și a unui procuror.

Rectificare publică cerută primarului:

Veronica Rădună nu se limitează la a critica declarațiile primarului; solicită concret, în baza Codului civil, o rectificare publică, difuzată:

  • în aceeași publicație,
  • cu o vizibilitate comparabilă,
  • într-un termen de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării.

SOLICITAREA PROPUSA DE EA ESTE CA PRIMARUL SA RECUNOASCA PUBLIC:

  • că Tribunalul Prahova a analizat pe fond raportul de evaluare și a constatat nelegalitatea lui;
  • că recursul Primăriei a fost anulat de Curtea de Apel pentru neîncadrarea în motivele de recurs;
  • că Veronica Rădună nu a fost găsită răspunzătoare de nicio autoritate pentru construcțiile ilegale, recepțiile sau situația imobilului White Tower;
  • că dosarul penal în ceea ce o privește a fost închis prin clasare;
  • că funcția de arhitect-șef a fost ocupată de Rădună prin concurs și că Primăria va pune în executare hotărârea definitivă.

Dacă această rectificare nu va fi emisă, Rădună anunță deja că va sesiza instanța civilă pentru:

  • constatarea caracterului ilicit al afirmațiilor primarului,
  • obligarea la publicarea hotărârii pe cheltuiala lui,
  • repararea prejudiciului moral.

Reintegrare reală, nu „de decor”: acces la dosare, documente și semnătură pe circuitul de urbanism

Un alt mesaj ferm din notificare și comunicat: arhitecta-șef nu acceptă o reintegrare de fațadă.

Ea cere explicit:

  • emiterea dispoziției de reintegrare în postul de arhitect-șef, în structura Direcției Generale de Dezvoltare Urbană;
  • indicarea unei date clare pentru reluarea activității;
  • măsuri administrative care să îi asigure:
    • accesul efectiv la documente,
    • includerea în circuitul de avizare și semnare,
    • exercitarea integrală a atribuțiilor de arhitect-șef, nu mutarea într-un colț „neproductiv”.

Veronica Rădună anunță că va documenta „fiecare act al instituției” de la data reintegrării, tocmai pentru ca orice nou eventual abuz – fie că se numește evaluare, reorganizare sau retragere de atribuții – să poată fi demontat în instanță, cu declarațiile lui Mihai Polițeanu din 23 octombrie 2026 drept probă de context.

Funcția ocupată de altcineva: Codul administrativ spune clar cine pleacă și cine rămâne

Una dintre justificările informale vehiculate în jurul Primăriei Ploiești ar fi că postul de arhitect-șef este deja ocupat, în organigramă, de Andreea-Roxana Pandele – personaj central în episoadele anterioare ale „Arhitecturii dezmățului”, menționată în investigațiile Incisiv de Prahova în legătură cu:

  • vot ilegal în CTATU (Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism),
  • legături cu firme precum ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L.,
  • plângeri penale și suspiciuni de „urbanism cu dedicație”.

Rădună răspunde invocând direct Codul administrativ:

  • art. 519 alin. (1) lit. d) prevede că, în cazul în care un funcționar eliberat nelegal este reintegrat prin hotărâre judecătorească definitivă, persoana care ocupă între timp postul este eliberată din funcție, de la data rămânerii definitive a hotărârii;
  • competența de a dispune atât eliberarea, cât și numirea aparține primarului, în baza art. 154 și 155 din Codul administrativ.

Cu alte cuvinte, situația „postului ocupat” nu este o scuză, ci o obligație suplimentară pentru primar: să elibereze actualul ocupant și să o reintegreze pe Veronica Rădună.

Tribunalul Prahova a spus deja, în considerente, că autoritatea nu poate folosi ocuparea ulterioară a postului pentru a lăsa hotărârea judecătorească fără efect.

„Nu voi mai tăcea”: fiecare zi de după 13 noiembrie va costa bugetul local

În finalul comunicatului, Veronica Rădună transmite un mesaj către ploieșteni, dar și către consilierii locali, instituțiile de control și, inevitabil, către procurori:

  • nu renunță la dreptul câștigat în instanță după un an și patru luni de proces;
  • nu se lasă intimidată de declarațiile primarului;
  • va sesiza Tribunalul Prahova pentru amenzi și penalități imediat ce termenul de 30 de zile va fi depășit;
  • va formula plângeri penale, acțiuni civile personale și va informa Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Prefectura;
  • va aduce la cunoștința opiniei publice, pas cu pas, fiecare zi de întârziere, cu un mesaj clar: „fiecare zi după 13 noiembrie 2026 va fi plătită din bugetul local”.

De la „arhitectura dezmățului” la arhitectura răspunderii personale

Cazul Veronica Rădună – Mihai Polițeanu nu mai este doar un episod într-o serie de anchete de presă despre urbanismul cu dedicație din Ploiești, în care apar nume precum Roxana Pandele, ARBY PROIECT, PLANNING CITIES, CTATU și rețele politico-administrative descrise de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova.

