Actualitate
To catch up with the sun but it’s sinking

Mă uit la un concert Pink Floyd de la sfîrșitul anilor ‘80. 1988, mai precis. Erau deja niște ani buni de cînd nebunul de Roger Waters se certase urît cu restul trupei, își făcuse bagajele și o luase pe calea unei cariere solo – cît se poate de succes, de altminteri. David Gilmour rămăsese să ducă stindardul Pink Floyd mai departe. În formula fără Waters, ceilalți trei pinkfloidiști au scos repede un album, The Delicate Sound Of Thunder, pe care îl tot promovau în respectiva serie de concerte.
La vremea aceea, la sfîrșitul anilor ‘80, începutul anilor ‘90, plecarea lui Waters și noul sound Pink Floyd păreau pentru tinerii de noi de atunci o cădere în păcat și în mediocritate.
Cum poate să întineze Gilmour nobilele idealuri ale unei trupe atît de perfecte? După seria colosal de perfectă de albume începută cu The Dark Side Of The Moon și continuată neîntrerupt pînă la The Final Cut, cum de poate acum să vină cu un asemenea album atît de fleașcă, cu o asemenea pastișă?
Mai mult de-atît, cum poate să țină concertele astea atît de comerciale, de mecdonaldizate? De ce cîntă el piesele Pink Floyd, și nu Waters? Waters e inima Pink Floyd, el e spiritul și angstul și geniul. Gilmour, leave the kids alone…
Așa gîndeam atunci, în superbia mea de tefelist necruțător și tînăr și naiv. Între timp, lucrurile s-au schimbat, inevitabil.
Gilmour a făcut și carieră solo, a cîntat și Pink Floyd. Treizeci de ani de concerte Pink Floyd. Practic de două ori mai mult decît cît au cîntat cu toții împreună, cînd au creat mitul.
Waters, între timp, a căzut la pace la bani cu ceilalți și a primit înapoi dreptul de a cînta și el piese Pink Floyd. L-am văzut în concert de două ori de atunci. O dată prin 2008 sau 2009 la Berlin, cînd a cîntat cap coadă The Dark Side Of The Moon. Și o dată în 2011 la Łódź, în Polonia, cînd la fel de complet a cîntat The Wall.
De fiecare dată s-a înfiorat pielea pe mine și mi-au dat lacrimile. De fiecare dată adolescentul întîrziat din mine s-a simțit răzbunat: Doamne, chiar sînt cu adevărat la un concert Pink Floyd, cum mi-am dorit dintotdeauna.
Nick Mason cîntă și el Pink Floyd. Am fost luna trecută la concert la el, aici la noi, la Arenele Romane. A fost un concert excelent. A real trip down the memory lane.
Tobarul a cîntat numa și numa chestii Pink Floyd de dinainte de Dark Side, multe din ele compuse de Barrett. Dar și Echoes cap-coadă – remarcabil act artistic. Nu vreți să știți cum sună Echoes în concert, chiar dacă nu e croșetat de Gilmour. Sau Careful With That Axe, Eugene…
Între timp, Wright a murit, Dumnezeu să-l odihnească. Între timp, Waters și Gilmour au îmbătrînit, s-au mai potolit un pic, au lăsat ura la o parte, s-au semi-împăcat și chiar au și cîntat ocazional împreună. Chiar dacă Waters a rămas aproape la fel de intens, inclusiv pe partea de implicare civică în tot soiul de cauze tefeliste. Un tefeleu perpetuu, dragul de el.
Între timp, am îmbătrînit cu toții, iar anii ‘80, ‘90 au devenit în imaginarul colectiv la fel de îndepărtați ca și anii ‘70, cînd Pink Floyd era la apogeul puterii creative, iar noi doar decît niște bieți copii de țîță, nu cvasi-boșorogii de acum.
Acum mă uit din nou la aceste concerte cu ochii semiperfuzistului de 50 de ani și mi se par de o calitate imposibil de atins în zilele noastre. Cîtă pricepere. Ce muzică puternică. Ce spectacol. Din capitolul They Don’t Make Them Like That Anymore. Ascult, privesc și mă trec fiori. Doamne, cum puteau cînta monștrii ăștia…
Ce s-a schimbat? Unde s-au modificat standardele noastre? Cînd s-au transformat anii ‘90 din prezent mediocru în ani clasici, stindard de calitate? Cînd am îmbătrînit? Cînd s-a schimbat lumea sub ochii noștri, pe nevăzutelea, pe nesimțitelea?
