S-a scris puțin despre acest moment capital din istoria refacerii Europei după al Doilea Război Mondial, la ceas aniversar, semn că ne amintim rar și fără prea multe cunoștințe despre acest gest fundamental al SUA de îngrădire autentică a comunismului sovietic, gata de a fi exportat de Stalin în Europa, după 1945.

Într-un discurs rostit la Harvard, la 5 iunie 1947, generalul Marshall a propus un plan de refacere a țărilor afectate de război, planul fiind dedicat chiar și Uniunii Sovietice.

În banii de astăzi, planul oferea sume generoase, de peste 150 de miliarde de dolari, pentru reconstruirea economiilor afectate de a doua conflagrație mondială, numai că Stalin a înțeles rapid că astfel de împrumuturi și investiții ar putea pune în pericol controlul pe care îl exercita deja asupra țărilor est-europene prin prezența Armatei Roșii (care, așa cum îi spunea dictatorul sovietic liderului iugoslav Milovan Djilas, era instrumentul principal de impunere a propriului sistem social).

Prin urmare, Stalin decide refuzarea planului propus de Marshall și înlocuirea sa cu unul similar, care purta numele ministrului sovietic de externe, Viaceslav Molotov, care va fi înlocuit mai apoi prin COMECOM, cunoscut, la noi, sub denumirea CAER (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc).

Dovada că Stalin își exercita deja controlul asupra țărilor est-europene constă în aceea că ele au refuzat în bloc oferta americană, cu excepția Cehoslovaciei și a Poloniei.

După ce ministrul cehoslovac de externe a fost chemat la Moscova și muștruluit de Stalin, Cehoslovacia și-a retras cererea de a primi fonduri prin Planul Marshall, în vreme ce prim-ministrul polonez a fost răsplătit de Kremlin, pentru a refuza planul american, cu granturi de peste patru miliarde de dolari (în banii de astăzi), credite financiare pe termen lung, sute de mii de tone de grâu și deschiderea unor uzine pe teritoriul Poloniei.

România, condusă deja, din 6 martie 1945, de un guvern pro-comunist, al dr. Petru Groza, a fost de la început consecventă și obedientă politicii sovietice și a refuzat Planul Marshall, fiind apoi jefuită constant de URSS, nu doar prin despăgubirile impuse prin Tratatul de Pace, care plasa România în rândul țărilor învinse în Al Doilea Război Mondial, ci și prin așa-numitele SOVROM-uri, asocieri eficiente de spoliere constantă a avuției unei țări sărăcită de război și înfrântă.

Pentru mine, Planurile Naționale de Redresare și Reziliență, inițiate de UE după pandemia de Covid-19, trimit direct la epoca ulterioară celei de a doua conflagrații, când banii americani au salvat Europa de Vest (fiindcă deja pe cea estică așezase temeinic Stalin Armata Roșie și formațiunile politice comuniste din țările ocupate).

În 1945, Stalin juca încă, priceput și prefăcut, cartea unui aliat încercat, lăsând impresia că este personajul potrivit cu care se poate negocia, punând însă, în același timp, cizma sovietică pe grumazul unor țări în care își extindea regimul politico-militar după chipul și asemănarea celui de la Kremlin.

Pe Putin îl sperie teribil, astăzi, forța economică a Occidentului, valorile comune și solidaritatea țărilor europene, coeziunea UE pe care încearcă să le șubrezească de multă vreme.

A eșuat lamentabil, aducând în NATO Suedia și Finlanda, întărind unitatea europeană prin atitudinea față de Ucraina, ridicând un zid de solidaritate pe care nu și-l imagina nimeni în jurul unei țări agresate militar, economic și umanitar, a adus mai aproape de UE, cu statut de țări-candidate, Ucraina și Republica Moldova, așa încât se poate spune că eforturile constante de subminare a Europei, printr-un răvășitor război hibrid, s-au întors împotrivă-i, ca un bumerang.

Mai are o carte însă, pentru care s-a pregătit intens, pe care o joacă, disperat, în fața înfrângerii iminente: războiul energetic. Este o încercare puternică pentru țările UE și aliați, în general.

Dacă aliații europeni și euroatlantici pierd acest conflict epuizant pe care a cărui miză uriașă pariază Putin, atunci lecțiile Planului Marshall vor fi fost în van amintite, fiind irosite în colb de cronici fără vreun rost. (Florin Sperlea).