De ce nu expun serviciile noastre secrete infiltrarea ruso-chineză? Au bani de la buget destui, mi se pare, atunci cînd îi compari cu Germania. În loc să contribuie la dezinformarea generală cu fabricile lor de comentatori online care tot ce nu înțeleg – și cît îi duce capul vă las să ghiciți – pretind că vine de la Putin, contribuind la fake news și industria de calomnie și cacofonie care e online-ul românesc, mult mai practic ar fi să publice firmele de PR, fundațiile și asociațiile politice sau de orice fel care sunt finanțate din Rusia și China. Avem directive europene privind transparența proprietății care ne și obligă să știm cine e în spatele a ce, Europa a devenit transparentă, deși evident ne dăm cu stîngul în dreptul cînd să le transpunem. Registrul Național ONG de pe situl Ministerului Justiției e nefuncțional, deși are un format in Excel pe lîngă eternele pdfuri. Acolo există, lista de  asociați/fondatori (cea mai recentă modificare), Scopul initial, Modificări ale scopului, Consiliu director/Organ de conducere (cea mai recentă modificare), tot ce vreți! Asta nu înseamnă că e ușor de căutat ceva, dar serviciile secrete, slavă Domnului, s-or descurca în labirintul creat de România pseudodigitală. Registrul Comerțului trebuia și el să fie completat cu beneficiarii din off-shores (oricum au început să lichideze, goniți de directivele contra spălării de bani) și făcut public fără taxă (acționariatul complet, dacă a depus bilanțul, dacă are datorii). Care mai e stadiul, că au trecut vreo trei termen, am pierdut socoteala? La finanțarea la partide e o isterie globală, mereu se schimbă legi peste tot cu speranța că asta va afecta corupția, am publicat demult o analiză integrală pe toate țările, sistemele și datele IDEA: schimbați legile electorale degeaba, singurul lucru care afectează corupția politică e transparența veniturilor și cheltuielilor. Trebuie să le punem online integral, asta e de făcut, nu pe sezoane cînd termină să le purice Curtea de conturi și cu excepții care depășesc regulile! Avem tot ce ne trebuie ca să lichidăm cu zvonurile și să producem fapte, nu fake news.

Infiltrarea rusească nu e o glumă. Rusia finanțează de mulți ani fabrici de trolli în Occident și țări de interes pentru ei (Filipine, Brazilia) pentru a fi active la momentul alegerilor (sau Brexit), finanțează instituții și persoane occidentale, și mai ales partide – partide mici de extrema dreaptă sau stînga, care nu au finanțări destule de la buget sau private și nici nu le permite legea să ia altele. Marine Le Pen s-a împrumutat de la o bancă rusească pentru că nu avea una franceză care să o crediteze – apud JM Pisani – și așa mai departe. Infiltrarea asta nu e greu de dovedit, o minimă cercetare a fluxului banilor o scoate la iveală. Niște prieteni de ai mei au condus ani de zile la Londra un tur al kleptocrației cu autobuzul, care vizita – din exterior – vile cumpărate de oligarhi și universități care acceptaseră catedre întregi finanțate de ruși – în sfîrșit, datorită războiului, autoritățile engleze încep să ia măsuri, după zeci de ani în care au servit de agenți imobiliari și paradis fiscal pentru oamenii lui Putin. Laureata premiului Nobel pentru pace, Maria Rissa, a dezvoltat o tehnică de social network analysis pentru a depista fabricile de troli.