Cînd a căzut realitatea într-o baltă de mediocritate fleașcă, leșinată, enervant de bicisnică? De ce nu mai are gust nimic? Mother do you think they’ll drop the bomb? Mother do you think they’ll try to break my balls? Mother should I build a wall? Mother should I trust the government?
Toate trec. Toate se duc. Toate devin fleașcă și amare și bicisnice. De cînd lumea și pămîntul, de la primul Homo habilis care a avut prima sclipire de conștiință, lumea e într-o continuă cădere în mediocritate, într-o continuă spirală de prăbușire, precum planetele se prăbușesc în spirală neîntreruptă în jurul Soarelui, tîrîte de gravitația acestuia în călătoria sa prin Galaxie. Și nici măcar nu e prăbușire, căci în Univers nu există sus sau jos, decît doar masă și gravitație și atracție și continuă, inepuizabilă mecanică celestă.
Toate se prăbușesc în jurul nostru, în mintea noastră, în tristețea noastră de cvasiperfuziști și de semiboșorogi, dintr-un motiv cît se poate de banal. Pentru că toate se schimbă și, încet-încet, pas cu pas, nu mai sînt pe gustul nostru.
Nu e nici catastrofă, nici prăbușire. E doar o continuă, obositoare schimbare. Noi rămînem cu mintea pe loc, iar celelalte în jurul nostru se schimbă. Nici în bine, nici în rău. Pur și simplu se schimbă. Și nu mai sînt pe gustul nostru. Iarba nu ne mai place. Gura nu ne mai tace.
Și obosim să tot încercăm să ne dăm după alții, în loc să se dea ei după noi, cum s-ar cuveni, pentru că noi sîntem bătrîni și prestigioși și înțelepți, nu ca mucoșii ăștia recenți de acum. Mama lor de mucoși.
Les bourgeois c’est comme les cochons, plus ça devient vieux plus ça devient bête, les bourgeois c’est comme les cochons, plus ça devient vieux plus ça devient c…
Și obosim. Și nu mai vrem să mai pedalăm în apa mîloasă, plină de crocodili a momentului prezent. Era mai bine înainte. Era mai foarte altfel. Ah, ce foarte perfect era atunci și ce groaznic de nașpa de nasol este acum. Și ne agățăm cu mintea de sclipitoarele vremuri cînd eram tineri și totul în jurul nostru urla a prospețime. Cînd lucrurile erau atît de noi, încît, încît…
El mundo era tan reciente, que muchas cosas carecían de nombre, y para mencionarlas había que señalarlas con el dedo.
Hai, calmați-vă, perfuziștii mei dragi. Tovarășii mei de leat. Se întîmplă doar un fleac. Doar se schimbă lumea în jurul nostru, iar noi nu mai putem sau nu mai vrem să ținem ritmul cu schimbarea. Nimic deosebit. Doar o simplă catastrofă personală. Mare lucru. Un fleac, tocmai ne-a ciuruit. Fiecare generație la rîndul ei a trecut prin asta, de la primul Homo habilis și de la Nabucodonosor și de la Socrate și de la Marilyn Monroe încoace. Și toți s-au străduit să oprească lumea în loc. Și nici unul n-a reușit. Și toți au murit.
Și lumea a mers mai departe.
And you run and you run to catch up with the sun, but it’s sinking, racing around to come up behind you again, the sun is the same in the relative way, but you’re older, shorter of breath and one day closer to death.
Rețineți, da? One day closer to death.
Ghinion. (Mirel Palada).
Pentru cei care vor să vază concertul cu pricina și să se urce pe pereți de nostalgie, uite aici
Actualitate
Realimentarea flotei aeriene americane: KC-46 Pegasus, singura opțiune viabilă până la apariția NGAS

Forțele Aeriene ale SUA se confruntă cu o nevoie stringentă de a-și moderniza flota de avioane cisternă, iar KC-46 Pegasus de la Boeing pare a fi singura soluție disponibilă pe termen scurt, până la introducerea aeronavei de generație următoare, NGAS, la mijlocul anilor 2030. Cu toate acestea, problemele legate de lanțul de aprovizionare și drepturile de acces la date ar putea reprezenta obstacole pe termen lung, conform unui document recent al serviciului.