Prin Notificarea și comunicatul din 26 octombrie 2026, conflictul urcă la un alt nivel:

  • dincolo de abuzul administrativ „turnat în beton”, intră în joc neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive;
  • dincolo de jocurile de organigramă și de „posturi calde” pentru oamenii de casă, devine centrală funcția ocupată prin concurs și reinstalată prin decizie definitivă;
  • dincolo de podcasturi, declarații „independente” și ironii televizate, începe arhitectura răspunderii personale – administrative, civile și penale.

Instanțele au vorbit deja: demiterea a fost nelegală, recursul a fost nul, funcția trebuie retrocedată, salariile plătite, vechimea recunoscută.

Acum mingea este, cum arată și articolul anterior al Incisiv de Prahova, la:

  • Primăria Ploiești, care decide dacă respectă litera hotărârii sau mizează pe încă o rundă de tergiversări;
  • Tribunalul Prahova, ca instanță de executare;
  • organele de urmărire penală, chemate să decidă dacă neexecutarea sistematică a unei hotărâri definitive rămâne un „eșec de management” sau devine dosar penal în toată regula.

Până atunci, o frază rostită de primar în direct, cu aerul unei replici politice, riscă să devină fraza-cheie a unui întreg dosar:

„Relația nu a fost bună și nu va fi bună în continuare.”

Instanțele vor decide cât de scump costă, pentru bugetul Ploieștiului și pentru demnitarii săi, transformarea unei antipatii personale în politică de personal. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Rachete, minciuni și iodură de argint: fermierii prahoveni CONFIRMĂ dezvăluirile Incisiv de Prahova despre mafia antigrindină!

Publicat

acum 16 ore

pe

octombrie 26, 2026

De

Mafia antigrindină, prinsă între secetă, rachete și minciună: fermierii îi dau în judecata

Cum a ajuns o „minune tehnologică” netestată, fără autorizație de mediu și fără eficiență dovedită, să înghită zeci de milioane de euro din bani publici, în timp ce fermierii sunt acuzați de „rea-credință” pentru că cer… dovezi.

De la „scutul meteorologic național” la un program mort pe hârtie

Timp de aproape două decenii, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost vândut românilor ca un fel de „Catedrala Secetei”: sacru, intangibil, finanțat gras și înconjurat de o liturghie pseudo-științifică, în care orice întrebare era interpretată drept blasfemie.

În realitate, după cum arată:

  • rapoartele Curții de Conturi (nr. 29638/22.04.2025 și follow-up 10.03.2026),
  • sinteza Corpului de Control al Prim-Ministrului din 29.07.2026,
  • răspunsul CSAT din 09.07.2025 la Petiția Forumului APPR nr. 12129,
  • și adresa DNA nr. 65/2/P/2026 (deschiderea unui dosar penal pe zona financiară a AASNACP),

„marea realizare națională” arată mai degrabă ca o combinație de:

  • experiment neterminat,
  • buget supt anual,
  • licitații aranjate „cu un singur operator”,
  • și o structură de putere care s-a comportat ca o mafie cu parașute și rachete.

Corpul de Control al Prim-Ministrului a pus oficial pe masă ceea ce fermierii spuneau de ani de zile:

  • Programul SNACP 2010–2024 a avut un grad de realizare de aproximativ 39%;
  • niciuna dintre unitățile de combatere a grindinei nu a fost omologată complet;
  • niciuna dintre unitățile de „creștere a precipitațiilor” nu a fost realizată;
  • după 2024, nu mai există nici program aprobat prin HG, nici cadru strategic;
  • în 2025 nu s-au tras rachete, dar s-au cheltuit 94,167 milioane lei, din care:
    • 80,937 milioane lei pe „conservare și pază”,
    • 8,357 milioane lei pe personal,
    • adică un sistem „închis” care a continuat să înghită bani.

Și, peste toate, lipsesc exact piesele esențiale: monitorizare independentă, studiu de impact asupra mediului, metodologie științifică verificabilă.

Documentul „nuclear”: APM Prahova confirmă că s-a tras în nori… în afara legii de mediu

Dacă până acum SNACP părea un mastodont ineficient, dar „legal”, documentul APM Prahova demolează complet această aparență de legalitate.

În nota oficială, APM Prahova stabilește negru pe alb:

  1. Pentru unitățile de combatere a grindinei din Prahova nu există nicio autorizație de mediu valabilă pentru activitatea de dispersie a iodurii de argint (AgI).
  2. Acordul de Mediu nr. PH-12/2005, invocat obsesiv de sistem, este expirat, prin:
    • neîndeplinirea obligațiilor de monitorizare,
    • depășirea termenului de valabilitate prevăzut de Ordinul MMDD nr. 1798/2007.
  3. Nu au fost emise proceduri sau avize pentru monitorizarea nivelului de argint în sol, apă, vegetație.
  4. Nu există niciun raport de evaluare a impactului cumulativ, obligatoriu conform Directivei 2011/92/UE.