Putem lupta cu infiltrarea rusească cu mai puțină dezinformare și mai multă informare, drag stat român? Avem la putere o mare coaliție, sprijinită de multe și prospere servicii secrete, cine ne oprește să oprim eficient infiltrarea și dezinformarea ACUM? Tot aud de AUR că ar fi ai rușilor. Foarte periculos dacă e așa. Dar toate mecanismele există pentru a dovedi sau infirma, nu doar a perpetua zvonuri. Avem autoritatea contra spălării banilor care ne caută pe toți la orice transfer mai mare, presupunând că plata e pe persoană și nu pe instituție. Sau ne e teamă că dacă aplicăm directivele europene corect iese la iveală și presa SPP, mare luptătoare pentru statul de drept, și presa doi și-un sfert, și presa serviciului de informații a Armatei, care strînge informații prin redacțiile din București, nu prin Crimeea, și presa SRI și tot așa. Avem toate astea și tot nu știm care presă e plătită de ruși. Ba chiar, ca să le cruțăm pe ale noastre oculte, nu căutăm și nu demascăm infiltrarea rusească? E de fapt în interesul nostru să nu o știm? Cît presupunem că e un batalion rusesc ascuns, bugetăm și noi vreo trei să se lupte cu el, dar ce facem dacă iese la iveală că era doar un pluton, dăm afară pe trolii doctori în științe strategice și militare? Sau – mai grav – dacă descoperim că aceeași firmă de PR, sponsorizată de vreo firmă a serviciilor noastre, și foarte notorie, de altfel, citată adesea de presa străină, unde și-a cumpărat ample spații de publicitate – face servicii și la tabăra cealaltă?

Demascarea infiltrării putiniste e un gest civic. Odată ce ar exista transparență oricine ar putea fi vigilent, dar nu ca acum, cînd a acuza pe cineva că e omul rușilor a ajuns, ca și acuzația cu a fi omul lui Soros, un fel de scuipat comun, pe care îl mestecă în gură tot onlineul românesc, pentru cu autoritățile nu respectă directivele europene și nu obligă pe proprietarii de conținut online (de la FB la ziare) să curețe forumurile. Din nou, ceva care nu se rezolvă că e statul român incapabil. Nu e nevoie de ruși ca opinia publică online de la noi să arate ca o latrină de la Gara Basarabi! Acolo vezi cît poate statul și cît vrea să civilizeze țara.

Activitatea de infiltrare a regimului putinist trebuie deosebită de circulația rușilor normali. Eu am avut studenți ruși la Berlin și Paris anul acesta, (puțini), care au defectat, nu se mai duc acasă. Fratele unuia dintre ei, care e un blogger anti-Putin, a trecut frontiera poloneză pe jos, după ce și-a lăsat telefonul în trenul Kaliningrad – Skt Petersburg, ca să deruteze eventualii urmăritori, și a stat două nopți în pădure ghidîndu-se cu busola pînă a reușit să se strecoare printre patrule: e elev în clasa a unsprezecea, și cum avea deja un tată arestat s-a gîndit că e mai bine să plece. Deci să avem grijă că sunt ruși și ruși, vorbesc în acest articol de statul rus și infiltrarea sa oficială în UE, nu de ruși persoane fizice. Cei prieteni cu mine, sorosiștii, demult au trebuit să plece în Occident (de exemplu, cei care au făcut la Moscova o coaliție pentru universități curate și l-au prins pe Putin cu un doctorat plagiat, e doctor în economie omul).