Decizia controversată de a achiziționa mai multe KC-46
Conform unei notificări de justificare și aprobare (J&A) publicată de Forțele Aeriene pe 2 octombrie, decizia de a comanda până la 75 de aeronave KC-46 suplimentare a fost motivată de nevoia de a înlocui flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker și de a acoperi intervalul de timp până la disponibilitatea NGAS. Această decizie a necesitat o justificare, deoarece serviciul contractează cu Boeing pentru mai multe avioane cisternă fără o competiție deschisă.
Schimbări de strategie și priorități
Documentul detaliază planurile inițiale ale Forțelor Aeriene de a recapitaliza flota de avioane cisternă prin intermediul programului KC-135 Tanker Recapitalization Program, pentru care au fost primite răspunsuri din partea mai multor companii, inclusiv un parteneriat între Lockheed Martin și Airbus, care concura cu Boeing. Forțele Aeriene au constatat că doar Airbus și Boeing (după retragerea Lockheed din parteneriat) ar putea „îndeplini parțial cerințele preliminare” ale programului, inclusiv cerința ca o soluție să fie gata de implementare până în anul fiscal 2031.
Cu toate acestea, la începutul anului 2025, Forțele Aeriene și-au schimbat direcția, deoarece „amenințările globale în evoluție și prioritățile concurente ale DoD” au transformat NGAS într-o „prioritate”. În acest proces, documentul menționează că Forțele Aeriene au constatat că atât Boeing, cât și Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă” pentru a îndeplini cerințele programului inițial de recapitalizare. Prin urmare, Forțele Aeriene au considerat că opțiunea de recapitalizare este prea costisitoare, deoarece era necesară și finanțarea dezvoltării platformei NGAS.
Astfel, serviciul a renunțat la cerințele pentru un nou efort de avioane cisternă și a optat, în schimb, pentru utilizarea celor deja existente pentru KC-46 până când NGAS va fi disponibil, conform documentului. Această decizie a deschis practic calea pentru Boeing, deoarece A330 MRTT propus de Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă pentru a îndeplini cerințele obligatorii”.
Timpul, factorul decisiv
Un factor cheie în decizia de a utiliza cerințele KC-46, conform documentului, a fost timpul. Forțele Aeriene înlocuiesc în prezent flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker cu KC-46, dar livrările Pegasus în baza unui contract existent sunt programate să se încheie în 2030 – cu aproximativ șase ani înainte ca NGAS să fie gata cel mai devreme. Pentru a continua înlocuirea KC-135 cu avioane cisternă mai noi, Forțele Aeriene au nevoie de un avion cisternă care să poată acoperi acest interval de șase ani, ceea ce, conform serviciului, doar KC-46 poate face.
Problemele persistă
Cu toate acestea, achiziționarea mai multor KC-46 va veni cu probleme. Boeing „va trebui să rezolve” problemele legate de diminuarea surselor de producție și lipsa de materiale (DMSMS), împreună cu uzura pieselor, care, conform documentului, afectează atât programul KC-46 actual, cât și extinderea acestuia. În plus, documentul ridică problema negocierii pentru mai multe drepturi asupra datelor tehnice și a software-ului, în special atunci când drepturile actuale sunt „inferioare nivelului necesar” pentru extinderea producției KC-46.
Airbus rămâne în joc
Într-o declarație pentru Breaking Defense, Airbus a afirmat: „Ne menținem soluția noastră dovedită de avioane cisternă și evoluția sa, MRTT+. Airbus rămâne angajat alături de USAF, pe măsură ce aceștia continuă să evalueze soluția lor de realimentare aeriană de generație următoare.”
NGAS: Înapoi în viitor
Soarta NGAS a fost incertă până de curând, deoarece oficialii din administrația Biden au declarat că platforma ar putea fi prea costisitoare, în timp ce bugetul FY26 al Forțelor Aeriene a alocat resurse limitate pentru eforturile de cercetare și dezvoltare.