Concluzia oficială a APM Prahova:

„Activitatea desfășurată de unitățile de combatere a căderilor de grindină pe raza județului Prahova se desfășoară în prezent în afara cadrului de reglementare din domeniul protecției mediului.”

Tradus pe românește:
ani la rând, s-a tras cu rachete în nori, cu iodură de argint, fără autorizație de mediu valabilă și fără monitorizare legală.

În orice stat normal, aceasta ar fi știre de breaking news și motiv de blocare imediată a sistemului.
În România este tratată ca o simplă virgulă în coada unei adrese.

Fermierii – acuzați de „rea-credință” pentru că au cerut… acte

În timp ce DNA, Curtea de Conturi, Corpul de Control și APM confirmă dezastrul de management și lipsa cadrului de mediu, fermierii sunt făcuți „de rea-credință”.

Societatea Electromecanica Ploiești S.A., cea care:

  • a proiectat și fabricat rachetele antigrindină,
  • a operat UCCG Prahova,
  • a fost ani de zile în structura Proiectantului General,
  • iar din martie 2026 este chiar Proiectant General al SNACP,

trimite în data de 21.10.2026 o adresă (nr. 2774/21.10.2026) în care:

  • acuză APACPT Prahova că ar fi acționat „cu rea-credință”;
  • susține că fermierii nu ar fi avut „dorința de a obține informațiile necesare”;
  • sugerează că asociația ar fi „mobilizat o parte dintre fermieri” și ar „denigra” societatea.

Numai că, spre ghinionul mafiei antigrindină, fermierii nu au venit la masă cu glume, ci cu dosare.

Cronica unei „rele-credințe” demontate cu 13 memorii, petiții și cereri oficiale

În scrisoarea de răspuns, APACPT Prahova (președinte Adrian Mocanu) pune pe masă proba materială:

  • din iunie 2024 încoace, fermierii au depus zeci de memorii și petiții către Guvern, SGG, MADR, AASNACP, Președinție/CSAT, Ministerul Mediului, ANM, Curtea de Conturi, Corpul de Control, GNM, ANMAP, organe judiciare și… chiar către Electromecanica Ploiești.

Doar minim, APACPT inventariază 13 demersuri cu număr și dată, dintre care:

  1. SGG – memoriu nr. 18803/05.06.2024
  2. AASNACP – memoriu nr. 4137/14.06.2024
  3. Președinție – memoriu nr. 4053/05.08.2024
  4. Guvern – memoriu nr. 28407/03.09.2024
  5. MADR – memoriu nr. 117033/05.11.2024 și la SGG nr. 35599/05.11.2024
  6. Petiția Forumului APPR nr. 12129 (răspuns CSAT la 09.07.2025)
  7. APACPT–MADR nr. 151136/14.07.2025
  8. Cererea privind documentația de mediu – august 2025
  9. AASNACP – memoriu nr. 375/21.01.2026
  10. Ministerul Mediului – memoriu nr. R7752/17.02.2026
  11. GNM Prahova și ANMAP Prahova – memoriu nr. 5878/03.04.2026
  12. ANM – solicitare la care se răspunde prin adresa nr. 2747/08.06.2026
  13. Electromecanica Ploiești – adresa APACPT nr. 99/24.09.2026.

Pe scurt:
fermierii au cerut date, studii, documente, explicații – iar mafia antigrindină îi acuză azi că n-au vrut informații.

În loc de răspuns tehnic, primesc anatema: „rea-credință”.

Replica APACPT este tăioasă și impecabil construită:

„A solicita informația, a verifica răspunsurile și a contesta lipsa dovezilor nu reprezintă rea-credință. Reaua-credință nu se prezumă și nu poate fi folosită ca substitut pentru răspunsurile tehnice care lipsesc.”

„O parte dintre fermieri”? 91% din suprafață și un Ordin de ministru

Electromecanica încearcă să minimalizeze scandalul, vorbind despre „o parte dintre fermieri” mobilizați împotriva activității societății.

Numai că datele oficiale o contrazic brutal.

Conform Adresei DAJ Prahova nr. 10442/01.10.2024:

  • 481 de fermieri consultați,
  • reprezentând peste 91% din suprafața agricolă consultată,
  • aproximativ 103.000 ha,
  • adică în jur de 72% din întreaga suprafață arabilă a județului Prahova.

Nu e „o parte”, e aproape toată agricultura județului.

Această revoltă masivă a dus la emiterea Ordinului MADR nr. 300/26.07.2024, prin care au fost suspendate intervențiile active în atmosferă în Prahova.

Pe scurt:

  • nu APACPT a inventat opoziția;
  • nu APACPT a inventat seceta;
  • nu APACPT a inventat ineficiența;

APACPT a pus doar semnături și ștampile pe o situație pe care fermierii au simțit-o în câmp, iar instituțiile statului au confirmat-o, cu mare întârziere, în rapoarte.