Cum luptăm cu infiltrarea rusească? Fiecare unde dă de ea!  Nu cumva eu v-am tras de mînecă și am oprit participarea românească la Academia Anticorupție din Viena (Laxenburg), o ciudată instituție creată de OLAF cu statul austriac cu ceva vreme în urmă, pe care am mai prins-o cu minciuni despre acreditare (a trebuit să le cer să îmi scoată poza dintr-o pretinsă școală doctorală pe care nu o aveau și unde oricum eu nu lucram). Mai nou, e finanțată de Rusia, China, Arabia Saudită și Kazahstan (Azerbaidjanul a fost și el un contributor serios, dar a ieșit cu scandal). Rusia și China au fost de la început cei mai serioși sponsori. De ce? Pentru că vor să facă parte din felul cum e definită și măsurată corupția, nu să li se aplice de către Occident definiția Kleptocrației, mai ales că simțeau ei de acum cincisprezece ani că lucrurile se vor radicaliza și se vor înmulți sancțiunile pe persoană. La IACA, cine dă bani (Financing iaca.int) primește un loc în consiliul de administrație, și cum Rusia dă cel mai mult conduce consiliul. Americanii s-au retras demult. Dar e infiltrare periculoasă. Poate ați auzit că Banca Mondială a închis proiectul Doing Business pentru că au apărut dovezi că dna Kristalina Georgieva, mai nou șefă la FMI, a intervenit pe vremea cînd lucra la Bancă pentru ca să iasă scoruri mai bune la unii finanțatori sau potențiali finanțatori, precum China, Azerbaijan, Arabia Saudită. A ieșit scandal, proiectul s-a închis și ancheta pentru stabilirea răspunderilor individuale e în curs. Mai nou, IACA a anunțat că vor face ei un clasament global al corupției. Acuma vă imaginați China și Rusia finanțînd direct acest mecanism, cînd la BM s-au operat schimbări numai în așteptarea banilor de la ei, ce sursă de dezinformare! În plus, deși sunt liberi și ei, ca toată lumea, să facă ce vor, lasă să se înțeleagă că au un mandat ONU, cu toată infiltrarea rusească de la ONU,  știu sigur că nu e așa pentru că de grupul de experți ONU oficial numit care face asta mă ocup eu și iată așa am aflat că Rusia și China vor veni ei cu definiții ale kleptocrației și clasamente proprii. Definițiile americane le vedeți aici. Desigur, eu am făcut ce am putut, am anunțat pe cine am crezut că trebuie să știe, fără să cer cuiva ajutorul, o mare pierdere de vreme pentru o persoană privată în urmă cu un contract de carte la o mare editură academică (18 000 de cuvinte doar la zi, și doar trei luni ca să închei, adică să ajung la 70 000). Dar trebuia făcut, nu putem permite ca Rusia și China să falsifice standarde internaționale! Asta e lupta cu infiltrarea, și e zilnică, nu cea cu Amnesty International, care au fost întîi dați afară din Rusia înainte să îi dea afară și Ucraina, ceea ce vine la rînd…

Lupta cu rușii trebuie să o ducem arătînd că suntem mai buni ca rușii, cu armele noastre – universalismul și obiectivitatea și civilizația – nu cu ale lor. Tot aștept momentul cînd statul nostru va deveni în lupta asta un colaborator, nu un lest, unde se agață grupuri fără nici o competență, atît de mediocre că trebuie să mulgă orice sursă de profit, incluzînd războiul.

Tot țipă diverse grupuri de bărbați la mine, în lipsă, din țara natală, greu să discutăm direct, că pe ecrane au controlul, ce să mai vorbim de FB, unde eu nu am nici cont. Vreau să răspund doar la două remarci mai extraordinare, în rest linia generală e clară, că au trecut săptămîni și tot nu a scris nimeni de la Dilema veche contra militarizării statului român (și nici nu au cîștigat vreun premiu Nobel sau Cannes între timp, să zici că sunt ocupați cu talentul). Dar e culmea e că Pleșu ar fi întrebat de ce nu am fost eu în funrtea anticomunismului înainte de 1989, deși cînd i-am lansat o carte în anii nouăzeci mi-a spus public, ca răspuns, că eram „prea mică” pentru a fi consultată înainte de 1989. Deduc că mi-a uitat vîrsta? Iar un ofițer al cărui nume îmi scapă m-a interpelat că de ce nu am fost pe front în Irak și Afganistan să vorbesc cu soldații noștri! Pentru că nu sunt nici Macron, șeful armatei, nici Marlene Dietrich (îmi lipsește vocea), deci nu am de ce să fac vizite pe front, am fost pe alte fronturi, unde am avut de lucru, dar nu la război, că de, sunt femeie și mîndră de asta, țin cu pacea. Nu cred că e vreun militar din România care să se simtă nerespectat de mine, ba cred că dacă ar vota ar prefera și ei să aibă militari și nu pseudodoctori în științe ca șefi!  Dar așa, ca paranteză, mari bărbați români (cu scuze față de alți bărbați români, care nu sunt ca voi), credeți că vă respectă cineva mai mult dacă în loc să puneți mîna la lupta cu dușmanul țipați la o singură femeie (după ce vă strîngeți în haită eventual)? Vă asigur că și femeia voastră, sau fiica, v-ar respecta mai mult dacă ați face alte lucruri, dacă nu aveți organ la cele eroice încercați pe cele cotidiene. Ați putea, de exemplu, să duceți gunoiul. Garantat creșteți mai mult în ochii lor, scrie politologul Alina Mungiu pe siteul România curată. (Paul D.).