După cum reiese clar din document, Forțele Aeriene tratează acum NGAS ca pe o nevoie critică, deși se menționează că „calea finală către NGAS nu a fost încă definită, având în vedere prioritățile concurente ale apărării”. Programul a finalizat o analiză a alternativelor, se arată în document, deși sunt în curs de desfășurare activități suplimentare de colectare a informațiilor pentru a rafina cerințele.
Conform generalului John Lamontagne, șeful Comandamentului de Mobilitate Aeriană al Forțelor Aeriene, serviciul a examinat o gamă largă de platforme potențiale – de la avioane de afaceri la aeronave cu corp fuzelat și avioane cisternă stealth, cu „semnătură gestionată” – pentru misiunea NGAS. Se așteaptă ca platforma să opereze în medii periculoase, cum ar fi Indo-Pacificul, unde pistele de aterizare sunt puține, iar sistemele de apărare aeriană sunt formidabile.
Industria se pregătește pentru NGAS
Industria se pregătește să ofere Forțelor Aeriene candidați pentru realimentarea de generație următoare. Conform lui Roderick McLean, vicepreședinte și director general al misiunilor de mobilitate aeriană și maritime la Lockheed, compania se așteaptă ca un avion nou, capabil să supraviețuiască, să fie necesar pentru misiune.
Actualitate
Armata SUA recunoaște și remediază problemele de securitate cibernetică la Platforma NGC2

Armata SUA a anunțat că a atenuat o serie de riscuri de securitate cibernetică descoperite într-o versiune incipientă a platformei sale Next Generation Command and Control (NGC2), potrivit unui memo intern obținut de Breaking Defense.
Alarma trasă de ofițerul sef pentru tehnologie
Documentul, datat 5 septembrie și semnat de Gabriele Chiulli, ofițerul șef pentru tehnologie din cadrul Biroului Șefului pentru Informații al Armatei, avertiza că platforma NGC2 „în starea sa actuală, prezintă deficiențe critice în ceea ce privește controalele fundamentale de securitate, procesele și guvernanța.”
Chiulli a scris că armatei „îi lipsește vizibilitatea și controalele necesare pentru a asigura securitatea și integritatea platformei”. El a adăugat că „se pare că există o grabă de a introduce capabilități în sistem fără o supraveghere reală sau un proces adecvat, ceea ce crește riscul pe măsură ce acest sistem îl amplifică și mai mult.”
Reacție rapidă și măsuri corective
Cu toate acestea, oficialii armatei au declarat pentru Breaking Defense că, în cele trei săptămâni de la redactarea și distribuirea documentului, problemele au fost rezolvate. „Problemele au fost atenuate imediat”, a declarat Leonel Garciga, șeful pentru informații al armatei, într-un comunicat. El a adăugat că „procesele simplificate de securitate cibernetică au fost capabile să identifice rapid și să asiste biroul programului și furnizorul în trierea vulnerabilităților de securitate cibernetică și în implementarea măsurilor de atenuare.”
Integrarea securității cibernetice de la inceput
Generalul-locotenent Jeth Rey, șeful adjunct de stat major la G-6, departamentul armatei responsabil cu securitatea cibernetică și rețelele, a susținut că identificarea timpurie a acestor deficiențe face parte din procesul intenționat al serviciului și că au fost luate măsuri pentru a le corecta.
„Trebuie să includem securitatea cibernetică de la început în proces și cred că asta am făcut”, a spus Rey într-un interviu recent. „Aceasta este o nouă capacitate și am găsit un risc și l-am atenuat imediat. Cred că este o veste bună pentru noi în viitor. Dacă vom continua să privim lucrurile în acest mod și procesele noastre funcționează, sunt mulțumit.”
NGC2: Prioritatea numărul unu pentru modernizare
NGC2 este prioritatea numărul unu a serviciului în materie de modernizare și este conceput pentru a oferi comandanților și unităților o nouă abordare a gestionării informațiilor, a datelor și a comandamentului și controlului cu arhitecturi agile și bazate pe software.