CSAT, Curtea de Conturi, Corpul de Control, DNA: fermierii au avut dreptate înaintea statului

Scrisoarea APACPT enumeră punctual confirmările oficiale:

  • CSAT arată, în 09.07.2025, că ultimul cadru programatic al SNACP a expirat în decembrie 2024 – ceea ce înseamnă că sistemul a rămas fără program aprobat prin HG.
  • Corpul de Control al Prim-Ministrului relevă gradul de realizare de 39%, lipsa omologării, lipsa monitorizării și cheltuirea a zeci de milioane fără intervenții în 2025.
  • Curtea de Conturi formulează rezerve serioase privind modul de administrare a banilor și constată (inclusiv în follow-up) că multe recomandări privind omologarea, monitorizarea și studiile de impact nu au fost implementate.
  • DNA înregistrează dosar de urmărire penală nr. 65/2/P/2026, ca urmare a constatărilor Direcției Generale Control, Antifraudă și Inspecție din MADR.

APACPT o spune clar:

„Fermierii nu au inventat constatările organelor de control. Fermierii le-au semnalat înainte ca instituțiile statului să le confirme.”

Pancardele care au speriat „elefantul cu rachete”

Electromecanica se plânge și de două pancarde „denigratoare”. Mesajele lor:

  1. „Doi ani fără rachete în nori. Ploile s-au întors. Rapița a făcut istorie.”
  2. „Antigrindina s-a oprit. Agricultura produce! Un sistem netransparent și potențial periculos pentru producția de hrană și pentru mediu nu poate funcționa abuziv într-un stat de drept.”

Faptele simple:

  • niciuna nu nominalizează Electromecanica Ploiești;
  • niciuna nu incriminează persoane;
  • niciuna nu acuză direct societatea de infracțiuni sau de „fabricare a secetei”.

Prima pancardă exprimă o observație temporală și o percepție agricolă.
A doua introduce doi termeni-cheie:

  • „netransparent” – ușor de probat prin:
    • lipsa accesului la documente,
    • lipsa studiilor publice,
    • lipsa monitorizării independente,
    • blocarea datelor.
  • „potențial periculos” – termen perfect compatibil cu principiul precauției în mediu, mai ales în lipsa unui studiu integrat de impact și în condițiile în care APM Prahova confirmă lipsa autorizației de mediu valabile.

Electromecanica confundă deliberat:

  • critica publică legitimă
    cu
  • „denigrarea” unei societăți comerciale abonate la bani publici.

Electromecanica vrea să fie simultan expert suprem și „simplu executant fără date”

Adresa APACPT demontează și un alt șmecherism retoric al Electromecanica Ploiești:

  • când e vorba să-și justifice rolul și influența, societatea invocă:
    • dezvoltarea mijloacelor tehnice,
    • licența de operator UCCG Prahova,
    • calitatea de membru în Grupul de Interes Economic – Proiectant General,
    • calitatea de Proiectant General (din martie 2026).
  • când fermierii cer date tehnice, studii, rapoarte, modele, rezultate, răspunsul devine brusc:
    „Nu sunt ale noastre, sunt ale AASNACP, noi nu putem spune nimic, să întrebați la Autoritate.”

APACPT punctează contradicția:

„O societate care a proiectat mijloacele tehnice, a fabricat rachetele, a operat o unitate și a participat timp de aproximativ zece ani la structura Proiectantului General nu se poate prezenta ca un terț străin de fundamentarea tehnică, de datele operaționale și de evaluarea performanțelor sistemului.”

În plus, fermierii cer explicit:

  • inventarul complet al datelor și documentelor deținute de Electromecanica;
  • precizarea contribuției exacte la omologări și studii;
  • temeiul științific pentru afirmația că „un studiu de impact nu se poate face fără reluarea tragerilor”.

Șantajul tehnologic: „Reluăm tragerile ca să avem ce studia”

Răspunsul Electromecanica la problema studiului de impact frizează absurdul:

  • societatea susține că un nou studiu de impact nu se poate face fără reluarea activității operative,
  • și cere chiar „sprijinul” APACPT pentru asta.

Pe scurt:
„Porniți din nou rachetele ca să demonstrăm (eventual) că au fost o idee bună.”

APACPT demolează această pretenție în câteva pagini de raționament impecabil:

  1. Arată că există deja:
    • arhive radar,
    • jurnale de lansare,
    • cantități de agent utilizat,
    • date meteo,
    • producții agricole,
    • incidente, defecțiuni, consum de rachete.
  2. Enumeră ce se poate face retrospectiv, fără să mai fie nevoie să „tragi preventiv în nori”:
    • auditarea datelor 2004–2024;
    • analiza evoluției precipitațiilor, secetei, grindinei, producțiilor;
    • compararea zonelor tratate cu zonele-martor și cu zonele din aval;
    • verificarea modului în care s-a calculat „eficiența declarată” și „suprafețele protejate”.
  3. Stabilește clar că:
    • dacă după cca 20 de ani nu există date suficiente pentru o evaluare științifică,
    • asta este, în sine, o probă de eșec major de proiectare, monitorizare și guvernanță.

Iar pentru eventuale experimente viitoare, APACPT cere:

  • protocol științific public,
  • ipoteze verificabile,
  • evenimente netratate pentru comparație,
  • randomizare acolo unde e posibil,
  • evaluatori independenți de AASNACP, Proiectant, operator și fabricanți,
  • evaluare prealabilă de mediu,
  • consultarea beneficiarilor agricoli,
  • acces public la date și rezultate.

Pentru mafia antigrindină, toate acestea se traduc într-un cuvânt: cosmar.
Pentru cercetarea științifică normală, se cheamă: minimul necesar.

Solicitările-cheie ale APACPT: de la retractarea „relei-credințe” la inventarul complet al datelor

În final, APACPT Prahova face ceea ce instituțiile statului ar fi trebuit să facă demult:

  1. Cere retragerea expresă a acuzației de „rea-credință” și, în caz contrar, indicarea:
    • faptelor,
    • documentelor,
    • probelor invocate.
  2. Cere să i se indice documentul exact în care APACPT ar fi spus că antigrindina „a produs seceta în Prahova”. În lipsa lui, cere retractare.
  3. Solicită clarificarea dacă termenul „rea-credință” este doar o figură retorică sau acuză fapte ilicite.
  4. Cere definirea concretă a materialelor considerate „denigratoare” și explicarea modului în care două pancarde fără nume, fără acuzații penale, ar leza societatea.
  5. Cere lista completă a destinatarilor adresei 2774/21.10.2026 și transmite că eventualele retractări trebuie comunicate acelorași destinatari.
  6. Solicită inventarul complet al datelor, documentelor, studiilor, rapoartelor, modelelor și rezultatelor tehnice din posesia Electromecanica privind SNACP.
  7. Cere precizarea contribuției concrete a Electromecanica la documentele de omologare și la studiile invocate drept „dovadă” a eficacității.
  8. Cere metodologia și temeiul științific pentru teza că nu se poate face studiu de impact fără reluarea tragerilor, cu separarea clară:
    • componentelor retrospective,
    • componentelor care ar solicita experiment prospectiv,
    • datelor existente,
    • datelor necolectate și motivul absenței lor.
  9. Întreabă clar dacă societatea susține reluarea tragerilor înainte de orice evaluare independentă și pe ce temei legal, științific și de mediu.
  10. Cere angajamentul de a furniza necondiționat datele tehnice către o echipă de evaluare independentă, fără legături contractuale cu AASNACP, Proiectantul General, operatorii sau fabricanții.

În lipsa unui răspuns serios, APACPT anunță explicit că:

  • va sesiza C.N. ROMARM S.A. și ministerul de resort;
  • va transmite documentația la MADR, AASNACP, Corpul de Control, Curtea de Conturi și alte autorități;
  • va solicita analizarea comunicării publice a societății;
  • va face publică întreaga corespondență;
  • și va folosi toate mijloacele legale pentru protejarea reputației fermierilor.

Morala: Când cer dovezi, fermierii sunt „rău-credincioși”. Când lipsesc dovezile, sistemul e „strategic”

După 16 părți de investigații, un document „exploziv” de la APM și această scrisoare devastatoare a APACPT Prahova, tabloul este limpede:

  • SNACP a funcționat ani la rând fără autorizații de mediu valabile;
  • fără omologare completă, fără monitorizare independentă;
  • cu eficiență declarată, nu demonstrată;
  • cu zeci de milioane de lei cheltuiți pe „pază și conservare”;
  • cu un dosar penal deschis la DNA;
  • cu rapoarte critice ale Corpului de Control, Curții de Conturi și cu recunoașterea CSAT privind expirarea cadrului programatic;
  • cu o retorică agresivă împotriva celor care pun întrebări legitime.

Iar când fermierii cer acte, date, studii, protocoale, li se răspunde cu:

  • „nu avem competență să vă spunem, e la altă instituție”
    și
  • „acționați cu rea-credință”.

Controlul public nu este denigrare. Solicitarea dovezilor nu este rea-credință.
Rea-credință este cu totul în altă parte:

  • acolo unde se trag rachete fără autorizație de mediu valabilă;
  • acolo unde nu se monitorizează ce se împrăștie în atmosferă și unde ajunge în sol;
  • acolo unde nu se face niciun studiu serios, dar se încasează contracte grase;
  • acolo unde se încearcă reluarea tragerilor, invocând chiar lipsa dovezilor pe care cineva trebuia să le producă de mult.

Fermierii din Prahova nu mai acceptă să fie tratați ca „beneficiari tăcuți” ai unui experiment scump și netransparent.
Prin documente, prin memoriile lor și prin această scrisoare, ei spun, răspicat:

„Nu mai trageți în nori până nu ne arătați adevărul.
Până atunci, noi suntem cu bună-credință. Sistemul, nu.”