În iulie, armata a acordat aproape 100 de milioane de dolari companiei Anduril și unei echipe de furnizori pentru a dezvolta un prototip al sistemului, care va fi extins la nivelul întregii divizii la Project Convergence Capstone 6 în această vară, cu Divizia 4 Infanterie. Un prototip a fost testat la evenimentul de anul trecut la nivel de batalion. Mai recent, Lockheed Martin și echipa sa au obținut, de asemenea, un contract pentru a dezvolta un strat de date integrat cu Divizia 25 Infanterie.
Ivy Sting: Testare incrementală și adăugare de capabilități
Pe măsură ce armata urmărește să extindă prototipul Anduril la nivelul întregii divizii, Divizia 4 Infanterie a început o serie de evenimente de tip sprint între acum și Project Convergence pentru a adăuga incremental capabilități. Aceste evenimente sunt numite seria Ivy Sting.
Deficiențe identificate în Memo-ul Chiulli
Memo-ul Chiulli, care a fost redactat cu 10 zile înainte de primul eveniment, enumera o serie de preocupări, al căror „efect cumulativ” era că NGC2 părea mai degrabă o „cutie neagră” în care serviciul nu putea controla ce utilizatori fac sau văd pe rețea.
„Lipsa de guvernanță înseamnă că nu există o persoană sau o entitate responsabilă pentru acceptarea acestui risc în numele armatei”, se arată în document. „Având în vedere postura actuală de securitate a platformei și a aplicațiilor terțe găzduite, probabilitatea ca un adversar să obțină acces persistent nedetectabil la platformă necesită ca sistemul să fie tratat ca fiind cu risc foarte ridicat.”
Problemele enumerate includ lipsa controlului accesului și a responsabilității, codul sursă neverificat și vulnerabil pentru aplicațiile terțe, lacune critice în guvernanță și igiena de bază a securității și lipsa guvernanței datelor.
Prima deficiență evidențiată a menționat că sistemul nu avea control al accesului bazat pe roluri, ceea ce înseamnă că, odată ce unui utilizator i se acordă acces, acesta ar avea acces nerestricționat la toate aplicațiile și la toate datele – o anatema pentru principiile mai largi de încredere zero ale Pentagonului. Memo-ul a descris acest lucru ca fiind o defecțiune critică de securitate care ar putea duce la un potențial acces și utilizare abuzivă a informațiilor clasificate.
În ceea ce privește aplicațiile terțe, memo-ul notează că Serviciul Federal de Cloud Palantir care găzduiește aplicațiile într-o metodologie de găzduire a containerelor nu a fost evaluat de armată sau de o politică a CIO a armatei care să susțină funcția de conductă deținută/operată de contractant. Niciuna dintre aplicații nu a fost supusă scanării de rutină a securității aplicațiilor web.
Memo-ul a susținut că sistemul funcționează cu vulnerabilități cunoscute, neatinuate, similar cu desfășurarea unui sistem de arme cu defecte cunoscute. Fără un proprietar clar al misiunii care să își asume responsabilitatea pentru securitatea operațională a sistemului, memo-ul a avertizat că securitatea va fi compromisă.
Măsuri concrete și rezultate pozitive
Oficialii armatei nu au precizat exact cum sau când a fost abordată fiecare presupusă deficiență, dar, la Ivy Sting pe 15 septembrie, NGC2 a funcționat bine, potrivit lui Garciga. El a menționat că procesele simplificate de securitate cibernetică au permis ca Ivy Sting 1 să „avanseze fără întârziere.”
Maiorul Sean Minton, un purtător de cuvânt al armatei, a declarat că „armata este într-o transformare unică în generație pentru a oferi soldaților noștri capabilitățile de care au nevoie rapid.”
„După cum s-a demonstrat în acest caz, postura noastră proactivă de securitate cibernetică este concepută pentru a identifica riscurile și a le atenua, minimizând în același timp efectele asupra forței”, a spus el.
Actualitate
Cursa pentru motoare mai mici: Companiile se luptă pentru contracte pe piața UAV-urilor attritabile, în ciuda incertitudinilor privind CCA
-
Exclusivacum 4 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 15 ore
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare
-
Exclusivacum 3 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 3 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 5 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum 2 zile
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
-
Exclusivacum 4 zile
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!