Citeste in continuare

Exclusiv

Străpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)

Publicat

acum 16 ore

pe

octombrie 26, 2026

De

Așa cum a promis ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova revine cu o întrebare simplă, dar atât de incomodă pentru primarul „independent cu USR în suflet”, Mihai Polițeanu  – Primarul Ploieștiului . (aici):
Când e vorba de bani publici și de „pământ contaminat”, alegeți transparența sau firma de casă?
Iar consilierilor locali din Consiliul Local Ploiești – în special celor care mai au un strop de coloană vertebrală și pretenția că reprezintă cetățeanul, nu „pământul” partidului – le cerem public să răspundă. Acum. Nu la următorul podcast electoral.

„Străpungerea Gării de Vest” sau străpungerea bunului‑simț?

Într-un podcast lacrimogen, deja menționat în articolul nostru „Arhitectura dezmățului (III)”, primarul Mihai Polițeanu se plânge de parcă ar fi victimă colaterală într-un război cu solul Prahovei. Citam aproximativ, dar corect în esență:

„S-a săpat foarte mult, cred că sunt mii de tone și am descoperit, cu stupoare, că este pământ contaminat. Și durează mult decontaminarea acestui pământ pentru că, altfel, nu putem să eliberăm frontul de lucru. Nu putem să ducem la gropile de gunoi.”

Lacrimă pe obraz, suspin în microfon, „mii de tone” de pământ infestat îl împiedică pe primarul nostru integru să ducă Ploieștiul spre lumina… Gării de Sud.

Dar ce nu spune primarul în podcast?
Nu spune cui a dat să „spele” pământul ăsta murdar. Nu spune cât costă lacrima lui ecologică. Nu spune cum a ales firma care „salvează” proiectul. Și, mai ales, nu spune de ce a evitat licitația.

Când „pământul contaminat” ajunge la „firma de casă”

Conform unei sinteze bine argumentate prezentate de un consilier local (document pe care l-am analizat cu specialisti din domeniu), decontaminarea pământului reclamat de primar la „Străpungerea Gării de Vest cu Gara de Sud” a fost acordată prin încredințare directă unei firme specializate.

Nu punem la îndoială profilul tehnic al firmei – documentele oficiale arată clar că este de domeniu, cu infrastructură și competență.
Însă punem sub semnul întrebării modul în care primarul Polițeanu jonglează cu banii publici și cu prieteniile politice.

Conform informațiilor invocate de surse și de consilierul local, directoarea acestei firme este membră a USR.
Primarul: „independent cu USR în suflet”.
Firma de decontaminare: condusă de un om cu USR în CV.
Contractul: încredințare directă.

Sigur, pură coincidență. În Ploiești, doar pământul e contaminat, nu și relațiile dintre administrație și partid. Așa ni s-ar cere să credem.

DEKONTA – firma care „spală pământul” și imaginea cui?

Dincolo de zvonuri, punem pe masă documentele:

  • Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 453/10.II.2017 arată negru pe alb existența DEKONTA – S.R.L., societate deținută de cehii de la DEKONTA INTERNATIONAL A.S., cu platformă de tratare a solurilor și nămolurilor contaminate în:
    • satul Strejnicu, comuna Târgșoru Vechi, județul Prahova.
  • Fișa DEKONTA SRL de pe Termene.ro (consultată în octombrie 2026) confirmă:
    • Obiect principal: CAEN 3900 – Activități și servicii de decontaminare;
    • Punct de lucru / sediu real: Str. Negoiești nr. 124, Strejnicu – platformă de tratare soluri și nămoluri;
    • Punct de lucru în Ploiești, str. Mărășești nr. 135, cu contract de închiriere valabil până în 2029;
    • Cifră de afaceri 2025: 3.393.966 RON, profit în prăbușire (doar 35.103 RON, după ce în 2023 trecea de două milioane), firmă în Top 10 național la decontaminare.
  • În social media, Ioana Grecu promovează insistent:
    • proiecte LIFE FRAC‑IN de remediere a solurilor,
    • postări ale DEKONTA, a.s.,
    • evenimente de business și networking (OFA etc.).
      Toate acestea, puse laolaltă, desenează un ecosistem de interese în jurul decontaminării fix în Prahova.

Repetăm limpede:
DEKONTA este, conform documentelor, o firmă reală, de profil.
Problema nu este dacă DEKONTA știe să spele pământ contaminat.
Problema este CUM ajunge Polițeanu, „independentul cu USR în suflet”, să spele contractele publice direct în curtea „familiei verzi” apropiate de USR.

Licitația, această specie pe cale de dispariție la Ploiești

Întrebarea de bun-simț a oricărui ploieștean nu e tehnică, e politică:

„Oare de ce se evită licitațiile acest primar?
De ce Politeanu ocolește foarte abil legea achizițiilor publice?”

În loc să avem o licitație deschisă, cu:

  • anunț public clar,
  • posibilitatea ca mai multe firme de profil să concureze,
  • criterii transparente de preț și calitate,

avem, conform informațiilor prezentate de consilierul local, o încredinare directă către o firmă:

  • cu conexiuni politice în zona USR,
  • cu infrastructură exact în județul Prahova,
  • cu „branding verde” perfect pentru a acoperi cuvântul magic: „pământ contaminat”.

Consilierilor locali le adresăm direct următoarea solicitare publică:

  1. Să explice dacă au fost informați în detaliu despre:
    • valoarea contractului de decontaminare a pământului de la Străpungerea Gării de Vest,
    • procedura de achiziție folosită,
    • numele firmei și legăturile acesteia cu oameni din USR.
  2. Să ceară public:
    • publicarea contractului integral,
    • nota de fundamentare pentru încredințarea directă,
    • dovada că au fost sau nu invitate și alte firme de profil.

Dacă nu o fac, atunci da, nu mai sunt consilieri locali pentru cetățean, ci figuranți în decorul politic al „independentului cu USR în suflet”.

„Sunt integru, altfel dau în judecată!”

În același podcast în care plânge de mila pământului contaminat, primarul Mihai Polițeanu își umflă moralul ca pe un CV:

va intenta procese împotriva celor care îl acuză că nu ar fi integru,
și că este sigur de un lucru: că este integru.

Foarte bine, dreptul la justiție îl are orice cetățean.
Dar ploieșteanul are, la rândul lui, dreptul să pună întrebări, mai ales când e vorba de:

  • bani publici,
  • proceduri de achiziție,
  • contracte cu firme unde planează suspiciuni de legături politice.

Și aici apare grotescul:
În loc să răspundă punctual la întrebări,
primarul amenință cu procese pe oricine îndrăznește să observe că:

Dekonta Ioana Grecu

DEKONTA SRL – Termene.ro

  • evită licitațiile,
  • alimentează cu bani publici o firmă „prietenoasă politic”,
  • nu clarifică de ce această firmă și în ce condiții.

Justiția nu este mop pentru imagine.
Dacă Mihai Polițeanu vrea să fie credibil când spune „sunt integru”, să înceapă prin a spune:

  • unde a fost anunțat acest contract,
  • ce firmă l-a primit, pe ce sumă, prin ce procedură,
  • ce alte firme au fost măcar întrebate.

Până atunci, vorbim de integritate de podcast, nu de integritate administrativă.

Întrebarea cetățeanului simplu: unde se duce, de fapt, chimia?

Un ploieștean ridică o întrebare mai deșteaptă decât tot marketingul ecologic din jurul primarului:

„Dacă pământul infestat se tratează pe același loc unde este în prezent, substanțele care teoretic și poate ca și practic neutralizează substanțele nocive din acel pământ, unde se duc? Nu oare tot pe sol? De ce nu a fost aleasă soluția de încărcarea pământului și transportat la un Depozit de deșeuri periculoase?”

Este întrebarea care face praf toată poza cu „primarul verde”:

  • Se tratează pământul in situ, direct pe șantier, cu substanțe chimice și riscuri pentru sol și ape?
  • Se transportă pământul la platforma DEKONTA din Strejnicu, confirmată în Monitorul Oficial și în Termene.ro ca „Platformă de Tratare Soluri și Nămoluri Contaminate”?
  • Există avize de mediu clare, publice, pentru acest proces?
  • A fost analizată varianta: depozit autorizat de deșeuri periculoase, nu „cârpeală pe loc”?

Dacă tot suntem la capitolul integritate, poate primarul Polițeanu binevoiește să explice:

  • traseul exact al pământului contaminat,
  • metoda exactă de decontaminare,
  • impactul de mediu și măsurile de prevenție.

Altfel, „pământul infestat” devine doar un pretext perfect:

  • pentru întârzieri la proiect,
  • pentru ocolirea licitațiilor,
  • pentru hrănirea unui ecosistem de firme „de casă” cu iz de USR.

Nu firma e problema, ci „patronul politic” al contractelor

Să fie clar:
DEKONTA SRL este, conform actelor oficiale, o firmă de profil, cu:

  • activitate clară în decontaminare (CAEN 3900),
  • platformă fizică de tratare a solurilor și nămolurilor la Strejnicu, Prahova,
  • cifre de afaceri semnificative,
  • poziție bună în topul firmelor de profil,
  • fără probleme majore vizibile în zona ANAF / insolvență.

Numele firmei, nu e obiectul principal al acestui articol.
Obiectul articolului este modul în care un primar „independent” jonglează cu această firmă și cu altele similare (despre care vom reveni, cu mare drag!).

Nu punem sub acuzare capacitatea profesională a companiei.
Punem sub semnul întrebării:

  • selectarea ei prin încredințare directă,
  • posibilele legături politice cu USR,
  • refuzul primarului de a explica public cum a ajuns această firmă să gestioneze pământul contaminat din Străpungerea Gării de Vest.

Aici e străpungerea adevărată:
Nu între Gara de Vest și Gara de Sud, ci între interesul public și interesul de partid.

Întrebarea finală pentru Polițeanu și pentru Consiliul Local

În numele cetățenilor care încă mai speră că Ploieștiul nu e definitiv îngropat în mizeria combinațiilor politico‑economice, punem public, în clar, întrebările la care așteptăm răspuns:

  1. Domnule primar Mihai Polițeanu:
    • Ce firmă a primit contractul de decontaminare a „mii de tone” de pământ de la Străpungerea Gării de Vest?
    • Când și cum a fost atribuit acest contract?
    • De ce nu ați organizat o licitație deschisă, cu competiție reală între firme de profil?
    • Care este legătura, dacă există, între conducerea firmei și partidul USR?
  2. Domnilor consilieri locali din Consiliul Local Ploiești:
    • veți cere public toate actele acestui contract?
    • veți cere o analiză comparativă: cât ar fi costat, cu alte firme, aceeași decontaminare?
    • veți cere lămuriri privind traseul de mediu al pământului contaminat – unde merge și cum este tratat?

Până când aceste întrebări nu au răspunsuri concrete, documentate, cu acte puse pe masă, noi rămânem cu rezumatul următor:

Pământul e contaminat, banii sunt curați, primarul e integru –
doar că licitația lipsește cu desăvârșire,
iar contractul ajunge, ca din întâmplare, la „prietenii ecologici” ai USR.

Și dacă asta e „normalitatea” la Ploiești, atunci singura străpungere reală nu e cea dintre gări, ci străpungerea răbdării ploieștenilor. Vom reveni, cu foarte mare DRAG!. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv8 ore ago

„Ambiții la ea acasă”. Arhitecta-șefă Veronica Rădună îl pune în întârziere pe primarul Polițeanu și anunță plângeri penale dacă hotărârea definitivă nu este executată

Un abuz turnat în beton, o hotărâre definitivă și un primar care preferă platoul „TV” Conflictul de la vârful Urbanismului...
Exclusiv16 ore ago

Rachete, minciuni și iodură de argint: fermierii prahoveni CONFIRMĂ dezvăluirile Incisiv de Prahova despre mafia antigrindină!

Mafia antigrindină, prinsă între secetă, rachete și minciună: fermierii îi dau în judecata Cum a ajuns o „minune tehnologică” netestată,...
Exclusiv16 ore ago

Străpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)

Așa cum a promis ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova revine cu o întrebare simplă, dar atât de incomodă...
Exclusiv16 ore ago

I.P.J. Prahova  – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi

IPJ Prahova își lovește singur parcul auto și anchetează, tot singur, „victimele în uniformă” De la BMW-ul de aur la...
Exclusiv16 ore ago

Rambo de România la Filiala – ‘Structuri SRL’: cum se împart gradele, șpaga și curajul la pahar

Justiție cu epolet, amenințări la băutură, „diavoli” deveniți Dumnezei peste noapte și România transformată în platoul unui film prost de...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin

După ce Pinochio Stoican a plecat la pensie cu portbagajul plin de carne, brânză, ouă, lapte și bani din „atențiile”...
Exclusiv2 zile ago

Poliția Locală Ploiești și bariera nemuririi…sau cum să nu ai „nicio competență” pe banii contribuabililor (DOCUMENTE)

Poliția Locală Ploiești a dat, în sfârșit, lovitura (aici). Nu cu amenzi, nu cu disciplină, nu cu aplicarea legii. Nu....
Exclusiv3 zile ago

Arhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești

Buldozerul instanței, scaunul cu trei picioare și „infractoarea de la urbanism” pe post de „moaște” administrativa Ploieștiul a ajuns în...
Exclusiv3 zile ago

M.A.I. si beția de impunitate: cum a parcat DNA dosarul în șanț și a pus sindicatele să plătească benzina

Noaptea în care etilotestul a prins curaj, dar instituțiile au adormit În noaptea de 9 iunie 2020, la ora 02:14,...
Exclusiv3 zile ago

„Nu trage, că-s polițist, nu hoț… de rând!” – Cum s-a tras cu pușca în polițiști la Slatina, iar legea a clipit

Cum a început totul Sindicatul Europol a făcut public un apel în urma unui incident petrecut la Slatina: polițiști și...
Exclusiv4 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)

„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…” Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința. În răspunsul oficial...
Exclusiv4 zile ago

Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal

Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în...
Exclusiv4 zile ago

IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește

S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva...
Exclusiv4 zile ago

Bine ați revenit, domnule ministru! Între timp, Poliția Penitenciară s-a transformat în club de selfie-uri, șefii ANP în influenceri, iar corupția a trecut la program de lucru full-time

Bine ați revenit, domnule ministru! După ce ați plecat, s-a tras cortina și a început chefuitul Bine ați revenit, domnule...
Exclusiv5 zile ago

CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)

INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE! SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv